Obligaţie de a face. Decizia nr. 1443/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1443/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 19595/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1443/2013
Ședința publică de la 06 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către I. D. împotriva deciziei civile nr. 121 din 7.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind G. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen; nu s-a complinit de intimatul-recurent G. A. lipsa semnăturii de pe cererea de recurs; prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimatul-recurent G. A. prin apărător; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D. solicită verificarea caietului de ședință a grefierului de la termenul trecut deoarece din eroare s-a consemnat în încheiere că s-a invocat excepția nulității cu privire la ambele recursuri. În fapt s-a invocat excepția nulității recursului doar cu privire la recursul declarat de intimatul-recurent G. A..
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate intimatului-recurent G. A. să se prezinte în fața instanței pentru a semna cererea de recurs.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D., lipsă fiind părțile.
Avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D. arată că nu mai solicită verificarea caietului grefierului cu privire la invocarea excepției nulității recursului formulat de către ei.
Instanța, raportat la motivele de recurs invocate de către recurentul-intimată I. D., respectiv acordarea cheltuielilor de judecată, pune în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de acesta.
Avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D. arată că recursul declarat de clientul său este admisibil deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat deloc pe cheltuieli, motiv pentru care nu puteau formula o cerere de completare a deciziei.
Instanța acordul cuvântul părților pe excepția nulității cererilor de recurs și pe fondul cererilor de recurs.
Avocat P. M. pentru recurentul-intimată I. D. solicită respingerea excepției nulității recursului declarat de clientul său. Arată că neacordarea cheltuielilor de judecată este un motiv de nelegalitate potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Cu privire la recursul declarat de G. A. arată că acesta nu a semnat cererea de recurs. În consecință solicită să se constate nulitatea cererii de recurs.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins excepția prematurității invocată de pârât, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâtul I. D.; s-a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-și da acordul în formă autentică pentru racordarea instalației reclamantului la conducta de gaz, proprietatea pârâtului; s-a dispus că hotărârea să țină loc de acord al pârâtului la racordarea instalației reclamantului la conducta pârâtului, acord necesar la „E-On Gaz”!, în vederea montării centralei termice în apartamentul proprietatea reclamantului; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului de a-i permite accesul în iluminatorul situat la etajul I al scării de . părțile; a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 628,3 lei – cheltuieli de judecată – taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, așa cum a fost modificată, reclamantul G. A. a formulat, în contradictoriu cu I. D., acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție uscătorul situat la etajul 1 al blocului în care locuiesc părțile și care este folosit exclusiv de către pârât, precum și obligarea pârâtului să-și dea acordul pentru racordarea reclamantului la conducta de gaz pe care a montat-o, acord cerut de „EON GAZ” pentru montarea centralei termice la apartamentul proprietatea reclamantului.
La termenul din 07.09.2012, reclamantul, prin apărător, a arătat că renunță la judecarea primului capăt de cerere.
Asupra acestei cereri de renunțare, instanța a respins-o având in vedere lipsa de la dosar a mandatului reclamantului, dat avocatului, în sensul renunțării la judecata, ca act de dispoziție al părții.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimoniala fiind audiați martorii M. A. A. si P. M..
Cu privire la excepția prematurității, instanța a respins-o, ca neîntemeiată textul de lege indicat de către pârât – art. 1079 - cod civil nefiind incident în speța de față. Pentru a se realiza punerea în întârziere a debitorului cu privire la executarea obligației sale, trebuie ca, în prealabil să existe între părți un raport juridic obligațional care constituie izvor al obligației născute în sarcina debitorului. Raporturile dintre părțile din prezenta cauza se supun regimului juridic al coproprietății forțate și perpetue și nu contractului sau altui izvor de obligații.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul este proprietarul apartamentului situat in Iași, ., ., . este proprietarul apartamentului situat în aceeași scara, dar la etajul 1 al blocului. Aceștia și ceilalți proprietari ai apartamentelor din scara B au un drept de coproprietate forțată si perpetuă asupra părților din clădire care, prin natura lor, sunt destinate folosirii de către toți proprietarii pentru a asigura utilizarea normala si eficienta, a apartamentelor lor. Raportul de accesorialitate dintre bunului aflat in coproprietate forțată si perpetuă si bunurile principale determina caracterul forțat al coproprietății, care se menține independent de voința copărtașilor.
Martora P. M., audiata în cauza, a precizat că scara de . părțile este prevăzuta la fiecare etaj cu o încăpere cu destinația de iluminator, iar la ultimul etaj este prevăzuta cu un uscător. Aceasta a arătat ca spațiul situat la etajul 1 al blocului, ocupat de către pârât, și cu privire la care a solicitat reclamantul a i se permite accesul, are destinația de iluminator si nu de uscător. Reclamantul a solicitat să-i fie pus la dispozițiilor iluminatorul situat la etajul 1, pentru a-l folosi ca uscător, însă prin aceasta ar schimba destinația bunului comun, contrar dispozițiilor legale prevăzute art. 647 C civil . Astfel, potrivit dispozițiilor art. 647 Cod civil, fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari.
Cu privire la capătul doi al cererii, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului sa-si dea acordul pentru racordarea sa la conducta de gaz pe care a montat-o, acord cerut de „E-ON GAZ” pentru montarea centralei termice la apartamentul proprietatea reclamantului, instanța a reținut că, urmare a solicitării reclamantului adresată „Eon Gaz”, de obținere a acordului de acces la conducta de gaz în vederea montării centralei termice, prin adresa nr. 4215/2012 „Eon Gaz Distribuție” a încunoștiințat reclamantul de necesitatea obținerii acceptului de racordare de la proprietarul instalației în cauza .
Din declarația martorului M. A. A., audiat în cauză și din răspunsul la interogatoriu al pârâtului, a reținut instanța că, pentru a-și da acordul de racordare la conducta de gaz, proprietatea sa, pârâtul i-a cerut reclamantului suma de 3 milioane lei, suma cu care pârâtul a fost de acord. Pârâtul a condiționat, însă, acceptul sau/și renunțarea reclamantului la prezentul proces și la plata sumei de 12 milioane lei cheltuieli de judecată. În răspunsul la interogatoriu pârâtul, interpelat cu privire la suma pe care o solicit pentru racordarea la conducta de gaz, nu a putut preciza suma ce o solicită.
A reținut instanța că, din cauza lipsei consimțământului pârâtului, reclamantul nu poate obține de la „Eon Gaz Distribuție” acordul de acces, în vederea montării centralei termice la apartamentul proprietate personală.
Potrivit dispozițiilor art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Art. 3 din Decretul 31/1954, în vigoare la momentul promovării acțiunii, prevedea ca, drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social, iar în art. 723 Cod procedură civilă, se arată că, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Exercitarea drepturilor cu buna credință este de asemenea consacrata atât prin Constituție, cât și prin dispoziții ale convențiilor internaționale ratificate de România.
Dreptul subiectiv civil este definit drept posibilitatea recunoscuta de lege subiectului activ in virtutea căreia acesta poate, in limitele dreptului si a moralei, sa aibă o anumita conduita, sa pretindă o conduita corespunzătoare de la subiectul pasiv si sa ceara concursul forței coercitive a statului in caz de nevoie.
Prin urmare, principiul ocrotirii ori apărării drepturilor subiective civile reprezintă unul din principiile fundamentale ale dreptului. Principiile exercitării drepturilor subiective civile impun ca drepturile sa fie exercitate numai potrivit scopului economic si social, cu respectarea legii si moralei, cu buna credință și in limitele lor. Dreptul exercitat in aceste limite se încadrează în adagiul „qui suo jure utitur, nemini laedit”.
Pornind de la aceste considerente, abuzul de drept este definit drept exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale anterior enunțate. Modul obișnuit de sancționare a abuzului de drept îl constituie refuzul forței de constrângere a statului in sensul ca organul de jurisdicție, constatând ca este in prezenta exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil nu va admite cererea reclamantului, astfel cum a fost formulata, iar daca exercițiul provine de la pârât, in apărarea sa, va înlătura o astfel de apărare.
În exercitarea oricărui drept subiectiv nu se poate scăpa din vedere obligația de a acționa cu bună credința, exercițiul acestuia trebuind sa se facă în acord cu scopul economic și social, iar satisfacerea intereselor personale să aibă în vedere interesul general, obștesc, potrivit art. 1 si 2 din Decretul nr. 31/1954.
Verificând respectarea acestor prevederi legale de către toate părțile aflate in litigiu, instanța a apreciat ca reclamantul își justifica solicitarea, în raport de prevederile HG nr. 1043/2004, referitoare la condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru obținerea acordului de acces la rețeaua de gaz și in conformitate cu dreptul de proprietate pe care îl are asupra apartamentului sau, iar pârâtul a refuzat să-și dea acceptul pentru aceasta, fără a avea o justificare legala în exprimarea acestei manifestări de voință. Mai bine spus, acesta a condiționat acceptul său de renunțarea reclamantului la judecata, fapt pe care instanța, în considerarea dreptului persoanelor de acces la justiție, l-a apreciat ca fiind unul abuziv pentru care din punct de vedere legal nu are nici o justificare.
În baza acestor considerente, instanța a admis in parte acțiunea formulata și, constatând refuzul nejustificat al pârâtului, de a-și da acordul în forma autentica pentru racordarea instalației reclamantului la conducta de gaz proprietatea pârâtului, a pronunțat o hotărâre care sa tina loc de acord al paratului de racordare a instalației reclamantului la conducta de gaz proprietatea pârâtului, acord necesar la „E-ON Gaz” în vederea montării centralei termice în apartamentul proprietatea reclamantului.
Totodată, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului de a-i permite accesul in iluminatorul situat la etajul 1 al scării de . părțile.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 628,3 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorar avocat.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 121 din 7.03.2013, a admis apelul formulat de pârâtul I. D. și a schimbat în parte sentința judecătorie.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâtul I. D. și s-au păstrat dispoziția sentinței apelate cu privire la respingerea excepției
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că referitor la critica apelantului ce vizează limitele investirii instanței de fond, tribunalul a constatat că, prin precizările formulate, reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtului la exprimarea acordului în ceea ce privește racordarea la conducta de gaz pe care acesta a montat-o.
Excepția prematurității invocată în acest capăt de cerere a fost în mod corect respinsă de instanță, în baza art. 1079 Cod civil, pârâtul fiind pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată. Celelalte susțineri ale apelantului cu privire la excepția menționată vizează fondul litigios (neachitarea despăgubirii de către reclamant) și nu țin de exercițiul dreptului la acțiune. Prin urmare, motivul de apel invocat cu privire la modul de soluționare a acestei excepții nu a putut fi primit.
În ceea ce privește dezlegarea dată de prima instanță fondului litigios, tribunalul a notat că, dispozițiile art. 85 alin. 1 din legea nr. 351/2009 (în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată), precum și art. 108 alin. 1 din legea nr. 123/2012 (în vigoare la momentul pronunțării sentinței), condiționează efectuarea racordului solicitat de reclamant de plata unei despăgubiri către proprietarul conductei. Reclamantul nu a prezentat actul autentic prin care își exprimă consimțământul să despăgubească proprietarul conductei (condiție impusă de textele legale menționate). În lipsa acordului solicitantului de a despăgubi proprietarul conductei, solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul să își exprime acordul în vederea efectuării racordului la conducta acestuia nu putea fi primită, o soluție contrară, în condițiile date, echivalând cu o încălcare a dreptului de proprietate a pârâtului, nejustificată din punct de vedere legal.
În considerarea celor expuse, tribunalul a constatat întemeiate criticile formulate de apelant cu privire la dezlegarea dată de prima instanță fondului litigios.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului, I. D. arată că înțelege să critice decizia tribunalului sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în fond și apel.
Astfel, prin cererea de apel a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a sentinței și pe fond, respingerea acțiunii, cu obligarea intimatului G. A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața primei instanțe și în apel.
Prin decizia civilă recurată s-a admis apelul și, pe fond, s-a respins acțiunea, fără însă să se dispună și cu privire la cheltuielile de judecată.
La rândul său, G. A., susține că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele de modificare înscrise în art.304 punctele 7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, el susține reclamantul s-a adresat instanței de fond cu două capete de cerere:
1.să primească acordul de a folosi uscătorul de la etajul I, deoarece locuiește la parter și nu are balon, capăt de cerere la care a renunțat la judecată pe parcursul procesului, deoarece și-a construit balcon, procesul desfășurându-se pe o perioadă îndelungată de timp, și
2. pârâtul să fie obligat să-și dea de-a acordul la racordarea la conducta de gaz instalată de acesta, în vederea instalării de către reclamant a unei centrale termice de apartament.
În urma probatorului administrat, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, motivând corect sentința civilă în baza răspunsului la interogatoriu al pârâtului, prin care răspunde că refuzat racordarea reclamantului la conducta sa de gaz, probă coroborată și cu depoziția martorei M. A. A., care știa că reclamantul a fost de acord să achite pentru racordare suma de 300 lei, însă pârâtul l-a condiționat să renunțe la judecată și să-i plătească și onorarul de avocat de 1200 lei.
Sentința civilă a fost atacată cu apel de pârât, instanța de apel, pentru cel de al doilea capăt de cerere, consideră că, instanța de fond a dat mai mult decât a cerut, respingând acțiunea și motivând-o prin faptul că reclamantul nu i-a solicitat vreodată, în scris, să întocmească o declarație autentică, nu i-a achitat vreo sumă de bani și nu a prezentat o declarație autentică de acord privind despăgubirea proprietarului.
Față de excepția prematurității invocată de pârât, respinsă de instanța de fond și păstrată de instanța de apel, prin însăși cererea de chemare în judecată; prin solicitarea la instanța de fond din partea reclamantului, a unor termene de amânare pentru efectuarea unei tranzacții între părți, a constituit o solicitare directă de acord și singura comunicare posibilă cu pârâtul. Refuzul de comunicare a pârâtului se poate concluziona din depoziția martorei M. A. A..
Recurentul afirmă că este de apreciat motivarea amplă a deciziei tribunalului care acordă atenție sporită capătului de cerere l care s-a renunțat și soluționarea celui de al doilea, prin care se contrazice vis a vis de excepția prematurității invocată și păstrată, de faptul că reclamantul nu l-a notificat sau nu i-a cerut acordul în scris anterior deschiderii acțiunii și prin însă: „lipsa acordului proprietarului conductei nu poate fi primită deoarece se încalcă dreptul la proprietate a pârâtului, subliniindu-se încă odată faptul că reclamantul nu l-a despăgubit.”
La termenul de judecată din 8.11.2013, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursurilor declarate de ambii recurenți, precum și nesemnarea cererea de recurs formulate de G. A., iar la termenul din 6.12.2013, instanța de recurs a invocat și excepția inadmisibilității recursului declarat de I. D. .
Pronunțându-se cu prioritate – conform art.137 Cod procedură civilă - asupra excepțiilor invocate, Curtea reține că recursul declarat de I. D. este inadmisibil, iar cel declarat de G. A. urmează a fi declarat nul.
În acest sens, Curtea notează că prin cererea de recurs, I. D. a invocat omisiunea instanței de apel de a se pronunța cu privire la cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată de la instanțele de fond și de apel.
Însă, potrivit dispoziției înscrise în art. 281 indice 281^2a din codul de procedură civilă prevede că „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in condițiile art. 281-281^2”
Notează Curtea ca, în acest sens, s - a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, prin deciziile nr. 3433 din 3 noiembrie 2011 și nr. 2485 din 19 iunie 2013
În ceea ce privește recursul declarat de G. A., curtea notează că, pe cererea de recurs, s - a menționat că recursul este declarat de către avocat S. S., în numele și pentru recurent, însă cererea nu poartă vreo semnătură.
Potrivit art.133 alin 1 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.
Alineatul 2 statuează că lipsa semnăturii se poate însă împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
În prezenta cauză, recurentul G. A. a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de recurs și, deși s - a acordat un termen în acest sens, recurentul nu s - a prezentat și nu a semnat cererea.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de I. D., iar în temeiul art.133 alin 1 din același cod, se va declara nulă cererea de recurs formulată de către recurentul G. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de I. D. împotriva deciziei civile nr. 121 din 7.03.2013 a Tribunalului Iași.
Declară nulă cererea de recurs formulată de G. A. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința ă, astăzi - 06 decembrie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, I. P. |
Red.P.G.
Tehnored. P.G./P.I.
2 ex. – 18.12.2013
Tribunalul Iași – C. A. M.
C. M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 846/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1456/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
