Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 115/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 410/89/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 94/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de A. A. I. și B. D. A. împotriva sentinței civile nr. 115 din 5.02.2014 a Tribunalului V..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra excepțiilor privind nulitatea cererii de apel pentru lipsa semnăturii și a lipsei calității procesuale active a lui A. A. I. au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința nr. 115 din 5.02.2014 a Tribunalului V. admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general I. A. Ș., în contradictoriu cu B. D. A., domiciliată în mun. Bârlad, bld. E. nr. 55, ., ..
Dispune pe cale de ordonanță președințială plasamentul în regim de urgență al copilului B. I. D.,născut la dat de 29.01.2014 la asistent maternal profesionist P. A..
Dispune suspendarea exercițiului drepturilor părintești ale pârâtei pe durata măsurii plasamentului în regim de urgență.
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la copilul B. I. D. să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist P. A., iar cu privire la bunurile copiilor de către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Pârâta B. D. A. este diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr.3831/11/29.08.2013, iar fișele medicale și psihologice de la dosarul medical al acesteia atestă conduite dizarmonice și dezadaptive din punct de vedere psihosocial, cum ar fi agitație motrică, hipoamnezie de fixare, dispoziție depresivă, discordanță ideo-afectivă, ideație de conținut interpretativ asociate cu idei de persecuție. De asemenea, mai are trei copii cu măsură de protecție specială.
Spitalul Județean de Urgență V. a sesizat DGASPC V., manifestându-și îngrijorarea cu privire la viața și securitatea sugarului B. I. D., deoarece mama nu are deprinderile minime necesare pentru îngrijirea nou-născutului și nu a respectat nici una din indicațiile specifice acordate, în sensul că aceasta a avut un comportament straniu față de copil, l-a poziționat în pătuț cu fața în jos, nu realiza metodele specifice eructației ulterioare alăptării și ar fi încercat să îi dea copilului corn cu ciocolată, fiind permanent agitată.
Conform declarațiilor colegelor de salon ale mamei, aceasta vorbea în continuu, nu dormea noaptea și nu lăsa copilul să se odihnească.
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 64 alin. 1 a din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului în regim de urgențã este o mãsurã de protecție specialã, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului gãsit sau a celui abandonat în unitãți sanitare. “
Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004,: „ (3) În situația în care persoanele prevãzute la alin. (1) refuzã sau împiedicã în orice mod efectuarea verificãrilor de cãtre reprezentanții direcției generale de asistențã socialã și protecția copilului, iar aceștia stabilesc cã existã motive temeinice care sã susținã existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datoratã abuzului și neglijãrii, direcția generalã de asistențã socialã și protecția copilului sesizeazã instanța judecãtoreascã, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgențã la o persoanã, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii. Prevederile art. 58-60 și ale art. 64 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.;” iar alineatul 4 al articolului 63 stipulează că: „ (3) Pe toatã durata plasamentului în regim de urgențã se suspendã de drept exercițiul drepturilor pãrintești, pânã când instanța judecãtoreascã va decide cu privire la menținerea sau la înlocuirea acestei mãsuri și cu privire la exercitarea drepturilor pãrintești. Pe perioada suspendãrii, drepturile și obligațiile pãrintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, sunt îndeplinite de cãtre persoana, familia, asistentul maternal sau de cãtre șeful serviciului de tip rezidențial care a primit copilul în plasament în regim de urgențã, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate și, respectiv, sunt îndeplinite de cãtre președintele consiliului județean, respectiv de cãtre primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Fundamentul luării măsurii plasamentului în regim de urgență, îl constituie dovedirea unor motive temeinice care sã susținã existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datoratã bolii psihice de care suferă mama ( schizofrenie paranoidă), motive temeinice a căror existență, în speță, este pe deplin dovedită .
Actele depuse de reclamantă fac așadar dovadă faptului că există motive temeinice care îndreptățesc instanța să considere că minorul din prezenta cauză se află într-un pericol iminent datorită afecțiunii psihopatologice de care suferă mama sa, de natură să îi pericliteze viața și securitatea.
Instanța va aprecia așadar că în cauză există indicii care atestă că drepturile copilului consacrate de Legea 272/ 2004 sunt încălcate în mod flagrant de către părinți, astfel că se impune luarea de urgență a sugarului B. I. D. din acest mediu familial nociv și instituirea unei măsuri de protecție specială prin plasarea lui de urgență într-un loc sigur.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, instanța va admite cererea reclamantei și va dispune pe cale de ordonanță președințială plasamentul în regim de urgență a copilului B. I. D. la asistent maternal profesionist P. A., ce deține atestatul nr. 419/2013.
În final, instanța urmează să procedeze conform art. 64 alin. 3 din Legea nr.272/2004, care prevăd că exercițiul drepturilor părintești ale pârâtei privind pe minorul menționat mai sus, se suspendă de drept până când tribunalul se va pronunța cu privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri.
De asemenea, raportat la dispozițiile art. 64 alin 2 teza a II-a din Legea nr. 272/2004, instanța va dispune ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la minor să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist P. A., iar cu privire la bunurile copilului de către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel A. A. I. și B. D. A. invocând critici vizând netemeinicia sentinței pronunțate.
Curtea, din oficiu, a invocat lipsa semnăturii de pe cererea de apel, iar în ceea ce privește pe apelantul A. A. I., lipsa calității procesuale active în formularea căii de atac a apelului.
Curtea, examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei semnăturii de pe cererea de apel, constată că aceasta este incidentă în cauză pentru următoarele motive:
Potrivit art. 470 alin.1 lit.e din Noul Cod de procedură civilă, cererea de apel va cuprinde semnătura.
Potrivit art.470 alin.3 cerințele de la alin.1 lit.e sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 470 alin.3, lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 196 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, dacă se invocă lipsa semnăturii, partea care lipsește la un termen trebuie să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind încunoștiințat în acest sens prin citație.
În cauza de față Curtea a constatat lipsa semnăturii apelanților de pe cererea de apel, motiv pentru care a dispus citarea apelanților pentru termenul de judecată din 25.04.2014 cu mențiunea să se prezinte în instanță pentru a semna cererea de apel.
Aceștia, deși legal citați și încunoștiințați în legătură cu obligația de a semna cererea de apel, nu s-au prezentat în instanță și nu au semnat apelul.
Așa fiind, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 470 alin.3, potrivit cu care lipsa semnăturii de pe cererea de apel atrage anularea cererii.
Așa fiind, Curtea va anula cererea de apel pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Anulează cererea de apel formulată de A. A. I. și B. D. A. împotriva sentinței civile nr. 115 din 5.02.2014 a Tribunalului V. pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2014.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex/28.04.2014
Tribunalul V.: A. I. Z.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 838/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
