Grăniţuire. Decizia nr. 436/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 5755/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 436/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de T. A. și T. E. împotriva deciziei civile nr. 328/A/2013 din 2.12.2013 a Tribunalului V..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara P. L. pentru intimatul P. N., lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al doilea termen de judecată, recurenții vor face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 107,5 lei și vor răspunde la excepția nulității cererii de recurs pentru nemotivare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 107,5 lei și, din oficiu, pune în discuția părților excepția insuficientei timbrări a recursului.
Constată că la termenul de judecată anterior, din data de 18.04.2014, s-a invocat de către instanță excepția nulității recursului însă excepția insuficientei timbrări primează și, nemaifiind alte cereri de formulat rămâne în pronunțare asupra excepției insuficientei timbrări a recursului formulat de T. A. și T. E..
Instanța nu acordă cuvântul mandatarei P. L. pentru a pune concluzii cu privire la excepția invocată având în vedere dispozițiile art. 68 alin.4 Cod procedură civilă și îi aduce la cunoștință acesteia că poate depune concluzii scrise.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2408/13 iunie 2013 Judecătoria V. hotărăște:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții-pârâți T. A. și T. E. împotriva pârâtului-reconvenient P. N..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reconvenient P. N. împotriva reclamanților-pârâți T. A. și T. E..
Dispune grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 1-8-9-10-11-12-136 conform anexelor 2 și 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. O. F..
Dispune demolarea gardului construit de reclamanți între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8, situat pe proprietatea pârâtului.
Respinge cererea reclamanților-pârâți privind desființarea construcției constând în anexă- bucătărie, aparținând pârâtului-reconvenient, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanții-pârâți privind desființarea ferestrei de vedere asupra proprietății reclamanților, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria V. reține următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6150/7.11.1991 la notariatul de Stat Județean V., pârâtul-reconvenient P. N. a dobândit de la numiții Menghiniță N. și I., în condițiile art. 30 din Codul familiei, dreptul de proprietatea asupra imobilului situat în intravilanul comunei Munteni de Jos, compus din locuință, construcțiile gospodărești anexe și terenul aferent cu suprafața de 6.000 mp, între vecinii Menghiniță Ș., G. E., DN 24, teren agricol(f.19).
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2698/27.10.2000 la BNP S. M., reclamanții-pârâți T. A. și T. E. au dobândit de la numita G. E. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul localității Munteni de Jos, compus din locuință cu suprafața construită de 48,30 mp, construcțiile gospodărești anexe cu suprafața construită de 69,16 mp, precum și terenul aferent cu suprafața de 1.900 mp – sola 45 (1.000 mp arabil), . 900 mp curți-construcții, . de proprietate, 2.050, 45 mp conform schiței. Imobilul se învecinează cu Menghiță N., A. I., M. I. pe două părți, DN 24 și a fost dobândit de autoarea reclamanților în condițiile Legii 18/1991, prin reconstituire, cu titlul nr. 1516/48.221/20.08.1997 (f.7).
Potrivit declarației martorului P. V., vecin cu reclamantul, acesta a început lucrările de construcție a noului gard ce desparte proprietatea sa de cea a pârâtului-reconvenient în iulie 2012, la un moment ulterior fiind dispusă sistarea acestora de către reprezentanții Primăriei Munteni de Jos. Martorul a relatat că gardul nou este ridicat pe amplasamentul celui vechi, cu excepția unei porțiuni unde reclamantul a hotărât retragerea înspre interiorul proprietății sale cu aproximativ 15 cm, fără a-și motiva decizia. În ceea ce privește apele pluviale scurse de pe acoperișul bucătăriei pârâtului-reconvenient, martorul a declarat că acestea ajung pe terenul proprietatea reclamanților(f.151).
Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topometrie efectuat de către expertul O. F. relevă următoarele:
Vecinătățile actuale ale terenului proprietatea reclamanților-pârâți, măsurată în împrejmuirea actuală sunt: N-P. N., E – S. I. și alee de acces, S- alee de acces, V – DN 24. Frontul proprietății reclamanților-pârâți la DN 24 este potrivit schiței de punere în posesie a autoarei lor, 30 m, potrivit Planului de amplasament și delimitare(anexa 7 la raport), 28,88 m, potrivit măsurătorilor efectuate cu ocazia expertizei, 28,53 m.
Pe terenul respectiv sunt edificate trei construcții, C5 – bucătărie și anexe, C6 – casa de locuit și anexe, C7 – coșer, precum și gard despărțitor.
La limita proprietăților părților, pe aliniamentul punctelor 1-8 era amplasat un gard de scândură edificat de autoarea reclamanților, dărâmat de aceștia în cursul anului 2012, în locul căruia reclamanții au început edificarea unui nou gard, care la data efectuării documentării se afla în următoarea situație: pe aliniamentul punctelor 1-8 gard nou în diferite stadii de finalizare, pe aliniamentul punctelor 8-13, linia de hotar este materializată de existența unui gard viu, al cărui amplasament este recunoscut de părți ca fiind cel corect, aspect însușit prin semnarea procesului-verbal anexat raportului de expertiză, sub nr. 15. În împrejmuirea actuală, reclamanții-pârâți stăpânesc suprafața de 2.068 mp.
Vecinătățile actuale ale proprietății pârâtului-reconvenient sunt: N-P. I., E – extravilan, S – T. E. și A. și S. I., V – DN 24. În împrejmuirea actuală, suprafața de teren stăpânită este de 6.026 mp, iar construcțiile existente sunt C1 – casă de locuit și anexe, modernizată prin lucrări de extindere pentru care pârâtul deține numai certificat de urbanism nr. 62/5.09.2005, C2 – magazie și anexe, C3 și C4 – coșer. Frontul proprietății pârâtului-reconvenient la DN 24 este de 27,71 potrivit Planului de amplasament și delimitare (Anexa 10), 27,63 m potrivit măsurătorilor.
Expertul a concluzionat, din compararea înscrisurilor cercetate și a măsurătorilor efectuate, că reclamanții, cu ocazia refacerii gardului despărțitor dintre proprietățile în litigiu pe aliniamentul punctelor 1-8, au modificat linia de hotar identificată în baza documentelor de evidență cadastrală (anexele 2 și 3), ocupând astfel o suprafață de 2,5 mp din proprietatea pârâtului-reconvenient (suprafață delimitată prin punctele 2,3,4,5,6,7,8,2 în anexa 3), precum și că linia de hotar trebuie să corespundă cu aliniamentul punctelor 1-8-9-10-11-12-13.
În ceea ce privește anexa construită de pârâtul-reconvenient, în legătură cu care reclamanții-pârâți invocă nerespectarea distanței minime față de linia de hotar, expertiza a evidențiat următoarele: peretele construcției C1 – clădirea de locuit extinsă de pârât se află, raportat la linia de hotar, la 0,50m în punctele 32-2, 0,69 m în punctele 39-3, 0,70 m în punctele 40-4, 0,90 m în punctele 33-5 (anexa nr.2A). Amplasamentul streșinii casei pârâtului depășește linia gardului în punctele 34-35 cu 0,13 m, corespunde cu linia gardului în punctele 36-3-4. Expertul a constatat la fața locului că atât construcția proprietatea pârâtului(C1) cât și cea a reclamantului (C5) sunt dotate cu uluce de scurgere, astfel încât apa rezultată din precipitații se scurge în interiorul proprietăților, însă, având în vedere diferența de înălțime între cele două clădiri și apropierea acestora, în situația unei topiri rapide a zăpezii, există posibilitatea ca zăpada de pe acoperișul casei pârâtului să ajungă pe cel al bucătăriei reclamanților.
În ceea ce privește fereastra practicată de pârâtul-reconvenient pe peretele construcției C1, situată către proprietatea reclamanților-pârâți, expertiza menționează existența acesteia la o distanță de 0,60 m de colțul clădirii – punctul 33, la o înălțime de 1,90 m de sol, cu dimensiuni de 0,38 m pe 0,50 m, amplasat la 0,82 m față de linia de hotar și constând în fereastră de aerisire cu geam mat(anexa 3).
Asupra cererii în grănițuire formulate atât de reclamanți, cât și de pârât, instanța apreciază că raportul de expertiză efectuat în cauză este lămuritor în cauză, declarația martorului audiat la cererea reclamanților nefiind de natură să infirme concluziile expertului bazate atât pe înscrisurile existente și la dosarul cauzei, cercetate de instanță, cât și pe măsurătorile efectuate. Astfel, linia de hotar dintre proprietățile părților se află pe aliniamentul punctelor 1-8-9-10-11-12-13, conform anexelor 2 și 3 la raport, instanța urmând să admită cererea principală și cererea reconvențională pe acest capăt de cerere și să dispună grănițuirea proprietăților părților pe acest aliniament.
În temeiul art. 6 alin.2 cod civil 2009, actele și faptele juridice încheiate, săvârșite ori produse înainte de . legii civile noi nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, săvârșirii ori producerii lor.
Întrucât probatoriul administrat și declarațiile părților converg în sensul că pârâtul reconvenient a realizat lucrările de extindere a locuinței, prin construcția anexei (bucătărie) în preajma anului 2005, rezultă că situația juridică legată de amplasarea construcției noi este reglementată de legea veche, Codul civil 1864 în vigoare la acea dată și nu de Codul civil 2009, astfel cum au invocat reclamanții. Așadar, nu sunt aplicabile disp. Art. 612 Cod civil 2009 care impune o distanță minimă între orice construcție și linia de hotar de 60 cm, dacă legea sau regulamentele de urbanism nu prevăd altfel. Se admite că, de regulă, normele de urbanism în temeiul cărora se autorizează astfel de lucrări, stabilesc o distanță de minim 0,60 m, însă în cauză, acest aspect putea fi stabilit cu certitudine numai în urma obținerii autorizației de construire de către pârât, putând varia în funcție de teren și caracteristicile construcțiilor apropiate de pe cele două proprietăți în discuție, or, pârâtul nu a invocat existența unui asemenea act iar la controlul efectuat de reprezentanții primăriei Munteni de Jos s-a consemnat lipsa în evidențele instituției a acestui act. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare și atitudinea reclamanților pe durata lucrărilor de extindere, mai exact faptul că reclamația către Primăria Munteni de Jos a avut loc abia în 2010, după finalizarea lor.
Deși s-a constatat că peretele construcției C1 aparținând pârâtului-reconvenient se află în punctul 32 la o distanță de 0,50 m de linia de hotar, raportat la natura ferestrei practicate în respectivul perete și diferența față de limita minimă prevăzută de lege, instanța consideră că pretențiile reclamanților-pârâți ca întreaga anexă să fie demolată sunt neîntemeiate. Capătul de cerere principală privind obligarea pârâtului-reconvenient la demolarea construcției anexă – bucătărie va fi respins ca atare.
Mai mult, instanța atrage atenția reclamanților asupra faptului că situația de fapt prezentată și temeiul legal indicat au condus la concluzia că în speța de față cauza juridică a acestui capăt de cerere privește distanța minimă pentru locuințe, motivele invocate legate de amplasarea streșinii nefiind relevante în contextul în care au intenționat să justifice necesitatea demolării anexei care nu respectă distanța minimă față de limita de hotar. Servitutea picăturii streșinii este reglementată distinct, la art. 615 Cod civil și oricum, nerespectarea acesteia, trebuie admis că nu ar putea fi sancționată cu obligarea la demolarea construcției însăși, având în vedere lipsa de proporționalitate între interesele de protejat și măsura pretinsă. Or, reclamanții nu au învestit instanța și cu un capăt de cerere întemeiat pe servitutea picăturii streșinii, motiv suplimentar pentru ca instanța să nu dea ceea ce nu s-a cerut.
Potrivit art.612 - 614 Cod civil 1864, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină. Nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de șase decimetri. Distanța de care este vorba în cele două articole precedente se socotește de la fața zidului, pe care s-a deschis vederea și, de vor fi balcoane sau alte asemenea, de la linia lor cea dinafara pana la linia de despărțire a celor două proprietăți. Instanța apreciază că raportat la art. 612 Cod civil 1864 și concluziile raportului de expertiză pe acest aspect, reiese netemeinicia pretențiilor reclamanților de a fi obligat pârâtul-reconvenient la închiderea ferestrei practicate pe peretele dinspre linia de hotar, întrucât fereastra nu este una de vedere, ci una de aerisire, prevăzută cu geam mat și situată la 0,82 m față de linia de hotar. Capătul de cerere principală referitor la nerespectarea servituții de vedere va fi respins, ca neîntemeiat.
Față de soluția dată primului capăt de cerere al cererii reconvenționale, constatând că reclamanții au început construirea noului gard parțial pe terenul proprietatea pârâtului (raportul de expertiză fiind concludent în cauză, nu și afirmațiile martorului privind retragerea gardului nou), cu luarea în considerare a stadiului lucrărilor, instanța apreciază că se impune demolarea construcției cu destinație de gard pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8, gard situat pe proprietatea pârâtului, astfel încât să fie respectată linia de hotar dreaptă, între punctele 1-8, astfel că va admite al doilea capăt al cererii reconvenționale – privind obligarea reclamanților-pârâți la demolarea gardului situat pe terenul pârâtului.
P. decizia civilă nr. 328/A/2013 Tribunalul V. respinge apelul declarat de T. A. și T. E. împotriva sentinței civile nr. 2408/13.06.2013 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul reține următoarele:
Criticile aduse de apelant hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Instanța de fond în mod corect a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul O. F.. Din măsurătorile efectuate de către acesta dar și din actele de proprietate ale celor doua părți rezulta că reclamanții atunci când au refăcut gardul despărțitor dintre proprietățile în litigiu au modificat linia de hotar așa cum apare în cartea funciară, ocupând o suprafață de 2,5 mp din proprietatea paratului. Expertul a concluzionat ca linia de hotar trebuie sa corespunda cu aliniamentul punctelor 1,8,9,10,11,12,13.
Nu pot fi primite susținerile apelanților în sensul că instanța trebuia să ia în considerare faptul că pârâtul ocupa o suprafață de 24 mp în plus față de actele de proprietate. Grănituirea a două proprietăți învecinate prin hotărâre judecătorească se face, în primul rând, în funcție de actele de proprietate ale celor doua părți, fără să prezinte importanță dacă suprafețele de teren real măsurate sunt altele.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, Tribunalul constată că instanța de fond a retinut în mod corect că construcția pârâtului –C1- și construcția reclamanților-C5- sunt dotate cu uluce de scurgere așa încât apa din precipitații se scurge pe proprietatea fiecăruia din ei. Pe de alta parte, amplasamentul streșinii casei paratului depășește linia gardului in punctele 33-5 cu 0,13 m, astfel ca corespunde cu linia gardului in punctele 36-3-4.
Cu privire la fereastra de la construcția C1 a pârâtului instanța de fond a constatat în mod corect ca este amplasata la o distanta de 0,82 m fata de linia de hotar,iar pe de alta parte, cesta fereastra este una de aerisire având geamul mat.
Cu privire la cheltuielile de judecata efectuate în cauză în faza primei judecăți, Tribunalul constată că în situația în care apelanții consideră că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecata, aveau posibilitatea de a solicita completarea hotărârii.
Nu poate fi cerută modificarea hotărârii pentru situația în care instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, inclusiv asupra cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, Tribunalul constată că deși nu s-au făcut mențiuni de către instanța de fond în considerentele hotărârii, aceasta nu a acordat cheltuieli de judecata reclamanților motivat de faptul ca aproape toate capetele de cerere ce au fost formulate au fost respinse, considerându-se ca acestora le revine culpa procesuală.
Potrivit disp. art. 276 Cod procedură civilă atunci când pretențiile unei părți sunt admise doar în parte, instanța apreciază în ce măsură fiecare din ele pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, Tribunalul apreciază că apelul formulat este nefondat si prin urmare va fi respins.
In baza art.296 Cod procedură civilă Tribunalul va păstra sentința civilă nr. 2408/2013 a Judecătoriei V..
Reclamanții T. A. și T. E. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 328/A/2013 a Tribunalului V. invocând nelegalitatea și netemeinicia deciziei pentru următoarele motive:
În mod cu totul neargumentat, instanța de apel a respins toate capetele de cerere, în număr de trei, prin care au solicitat stabilirea limitei de hotar, prin grănițuirea celor două proprietăți. Acest lucru rezultă din înscrisurile aflate la dosar, îndeosebi titlul de proprietate care arată situația concretă, în sensul că a existat un gard despărțitor până în urmă cu aproape trei ani.
La aceasta s-a adăugat și construcția anexă respectiv, bucătăria, fără ca intimații pârâți să aibă autorizație de construire. Nu s-a avut în vedere faptul că fereastra ridicată de către intimați se află la o distanță mai mică de 2 metri. Grănițuirea celor două proprietăți nu a fost făcută raportat la actele de proprietate existente.
Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că intimatul Pelenoua N., deține un plus de teren de 24 mp, în condițiile în care în acte acesta deține 6002 mp iar suprafața reală măsurată este de 6026 mp. Nu se justifică însușirea de către instanța de apel a concluziilor exprimate în raportul de expertiză. Pârâtul a cumpărat terenul în anul 1999, iar reclamanții au cumpărat casa și terenul aferent în anul 2006, când exista un gard deja construit. Nu a fost avut în vedere declarația relevantă a martorilor care au arătat condițiile în care a fost ridicat noul gard. În mod evident instanța de apel trebuie să reaprecieze faptul în legătură cu construirea gardului.
Instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă asupra aspectului legat de demolarea parțială a anexei gospodărești. Erau suficiente motive pentru ca instanța de apel să dispună desființarea parțială a construcției respective.
Instanța de apel – în mod cu totul netemeinic- a respins solicitarea reclamantei de a fi desființată fereastra de vedere, în condițiile în care aceasta este construită la o distanță mai mică de 0,60 m.
Instanța de apel nu a făcut o justă apreciere asupra cheltuielilor ocazionate cu judecarea cauzei civile.
Pentru aceste critici, recurenții au solicitat admiterea recursului.
La termenul de judecată din 23 mai 2014 curtea a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului.
Excepția este întemeiată.
Astfel, curtea constată că taxa judiciară de timbru datorată, în solidar, de către recurenții T. A. și T. E. este de 407,5 lei.
P. rezoluție, acestora li s-a pus în vedere să achite în solidar suma de 200 lei taxă judiciară de timbru și să indice valoarea suprafeței de 24 mp.
Raportat la valoarea declarată de recurentul T. E.-3000 lei, instanța i-a pus în vedere acestuia că, în solidar cu T. A., să mai achite 107,5 lei taxă judiciară de timbru.
Curtea a mai constatat că recurenții au achitat din suma totală doar 100 lei și nu au formulat cerere conform art. 42 din OUG nr. 80/2013.
Cum recurenții nu și-au îndeplinit obligația legală de achitare a diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 307,5 lei până la termenul stabilit în acest sens, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 80/2013, curtea va anula ca insuficient timbrat recursul, fără a mai analiza criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de T. Durelia și T. E. împotriva deciziei civile nr. 328/A/2013 din 2.12.2013 a Tribunalului V., decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi-23.05.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red PC
Tehnored AC
2 ex./19.06.2014
Judecătoria V.: M. R. R.
Tribunalul V.:A. A.
D. M. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 794/2014. Curtea de Apel IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 58/2014. Curtea de... → |
|---|
