Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 4958/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 659/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: L. P.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de M. G. și respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 3434/ 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-intimată M. G. și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror B. M., lipsă fiind intimata-recurentă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că cererile de recurs sunt la primul termen de judecată; la dosar s-au depus din partea recurentei-intimate M. G. și din partea intimatei-recurente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași întâmpinările la cererile de recurs formulate în cauză; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată cererile de recurs declarate și motivate în termen.
Recurenta-intimată M. G. învederează instanței că a primit întâmpinarea formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cererile de recurs în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Recurenta-intimată M. G. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, în sensul obligării pârâtei Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași la plata daunelor morale, motivând că instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurilor administrative luate numai împotriva tatălui său Maizner V. nereținând și caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva sa așa cum au fost precizate în cererea de chemare în judecată.
Apreciază recurenta M. G. că, se simte discriminată, față de persoanele care au primit despăgubiri morale, pe temeiul Legii nr. 221/2009, până la apariția deciziei nr. 12/ 19.09.2011 pronunțată de Î.C.C.J. București.
În ce privește recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași solicită respingerea recursului, motivând că pârâta a făcut o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, apreciind că, caracterul politic a faptelor făcute de tatăl său, au atras și asupra sa măsuri cu caracter politic.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror B. M. având cuvântul solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr. 3434 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că în mod corect instanța de fond a reținut caracterul politic pentru perioada 18.07.1947 – 22.07.1947 a numitului Maizner V., reținând că aceste măsuri administrative sunt luate potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, altele decât cele prevăzute de art. 3. Mai mult, instanța de fond a reținut că măsurile administrative luate împotriva autorului reclamantei, au caracter politic deși reclamanta a pretins că și împotriva sa s-au luat astfel de măsuri, aceasta nu a produs probe în susținerea acestor afirmații.
Referitor la plata daunelor morale solicitate de reclamanta M. G., reprezentantul Parchetului arată că, consecințele juridice produse de deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt evidențiate în art. 147 alin. 1 din Constituția României și că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cererilor de recurs formulate în cauză.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3434 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Iași, Secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta M. G. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva numitului Maizner V. în perioada de 18.07._47 și respectiv 19.04._48.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că actele dosarului relevă faptul că măsurile administrative luate de organele forței miliției sau securității împotriva tatălui reclamantei Maizner V. în perioadele 18.07.1947 – 22.07.1947 și 19.04.1948 – 25.09.1948 au caracter politic din perspectiva Legii 221/2009.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. (3) din aceeași lege aplicându-se, și în această situație, în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că măsura administrativă trebuie să fi fost luată ca urmare a săvârșirii unei fapte prin care s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, teorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strămutarea într-o altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din școli, licee și facultăți.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989.
Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă un act normativ ce vine în completarea celorlalte acte normative emise în scopul înlăturării consecințelor condamnărilor și măsurilor administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Tribunalul a reținut că numitul Maizner V. născut la data de 02.10.1912 în localitatea Călărași, județul B., fiul lui Max și E., a fost încarcerat în Penitenciarul G. în perioada 18.07.1947 – 22.07.1947. A fost depus la penitenciar în baza adresei 3415/1947 a Inspectoratului Regional de Siguranță Iași fiind acuzat de instigare și a fost pus în libertate prin intermediul poliției G. în baza adresei Direcției generale a penitenciarelor nr._/1947.
Tribunalul a notat că măsurile administrative anterior menționate luate împotriva autorului reclamantei, au caracter politic Deși reclamanta a pretins că și împotriva sa s-au luat astfel de măsuri nu a produs probe în susținerea acestor afirmații.
Relativ la daunele morale solicitate de reclamantă Tribunalul notează ca prevederea legală ce a fundamentat actul de învestire a instanței a constituit obiectul excepției de neconstituționalitate supusă analizei Curții Constituționale. Prin deciziile nr. 1358/21.10.2010 și nr. 1360/21.10.2010 ambele publicate în M.O. nr. 761/15.11.2010 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 (ce au fost redate integral) sunt neconstituționale.
Consecințele juridice produse de aceste doua decizii ale Curții Constituționale sunt evidențiate în art. 147 alin. 1 din Constituția României: „Dispozițiile din legile […] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul […] după caz nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Inexistența adoptării în intervalul celor 45 de zile a unor noi reglementări în acord cu dispozițiile legii fundamentale a făcut ca art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 să-și înceteze efectele juridice.
Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 12/19.09.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii si a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Aceasta decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat recurs părțile.
1. Reclamanta M. G. arată, în motivarea recursului că instanța de judecată, constată caracterul politic al măsurilor administrative luate numai împotriva tatălui său Maizner V. nereținând și caracterul politic al măsurilor administrative luate și împotriva sa pe care le-a precizat în cerere astfel:
- neadmiterea dosarului său de cadre, pentru înscrierea sa la Facultatea de Științe Economice din Iași în anul 1952, considerată fiind ca fiica unui instigator, deși era printre puținii elevi care au avut repartiție de la școală pentru învățământul superior și de abia în anul 1964 deci după 12 ani a putut să dea examen la fără frecvență și să termine facultatea în anul 1969;
- de asemenea au urmat apoi, la locul de muncă în anul 1952, măsurile abuzive luate de către serviciul de cadre de la M. Tricotaje din Iași, care consideră că nu are dreptul de muncă, căci era fiica unei persoane periculoase, instigator și era chemată în repetate rânduri la serviciul de cadre să dea declarație ce a făcut tatăl ei, de ca a fost arestat, punându-se în discuție, dacă pot sau nu fi încadrată în serviciu pe post de contabilă.
La data întocmirii cererii sale de solicitare a unor despăgubiri morale, trecuseră aproape 61 de ani, de la data producerii faptelor și cu toată insistențele sale, atât la Facultatea de Științe Economice Iași, la fabrica M. Tricotaje Iași sau la Arhivele Statului – Secția Județeană Iași, nu mai exista la acea dată dosarul său de cadre, pentru a putea depune în dosarul de la Tribunalul Iași, probe în susținerea afirmațiilor sale, fapt ce a determinat instanța de judecată, să nu rețină în dispozitiv și caracterul politic al măsurilor administrative luate în anul 1952 și împotriva sa.
Recurenta susține că trebuie avut în vedere caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva tatălui său, care a și murit numai la vârsta de 54 de ani tot din această cauză, precum și a măsurilor administrative cu caracter politic luate împotriva sa.
De asemenea, solicită să se constate că din nefinalizarea unor modificări corecte și urgente, impuse pentru Parlamentul României privind Legea nr. 221/2009, nu este corect, ținând cont și de drepturile pe care le avea, ca să nu poată fi despăgubiți pentru prejudiciile morale suferite, care au avut și grave repercursiuni în nivelul de trai a întregii familii.
Susține recurenta că se simte discriminată, față de persoanele care au primit despăgubiri morale, pe temeiul Legii nr. 221/2009, până la apariția deciziei nr. 12 din 19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât și tatăl ei împreună cu dânsa, a fost victime ale regimului comunist.
În situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat efectul Legii nr. 221/2009, S. R. trebuia să vină în completare cu un alt act normativ prin care să pună capăt acestei discriminări.
2. S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași arată că greșit s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de Maizner V..
Pârâtul susține că legiuitorul - prin Legea nr. 221/2009 - a definit cele două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic.
Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din OUG nr. 214/1999 – cu condiția constatării caracterului politic – cu urmarea procedurii prevăzută de art. 4 din lege.
Mai mult, condamnările suferite nu pot fi încadrate ca o faptă cu caracter politic, nu poate fi pusă pe același loc cu deținuții politici, care au înfruntat în realitate organele statului ce le-au aplicat măsuri represive grave (torturi, bătăi ș.a.) și care au îndurat ani grei de detenție în condiții inumane de trai.
Formulând întâmpinare fiecare parte solicită respingerea recursului celeilalte părți.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
1. Recursul reclamantei M. G. nu este motivat în drept, prin referire la articolul 304 Cod procedură civilă, dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă. Acesta nu este - însă - aplicabil în cauză, câtă vreme tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale relevante.
Acele critici care excedează cadrului art. 304 - și care se examinează conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, atât timp cât prima instanță a stabilit judicios situația de fapt, care are pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Punctual, în ce privește argumentele prezentate de reclamantă, curtea de apel reține că nu putea fi stabilit caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva sa, în lipsa dovezilor în acest sens, fiind de principiu că acela care face o propunere în fața instanței este ținut a o dovedi, conform art. 1169 Cod civil.
Nici în recurs nu se face referire în concret la probele care ar fi putut conduce la constatarea caracterului politic al măsurilor administrative invocate de M. G..
În ce privește cererea de daune morale, curtea de apel constată că este judicioasă argumentația primei instanțe, referitoare la consecințele juridice ale hotărârilor Curții Constituționale (deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010), respectiv ale Deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nu se poate reține discriminarea pretinsă de reclamantă, câtă vreme ea se află într-o situație diferită de aceea a persoanelor care au obținut daune morale întemeiate pe Legea nr. 221/2009 anterior constatării neconstituționalității prevederilor art. 5.
Nu se poate reține nici obligația statului de a emite un alt act normativ referitor la despăgubirile morale, instanța fiind ținută a se pronunța în aplicarea cadrului normativ în vigoare, modificările ori completările acestuia fiind opțiunea legiuitorului, căruia instanța nu i se poate substitui.
2. În ce privește recursului Statului R., curtea notează că se invocă punctele 7 și 8 ale articolului 304 Cod procedură civilă.
Punctul 7 nu este incident, câtă vreme tribunalul a motivat pe larg, clar, logic și convingător soluția judiciară pronunțată, neexistând în cuprinsul sentinței motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Niciunul dintre argumentele invocate de recurent nu se încadrează în punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, întrucât textul privește greșita interpretare a actului juridic dedus judecății - în sens de operațiune juridică - iar nu de înscris utilizat ca mijloc de probă.
Curtea de apel mai reține că, în pofida celor pretinse de recurent, tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile art. 4 alineat (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 2 alineat (1) din OUG nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001.
Față de considerentele expuse și în temeiul art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursurile, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M. G. și respectiv de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 3434/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Mai 2013.
Președinte, A. G. | Judecător, L. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./13.12.2013
Tribunalul Iași: P. E. C.
| ← Daune cominatorii. Sentința nr. 39/2013. Curtea de Apel IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 791/2013. Curtea de... → |
|---|
