Validare poprire. Decizia nr. 897/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 5439/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 897/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de P. A. împotriva deciziei civile nr. 50 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul V., intimată creditoare fiind ., intimat terț poprit fiind Instituția P. județului V. și intimat B. E. Judecătoresc D. A., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. L. pentru intimata creditoare . și avocat T. R. pentru intimatul B. E. Judecătoresc D. A., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este al doilea termen de judecată; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța pune în discuție excepția privind nulitatea recursului raportat la dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Av G. pentru intimata . solicită admiterea excepției, arată că își menține concluziile de la termenul anterior. Solicită constatarea ca nul a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, a se vedea concluziile scrise formulate și actele doveditoare ale cheltuielilor de judecată.
Av T. pentru intimatul B. E. Judecătoresc D. A. solicită admiterea excepției, a se avea în vedere concluziile scrise formulate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor dovedite.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 4139/10.12.2012 Judecătoria V. a admis cererea formulată de petentul B. E. JUDECĂTORESC D. A., în contradictoriu cu creditoarea ., debitorul P. A. și terțul poprit INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI V. și a validat poprirea înființată la cererea creditoarei ., asupra sumelor de bani pe care terțul poprit INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI V., le datorează debitorului P. A., până la concurența sumei de_,85 euro (sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății) și_,10 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt prin contractul de credit bancar 1749/7.08.2007 Banca Comercială Română SA a acordat lui P. A. un credit în sumă de 72.000 euro.
Ulterior în anul 2009, la data de 14 octombrie creditoarea Banca Comercială Română SA a cedat în favoarea .. creanța pe care o avea din contractul de credit bancar.
In acest sens a fost întocmit contractul de cesiune de creanță nr. J 977/14.10.2009.
În urma cesiunii de creanță . a devenit creditoarea debitorului P. A.. Cesiunea de creanță a fost notificată debitorului (fila 61 dosar).
Cesiunea de creanță a devenit opozabilă debitorului prin înscrierea contractului de cesiune în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. De asemenea cesiunea de creanță a fost notată în Cărțile Funciare_ și_ din localitatea Muntenii de Jos, cărți funciare în care s-a efectuat și intabularea ipotecii constituite prin contract de ipotecă autentificat cu nr. 1496/08.08.2007 la B.N.P. Ioniți M..
Întrucât debitorul P. A. nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de credit și anume aceea de a rambursa creditul( conf. art.7 lit.”d” din anexa nr.1 a contractului de credit ), la data de 9 mai 2011 creditoarea . a formulat cererea de executare silită împotriva debitorului P. A. și a garanților P. T. A. și P. O. Ema.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 331 la B. E. Judecătoresc D. A..
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria V. în dosarul_, la data de 06.06.2011, instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor.
Debitorul P. A. a fost somat la data de 15.06.2011 să plătească debitul(_.85 euro) și cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal aflat la fila 63 dosar,însă acesta nu s-a conformat somației.
De remarcat este faptul că din nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că debitorul ar fi contestat executarea conf. prev. art.399 și următoarele Cod proc. civilă sau că ar fi formulat cereri pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau pentru anularea cesiunii de creanță.
Certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței precum și încheierea de încuviințare a executării prin care se stabilește calitatea de creditoare a ., nu au fost contestate pe calea contestației de executare, în termenele prevăzute de Codul de procedură civilă.
De asemenea nu s-au făcut dovezi în cauză din care să rezulte că creanța datorată ar fi fost recuperată de la garanți, prin executare silită imobiliară.
Prin adresa din data de 30.07.2012(fila 83 dosar) executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi pentru 1/3 din venitul net lunar pe care debitorul P. A. îl încasează de la terțul poprit Instituția P. Județului V..
Adresa de înființare a popririi a ajuns la terțul poprit în data de 10 august 2012. Despre înființarea popririi a fost înștiințat și debitorul (fila 86 dosar).
In drept, conform prev. art.456 Cod proc. civilă în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani la dispoziția executorului judecătoresc.
Conform prev. art.460 alin.1 Cod proc. civilă „ dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi,inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit,creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când trețul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.
În cauză terțul poprit, Instituția P. Județului V., nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea pentru efectuarea popririi. În loc să indisponibilizeze 1/3 din venitul net al debitorului P. A. încasat în luna august 2012 și să-l pună la dispoziția executorului judecătoresc, terțul poprit a condiționat înființarea popririi de transmiterea unor înscrisuri suplimentare.
Este de remarcat faptul că, pe lângă împrejurarea că din luna august nu s-a conformat adresei de înființare a popririi,nici ulterior, după „lămurirea” terțului poprit în legătură cu calitatea de creditoare a ., acesta nu a înființat poprirea și nu a indisponibilizat 1/3 din venitul net al debitorului nici în lunile septembrie, octombrie și noiembrie.
Până la data soluționării prezentei cereri de validare poprire terțul poprit nu a făcut dovezi de unde să rezulte că, de bună credință fiind, a respectat prevederile art.456 Cod proc. civilă.
In consecință, instanța a admis cererea formulată de B. E. Judecătoresc D. A., considerând-o întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 50/A/3.04.2013 pronunțată de Tribunalul V. s-a respins apelul declarat de P. A. și s-a păstrat sentința apelată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 460 al. 1 C. proc. Civ., dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligația ce-i revine pentru efectuarea popririi, organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
În cazul de față, executorul judecătoresc a solicitat terțului poprit, Instituția P. V., să înființeze poprirea asupra veniturilor realizate de debitorul P. A. la această instituție. S-a refuzat înființarea popririi pe motiv că este incertă calitate de creditor a ., deși terțul poprit nu era îndreptățit să facă cercetări cu privire la acest aspect, acest aspect fiind analizat de o instanță de judecată la momentul în care s-a încuviințat executarea silită.
Apelantul a formulat critici cu privire la suma la care se ridică debitul, faptul că a achitat parte din acest debit sau că debitul ar fi fost recuperat prin vânzarea celor două bunuri imobile cu care s-a garantat plata împrumutului.
La acest moment, la soluționarea unei cereri de înființare poprire, instanța nu verifică decât dacă sunt respectate dispozițiile art. 460 și următoarele C. proc. Civ. Pentru a fi admisă o astfel de cerere, eventualele nemulțumiri ale debitorului legate de executarea silită pot face obiectul unei contestații la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. A., susținând că . practică în realitate cămătăria, faptă ce constituie infracțiune, fiind pedepsită cu închisoarea.
A arătat recurentul că motivele sale de recurs vizează greșita alcătuire a instanței și nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de probă sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare asupra dezlegării pricinii. Deși a depus la dosar dovezi din care rezultă că . practică infracțiune de cămătărie, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției abuzului de drept prevăzută de art. 1662 Cod procedură civilă.
În drept a invocat prevederile art. 304 punctul 1 și art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă.
Intimata . a invocat nulitatea recursului declarat de P. A. motivat de faptul că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din motivele de punctele 1-9 ale art. 304 Cod procedură civilă, iar art. 304 punctul 10 este abrogat.
Referitor la motivul de recurs indicat ca fiind cel prevăzut de art. 304 punctul 2 Cod procedură civilă (greșita alcătuire a instanței) recurentul nu a precizat în ce constă greșita alcătuire a instanței, pentru a putea fi verificate susținerile sale.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, arătând că au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru declanșarea executării silite, că raportul obligațional dintre debitor și creditor a fost verificat de instanță în cadrul încuviințării executării silite, iar susținerile prin care se contestă raportul obligațional dintre debitor și intimată nu are relevanță în prezenta cauză, nefiind formulată contestație la executare.
Intimatul B. E. Judecătoresc D. A. a solicitat respingerea recursului, invocând refuzul nejustificat al terțului poprit Instituția P. Județului V. de a executa obligațiile ce îi revin în condițiile în care contractul de cesiune de creanță prin care Banca Comercială Română a cedat creanța către . este opozabil tuturor debitorilor prin înscrierea lui în Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare și prin notare în cărțile funciare ale localității Muntenii de Jos.
În ședința publică din 26.06.2013 instanța de recurs, din oficiu, a invocat și pus în discuția părților excepția privind nulitatea recursului raportat la prevederile art. 306 Cod procedură civilă, motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Întrucât în dezbateri s-a primit la dosar, prin serviciul registratură, cererea recurentului de angajare a unui avocat, instanța a încuviințat-o și a fixat termen la 9.09.2013 la completul R3, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 11 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești.
Ulterior, recurentul a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite (la 2.08.2013) și a solicitat acordarea unui alt termen de judecată în cererea de suspendare provizorie, pentru a putea achita taxa de timbru.
În ședința publică din 16.08.2013 instanța a stabilit taxa judiciară de timbru și cauțiunea datorată în cererea de suspendare, acordând termen de judecată la 2.09.2013.
La acest termen recurentul a depus la dosar, prin registratură, taxa judiciară de timbru precum și cererea de scutire la plata cauțiunii.
În ședința din camera de consiliu din 9.09.2013 instanța a respins cererea de scutire precum și cererea de suspendare provizorie a executării.
La același termen de judecată, în ședință publică, instanța a pus din nou în discuția părților excepția nulității recursului motivat de neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1- 9 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În prezenta cauză, recurentul a indicat motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 1 și 10 Cod procedură civilă, însă dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea în motivele indicate de recurent și nici într-unui din celelalte motive prevăzute de art. 304.
Motivul de recurs prevăzut de punctul1 al art.304 (când instanța nu a fost alcătuită potrivit prevederilor legale) nu a fost dezvoltat, indicarea textului de lege fiind doar formală în lipsa formulării criticilor care să poată fi cenzurate de către instanță.
Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă invocat de recurent, acesta nu se mai regăsește în prezent între motivele de recurs prevăzute de art. 304.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 a marcat, în materie de procedură civilă, o modificare a concepției legiuitorului român în materia recursului, care a devenit dintr-o cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Datorită acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motive de nelegalitate, fiind abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, în temeiul cărora se putea invoca, în recurs, greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Având în vedere că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, în baza art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de P. A. și se va menține decizia recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de P. A. împotriva deciziei civile nr. 50/A/2013 din 03.04.2013 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă.
Obligă recurentul P. A. să plătească intimatului creditor . suma de 500 lei cheltuieli de judecată și intimatului B. D. A. suma de 500 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2013.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, L. R.-C. |
RED JUD PL_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond B. C.
Jud apel M. M. D. și G. E.
| Cereri. Decizia nr. 1310/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
