Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 617/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 4469/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 617/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de C. N. împotriva deciziei nr. 671/2012 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul A. A. și autoritatea tutelară P. comunei H., Direcția de Asistență Comunitară Iași, având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul A. A., lipsă fiind recurenta C. N. și autoritatea tutelară P. comunei H., Direcția de Asistență Comunitară Iași.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, s-a achitat taxa judiciară de timbru de către recuretă în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
Instanța constată complinit timbrajul cererii de recurs formulată de C. N..
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Intimatul A. A. având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a deciziei nr. 671 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că la instanța din apel recurenta nu a fost prezentă și nici nu a timbrat cererea de apel formulată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9300/2.05.2012 Judecătoria Iași s-a dispus:
„Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. A., domiciliat în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta C. (fostă A.) N., domiciliată în Iași, ..24A, ., ., și autoritățile tutelare P. C. H., cu sediul în ., și DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, cu sediul în Iași, ..54, jud. Iași.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere.
Stabilește, în favoarea reclamantului, dreptul de a avea legături personale cu minorii A. B.-G., născut la data de 28.09.1999, și A. Ș.-O., născut la data de 04.08.2006, cu posibilitatea luării copiilor de la domiciliul pârâtei, după următorul program:
-o dată la două săptămâni, de sâmbătă, ora 12, până duminică, ora 18 (în primul și al treilea week-end din lună);
-o lună în timpul vacanței școlare de vară;
-o săptămână cu ocazia sărbătorilor de C., în timpul vacanței școlare de iarnă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr._ din data de 01.10.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, reclamantul din prezenta cauză, A. A., a fost obligat la plata pensiei de întreținere, în cuantum de câte 235 RON lunar, în favoarea minorilor A. B.-G., născut la data de 28.09.1999, și A. Ș.-O., născut la data de 04.08.2006, rezultați din căsătoria celor două părți, până la majoratul copiilor.
În prezent, minorii au vârsta de 12 ani jumătate și, respectiv, 6 ani, iar pârâtul este angajat, în continuare, la Aeroportul Iași, realizând un venit mediu net de 1496 RON în ultimele 6 luni, astfel cum reiese din adeverința de venituri emisă de angajatorul său și depusă la fila 57 a dosarului.
În drept, potrivit art.531 din Codul civil, „Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.” Prin urmare, potrivit textului citat, reducerea pensiei de întreținere se face prin raportare la mijloacele debitorului și la nevoia creditorului, care sunt altele decât cele avute în vedere la stabilirea inițială a cuantumului întreținerii.
Aceste prevederi legale sunt în conformitate și cu dispozițiile art.4 Codul fam. (în vigoare la momentul învestirii instanței cu soluționarea cererii de reducere a pensiei de întreținere), dispoziții conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, instanța de judecată putând mări sau micșora cuantumul obligației de întreținere, respectiv putând dispune încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește; atunci când întreținerea este datorată de părinte pentru un copil ea se stabilește până la o pătrime din câștigul din muncă realizat, iar, pentru doi copii, până la o treime.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că între nevoile creditorului pensiei de întreținere și veniturile realizate de către debitorul obligației trebuie realizat just echilibru, acordând, însă, prioritate interesului superior al copilului, conform art.6 lit. a) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În ceea ce privește nevoia creditorului, este de reținut că pensia de întreținere la care a fost obligat reclamantul a fost stabilită în favoarea minorilor B.-G. și Ș.-O., care au dreptul la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află, fiind instituită, astfel, o prezumție de necesitate în care se găsesc copiii.
La acest moment, minorul Ș.-O. se apropie de vârsta de școlarizare, în timp ce fratele său este deja elev, în clasa a IV-a. În consecință, cheltuielile privind educația urmează să aibă o pondere importantă din sumele destinate întreținerii minorilor.
Pe de altă parte, analizând veniturile realizate de debitorul obligației de întreținere, din analiza adeverinței de venit depuse de angajatorul reclamantului, în varianta detaliată, instanța constată că veniturile debitorului, avute în vedere la stabilirea inițială a pensiei, nu s-au modificat în sensul reducerii, astfel încât să justifice admiterea cererii de diminuare a cuantumului pensiei de întreținere, ci au cunoscut chiar o ușoară creștere.
Reclamantul A. A. a susținut că veniturile sale lunare actuale sunt mult mai mici ca urmare a faptului că s-a recăsătorit, iar actuala sa soție are doi copii minori, rezultați dintr-o legătură anterioară. Aceste aspecte învederate de reclamant au fost confirmate prin înscrisurile depuse la dosar (certificatele de naștere ale minorelor V. A. și V. A., precum și certificatul de căsătorie al reclamantului cu numita G. E. C.), depuse la filele 9-10. De asemenea, reclamantul a susținut că suportă, din venitul lunar, și plata ratelor aferente contractului de credit bancar încheiat în timpul căsătoriei.
Instanța a constatat, însă, că reclamantul nu este ținut de vreo obligație de întreținere legală stabilită în sarcina sa în ceea ce privește pe minorele V. A. și V. A.. Este adevărat că reclamantul s-a căsătorit cu mama acestora, G. E. C., însă această uniune matrimonială nu a adus cu sine, pentru reclamant, și îndatorirea suportării cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a celor două minore, în condițiile în care acestea nu au fost adoptate de reclamant. Pe de altă parte, obligația de întreținere a copiilor minori de către părinte este consfințită legal, prin dispozițiile art.516 din Noul Cod Civil, ce au înlocuit prevederile anterioare, din Codul familiei (art.86). În aceste condiții, reclamantul A. A. nu se poate prevala de asumarea voluntară a responsabilității de întreținere a doi copii ce nu sunt ai săi pentru a pretinde reducerea pensiei de întreținere stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în temeiul unor dispoziții legale imperative. Mai mult, nici împrejurarea asumării plății ratelor aferente acelui credit pe care l-au contractat foștii soți nu este de natură să-l exonereze pe reclamant de plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, aceasta având prioritate față de orice alte obligații asumate de debitor.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că cererea reclamantului de reducere a cuantumului pensiei de întreținere, stabilită în favoarea minorilor A. B.-G. și A. Ș.-O., este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea de stabilire de legături personale între reclamant și copiii săi, instanța reține că, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, iar, conform art.15 din aceeași lege, relațiile personale se pot realiza prin găzduirea copilului pe perioada determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit. Corespunzător dreptului copilului de a menține relații personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat este și dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, drept garantat de art.43 alin.3 C.fam. și de art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la respectarea vieții de familie care presupune implicit și dreptul de a menține legături personale cu minorul care locuiește împreună cu celalalt părinte.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.262 alin.2 din noul Cod civil, „Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
Mai mult, potrivit art.401 din același cod civil, în cazul stabilirii locuinței minorului la unul dintre părinți, celălalt părinte are dreptul de a avea legături personale cu copilul.
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și a îndatoririlor față de copiii lor minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Cărții a II-a. Despre familie din noul Cod civil, fiind prevăzut în art.503 alin.1.
În exercitarea acestui drept al reclamantului, instanța trebuie să țină cont în primul rând și de interesul copiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 263 din noul Cod civil, pentru ca măsura luată să nu impieteze asupra dezvoltării normale a acestora.
Pentru a soluționa prezenta acțiune, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în mod constant Curtea a reținut că ,,De prevederile art. 8 din CEDO trebuie să beneficieze nu numai părinții, ci si copiii, aceștia fiind primii beneficiari atunci când interesele părinților lor sunt în conflict. Având în vedere Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care obligă statele părți să ia toate masurile necesare pentru punerea în practică a drepturilor recunoscute de acest instrument, drepturile si interesele superioare ale copilului trebuie sa fie promovate.” (Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României).
Din probele administrate în cauză, a rezultat că minorii B.-G. și Ș.-O. locuiesc cu pârâta, iar, în prezent, starea conflictuală dintre cei doi părinți se răsfrânge și asupra acestora, cu consecința înstrăinării de tată și a gravei afectări a dezvoltării lor emoționale și afective. Deși, la nivel declarativ, pârâta a precizat că nu se opune ca reclamantul să aibă legături personale cu copilul său, instanța constată că, în realitate, aceasta nu manifestă deplină disponibilitate în stabilirea unor relații firești cu tatăl copiilor săi, pentru ca aceștia din urmă să dezvolte raporturi firești cu ambii părinți. Instanța reține, din declarația martorului Barth A., că relațiile dintre părți sunt tensionate.
În pricina de față, nu s-a contestat grija pârâtei față de fiii săi ori modalitatea în care aceasta se ocupă de creșterea și educarea minorilor. Din materialul administrat (înscrisurile depuse de pârâtă la termenul de judecată din data de 25.04.2012 și declarația martorului Barth A.), rezultă că mama este preocupată de binele copiilor și a manifestat o grijă constantă pentru aceștia, însă copiii au nevoie de prezența efectivă în viața lor a ambilor părinți, indiferent de relația dintre aceștia sau de eventualele tensiuni determinate de neînțelegerile din trecut.
În aceste condiții, este imperios necesară restabilirea, cât mai rapidă, a relației cu reclamantul, pentru ca minorii să se dezvolte normal, atât din punct de vedere fizic, dar mai ales cognitiv, afectiv și social. Or, în situația în care părțile uită să facă distincția între propria lor relație și calitatea de părinți, cu toate implicațiile acesteia, nereușind să-și rezolve diferendele personale, minorii sunt afectați în mod constant și progresiv de relația conflictuală a părinților și de lipsa comunicării dintre aceștia.
Prin urmare, se impune ca instanța să stabilească o modalitate clară în care legăturile personale dintre tată și copii să fie restabilite și să se desfășoare în mod firesc, iar acest deziderat nu se poate realiza decât prin luarea copiilor de către tată, la locuința acestuia, și petrecerea timpului împreună, departe de tensiunile existente între părți.
Însuși minorul B.-G. a declarat, fiind ascultat în camera de consiliu, că este dispus să-i mai acorde tatălui său o șansă și ar dori să petreacă mai mult timp cu acesta, în sensul de a ieși în oraș cu tatăl său.
Referitor la situația reclamantului, instanța reține că ancheta socială a fost efectuată la domiciliul legal al acestuia, din ., jud. Iași, unde condițiile sunt relativ de trai bune (filele 24-25). Este adevărat că pârâta a susținut faptul că reclamantul locuiește, de fapt, la o altă adresă în mun. Iași, la actuala sa soție, însă această împrejurare nu a fost confirmată, demersurile instanței privind efectuarea unei anchete sociale la acest domiciliu efectiv rămânând fără rezultat, în condițiile în care reprezentanții Direcției de Asistență Comunitară Iași au precizat, în scris, că adresa indicată ar fi a socrilor reclamantului.
Prin urmare, instanța a avut în vedere domiciliul indicat de reclamant, din ., rămânând pârâtei posibilitatea legală de a sesiza instanța în situația în care, din modul de derulare a relațiilor personale tată-minori, ar rezulta o modificare a situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța a dispus ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii B.-G. și Ș.-O. prin luarea acestora de la domiciliul pârâtei și ducerea la domiciliul reclamantului, urmând ca și tatăl să petreacă timp suficient cu copiii săi și să le acorde acestora atenția necesară.
Instanța subliniază, în final, necesitatea înțelegerii și cooperării ambilor părinți precum și a celorlalți membri ai familiilor celor două părți, ca factor esențial pentru evoluția și dezvoltarea minorilor, aflați la o vârstă caracterizată de instabilitate afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață.
S-a apreciat că programul permite tatălui să dezvolte relații firești cu copiii săi, fără a perturba obiceiurile și activitățile acestora (în condițiile în care minorul B.-G. are școală până vineri, ora 18,00, și pregătire la limba română, sâmbătă, iar duminică poate fi dus de tatăl său, urmând ca vineri și duminică seara să-și poată pregăti temele pentru săptămâna următoare). În ceea ce privește situația minorului Ș.-O., instanța constată că pârâta nu a făcut dovada problemelor medicale de care suferă acesta, dar, chiar și în situația în care afecțiunea indicată de pârâtă (astm bronșic) ar fi fost probată, este și datoria tatălui de a învăța să se ocupe de minor și de a-l îngriji în orice situație.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, va lua act de nesolicitarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile au formulat apel C. N. și A. A..
Prin decizia nr. 671/2012 din 14 noiembrie 2012 Tribunalul Iași, Secția I civilă a anulat ca netimbrat apelul pârâtei și a respins apelul reclamantului.
Tribunalul a reținut, în motivarea deciziei, că pentru termenul de judecată din data de 14.11.2012 apelanta C. N. a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel - în cuantum de 4 lei - și timbru judiciar de 0,15 lei în conformitate cu art. 13 și 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Apelanta C. N. nu s-a conformat obligației legale ce-i incumbă, situație în care aplicabile sunt dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cererea de apel formulată de reclamantul A. A. nu poate fi primită.
Situația de fapt corect și exhaustiv reținută în expunerea de motive a judecătorului fondului și-a aflat legala sa sancționare raportat prevederilor art. 531 din noul cod civil.
Prin sentința civilă nr._/1.10.2010 Judecătoria Iași a dispus obligarea reclamantului pârât A. A. la plata în favoarea minorilor B. G. și Ș. O. născuți la data de 28.09.1999 respectiv 4._ a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 470 lei (câte 235 lei pentru fiecare minor) de la data introducerii acțiunii 1.03.2010 și până la majoratul copiilor. În stabilirea acestei pensii de întreținere s-a avut în vedere față de art. 94 alin. 3 Codul familiei fracția de până la 1/3 din veniturile realizate de reclamantul pârât.
Dispozițiile art. 531 din noul cod civil pun în relație de interdependență mărirea sau micșorarea pensiei de întreținere cu ivirea unei schimbări în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește.
D. temei al reducerii pensiei de întreținere apelantul A. A. invocă încheierea unei noi căsătorii cu numita G. E. C. ce are în întreținere în calitatea sa de mamă, pe minorele A. născută la 8.07.1995 și A. născută la 25.11.1996.
Tribunalul își însușește în integralitatea lor considerațiile teoretice și practice ale judecătorului fondului. Alăturat acestora notează dispozițiile art. 513 Codul civil. Potrivit textului de lege obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege. Subiectele obligației de întreținere își găsesc reglementarea în dispozițiile art. 516 din noul Cod civil.
Configurația reglementării în ce privește creditorii și debitorii obligației legale de întreținere nu se regăsește în raportul juridic devenit litigios și dedus prezentei judecăți. Între reclamantul apelant pe de o parte și minorele A. și A. pe de altă parte nu există nici o legătură de rudenie.
Întreținerea copilului de către soțul părintelui său – astfel cum rezultă din art. 517 din noul Cod civil – este condiționată de faptul morții părinților săi firești a dispariției sau a stării lor de nevoie. Conform textului de lege „soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț este obligat să presteze întreținere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinții săi firești au murit, sunt dispăruți ori sunt în nevoie”.
În prezentul litigiu apelantul nici măcar nu a invocat cu atât mai puțin a dovedit plasarea în vreuna din ipotezele textului.
Tribunalul subscrie principiului egalității copiilor dincolo de orice discriminare, principiu ce rezultă din actele normative invocate de apelant. Tocmai în considerarea și eficientizarea acestui principiu transpunerea lui practică trebuie să se grefeze pe structura obligației legale de întreținere, a conchis instanța de apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta C. N., invocând art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta învederează că nelegalitatea sentinței este dată de faptul că instanța de fond a anulat apelul ca netimbrat, când în realitate prin chitanța nr. ISXUC_ din 29.10.2012 a plătit taxa de timbru ce i-a fost pusă în vedere prin citație, chitanță pe care a depus-o în original cu cerere la arhiva Tribunalului. Mai arată că a trimis și prin fax cererea apărătorului său, însoțită de taxa de timbru.
Originalul taxei de timbru, așa cum a precizat a fost depus pentru termenul din 14 noiembrie. În atare situație nu este vina sa că acea chitanță nu a ajuns la dosarul cauzei, pentru a fi soluționat pe fond apelul său.
În acest sens, câtă vreme s-a conformat dispozițiilor instanței, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere.
Mai face precizarea că odată cu taxa de timbru a depus la dosar și acte medicale privind situația sănătății copiilor, programul lor de școală și de pregătire extrașcolară, caracterizare de la educatoare și diriginte, așa încât consideră că și-a îndeplinit obligația în privința timbrării prevăzută de lege.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă și nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Deși recurenta invocă punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, se observă că niciuna dintre criticile prezentate nu privește greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, în sens de operațiune juridică, iar nu ca înscris folosit drept mijloc de probă.
Nici punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, invocat de recurentă, nu este incident în speță, câtă vreme - anulând ca netimbrat apelul formulat de C. N. - tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În pofida celor susținute de recurentă, la dosarul instanței de apel nu există chitanța de plată a taxei judiciare de timbru datorate pentru apelul declarat, iar copia chitanței alăturate recursului nu face dovada depunerii originalului la dosar.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C. N. împotriva deciziei nr. 671/2012 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 Mai 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./12.12.2013
Tribunalul Iași:
- C. M.
- P. E. C.
Judecătoria Iași: R. I. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 504/2013. Curtea de Apel IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
