Pretenţii. Decizia nr. 932/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 932/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 932
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.-Președinte Instanță
-L. B.- Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
Grefier D. M.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant N. P. și recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. P., împotriva deciziei civile nr. 112/07.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant N. P., lipsind recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt formulate împotriva unei decizii definitive.
Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate în cauză, în raport de obiectul - pretenții, de data introducerii acțiunii și de prevederile art. 7 și 8 din Legea 76/2012 pentru punere în aplicare a Legi nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Recurentul reclamant N. P. cu privire la excepția pusă în discuție, a apreciat că recursul declarat în cauză este admisibil, iar cu privire la recursul formulat de pârâtă solicită respingerea.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr._ reclamantul N. V.P. a chemat în judecată pârâta C. Națională de P. P. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 09.08.2011 a depus cererea de ieșire la pensie la limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare în dosarul nr._/2011 la C. Județeană de P. Gorj, cerere respinsă prin decizia nr.9562/12.08.2011 și contestată la Comisia Centrală de Contestații a Casei Naționale de P. P. în dosarul nr._/95/2011 al tribunalului Gorj, soluționat irevocabil prin decizia nr.4317/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. nr._/18.08.2011.
A mai menționat reclamantul a chemat în judecată C. Națională de P. P. și alte instituții pentru nerespectarea termenului legal de 45 de zile de soluționare a unei contestații. Astfel, C. Națională de P. P. a încălcat de două ori dispozițiile art.150 alin.4 din legea nr.263/2010 în care se specifică faptul că „termenul de soluționare a contestației este de 45 zile de la data înregistrării acesteia”, respectiv dispozițiile art.52 alin.1 din Constituție în care se menționează că „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei”. Reclamantul a precizat că după aproximativ doi ani, timp în care a fost suferind de afecțiuni renale, intervenție endoscopică, stres, incertitudine, afectarea intereselor economice, a primit o decizie și această decizie este eronată, iar cele cinci decizii anterioare au fost, de asemenea, toate eronate.
Reclamantul a invocat și dispozițiile art.16 din Constituția României, art.157 din Legea 263/2010, art.112 C., art.150 alin.4 din legea nr.263/2010 coroborat cu art.52 alin.1 din Constituție, art.278 pct.3-4 Cod pr.civilă.
Pârâta C. Națională de P. P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, întrucât din punct de vedere material C. Județeană de P. Gorj a achitat petentului diferențele de pensie rezultate urmare emiterii deciziei de pensionare nr._/31.05.2013, respectiv suma de_ lei.
Reclamantul a depus răspuns la întimpinarea pârâtei, la care a atașat biletele de ieșire din spital, scrisori medicale și fișă de tratament.
Prin sentința civilă nr.6376/23.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamantul N. V.P. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de P. P..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin hotărârea nr.4733/13.05.2013 pârâta C. Națională de P. P. București a dispus Casei Județene de P. Gorj punerea în executare a sentinței civile nr.8589/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, deci și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau.
De asemenea, s-a constatat că la rândul ei, C. Județeană de P. Gorj, a achitat petentului diferențele de pensie rezultate urmare emiterii deciziei de pensionare nr._/31.05.2013, respectiv suma de_ lei și nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral care să fie suferit de reclamant ca urmare a culpei pârâtei C. Națională de P. P. București.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelantul reclamant N. P., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței instanție de fond în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile formulate, cu obligarea intimatei pârâte la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei.
În motivarea apelului s-a arătat că i-a fost cauzat un prejudiciu moral ca urmare a modalității în care intimata pârâtă a înțeles să soluționeze cererea de acordare a pensiei și de recalculare a pensiei stabilite, intimata pârâtă nerespectând termenele stabilite de art.150 din Legea nr.263/2010 în care se menționează că soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensionare se realizează în termen de 45 de zile de la înregistrarea contestației. S-a menționat că în condițiile în care solicitantului i se cere să respecte termenele procedurale prevăzute de lege, cu atât mai mult aceste termene trebuie respectate de o autoritate publică, în speță Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. P.. Pe de altă parte, deși nu au fost respectate termenele prevăzute de lege toate contestațiile sale au fost respinse, fiind nevoit să promoveze o cerere pe rolul instanțelor de judecată și numai după pronunțarea unei soluții irevocabile i-au fost acordate drepturile de pensie solicitate.
S-a arătat că în mod eronat a apreciat instanța de fond că primind retroactiv drepturile de pensie i-a fost acoperit prejudiciul înregistrat, deoarece obiectul litigiului de față îl reprezintă daunele morale pentru modul în care i-au fost afectate viața, sănătatea și interesele personale prin abuzurile realizate de C. Națională de P. P. și decurgând din faptul că o perioadă de aproximativ 7 luni (noiembrie 2012-iunie 2013) nu a avut nici un venit, iar familia sa a avut ca unică sursă se supraviețuire salariul soției sale. În acest mod a suferit de lipsuri materiale, a fost supus unor incertitudini, frustrări și stresului, toate aceste stări prejudiciindu-i sănătatea precară.
S-a mai menționat că, deși a purtat aceste litigii cu intimata pârâtă, din nou se află în calitate de parte în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj ca urmare a faptului că cererea sa de recalculare a pensiei adresată aceleiași intimate pârâte a fost soluționată greșit.
Apelantul reclamant N. P. a depus la dosarul cauzei la data de 13.01.2014 concluzii cu privire la apelul formulat și explicitarea prejudiciului moral ce face obiectul litigiului de față, anexând în copie fișa de tratament balneofizical nr.1854/2013, scrisoarea medicală din 05.10.2013 și extras din calculul contribuției de asigurări de sănătate pentru persoanele care nu realizează venituri pentru perioada 06.11._13.
La rândul său, intimata pârâtă C. Județeană de P. Gorj, în calitate de reprezentant al Casei Naționale de P. P., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.
S-a arătat că prin cererea adresată la data de 09.08.2011 Casei Județene de P. Gorj și înregistrată sub nr._/2011 reclamantul N. P. a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, cererea sa fiind respinsă prin decizia nr.9562/12.08.2011 emisă de C. Județeană de P. Gorj. Această decizie a fost contestată, iar întregul dosar de pensionare a fost trimis la Comisia Centrală de Contestații în vederea soluționării contestației, fiind emisă Hotărârea nr.655/20.12.2011 prin care a fost respinsă contestația. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere la instanța de judecată și soluționată prin sentința civilă nr.8589/20.212.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011, iar C. Județeană de P. Gorj a executat această hotărâre prin emiterea deciziei de pensionare nr._/31.05.2013 prin care au fost acordate și diferențele de pensie în cuantum de 23.146 lei pentru perioada 22.08._13.
S-a concluzionat că nu se impun în momentul de față daune morale, deoarece reclamantul nu face dovada prejudiciului moral cauzat, iar pe de altă parte acesta a primit diferențele de pensie rezultate, în cuantum de 23.146 lei.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.112 de la 7.02.2014 a admis apelul declarat de apelantul reclamant N. P., cu domiciliul în Tg-J., ..14, județul Gorj împotriva sentinței civile nr.6376/23.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu pârâta C. Națională de P. P., cu sediul în București, sector 2, ., a schimbat sentința civilă nr.6376/23.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul N. P. și obligă pârâta C. Națională de P. P. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale către reclamant.
Analizând apelul de față tribunal a reținut că acesta critică sentința instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate asupra cererii de acordare a daunelor morale de către C. Națională de P. P. pentru modul în care a fost soluționată cererea de pensionare pentru limită de vârstă formulată de N. P., urmând să verifice soluția instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, după cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din recunoașterea intimatei pârâte în întâmpinarea depusă în apel, apelantul reclamant N. P. a formulat la data de 09.08.2011 cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, fiind emisă decizia nr.9562/12.08.2011 de către C. Județeană de P. Gorj, prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă. Această decizie a fost contestată de către N. P. și întregul dosar de pensionare a fost înaintat de C. Județeană de P. Gorj la Comisia Centrală de Contestații, care a emis Hotărârea nr.655/20.12.2011 în soluționarea acestei contestații, pe care a respins-o. Și împotriva acestei soluții reclamantul a formulat contestație la instanța de judecată, iar prin sentința civilă nr.8589/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul_/95/2011* a fost admisă acțiunea civilă și obligată C. Județeană de P. Gorj să emită decizie de pensionare pentru limită de vârstă începând cu data de 22.08.2011, cu luarea în calcul și a perioadelor lucrate în grupa I de muncă (perioada 18.04._83) și în grupa a II-a de muncă (perioadele 01.08._98, 04.01._01).
Numai după pronunțarea acestei hotărâri judecătorești a fost emisă decizia de pensionare nr._/31.05.2012 prin care s-au stabilit drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 22.08.2011 și s-a procedat la reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută de lege cu perioada de 5 ani și 6 luni rezultând din perioadele lucrate în grupe de muncă și stabilite prin sentința civilă nr.8589/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul_/95/2011*.
Tribunalul a reținut că în ceea ce privește soluționarea cererii de pensionare formulată de către apelantul reclamant la data de 09.08.2011, intimata pârâtă nu a respectat termenele prevăzute de art.150 și art.151 din Legea nr.263/2010 în sensul că, deși reclamantul a contestat decizia de pensionare la organul competent în termenul prevăzut de art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, organul competent să soluționeze această contestație (și anume Comisia Centrală) nu a respectat la rândul său termenul de 45 zile prevăzut de art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010.
Această tergiversare a cererii reclamantului a operat în condițiile în care N. P. nu avea la îndemână nici un mijloc de a impune instituției în cauză să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege, iar dreptul său de acces la instanță era refuzat ca urmare a prevederilor exprese ale art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010 (care impuneau procedura prealabilă a contestării deciziei de pensionare la Comisia Centrală) și pe de altă parte apelantul reclamant nu realiza venituri, fiind în imposibilitate de a-și asigura propria subzistență.
Abia prin decizia nr.956/13.11.2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-a pus la îndemâna persoanelor nemulțumite de deciziile de pensionare posibilitatea de a sancționa nerespectarea termenului de 45 de zile de către Comisia Centrală de Contestații prin contestarea deciziei de pensionare direct la instanța de judecată la expirarea termenului de 45 de zile de la care se înregistrează contestația împotriva deciziei de pensionare la Comisia Centrală de Contestații, însă acest remediu a existat după soluționarea litigiului reclamantului prin sentința civilă nr.8589/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011*, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4317/24.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C.. Astfel, prin decizia nr.956/13.11.2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constat că dispozițiile art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție, dându-se posibilitatea de a accelera procedura de contestare a deciziei de pensionare, dar apelantul reclamant nu a avut această posibilitate, cauza sa derulându-se o perioadă de aproximativ 2 ani pe rolul Comisiei Centrale de Contestații și al instanței de judecată.
După cum rezultă din Hotărârea nr.655/20.12.2011 emisă de C. Națională de P. P., Comisia Centrală de Contestații, apelantul reclamant N. P. a contestat decizia de pensionare la data de 18.08.2011, iar această contestație a fost soluționată de această instituție abia 4 luni mai târziu la data de 20.12.2011, fiind respinsă contestația și menținută decizia de pensionare, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanței de judecată în vederea recunoașterii drepturilor de pensie. De asemenea, adresa nr._/01.11.2011 emisă de C. Națională de P. P. atestă că, deși contestația a fost înregistrată la data de 30.09.2011 (deci la mai mult de o lună și jumătate de la data la care fusese depusă la C. Județeană de P. Gorj), aceasta a fost soluționată trei luni mai târziu, în luna decembrie 2011, cu încălcarea termenului de 45 zile prevăzut de art.150 din Legea nr.263/2010.
Dată fiind soluția adoptată de Comisia Centrală de Contestații a urmat o nouă procedură în fața instanței de judecată, iar litigiul a fost soluționat prin sentința civilă nr. 8589/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011*, sentință rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.4317/24.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
De asemeni, aceeași intimată pârâtă a refuzat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.8589/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/95/2011* până la soluționarea acestui recurs, după cum rezultă din adresa nr.9562/20.03.2013 emisă de C. Națională de P. P. și existentă la fila 36 din dosarul de fond, astfel încât a urmat o nouă perioadă în care apelantul reclamant a fost supus stării de incertitudine și frustrare generată de imposibilitatea de a obține recunoașterea drepturilor câștigate în instanța de judecată.
Tribunalul a apreciat astfel că prin modul în care a fost derulată procedura de soluționare a cererii de stabilire a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă de către intimata pârâtă au fost încălcate atât dispozițiile speciale ale Legii nr.263/2010 (care reglementează această procedură), dar și termenul rezonabil pentru soluționarea unei asemenea cereri, practic apelantul reclamant N. P. fiind obligat să suporte mai multe proceduri judiciare și proceduri prealabile administrative într-un interval de aproximativ 2 ani pentru a obține drepturile recunoscute de lege, fiind lipsit în toată această perioadă de drepturile cuvenite și care, de altfel, au fost stabilite retroactiv de către instanța de judecată începând cu luna august 2011, cauzându-i-se astfel un prejudiciu moral indiscutabil.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond prin care s-a reținut că prejudiciul creat în patrimoniul reclamantului a fost acoperit prin acordarea retroactivă a drepturilor de pensie apare ca fiind lipsită de suport legal, simpla acordare retroactivă a drepturilor de pensie reprezentând doar executarea unei hotărâri judecătorești și repararea prejudiciului patrimonial (după cum s-a reținut și în considerentele deciziei civile nr.4317/24.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. pronunțată în dosarul nr._/95/2011*) și nu a acoperit disconfortul moral și psihic cauzat aceluiași reclamant prin obligarea sa de a recurge la procedurile administrative și jurisdicționale prevăzute de lege și a i se refuza în mod constant acordarea unor drepturi care, de asemenea, sunt prevăzute de lege.
Art.71 alin.1 cod civil instituie principiul potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private, iar art.72 Cod civil garantează respectarea demnității persoanei și interzice orice atingere adusă onoarei sau reputației unei persoane fără consimțământul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute de art.75 Cod civil. De asemenea, în aplicarea acestor principii, în art.75 Cod civil se menționează că nu constituie o încălcare a acestor drepturi atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile internaționale la care România este parte și exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în aceste articole. Cum în speța de față prin modalitatea în care a fost soluționată contestația formulată de reclamantul N. P. au fost încălcate aceste drepturile care asigură respectarea demnității persoanei, fără a se putea invoca de către pârâtă că aceste încălcări au avut loc în limitele prevăzute de art.75 Cod civil, se angrenează în sarcina pârâtei răspunderea pentru încălcarea acestor drepturi, răspundere materializată prin acordarea de daune morale.
Pentru aceste considerente, în baza art.480 C.pr.civ. a fost admis pe cale de consecință apelul de față și schimbată sentința instanței de fond, în sensul că a fost obligată intimata pârâtă C. Națională de P. P. la plata de daune morale în cuantum de 4000 lei, sumă apreciată de către instanță ca fiind echitabilă pentru a acoperi disconfortul psihic și moral generat de modalitatea în care intimata pârâtă a gestionat cererea formulată de apelantul reclamant N. P. în luna august 2011 pentru acordarea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul N. V.P., cât și pârâta C. Națională de P. P..
Reclamantul N. V.P. în motivele de recurs arată că în ședința publică de la 07.02.2014 i s-a admis cererea privind daunele morale, dar îl nemulțumește plata sumei de 4000 lei, ce reprezintă doar 8% din valoarea considerată a fi rezonabilă în acoperirea prejudiciului nepatrimonial, daune morale.
Arată că această sumă de 4000 lei abia i-a acoperit cheltuielile sale cu sănătatea care este oricum precară, pe perioada de aproape 2 ani cât a suferit prin instanțele de judecată pentru dreptul său legitim de pensie.
Pârâta C. Națională de P. P. a criticat decizia Tribunalului Gorj pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Reclamantul, în cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Tg.J. a arătat că în anul 2011 a depus la C. Județeană de P. Gorj, în a cărei rază teritorială își are domiciliul, cererea de ieșire la pensie la limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare. Urmare cererii reclamantului CJP Gorj a constituit dosarul de pensie nr._/2011.
Pentru că nu îndeplinea condițiile legale, CJP Gorj a respins cererea de pensionare, motiv pentru care numitul N. P. a contestat decizia de respingere la Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP.
Arată că Judecătoria Tg.J. a fost investită în mod greșit și, tot în mod greșit, a judecat cauza, cu încălcarea competenței materiale, motiv de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare.
În acest sens arată că, în măsura în care sunt contestate decizii de pensie sau hotărâri ale Comisiei Centrale de Contestații, instanța competentă este tribunalul, conform dispozițiilor art.153 din legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
Solicită să se constatate că au fost încălcate normele de competență materială a instanțelor, ceea ce înseamnă că au fost încălcate normele imperative privind împărțirea prerogativelor jurisdicționale intre instanțele judecătorești, pe verticală, sancțiunea impusă de dispozițiile art.488 alin.l pct.3 Codului de procedură civilă fiind casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, in speța de față către Tribunalul Gorj - Secția de Asigurări Sociale, instanța competentă material în cauză.
În ceea privește fondul cauzei, arătă ca reclamantului N. P. i-a fost respinsă cererea de stabilire a dreptului de pensie întrucât nu îndeplinea condițiile legale CJP Gorj emițând o decizie de respingere a cererii.
Arată că decizia a fost contestata in termenul legal de 30 de zile la Comisia Centrala de Contestații, din cadrul CNPP.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si art.2 din HG nr.118/2012 C. Naționala de P. P. are in subordine case județene pensii și C. de P. a Municipiului București, denumite generic „case teritoriale de pensii”, unități cu personalitate juridica.
Neprimind răspuns in termen legal de 45 de zile contestatorul a chemat in judecata, CNPP pentru nerespectarea termenului legal de 45 de zile, prevăzut de dispozițiile art.150 alin.4 din Legea 263/2010
Judecătoria Tg.J., ca instanță de fond, prin sentința civilă pronunțata retine ca cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât din punct de vedere material CJP Gorj a achitat petentului diferențele de pensie rezultate urmare deciziei de pensionare nr._/31.05.2013.
Referitor la acordarea de daune morale, in mod corect susțin, reține că cererea formulată de reclamant împotriva Casei Naționale de P. P. București este neîntemeiată, aceasta pârâtă neavând culpa in producerea vreunui prejudiciu chiar și moral, reclamantului, deoarece, prin Hotărârea nr.4733/13 mai 2013 pârâta C. Națională de P. București a dispus Casei Județene de P. Gorj punerea în executare a sentinței civile nr.8589/2012, deci si-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau.
Pe de altă parte, Tribunalul Gorj analizând actele aflate la dosar și în raport de evoluția cronologică: - 09.08.2011 reclamantul formulează cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă; 12.08.2011 este emisă Decizia nr.9562 prin care CJP Gorj respinge cererea; 20.12.2011 este emisă Hotărârea nr.655 prin care este soluționată contestația împotriva deciziei nr.9652/12.08.2011; împotriva Hotărârii nr.655/20.12.2011 reclamantul formulează acțiune.
Pentru dovedirea cuantumului daunelor morale se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței si a cuantumului acestora.
Sarcina probei in cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului, conform principiului de drept actori incumbit onus probandi.
Potrivit regulilor din dreptul comun, reclamantul trebuie sa facă dovada existenței prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit al faptei pârâtului, săvârșită de acesta cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv si fapta pârâtului.
Ori, în cauză nu s-au produs nici un fel de probatorii care să dovedească producerea unei fapte cu vinovăție, un raport de cauzalitate între prejudiciul respectiv si fapta pârâtului sau producerea unor suferințe morale, vătămare în plan fizic și psihic, indicarea valorilor lezate în măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Interpretarea potrivit căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiției, cu încălcarea art.21 și în subsidiar, a art.44 din Constituție, Curtea Constituționala prin Decizia nr.956 din 13 noiembrie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 si 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, retine ca, reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecata de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora.
Termenul de soluționare al contestațiilor, respectiv 45 de zile, in literatura de specialitate este încadrat ca fiind un termen de recomandare, ori, daca legiuitorul ar fi intenționat să acționeze în termenul de 45 de zile, așa cum prevăd disp.art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010, ar fi completat dispozițiile articolului sus-menționat cu norme imperative a căror respectare s-ar fi impus obligatoriu, fără a fi admisă nici o derogare, sub amenințarea sancțiunii.
Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa ca liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor și libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.
Pentru toate susținerile de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile nr.112/07.02.2014 și trimiterea spre rejudecare către Tribunalul Gorj, Secția de Asigurări Sociale, instanța competentă material să judece fondul cauzei.
În drept invocă dispozițiile art.488 alin.l pct.3 NCPC si urm. și dispozițiile celorlalte acte normative invocate.
Recursurile sunt inadmisibile.
La termenul din 10 iunie 2014, Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursurilor declarate în cauză, în raport de obiectul acțiunii - pretenții, de data introducerii acțiunii, și de prevederile art. 7 și 8 din Legea 76/2012 pentru punere în aplicare a Legi nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Conform prevederilor art.7 din Legea 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind codul de procedură civilă ,dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile alin.(1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă „recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz legea specială folosește o altă expresie similară.
În cuprinsul articolului următor (8) se precizează regimul juridic al hotărârilor judecătorești pronunțate sub imperiul Noului Cod de procedură civilă, inclusiv situația celor pronunțate în temeiul legilor speciale.
Astfel, se statuează că de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească „definitivă și irevocabilă” sau după caz „irevocabilă” se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă”.
Or, în speță litigiul dedus judecății are ca obiect pretenții, constând în daune morale, a fost înregistrat la prima instanță la data de 12.06.2013, fiind supus prevederilor Noului Cod de pr. civ, astfel că, potrivit art.7 si 8 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă doar apelului.
Prin urmare, decizia Tribunalului Gorj este o hotărâre definitivă, împotriva căreia părțile nu mai au la îndemână, ca și cale de atac, recursul.
Față de toate dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentul reclamant N. P. și recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ DE P. P., împotriva deciziei civile nr. 112/07.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, L. B. | Judecător, O. C. G. |
Grefier, D. M. |
Red.jud.O.C.G.
4 ex/AS/20.06.2014
j.a.N.B.
V.B.
j.f.D.I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 888/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
