Contestaţie la executare. Decizia nr. 1024/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1024/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 685/45/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1024/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
Completul compus din
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare contestația formulată de D. A. M. și D. E. privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 213/2014 din 14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, la cererea apărătorului intimaților Ș. L. E. și Ș. M. de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei B., D. A. M. și D. E. au contestat actele executare silită din dosarul de executare nr. 188/2014 a B. Asociați Șvaițer C. / G. S..
Prin aceeași cerere, D. A. M. și D. E. au contestat și titlul executoriu - decizia nr. 213/2014 din 14.03.2014 (dosar_ a Curții de Apel Iași) -, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, în temeiul art. 711 alin.2. din Codul de procedură civilă.
Contestatorii solicită lămurirea titlului executoriu sub aspectul creanțelor (care sunt numai formal exigibile, sub aspectul cuantumului) pentru că nu au avut posibilitatea de a le cunoaște.
Apreciază contestatorii că s-au perceput onorarii de avocat exorbitante, pentru doi avocați, în apel și în recurs și solicită a se lămuri caracterul exorbitant al acestor onorarii, nefiind justificată reținerea lor în cuantumul cheltuielilor, chiar și ca o consecință a soluției greșite de pronunțare pe excepție.
Consideră contestatorii că instanța de recurs trebuia să verifice că apelul s-a introdus la Tribunalul B., nefiind conceput și redactat de avocații din apel. Apelul a fost redactat de intimatul Ș.. El a redactat cererea de strămutare și tot el a redactat toate notele de ședință din dosarul de apel la nivelul tribunalului Iași; cu toate că intimatul avea un avocat angajat, acesta a recurs la angajarea unui al doilea avocat.
Aceasta a doua angajare nu era necesară. Nu s-a intervenit cu lucrări scrise noi din partea avocaților. Scurtele susțineri orale nu justifică o muncă pentru care să se perceapă un onorariu atât de mare.
Instanța de recurs nu a verificat, în conținutul lor, cheltuielile cu taxa avocaților, ele fiind depuse după data concluziilor, fără să fi fost cunoscute de contestatori.
Contestatorii apreciază că aceste onorarii nu sunt proporționale cu valoarea muncii avocaților intimatului. Instanța trebuia să rețină numai o parte din fiecare onorariu de la apel și din recurs, ca obiect al cheltuielilor de judecată.
Astfel, cheltuielile de judecată nu rezultă dintr-un control al instanței de recurs, așa cum prevede practica judiciară și literatura de specialitate privind aplicarea articolului 274 din Codul de procedură civilă. Era obligatoriu să se facă această verificare în condițiile în care existau doi avocați.
Mai mult, în toate dosarele (foarte multe) avute cu acesta, intimatul a avut angajați avocați cu renume (F. I. și A. M.) care i-au asigurat în permanență reprezentarea și nu a prezentat niciodată astfel de cheltuieli.
Contestatorii susțin că nu pun în discuție disponibilitatea și generozitatea intimaților cu plata onorariului, caracterul exorbitant al acestuia, critica vizând doar faptul că ei nu trebuie să-1 suporte în totalitate. Intimatul putea să achite și mai mult, numai că, prin decizie, nu se pot înființa obligații de plată care să compenseze total generozitatea intimatului, ci trebuia să se aibă în vedere numai acea parte din suma care corespunde cu munca efectivă a avocatului după data angajării, rezultată din încheierea de ședință care consemnează prezența sa ca împuternicit.
Consideră contestatorii că numai acea sumă legală reprezintă creanța certă, lichidă și exigibilă.
În legătură cu taxa de timbru, de 1862,60 lei, susțin contestatorii că aceasta nu a fost achitată până la judecata apelului, din culpa instanței care la exonerat pe intimat de plată, fără justificare.
Solicită contestatorii să se observe că în încheierea din dosarul de apel se face această exonerare efectivă. Intimații sunt absolviți de plata taxei, nefiind vorba de o omisiune involuntară.
La rândul său, instanța de recurs, cu încălcarea legii și a regulamentelor, a procedat la omiterea stabilirii taxei de timbru. Este interzis să se dea cuvântul asupra recursului, fără să fie achitată taxa de timbru asupra recursului, cât și cea din apel, care se comunică prin citație, părților, înainte de primul termen al recursului.
Astfel, intimatul Ș. a beneficiat de o îngăduință tacită a instanței care i - a stabilit taxa de timbru numai pentru recurs.
În aceste condiții, de defavorizare a intereselor reclamanților, D. A. M. și D. E. afirmă că nu este corect să suporte plata acestei taxe care nu poate reprezenta o creanță certă, lichidă si exigibilă.
Anterior dezbaterii recursului nu exista timbrat apelul din vina instanței, care a judecat un apel netimbrat. Nu există condițiile art.20 al.5 din Legea 146/97.
Prin urmare, contestatorii solicită lămurirea titlului și înlăturarea acestei sume de 1862,60 lei, sumă care nu poate intra în calculul cheltuielilor de judecată. Nu este îngăduit instanțelor să stabilească astfel de sarcini disproporționate pentru contestatori, ca părți în proces. În mod intenționat, instanța a procedat la omiterea stabilirii taxei de timbru din apel înainte de termenul de judecată al recursului.
Apreciază contestatorii că, prin părtinirea instanței de recurs și prin greșeala instanței de apel, s-a ajuns la situația înființării acestei creanțe. Astfel, ei nu sunt obligați să suporte această sumă, pentru a da satisfacție intimatului, protejat de instanțele pe care le-a recuzat, succesiv, datorită faptului că nu s - au implicat în stabilirea taxei de timbru, pentru ca, în cele din urmă - în apel - să fie exonerat, iar în recurs să i se constate tardiv Taxa judiciară de timbru, în afara cadrului procesual legal și cu încălcarea principiului plății anticipate a taxei de timbru.
Solicită contestatorii să se verifice încheierea care notează cuvântul părților în recurs și să se observe că nu s-au anunțat cuantumul cheltuielilor de judecată. Efectiv, nu au fost cerute în contradictoriu, fiind depuse tardiv, prin notele de concluzii.
Însă, cheltuielile de judecată se solicită, obligatoriu, cel târziu la data luării cuvântului părților.
Din acest motiv, contestatorii pretind că nu s - au putut apăra nici într-un mod în legătură cu aceste cheltuieli, respectiv cu sumele care legal pot intra în cuantumul cheltuielilor de judecată, iar onorariile avocaților au rămas neverificate, deși erau nejustificat de mari.
Contestatorii mai solicită să se constate că respectivele creanțe nu pot avea însușirile stabilite prin art. 662 al. 1 și nu sunt susceptibile de urmărire silită, iar în partea lor, disproporționată în raport cu munca avocatului, ele urmează să fie desființate la momentul la care se va judeca contestația în anulare, care va fi admisă, inevitabil.
Prin sentința civilă nr._ din 12 septembrie 2014, Judecătoria B. și – a declinat competența de soluționare a contestației ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.213/14.03.2014 a Curții de Apel Iași în favoarea acestei curți și a păstrat spre soluționare contestație la executarea silită propriu-zisă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor și a apărărilor formulate, Curtea apreciază că nu este întemeiată contestația formulată de către D. A. M. și D. E..
În acest sens, Curtea notează că dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare.
Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.
Potrivit dispoziției înscrise în art.711 alin.(2) din Codul de procedură civilă, „Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu”.
Textul privește situația în care dispozitivul nu este clar, necesitând lămuriri suplimentare, ori cuprinde dispoziții potrivnice.
În cadrul procedurii de lămurire a dispozitivului hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, instanța este ținută să verifice dacă acest dispozitiv este suficient de clar și poate fi pus în executare fără nicio problemă sau dacă din modul de redactare rezultă că acesta nu cuprinde date care să permită executarea respective hotărâri.
Astfel, calea prevăzută de art. 711 alin.(2) din codul de procedură civilă este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită, fără a reprezenta un mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
În prezenta cauză, dispozitivul deciziei civile nr. 213/2014 din 14.03.2014 pronunțate de Curtea de Apel Iași este clar și poate fi pus în executare, însă contestatorii sunt nemulțumiți de cuantumul cheltuielilor de judecată la care au fost obligați, considerând că onorariile de avocat sunt foarte mari, disproporționate în raport cu munca prestată de avocați în apel și în recurs, iar stabilirea taxei judiciare de timbru de la instanța inferioară s – ar fi realizat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Însă, așa cum s - a menționat deja, instanța învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pe de altă parte, criticile care vizează inexistența caracterului cert, lichid si exigibil al sumelor de bani stabilite de către instanța de recurs, cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, nu pot face obiectul controlului judiciar din cadrul contestației ce are ca obiect explicitarea dispozitivului hotărârii pronunțate și în baza căreia s - a început executarea silită, acestea putând fi valorificate doar pe cale contestației împotriva actelor de executare silită, contestație care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei B..
În consecință, având în vedere că D. A. M. și D. E. nu au invocat aspecte referitoare la explicitarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, ci au solicitat modificarea acestei hotărâri judecătorești irevocabile, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 711 alin.(2) din Codul de procedură civilă, va respinge contestația la titlu formulată.
În conformitate cu prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite cererea intimaților și – i va obliga pe contestatorii, D. A. M. și D. E., - aflați în culpă procesuală, ca urmare a respingerii contestației la titlu -, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul acestei etape procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de D. A. M. și D. E. privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 213/2014 din 14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Obligă contestatorii să plătească intimaților suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 9.12.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red. PG
Tehnored AC/PG
2 ex./15.12.2014
Curtea de Apel Iași: G. E.
P. C.
P. G.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 481/2014. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 176/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
