Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 838/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 19761/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 838/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de M. Ș. împotriva deciziei civile nr. 660/11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat C. L., lipsă fiind intimata M. P. și reprezentantul autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al treilea termen de judecată, a fost comunicat intimatei maxim P. duplicatul precizărilor, al înscrisurilor și al memoriului depuse de recurent.
Interpelat, avocat C. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului și raportat la încadrarea făcută de instanță la termenul de judecată din 27.06.2014 cu privire la criticile dezvoltate de către recurent.
Avocat C. arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile pc. 9 al art. 304 Cod procedură civilă, având în vedere că Tribunalul Iași a respins apelul pe motiv că nu s-a introdus o cerere de către reclamantă și de către pârât privind stabilirea programului de vizitare minor. Reclamanta a arătat, în acțiunea de la fila 2 dosar fond că ea însăși a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei, astfel încât, consideră că instanța a fost investită cu acest capăt de cerere.
Mai arată că reclamanta a precizat că programul de vizitare al minorilor să fie stabilit de instanță întrucât, în opinia sa, pârâtul este foarte violent verbal și s-a săturat să-și bată joc de ea. Apreciază că instanța a fost legal investită.
Interpelat, avocat C. arată că, în cererea de recurs se regăsesc criticile formulate oral. Cererea de recurs este formulată de recurent și nu de apărătorul acestuia. Susține că, în cererea de recurs, la fila 4 ultimul alineat și la fila 5 se arată că „acest program de vizitare stabilit prin hotărâre judecătorească exercitarea în comun a drepturilor părintești dar eu trebuie să merg la poliție să-mi văd fetița când am program de vizită”; a doua chestiune privește însăși cererea de vizitare minor formulată de pârât. Față de aceste motive de recurs, avocat C. consideră că instanța a fost legal investită.
Instanța constată că la termenul de judecată anterior s-a constatat că se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă doar criticile referitoare la interesul superior al minorului.
Interpelat, avocat C. arată că motivele de recurs au fost încadrate de recurent în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă și din memoriul dezvoltat formulat de recurent.
Mai susține că și pârâtul a introdus o cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea programului de vizitare al minorilor, la fila 30 rândurile 9-12, pârâtul indicând această stare de fapt.
Interpelat de instanță, avocat C. arată că această argumentare se regăsește în cererea de recurs chiar dacă recurentul a formulat-o personal. Solicită a se avea în vedere sensul juridic al afirmațiilor recurentului și nu cel literar, recurentul nu are specialitate juridică, fiind cadru didactic, suplinitor. La fila 30 rândurile 9-12 cere să se stabilească un program de vizitare având în vedere relația de atașament față de părinți și de celelalte rude ale minorei. Consideră că este în interesul copilului ca acesta să aibă o relație normală și cu tatăl său și dorește să aibă un program de vizitare cu minora.
Consideră că și din acest punct de vedere instanța a reținut doar în sens literar cele afirmate de recurent, ceea ce este în contradicție cu legislația civilă în vigoare și nu în sens juridic, recurentul astfel a înțeles să investească instanța.
Tribunalul Iași nu a luat cererea în dezbatere, nu s-a pronunțat cu privire la această situație de fapt.
Instanța a fost investită și cu acest capăt de cerere de către reclamantă și de către pârât, solicitând și explicând programul de vizită care urmează a fi avut în vedere.
Solicită a se avea în vedere toate cele menționate, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, motivele de recurs fiind încadrate de recurent în prevederile art. 304 pc. 9 Cod procedură civilă.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6778/26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași se hotărăște:
Admite în parte acțiunea formulata de M. P. cu domicilul în Iasi, ., ., . in contradictor cu piritul M. Ș. cu domiciliul în Iași, .. 3.
Admite în parte cererea reconvențională.
Dispune ca exercitarea autorității părintești pentru minora M. Ș.-C., născută la data de 01.12.2010 sa se exercite in comun, de către ambii părinți.
Stabilește domiciliul minorei la mamă.
Obliga pârâtul la plata către reclamanta în beneficiul minorei, a pensiei de întreținere în cuantum de 400 lei lunar de la data introducerii acțiunii, 28.06.2012, până la majorat.
Compensează cheltuielile de judecata in suma de 706,30 lei si obliga pârâtul sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 800 lei
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Iași reține:
Părțile au fost căsătorite în perioada 07._ iar prin sentința civilă nr.222/2010 pronuntată de Judecatoria Iasi a fost desfacută căsătoria acestora.
Minora M. Ș.-C., s-a născut din relația părtilor, după desfacerea casatoriei acestora. Atât reclamanta cât și piritul mai au câte un copil rezultat din casatoria anterioara.
După nașterea minorei la data de 01.12.2010, aceasta s-a aflat în îngrijirea părtțlor până la începutul anului 2012 cind acestea s-au despartit, minora rmânând în grija reclamantei.
Instanța constată că neintelegerile dintre parti au aparut din cauza incapacitatii acestora de a comunica și de a lua de comun acord hotărâri în ceea ce privește minora, reclamanta fiind nemultumita de comportamentul piritului iar piritul de impiedicarea de catre reclamanta de a-si vedea copilul. Instanța apreciază că ambele părți au gestionat în mod greșit problemele ce se ivesc în creșterea unui copil, folosind minora ca instrument de răzbunare unul împotriva celuilalt.
Instanța nu contestă faptul că ambele părți și-au dorit acest copil și că intențiile lor sunt onorabile în ceea ce privește soarta acestuia, însă modalitatea în care au înțeles să acționeze nu a fost una benefică minorei, rezultatul produs fiind starea conflictuală existentă în momentul de față, care nu poate decât să dăuneze minorei, care are nevoie atât de mamă cât și de tată pentru a se dezvolta în mod armonios.
În drept, potrivit art. 46 din legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a legii 287/2009 privind Codul Civil,, dispozitiile hotaririlor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit disp. art. 403 Cod Civil,,, dispozitiile Noului cod civil derivate din casatorie, filiatie si obligatia legala de intretinere fiind de imediata aplicabilitate, potrivit disp. art. 6 al. 6 din Noul Codul Civil.
Având în vedere că minora M. Ș.-C. s-a nascut în afara căsătoriei, instanța constată că în speță sunt incidente prevederile art. 505 din Noul Cod Civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau după caz succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanta de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.
La art. 506 se arată: Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
Potrivit disp. art. 398 al.1 din Noul Cod Civil doar pentru motive intemeiate si avind in vedere interesul superior al copilului instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parintii.
La soluționarea acestei cereri, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 483 al 2 din Codul Civil, potrivit cărora drepturile părintești se exercită numai în interesul minorului. De asemenea, potrivit art.2 alin.2, 3 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce le revin părinților, acest principiu urmând a prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii întreprinse de autoritățile publice și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa întemeiată pe dispozițiile art.8 din Convenție, articol ce consacră dreptul la respectarea vieții private și de familie. Astfel, în hotărârea pronunțată în Cauza Ignaccolo-Zenide c. României, instanța europeană a stabilit că judecătorul este obligat ca la soluționarea cererilor accesorii divorțului, cum ar fi cea referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere, folosirea locuinței, să țină seama de interesele minorilor, autoritățile având obligația de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt conflict, iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, interesele superioare ale acestora să fie promovate. Standardul stabilit de Curte în această hotărâre, este pe deplin aplicabil și în cauza cu a cărei soluționare este învestită prezenta instanță.
Instanța reține că noțiunea de interes al copilului are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copilului față de părinți, de interesul pe care aceștia l-au manifestat față de minor, de legăturile afective stabilite între părinți și copil și de posibilitățile materiale ale părinților.
În determinarea interesului superior al minorului se ține seama de o . factori cum ar fi: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care minorul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de minor, sexul acestuia, starea de sănătate etc.
Trebuie observat că, ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptați. Totodată, instanța reține că potrivit art.30 și 31 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul are dreptul să crească alături de ambii săi părinți. Aceștia sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și pe copil, iar instanța de judecată este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior al minorului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Din referatul de ancheta sociala efectuat in cauza rezulta ca minora este dezvoltata corespunzător vârstei, fiind un copil sociabil si vesel, manifesta atasament afectiv fata de mama, acest fapt fiind confirmat si de depozitia martorei L. D. A. audiata in cauza. Referitor la conditiile de locuit retine instanta din raportul de ancheta sociala ca reclamanta locuieste impreuna cu minora și o alta fiică în vârstă de 5 ani, rezultata dintr-o căsătorie anterioara a acesteia, . personala compus din 2 camere decomandate, mobilate și renovate recent, conditiile de locuit fiind corespunzatoare. Pârâtul locuiește . personala compus din 6 camere, dintre care doar 2 sunt in folosința sa, condițiile de locuit fiind corespunzătoare. Reclamanta lucrează ca profesor de informatica iar pârâtul ca profesor de religie, ambii obtinând venituri din munca .
Din declarația martorului M. M., instanța reține că, pârâtul dorește să se implice în cresterea si educarea copilului cu responsabilitate .
In concluzie, instanța reține că ambele părți prezintă garanții pentru creșterea, educarea și formarea viitoare a minorei astfel ca, ținând cont de materialul probator administrat în cauză, având în vedere referatul de anchetă socială, retinând si ca nu s-a făcut dovada existentei unor motive temeinice pentru ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre mama, asa cum a solicitat aceasta în petitul cererii instanța apreciază că este în interesul superior al minorei M. Ș.-C., născută la data de 01.12.2010, ca autoritatea părintească să fie exercitată in comun de catre ambii parinti .
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 396, art. 397 din Noul Cod Civil, va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată in comun de către ambii părinți, stabilind totodată domiciliul copilului la mama în temeiul disp. art. 400 al.2 Cod Civil. La stabilirea domiciliul minorei la mama instanta a avut în vedere conditiile materiale si de locuit corespunzătoare pe care le are reclamanta, atasamentul minorei fata de mama, precum și vârsta frageda a minorei de 2 ani si jumatate, despartirea minorei de mama la o vârsta la care aceasta are imperios nevoie de prezenta mamei fiind de natura a afecta dezvoltarea emotională a acesteia. Apreciază instanta că doar în acest fel este asigurata creșterea copilului . și plin de afecțiune care sa nu influenteze negativ dezvoltarea sa.
Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întretinere instanța retine incidenta disp art. 402 din Noul Cod civil,potrivit carora instanța de tutelă, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar potrivit prevederilor art. 529 alin. 2 din același act normativ, întreținerea datorată de către un părinte pentru doi copii, nu trebuie să depășească o treime din câștigul său din muncă.
Reținând că pârâtul are un loc de muncă, având in vedere si faptul ca acesta mai are un copil în întretinere, așa cum rezulta din .. 94) instanța, în temeiul dispozițiilor art. 402, art. 529 alin. 1 și 2, art. 530 alin.3 din Noul Cod Civil, va obliga pe pârât la plata către reclamanta în beneficiul minorei, a pensiei de întreținere în cuantum de 400 lei lunar de la data introducerii acțiunii, 28.06.2012, până la majorat.
La stabilirea cuantumului pensiei instanța a avut în vedere ca baza de calcul media veniturilor nete obținute de pârât în ultimele 6 luni, având în vedere disp. art. 527 al 2 din Noul Cod Civil potrivit căruia,, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitățile de realizare a acestora, de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale .
In temeiul disp. art. 274 al. 1, 276 Cod procedură civilă compensează cheltuielile de judecata in suma de 706,30 lei si obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecata în sumă de 800 lei.
Pârâtul-reconvenient M. Ș. a declarat apel, admis prin decizia civilă nr. 660/11 decembrie 2013 a Tribunalului Iași în sensul:
Admite apelul formulat de pârâtul reclamant M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 6778/26.04.2013, pronunțată de Judecatoria Iași, pe care o schimbă în parte și în consecință.
Obligă pârâtul reclamant M. Ș. să plătească reclamantei pârâte în folosul minorei Ș. C. o pensie lunară de întreținere în cuantum de 400 lei pentru intervalul 28.06.2012 – 31.10 2012 precum și începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la majoratul copilului.
Păstrează restul dispozițiilor sentintei apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Împotriva deciziei nr. 660/2013 pronunțată de Tribunalul Iași a declarat recurs pârâtul-reconvenient M. Ș. a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
Nu a ținut cont de interesul superior al copilului. Recurentul susține că minorul este terorizat și amenințat să nu vină la tată nici atunci când are program de vizitare. F. este ținută într-o garsonieră improprie locuirii.
F. este folosită în mod special pentru obținerea de surse bănești care nu ajung la ea, ci sunt folosiți de mamă în alte scopuri.
Se solicită anularea plății pensiei pentru perioada 26.06._13 deoarece a fost achitată integral.
Mai susține recurentul că, dacă minora ar avea domiciliul la el, aceasta nu ar avea nevoie de întreținere din partea mamei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul precizează că a efectuat cheltuieli în valoare de 1300 lei în fond și apel, iar în final a primit doar 800 lei. Solicită a se compensa aceste cheltuieli.
Recurentul M. Ș. a indicat, ca și temei de drept, dispozițiile art. 398,403,506 Nodul Cod de procedură civilă, Legea nr. 272/2004 și Convenția Copilului.
Prin întâmpinare, intimata M. P. a solicitat respingerea recursului. Susține că decizia Tribunalului Iași este legală și că instanța a apreciat corect probatoriul administrat în cauză.
La data de 2 octombrie 2014 recurentul, prin apărător, a depus un memoriu prin care a solicitat admiterea recursului cu privire la programul de vizitare al minorei M. Ș. C..
În esență, recurentul susține, prin acest memoriu, că ambele părți au solicitat instanței de fond să stabilească un program de vizitare pentru minoră (reclamanta-prin cererea de chemare în judecată, pârâtul - prin cererea reconvențională), însă instanța de fond a omis să se pronunțe, iar instanța de apel a considerat că judecătoria nu a fost investită cu această cerere. Consideră recurentul că s-a încălcat principiul disponibilității părților (art. 129 alin.6 Cod procedură civilă).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, curtea reține următoarele:
Cu privire la criticile formulate de recurent prin cererea de recurs, curtea constată că cele referitoare la nerespectarea principiului interesului superior al copilului se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, celelalte critici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece se solicită reaprecierea probelor administrate în cauză, aspect ce vizează netemeinicia deciziei tribunalului.
Criticile cuprinse în memoriul depus de către recurent la data de 2 octombrie 2014 nu reprezintă o dezvoltare a celor formulate prin cererea de recurs, astfel că sunt motive noi, depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În acest cadru procesual curtea va analiza recursul declarat de către maxim Ș. prin prisma verificării respectării principiului interesului superior al copilului raportat la capetele de cerere referitoare la minora maxim Ș. C..
Astfel, potrivit art. 483 alin.2 Nodul Cod de procedură civilă, părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și gradul său de maturitate.
Raportat la situația de fapt statuată de instanțele anterioare, în mod corect tribunalul a ajuns la concluzia că interesul superior al copilului reclamă exercitarea autorității părintești de ambii părinți, astfel că decizia este dată cu respectarea dispozițiilor art. 483 alin.2 Nodul Cod de procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține decizia apelată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge recursul declarat de către M. Ș. împotriva deciziei civile nr. 660/11 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, C. A. |
Red PC
Tehnored AC
2 ex./08.12.2014
Tribunalul Iași: M. C.
E. C. P.
| ← Suspendarea provizorie a executarii. Sentința nr. 1132/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 115/2014. Curtea de... → |
|---|
