Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 5391/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5391/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-04-2012 în dosarul nr. 5391/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5391
Ședința publică de la 24 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE - O. C. G. - Judecător
-M. C. - Președinte Instanță
- L. B. - Președinte Secție
Grefier: - D. M.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. V. I., împotriva deciziei nr. 7A/MF din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C. și intimata intervenient în nume propriu B. R. SA - S. DR.TR.S., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant S. V. I. reprezentat de avocat T. F., au lipsit intimata S. C. și intimata intervenient în nume propriu B. R. SA - S. DR.TR.S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Avocat T. F. reprezentantul recurentului reclamant depune schiță și o fotografie.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat T. F. reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul atribuirii în natură părților a imobilului ce face obiectul partajului de bunuri comune în varianta a 2-a propusă de expert, motive întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7și 9 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 46/MF din 24.05.2011, Judecătoria Orșova a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. V. I., cererea de intervenție principală formulată de B. R. SA – S. Drobeta Turnu Severin, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert I. C. V. în varianta I de lotizare și a dispus sistarea stării de codevălmășie a părților, după cum urmează:
L. 1 s-a atribuit reclamantului S. V. I. și se compune din imobil situat în municipiul Orșova, .. 10, înscris în CF_ a localității Orșova, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 336 mp urmând a plăti pârâtei sultă în cuantum de 75.196,50 lei din care suma de 48.681,04 lei urmează să fie virată în cont nr. RO 51 BRMA_ deschis pe numele executorului bancar I. A. Homeghiu din cadrul Corpului executorilor bancari ai Băncii Românești, deschis la B. R. SA S. Union, reprezentând debit la zi datorat de pârâtă în baza contractului de credit bancar nr._/06.11.2007, ce face obiectul dosarului de executare nr._/EB/2009.
L. nr. 2 s-a atribuit pârâtei S. C. și se compune din sultă în cuantum de 75.196,50 lei, din care 48.681,04 lei urmează să fie plătiți în contul datoriei pârâtei către intervenientă.
A obligat pârâta la plata sumei de 1005 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată și la 305 lei către intervenientă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civila nr.676 din 07.12.2010 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, rămasă definitivă si irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. V. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. și desfăcută căsătoria între părți din vina exclusivă a pârâtei și revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei acela de „B.”.
Prin încheierea din data de 22 februarie 2011 a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamantul S. V. I. în contradictoriu cu pârâta S. C., s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor, cu contribuție egală, imobilul situat în municipiul Orșova, .. 10, înscris în CF_ a localității Orșova, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 336 mp.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. C. (filele 103-110) a fost identificat și evaluat imobilul reținut în încheierea de admitere în principiu, respectiv imobilul situat în municipiul Orșova, .. 10, având o valoare de 150.393 lei, formând două variante de lotizare una în cadrul căreia este atribuit imobilul situat în Orșova .. 10 în totalitate reclamantului S. V. I., iar o altă variantă în care este atribuit imobilul situat în Orșova .. 10 în totalitate pârâtei S. C., cu consecința obligării la plata sultei pentru echilibrarea valorică a loturilor.
Potrivit art.6739 C.proc.civilă “La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 6739 C.pr.civilă conduce la concluzia că, criteriile de atribuire pe care acestea le prevăd nu sunt limitative, ci au doar caracter exemplificativ, din moment ce, după enumerarea unor criterii precis determinate, legiuitorul a folosit sintagma „ și altele asemenea”, și că ele nu trebuie absolutizate, dovadă fiind folosirea sintagmei „instanța va ține seama, după caz, și de …”.
Instanța de fond a apreciat că are, deci, posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate de art. 6739 C.pr.civilă cât și altele asemănătoare, ce ar rezulta din împrejurările specifice cauzei, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor și să se satisfacă nevoile lor actuale, în scopul asigurării unui partaj echitabil.
Instanța a apreciat că modalitatea de lotizare aleasă trebuie să țină seama de ansamblul bunurilor de împărțit, prin ierarhizarea criteriilor de atribuire în raport de fiecare bun supus împărțirii, în contextul concret al cauzei.
De asemenea, s-a apreciat că la alegerea modalității de partajare a unor imobile criteriul posesiei și folosinței nu este unul absolut, ci el se aplică prin corelare și cu alte reguli ce trebuie respectate atunci când este vorba de partajare de imobile, una dintre acestea fiind cea a evitării fărâmițării lor excesive spre a se asigura o bună exploatare a acestora.
Potrivit art. 741 alin. 1 cod civil „ la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „ se va evita însă, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor.”
Potrivit art. 742 Cod civil „inegalitatea părților date în natură se compensează prin bani”.
În raport de dispozițiile legale susmenționate și de considerentele expuse instanța apreciază că modalitatea de lotizare propusă de expert I. C. V. în varianta I de lotizare, este cea care se circumscrie acestora și principiilor în materie de împărțeală judiciară.
Ba mai mult, s-a apreciat că varianta I de lotizare are în vedere atât solicitarea expresă a părților cât și satisfacerii creanței pe care intervenienta în nume propriu B. R. SA o are față de pârâta S. C., prin atribuirea în natură a bunului către reclamant, obligația corelativă a acestuia de a achita sultă pârâtei, din care o parte să fie plătită direct în contul datoriei pârâtei către intervenientă.
A aprecia contrariul și a atribui bunurile conform variantei II de lotizare ar duce la încălcarea principiilor statuate în materie de împărțeală judiciară precum și la nesatisfacerea intereselor atât ale reclamantului cât și ale intervenientei care ar fi puși în situația de a solicita, în măsura în care nu se execută de bunăvoie obligația stabilită în titlu, punerea în executare silită a imobilului și implicit a distribuirii prețului între aceștia.
Împotriva sentinței civile nr.46/MF/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova, a formulat apel reclamantul S. V. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța de fond nu a avut în vedere posibilitatea partajării în natură a imobilului, pentru a evita ca părțile să fie obligate să suporte sulte foarte mari; astfel, cu toate că în obiectivele expertizei era și obiectivul de a se preciza dacă imobilul este comod partajabil în natură, iar în ambele situații să se argumenteze punctele de vedere, expertul nu a răspuns acestui obiectiv, iar datorită faptului că dosarul a fost apelat în lipsa avocatului său, nu a putut formula obiecțiuni la expertiză. A apreciat că, din descrierea imobilului, se poate observa că există posibilitatea ca acesta să fie împărțit comod în natură, existând două intrări separate conform schiței aflate la dosarul cauzei și existând posibilitatea ca una dintre încăperi să fie transformată cu ușurință în baie. A considerat că este utilă soluționării cauzei efectuarea unui supliment de expertiză de către aceleași expert, care să răspundă și la obiectivul omis la instanța de fond referitor la partajarea în natură a imobilului.
A susținut că instanța de fond nu a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse chitanțe privind onorariul de expert și mai multe chitanțe privind onorariul de avocat. A apreciat că, chiar dacă avocatul a lipsit la punerea concluziilor pe fond, totuși, având în vedere că procesul s-a derulat pe parcursul a mai multor termene, instanța de fond trebuia să acorde măcar în proporție de 75% onorariu de avocat, conform chitanțelor existente la dosarul cauzei și care au fost anexate concluziilor scrise.
Intimata-intervenient în nume propriu B. R. SA - S. Dr. Tr. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr.46/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ .
La termenul din 28.11.2011 instanța a admis cererea privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit de expertul I. C. V. solicitată de apărătorul apelantului reclamant și a încuviințat ca obiective:
- să se precizeze în ce măsură este posibilă partajarea în natură a imobilului situat în mun. Orșova, ..10, Jud. M. fără modificarea structurii de rezistență.
- la formarea loturilor să se aibă în vedere posesia de fapt, cât și faptul că apelantul este proprietarul imobilului vecin în partea de sud, acesta fiind de acord ca accesul său la lotul ce iar reveni să se facă dinspre acest imobil;
- să se precizeze în ce măsură formarea celor două loturi duce la scăderea valorii imobilului.
Tribunalul M. prin decizia civilă nr. 7/A/MF/ 30.01.2012 a respins apelul formulat de apelantul-reclamant S. V. I., împotriva sentinței civile nr.46/MF/24.05.2011, pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. C. și intimata-intervenientă în nume propriu B. R. SA - S. Dr. Tr. S., ca nefondat.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a reținut următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art. 741 alin. 1 Cod civil „ la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „ se va evita însă, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor.”
Este adevărat că această dispoziție este cuprinsă în CAP. 6,Secțiunea I „Despre împărțirea succesiunii” însă și din cuprinsul art.6739 și art. 67310 C.pr. civ. în secțiunea „Procedura împărțelii” se observă că legiuitorul a reluat criteriile ce trebuie avute în vedere la împărțirea bunurilor indiferent de izvorul comunității sau coproprietății astfel că la împărțeală trebuie ținut cont nu numai de posibilitatea împărțelii în natură și cota de proprietate dar și de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Or, față de acestea s-a constatat, potrivit suplimentului la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de apel că dacă ar fi să fie împărțit în natură potrivit variantei arătate de expert intimata pârâtă ar primi în lot o sufragerie de 17,02 mp și un hol de acces de 8,85 mp(vz.fil.109 dosar de fond) fără nici o altă posibilitate de acces la baie sau bucătărie cea ce însemnă că cele două încăperi nu vor putea fi folosite.
Pe de altă parte așa cum a rezultat din actele de procedură efectuate în cauză pârâta nu mai locuiește în acel imobil și singurul care are domiciliul în acest imobil este apelantul. Prin urmare cum varianta propusă de expert și necontestată de apelant nu poate fi avută în vedere pentru cele arătate mai sus dar și pentru faptul că împărțind în acest mod imobilul o eventuală valorificare a părților din imobil dobândite de fiecare parte ar fi foarte greu de realizat pentru aceleași motive,ținând cont de faptul că reclamantul apelant este și proprietarul imobilului vecin tribunalul a apreciat că apelul pentru acest motiv este nefondat.
Nefondat este și motivul privind cheltuielile de judecată.
Așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei reclamantul a achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar suma de 575 lei,onorariu expert 700 lei și onorariu avocat 1500 lei. Or, în condițiile în care bunurile au fost stabilite ca fiind dobândite în proporție de 50% fiecare parte tribunalul a apreciat că cererea privind cheltuielile de judecată a fost soluționată corect de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S. V., criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 6739 Cod pr. civ. și art. 741 Cod civil, astfel că este incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod pr.civ.
Astfel, s-a arătat că deși în suplimentul raportului de expertiză tehnică depus la Tribunalul M. s-a evidențiat posibilitatea formării a două unități locative distincte din imobilul din Mun. Orșova, .. 10, fără afectarea structurii de rezistență a construcției, instanța a refuzat să atribuie în natură câte un lot pentru fiecare parte, cu toate că în această modalitate s-ar fi evitat obligația de plată a unei sulte împovărătoare în sarcina reclamantului și implicit imposibilitatea achitării acesteia, și vânzarea prin executare silită a imobilului.
Recurentul reclamant a arătat că această variantă de atribuire a fost agreată și de intervenienta în nume propriu, creditoarea pârâtei.
Recurentul reclamant a mai susținut că împrejurarea reținută de instanța de apel, pe care și-a bazat integral motivarea, în sensul că prin partajarea imobilului în varianta solicitată de reclamant,s-ar ajunge la o fărâmițare excesivă a imobilului, în condițiile în care pârâta ar primi în lot o suprafață de 17,02 mp sufragerie și un hol de acces de 8,85 mp, fără nicio altă posibilitate de acces la baie sau bucătărie, nu este reală, întrucât o parte din holul atribuit pârâtei poate fi transformat cu ușurință în baie și astfel s-ar putea crea o entitate proprie cu destinația de locuință.
O a doua critică a vizat soluția adoptată de Tribunal cu privire la capătul de cerere accesoriu având ca obiect cheltuielile de judecată ocazionate de judecata la primă instanță, instanța de apel având în vedere în mod greșit doar onorariu de expert, nu și pe cel de avocat.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul atribuirii în natură a imobilului în varianta a II-a propusă de expert, cu obligarea corelativă a reclamantului de a plăti sultă de_ lei pentru echilibrarea loturilor, și obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în al căror cuantum să fie inclus și onorariului de avocat.
La data de 22.03.2012, intimata intervenientă în nume propriu B. R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La dosar a fost depusă o planșă fotografică și releveul parterului imobilului supus partajului.
Recursul este nefondat, și potrivit art.312 pct.1 Cod pr.civ., se va respinge, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.741 Cod civil ,potrivit cărora, în principiu, împărțeala trebuie realizată în natură, prin atribuirea pe cât posibil a aceleiași cantități de bunuri mobile și imobile în fiecare lot, precum și a art.6739Cod pr. civ, conform cărora printre criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor sunt incluse și natura bunurilor,domiciliul și ocupația părților.
În speță, s-a reținut în mod just că imobilul bun comun situat în Orșova, ..10, jud.M. nu este comod partajabil în natură, întrucât, chiar dacă este dotat cu două intrări separate, nu poate fi descompus fără modificări constructive ce ar implica cheltuieli suplimentare în două unități locative distincte, care să beneficieze fiecare dintre ele de baie și bucătărie proprie.
În aceste condiții, prevederile art. 741 Cod civil nu pot primi eficiență juridică, câtă vreme singurul bun comun ce face obiectul împărțelii nu este comod partajabil în natură, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 67310 sau 67311Cod pr. civ., după cum există sau nu vreo solicitare din partea unuia dintre coproprietari în sensul atribuirii bunului în natură.
Reclamantul nu a solicitat instanței să dispună vânzarea bunului, prin bună învoială sau prin executorul judecătoresc, astfel că implicit a consimțit la atribuirea sa integrală către unul din codevălmași.
Instanțele de fond au aplicat în mod corect criteriile enumerate de art. 6739 Cod pr.civ., apreciind că, față de împrejurarea că pârâta nu mai locuiește în Orșova, ci este plecată în străinătate, atribuirea bunului imobil către reclamant este pe deplin justificată din perspectiva acestor dispoziții legale.
Nu este fondată susținerea recurentului referitoare la acordul intervenientei în nume propriu pentru atribuirea imobilului părților în varianta a II-a propusă prin suplimentul la raportul de expertiză, poziția procesuală constantă a intervenientei, exprimată în cuprinsul cererii de intervenție și ulterior în întâmpinările depuse în căile de atac, fiind în sensul obligării reclamantului la sultă către pârâtă, în vederea recuperării debitului restant datorat de aceasta din urmă.
Cea de-a doua critică formulată de recurent referitoare la soluționarea capătului de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 Cod pr. civ ., pretențiile fiecărei părți fiind încuviințate în parte, în limita cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Apreciind ca nefondată această critică, instanța de apel a procedat în mod legal, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civ, constând în greșita aplicare a legii.
Pentru considerentele care preced, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de reclamant, care nu se încadrează în motivele de modificare invocate, grefate pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod pr civ., astfel că, potrivit art.312 pct.1Cod pr.civ., recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S. V. I., împotriva deciziei nr. 7A/MF din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C. și intimata intervenient în nume propriu B. R. SA - S. DR.TR.S..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2012
Președinte, O. C. G. | Judecător, M. C. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
2 ex/AS/15.05.2012
j.a.C.M.
V.R.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 4552/2012. Curtea... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
