Reziliere contract. Decizia nr. 1307/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1307/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 1307/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1307/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -A. M.
Judecător- S. P.
Judecător- R. M.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2014, privind judecarea recursului declarat de pârâta . prin Administrator Special B. T. și prin Administrator Judiciar E. Insolvență S. F. București, împotriva deciziei civile nr.42 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant TÎRU I., având ca obiect reziliere contract.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile dispozițiilor art.260 Cod pr.civ. a amânat pronunțarea la data de 15 septembrie 2014.
Curtea, deliberând pronunță următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul Ț. I. in contradictoriu cu parata ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună rezilierea contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al . sub nr. 48/05.08.2010, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 885/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Ț. I., împotriva pârâtei . – Piatra O. prin administrator judiciar provizoriu M. & ASOCIAȚII INSOLVENȚĂ S. C..
S-a dispus rezilierea contractului de arendă nr.48, înregistrat la Consiliul Local al ., sub nr.48/05.08.2010.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei totale de 10.611 lei, cheltuieli de judecată, din care 5.611 lei – taxă judiciară de timbru și 5000 lei – onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta . Piatra O. prin administrator B. T., considerând-o netemeinică și nelegală.
P. decizia civilă nr.24/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ /2011, s-a respins ca neîntemeiată cererea apelantei pârâte . prin Administrator Judiciar Euroconsult F. București S., împotriva sentinței civile nr. 885/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, privind repunerea în termenul de declarare a apelului.
S-a admis excepția tardivității apelului, invocată de intimatul reclamant Ț. I., domiciliat în C., ., ..
S-a respins apelul formulat de apelanta pârâtă . prin Administrator Judiciar Euroconsult F. București S., împotriva sentinței civile nr. 885/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. I., domiciliat în C., ., ., ., ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr.7598 din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ , s-a admis recursul declarat de pârâta . – administrator judiciar E. Insolvență S. F. București, împotriva deciziei civile nr.24/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. I., a fost casată decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O.
P. a pronunța această decizie, Curtea a reținut că pârâta a declarat apel în termenul legal, prevăzut de art. 284 C.P.Civ. coroborat cu art. art. 102 C.P.Civ, astfel că, în temeiul art. 312 alin 1 teza I și alin. 5 C.P.civ. a fost casată decizia recurată și cauza trimisă spre rejudecare la instanța apel, cu indicarea ca instanța să aibă în vedere și restul criticilor formulate în recurs, inclusiv criticile formulate pe fondul cauzei – în raport cu caracterul devolutiv al căii de atac a apelului - și a căror analiză, în raport cu identificarea ca întemeiat a motivului de recurs ce atrage casarea deciziei din apel, devine inutilă în respectivul recurs.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 31.10.2013 reprezentantul apelantei pârâte a învederat ca nu solicită administrarea de probe în apel.
La același termen cererea de suspendare a judecății formulată de apelanta a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință din acea dată.
Intimatul reclamant a depus la dosar în apel, un set de înscrisuri.
P. decizia civilă nr.42 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul O., s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă . cu sediul în orașul Piatra O., Șoseaua A., nr. 8, județul O., prin Administrator Judiciar E. Insolvență S. F. București cu sediul în București, sector 3, ., . civile nr. 885/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. I., domiciliat în C., ., ., ., ca nefondat.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate si a probatoriului administrat, Tribunalul a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
1.Motivul referitor la exercitarea in termen a căii de atac a fost deja soluționat prin decizia civila nr. 7598 din 15 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. potrivit căreia pârâta a declarat apel în termenul legal.
2.Relativ la motivele ce privesc fondul cauzei, Tribunalul a constatat că dispozițiile invocate de apelanta pârâtă, respectiv art.86 din legea nr.85/2006, nu au aplicabilitate in cauză.
Faptul ca administratorul judiciar a înțeles să mențină contractul de arendare nu a înlăturat posibilitatea părții față de care acesta s-a executat necorespunzător sau nu s-a executat de a solicita rezilierea respectivei convenții.
3. Apelanta a susținut că instanța de fond ar fi trebuit sa-si întemeieze concluziile pe o expertiza agricolă, proba pe care insa nu a solicitat-o la judecătorie.
Potrivit dispoz art.129 al.5 ind.1 C.pr.civ., părtile nu pot invoca in căile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii.
In apel, desi prin motivele scrise apelanta a susținut necesitatea efectuării unei expertize agricole, fără a indica insa si eventualele obiective ale acesteia pentru a justifica necesitatea administrării probei, ulterior, la termenul din 31.10.2013- la prima zi de înfățișare, a arătat că nu are probe de propus in apel.
Ulterior, la data de 16.01.2014 (f.63 dosar apel), apelanta a formulat o asemenea cerere, insa la data de 06.02.2014 s-a constatat decăderea apelantei din dreptul de a mai propune probe, pentru considerentele reținute prin încheierea de sedinta din acea data.
4.Cererea de suspendare a judecății in mod corect a fost respinsa de instanța de fond, raportat la obiectul pricinii deduse judecății și pentru aceleași considerente, in mod similar a procedat si instanța de apel, prin încheierea de ședință din data de 31.10.2013 (f.34 dosar).
5.Nu a putut fi acceptat punctul de vedere al apelantei potrivit cu care ar datora arenda cu începere din anul agricol 2011-2012, deoarece una dintre obligațiile asumate de arendas (cap.VI, art.8 lit.e) este aceea de a plăti arenda ,,la termenul si in condițiile prevăzute la cap.V”.
Capitolul V art.6 al.3 stabilește că plata arendei in bani se face pana la 01 august 2010, contractul fiind înregistrat la arendas la 30.07.2010. Acestea fiind clauzele contractuale acceptate si insusite prin semnătura de apelanta.
De altfel, la fila 52 dosar se află o notificare emisa de apelanta prin care a solicitat B. Tăpusi R. in cadrul dosarului de executare nr. 827/_/311/2010, ca intimatul reclamant Ț. I. sa se prezinte la sediul societății la data de 01.07.2011 in vederea ridicării arendei, fiind evident vorba despre arenda aferenta anului agricol 2010-2011.
Acestea au rezultat si din cererea nr.305/01.08.2011 prin care arendatorul Târu I. a solicitat arenda cuvenita anului 2010-2011 (f.59 dosar fond), cerere purtând rezoluție favorabilă, pentru restul de arendă de 134.553 kg si semnătura reprezentantului apelantei.
Aceste înscrisuri ulterioare încheierii contractului, ce au cuprins puncte de vedere aparținând chiar apelantei, au susținut ideea că voință reală a părtilor a fost chiar cea care a rezultat din conținutul contractului de arendare, respectiv incheierea contractului cu începere din anul agricol 2010-2011.
6.Referitor la punerea in posesie cu terenul arendat, s-a constatat că potrivit contractului apelanta a confirmat că ,,pe data încheierii prezentului contract arendatorul a predat, iar arendașul recunoaște ca a primit suprafața de 237,9326 ha teren ”- art.3 al.3 din contract - fila 10 dosar fond.
In consecință, sustinerile legate de nepredarea terenului arendat nu au putut fi primite.
7.Referitor la impozitul pe terenul arendat, Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art.8 lit.m) din contract- fila 12 dosar fond, potrivit cu care arendașul are obligatia ,,sa plătească taxele si impozitul pe terenul arendat si impozitele datorate pentru terenurile arendate prin prezentul contract”. Aceasta este obligația asumata de arendaș, alături de aceea a achitării impozitelor datorate pe veniturile realizate din exploatarea terenului arendat- art.8 lit.k).
P. urmare arendașul s-a obligat sa plătească impozitul pe terenul arendat.
De altfel, prin întâmpinarea depusa la instanța de fond acesta a arătat ca a plătit impozite aferente terenurilor extravilane, depunând chiar la dosar o chitanță, cu intentia de a face dovada unei plăti partiale (filele 81, 120 dosar fond), necontestând obligatia contractuala de plată la instanța de fond.
Față de cele ce preced, potrivit dispoz art.296 C.pr.civ., Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 885/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul a vizat următoarele critici:
1. F. de cererile formulate in apel, instanța a stabilit două etape, in care sa fie avute in vedere excepțiile si problemele de fond.
In ședința de la 31.10.2013 a Tribunalului O., s-a solicitat suspendarea cauzei in temeiul art.243 pct.5 C.pr.civ. si art.36 din L.85/2006, întrucât la 19.02.2012 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolventei, care n-a fost finalizata pana in prezent, iar contractul a cărei reziliere s-a solicitat, privește o acțiune patrimoniala, care duce la diminuarea patrimoniului societății insolvente.
Cauza a rămas in pronunțare cu privire la aceasta cerere, iar prin încheierea de la 31.10.2013 a fost respinsa, acordându-se termen pentru judecarea apelului pe fond, motiv pentru care consideră că respingerea acestei cererii a fost greșită, avându-se în vedere următoarele considerente:
La data intrării in insolventa a subscrisei recurente ,19.02.2012, contractul incheiat cu reclamantul, era in deplina derulare, astfel ca se impunea aplicarea disp.Legii 85/2006, întrucât acel contract n-a fost in totalitate executat si nu si-a epuizat efectele esențiale la data deschiderii procedurii insolventei.
Or, contractul fiind cu executare succesiva încheiat la 5.08.2010, se considera contract in curs, care n-a fost rezolutionat sau reziliat.
De altfel, pentru pretinsele debite din neexecutarea contractului, reclamantul Tiru I. s-a inscris la masa credala, ceea ce presupune ca a știut despre necesitatea suspendării prezentului litigiu si ca odată cu înscrierea la masa credala a unei creanțe acea creanța se socotește a fi plătită.
Instanța a trecut peste dispozițiile legii privind suspendarea de drept a procesului pentru ca aceasta intervine in baza legii, si nu la voința pârtilor
Suspendarea prev.de art.36 din L.85/2006, se aplica nu numai in procedura judiciara derulata in fata primei instanțe, precum si in caile de atac, in cazul de fata in apel.
O atare suspendare va dăinui pana la închiderea procedurii insolventei pronunțata de judecătorul sindic in baza art.ll alin.l lit.n din L.85/2006, iar instanța de drept comun urmează a decide la momentul repunerii cauzei pe rol, in funcție de rezultatul procedurii de insolventa. Ori, in cazul de fata o astfel de procedura nu s-a încheiat.
Existenta procedurii de insolventa este un impediment legal pentru derularea individuala a unei proceduri judiciare, de oricare dintre creditorii debitorului insolvent, si privește acțiunile pentru realizarea creanțelor contra debitorului.
Faptul ca acțiunea in rezilierea contractului este o acțiune patrimoniala si prin admiterea ei se reduc veniturile societății debitoare, devenind si mai datoare decât la deschiderea procedurii, demonstrează necesitatea aplicării disp.art.36 din Legea 85/2006.
Dar, așa cum s-a arătat, reclamantul s-a înscris la masa credala cu sumele pe care le-a considerat debite produse de subscrisa recurenta, si prin menținerea procesului de reziliere a contractului de arenda, se produce de fapt o dubla impunere.
Solicită, astfel, sa se constate ca in mod greșit, instanța de apel n-a dispus suspendarea de drept a procesului.
În cel de al doilea motiv de recurs, se arată că Tribunalul O., a considerat ca pârâta nu a solicitat probe în apel, fiind astfel decăzuți din proba.
Cu toate acestea s-a recunoscut ca prin cererea de apel s-a solicitat aceste probe, dar s-a omis a se analiza momentul in care s-a precizat ca in aceea faza procesuala, nu se solicită probe.
La termenul de judecata din 31.10.2013, nu s-au pus in discuție motivele de apel pe fondul lor, pentru că pârâta a ridicat un incident procedural, ce trebuia rezolvat mai întâi, astfel ca din încheiere a rezultat ca nu s-au solicitat probe noi, care se pot efectua in apel, cale de atac cu caracter devolutiv.
Daca s-a făcut o astfel de consemnare, probabil s-au avut in vedere probe in cererea de suspendare ce constituie incidentul procedural, si nu pe fondul apelului, care nici nu se putea discuta la acel termen.
Solicită a se observa ca prin cererea de apel s-au cerut astfel de probe, care au fost refuzate de Judecătoria B. si care sunt lămuritoare in stabilirea raporturilor juridice dintre parti.
Daca instanța a considerat ca incidentul procedural trebuia unit cu fondul, cauza trebuia soluționată dintr-o data, si atunci se putea pune in discuție problema cererii de probatorii, dar, instanța a rezolvat in mod corect incidentul procedural privind suspendarea procesului (in sensul analizării sale, nu al rezolvării) printr-o încheiere separata, pentru ca aceasta excepție procedurala ducea la oprirea procesului, si nu se putea uni cu fondul.
Solicită a se observa, că pentru termenul in care s-a analizat fondul, pârâta a solicitat aceste probe, in acest sens fiind concluziile de la dosar (f.99) si care au reiterat motivele de apel pe fondul cauzei.
Numai la acest termen se puteau cere probatorii, si nu înaintea soluționării excepției procesuale, care daca se admitea, ducea la suspendarea procesului, si nu se mai puteau pune in discuție in prezent motivele de apel.
P. sentința apelata, a fost reziliat contractul de arenda al pârtilor nr.48/5.08.2010, ceea ce s-a reținut si prin Decizia Tribunalului O. nr.42/20.02.2014, retinandu-se ca parata nu a cultivat integral terenul primit in arenda, si nu a plătit arenda la termenul si-n condițiile prevăzute de cap.V din contract, nu a incheiat contract de asigurare a culturilor si nu a achitat taxele si impozitele datorate pentru terenurile arendate.
Judecătoriei Bals nu a analizat decât probele administrate de reclamant, si a refuzat sa administreze si probele propuse in apărare de parat, desi conf.art.169 alin.l C.pr.civ., procesul civil este guvernat de principiul contradictorialitatii probelor, in sensul ca acestea se efectuează cu participarea pârtilor litigante.
Instanța nu a avut in vedere caracterul contractelor sinalagmatice (cum este contractul de arenda) care dau naștere la drepturi si obligații reciproce in favoarea si-n sarcina fiecăreia din părțile contractante, cauza obligației fiecărei parti, este obligația celeilalte.
Din caracteristica specifica a contractelor sinalagmatice, rezulta si efecte specifice intre acestea fiind excepția de neexecutare a contractului, despre care instanța de apel nu a făcut niciun fel de consideratiune.
P. aceasta excepție, se intelege mijlocul de apărare pe care il are partea căreia i se cere executarea obligațiilor ce ii revin, fara ca partea cealaltă sa-si execute propriile obligații.
Temeiul juridic al invocării excepției de neexecutare a contractului, il constituie reciprocitatea si interdependenta obligațiilor, conexiunea obligațiilor reciproce, ceea ce se regăsește nu separat in codul civil, ci la mai multe contracte sinalagmatice (1322 C.civ. privind contractul de vânzare cumpărare, 1407 C.civ.privind contractul de schimb, 1619 C.Civ.privind contractul de depozit, si altele).
Art.1020 cod civil prevede rezolutiunea (rezilierea contractului) pentru neexecutarea obligațiilor de către una din parti, aceasta presupunând admiterea excepției de neexecutare a contractului.
De aceea, a solicitat ca instanța sa admită in susținerea apelului mai multe probe, cu acte si martori, precum si o expertiza agricola judiciara.
Acțiunea reclamantului, la Judecătoria B., a fost admisa doar in baza unei expertize extrajudiciare, ale cărei date sunt eronate, si agreate numai de reclamant, expertul fiind părtinitor.
Era necesar ca printr-o expertiza judiciara efectuata in cond.art.201 alin.l C.Pr.Civ.si următoarele, sa se stabilească daca părțile potrivit contractului si-au îndeplinit obligațiile integral.
In nota de probatorii de la data de 16.01.2014, s-au arătat obiectivele expertizei dar si necesitatea administrării altor probe cu martori si acte, motiv pentru care își mențin punctul de vedere, cu privire la necesitatea unor probe in susținerea apelului, refuzate de instanța, dar si a apărării făcuta la instanța de fond, in realitate apelantei refuzandu-i-se orice proba in toate ciclurile procesuale.
Instanța de apel a nesocotit in totalitate dispozițiile legale, privind judecata in calea ordinara de atac a apelului.
F. de disp.art.295 alin.l C.pr.civ.efectul devolutiv al apelului, este limitat prin faptul, ca, expresia principiului disponibilității, instanța de apel va proceda la o noua judecata asupra fondului in limitele criticii formulate de apelant.
Instanța de apel a verificat sentința atât sub aspectul temeiniciei, cat si al modului in care prima instanța a apreciat probele administrate in cauza, si daca, pe baza acestora, a reținut corect raportul juridic dintre parti, cat si sub aspectul legalității, respectiv ale aplicării si interpretării legii.
Se mai susține că motivarea deciziei pronunțata de Tribunalul O., a fost făcuta . rezumativ, neconvingator si superficial.
Precizează ca instanța de fond, a avut_de rezolvat excepția neexecutarii contractului de arenda încheiat intre parti, nepronuntandu-se in nicio modalitate, si neadministrand nicio proba la solicitarea recurentei parate.
Reclamantul Tiru I. a depus la dosar un contract de vanzare-cumparare, din 29 iulie 2013 prin care, terenurile arendate paratei, au fost vândute către . demonstrând astfel, ca fara sa aștepte soluționarea prezentului proces, intenția reclamantului a fost de a scapă de aceste terenuri in dauna paratei care investise in imbunatatirea stării terenului. Acest contract de vanzare-cumparare n-a fost notificat de arendator arendașului, incat acesta a fost luat prin surprindere.
Solicită a se observa ca instanța de fond ,ca si cea de apel, nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate de administratorul judiciar M.&Asociații Insolventa S., care potrivit art.86 din L.85/2006, prevede ca "contractele in derulare se considera menținute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor in derulare pentru momentul deschiderii procedurii sunt nule. In vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar poate sa denunțe orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi executate in totalitate, ori substanțial de toate părțile implicate".
La data introducerii acțiunii de către reclamant, parata se găsea in stare de insolventa, iar prin admiterea acțiunii si rezilierea contractului de arenda, nr.48/5.08.2010, care are efectiv un caracter patrimonial, s-au micșorat șansele de venituri ale paratei.
Instanța, nu a avut in vedere nici faptul ca reclamantul s-a inscris la masa credala, cu debitul pe care îl considera ca l-a încercat, prin neexecutarea obligațiilor contractuale de către apelanta, astfel ca numai poate pretinde de 2 ori in urma rezilierii aceleași sume.
De asemenea, solicită a se observa contractul de vânzare-cumpărare către . ,depus de către intimata, contract autentificat sub nr.3317/29 iulie 2013, în care se arată că, la obținerea proprietății terenurilor arendate pârâtei, Tiru I. a avut concursul neprecupețit al Judecătoriei Bals-judetul O., in obținerea unor titluri de proprietate de la câteva sute de persoane particulare, prin cel puțin 12 sentințe judecătorești ,persoane care au împiedicat ulterior folosirea terenului de către arendaș, arătând ca sunt proprietari.
De aceea, consideră că era necesar ca reclamantul sa depună aceste hotărâri judecătorești, având in vedere faptul ca pentru alte suprafețe de teren arendate, a incheiat contracte de vânzare-cumpărare cu particularii, pentru a se vedea daca ceea ce au obținut privește pe adevărații proprietari.
Rezumând, consideră ca atat la instanța de fond cat si in apel, au fost respinse toate probele paratei apelante, ca in timpul litigiului, reclamantul a vândut terenul ce a făcut obiectul contractului de arenda, desi era un contract in derulare, diminuandu-se veniturile paratei aflata in insolventa. In realitate arendatorul Tiru I. prin incheierea acestui contract de arenda nu a dorit un contract de arenda pe 5 ani ci a dorit sa realizeze o manevra prin care sa-si transforme terenul, aflat in stare de pârloaga de mai mulți ani ,. productiv ,cu potențial agricol crescut,pe cheltuiala arendașului.De aceea, consideră ca instanța trebuia sa administreze probe asa cum au fost cerute prin motivele de apel, dar si fata de actele noi pe care le-a depus reclamanta la termenul din 16.01.2014.
Solicită, ca potrivit art.312 pct.l CPC1865 admiterea recursului, casarea deciziei nr.42/20.02.2014 a Tribunalului O., și trimiterea cauzei pentru rejudecare cu indicația de a dispune suspendarea procesului.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant Tîru I., a solicitat, în principal anularea recursului, întrucât din motivele de recurs nu se desprinde nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod.pr.civ, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, considerând că în mod corect instanța de apel a respins cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art.36 din Legea 85/2006, ale cărui prevederi nu sunt incidente în speță.
Recursul declarat de societatea comercială pârâtă este nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente, ținându-se cont de faptul că primul motiv de recurs a fost analizat în urma respingerii cererii de suspendare, formulată de către recurentă, cu motivarea arătată în practicaua prezentei decizii, astfel încât în considerente nu va mai fi analizat acest prim motiv de recurs.
Din punct de vedere procedural, este neîntemeiat motivul doi de recurs, întrucât în mod întemeiat prin încheierea din 6.02.2014, instanța de apel a respins cererea de probatorii formulată de apelanta pârâtă, dispunându-se decăderea apelantei din dreptul de a formula probatorii.
Astfel, prin motivele de apel, înregistrate pe rolul Tribunalului O. pe data de 11.10.2012, în primul ciclu procesual, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri; efectuarea unei expertize tehnice judiciare agricole și orice alte probe care ar reieși din dezbateri.
Cererea de probatorii nu a fost pusă în discuția părților întrucât prin decizia nr.24 din 7.02.2013, Tribunalul O. a respins ca tardiv formulat apelul declarat de către pârâtă
Ulterior, prin decizia nr.7598 din 15.07.2013, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de către pârâtă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O. în vederea soluționării, pe fond a căii de atac declarată de către pârâtă.
Fiind reinvestit, cu rejudecarea apelului declarat de către societatea comercială pârâtă, Tribunalul O. la data de 31.10.2013 a pus în discuția părților cererea de probatorii formulată de către apelantă, prin motivele de apel, însă în conținutul încheierii pronunțate la data respectivă se menționează expres faptul că apelanta pârâtă prin apărător, a învederat faptul că nu solicită probe în susținerea cererii de apel în condițiile în care în temeiul art.243 pct.5 Cod pr.civ. și art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței înțelege să solicite suspendarea cauzei întrucât societatea comercială respectivă se află în insolvență.
Referitor la mențiunile din încheierea respectivă recurenta a susțin ut faptul că nu a insistat la termenul din 31.10.2013 în încuviințarea cererii de probatorii, arătată prin motivele de apel, în condițiile în care a solicitat suspendarea cauzei astfel încât, în condițiile în care, instanța de apel a respins cererea de suspendare, era îndreptățită ulterior să solicite încuviințarea probatoriilor arătate prin cererea de apel.
Susținerea recurentei este neîntemeiată întrucât conținutul încheierii respective nu poate fi interpretat în sensul dorit de aceasta, în condițiile în care se menționează în mod clar că apelantă pârâtă nu solicită probe în apărare, solicitând suspendarea cauzei și nu faptul că nu insistă în cererea de probatorii în condițiile în care dorește suspendarea cauzei.
Aceasta întrucât, la data de 31.10.2013, instanța de apel nu a dispus amânarea pronunțării asupra cererii de suspendare formulate de către apelantă la o altă dată, ci la data respectivă s-a pronunțat asupra cererii respective, respingând ca neîntemeiată cererea de suspendare, considerând în mod just că nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În condițiile în care i-a fost respinsă cererea de suspendare, recurenta avea posibilitatea să reitereze cererea de probatorii formulată prin motivele de apel însă acest lucru s-a întâmplat pe data de 6.02.2014, în acest interval de timp soluționarea căii de atac fiind amânată la mai multe termene pe motive lipsă de apărare din partea apelantei.
În condițiile arătate, în mod corect Tribunalul O., a constatat că apelanta pârâtă este decăzută din dreptul de a mai propune probe .
Pe de altă parte, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. și 295 alin.2 Cod pr.civ., în condițiile în care în cadrul primei instanței, deși a avut apărare calificată, pârâta nu a solicitat efectuarea unei tehnice judiciare, câtă vreme a susținut prin motivele de apel că Judecătoria B. a pronunțat a pronunțat hotărârea apelată în baza unei expertize tehnice agricole cu caracter exrajudiciar.
Astfel, prin încheierea din 23 aprilie 2013, a Judecătoriei B. s-a consemnat faptul că pârâta prin apărător a solicitat dosar încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu reclamantului, probe solicitate și de către reclamant, pârâta nesolicitând încuviințarea altor probatorii, respectiv efectuarea unei expertize tehnice.
În condițiile arătate nu se poate imputa primei instanței faptul că nu a ordonat în baza rolului activ efectuarea unei expertize tehnice agricole judiciare, câtă vreme pârâta nu a solicitat administrarea acestei probe și nu a contestat raportul de expertiză tehnică extrajudiciară cu caracter agricol, raport întocmit la cererea reclamantului însă din conținutul acestui raport reiese faptul că pârâta apelantă a fost încunoștințată de către expert despre locul și data efectuării expertizei, însă niciun reprezentant al acesteia nu s-a prezentat.
P. urmare sunt aplicabile dispoz. Art.129 alin.5 ind. 1 Cod pr.civ., text introdus prin art.I pct.14 din Legea nr.202/2010, potrivit căruia – părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probele pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
De asemenea, excepția de neexecutare a contractului a fost invocată de către pârâtă, ca mijloc de apărare, pentru prima dată în cadrul motivelor de recurs în condițiile în care prevederile art.292 Cod pr.civ. prevăd faptul că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Fiind vorba de un mijloc de apărare și nu de o excepție de ordine publică, excepția de neexecutare a contractului trebuia invocată de către pârâtă în cadrul primei instanțe, neputând fi inovată pentru prima dată în cadrul instanței de recurs, astfel că sunt nefondate susținerile recurentei, în sensul că prima instanța nu a rezolvat excepția neexecutării contractului de arendă încheiat între părți, nepronunțându-se în nici o modalitate și neadministrând nici o probă la solicitate pârâtei.
În același timp este nefondată și susținerea potrivit căreia instanțele nu s-au pronunțat asupra aplicării dispozițiilor art.86 din Legea nr.85/2006 întrucât prin încheierile prin care s-a respins cererea de suspendare formulată de către pârâtă, atât Judecătoria B. cât și Tribunalul O. au arătat nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale câtă vreme se referă la situația debitorului aflat în insolvență, în cauză fiind vorba de o acțiune în reziliere contract de arendă, reziliere ce a fost solicitată de către reclamantă anterior intrării în insolvență a pârâtei, astfel încât nu se putea interpreta faptul că se consideră la data deschiderii procedurii de insolvență, contractele în derulare încheiate de societatea comercială respectivă cu diferiți terți.
P. urmare se constată, față de considerentele arătate, că nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ, care să atragă modificarea hotărârii recurate și nici dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civ, întrucât cele două instanțe nu și-au încălcat obligația prevăzută de art.261 pct.5 Cod pr.civ, prevederi potrivit cărora – hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În consecință, față de cele arătate, în raport de dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civ, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de societatea comercială pârâtă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de de pârâta . prin Administrator Special B. T. și prin Administrator Judiciar E. Insolvență S. F. București, împotriva deciziei civile nr.42 din 20.02.2014, pronunțată de Tribunalul O., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. I..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P.
Teh.F.Ilie2 ex.25.09.2014
Jud. Apel M.I.S./I.M.
Jud. Fond.L.D.P.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1292/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Fond funciar. Decizia nr. 1302/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
