Obligaţie de a face. Decizia nr. 833/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 833/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 2362/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 833/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător A. G.
Judecător C.-A. S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul M. P. D. în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva deciziei civile nr. 175/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, în dosarul având ca obiect obligație de a face - perimare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; judecarea cauzei a fost suspendată la data de 11 martie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol în vedere discutării excepției de perimare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, raportat la prevederile art. 248 și 252 Cod procedură civilă și o pune în discuția părților.
Recurentul, având cuvântul, arată că este de acord cu perimarea, întrucât cauza a rămas fără obiect.
Instanța, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare cu privire la excepția perimării recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2082 din 28 iunie 2012, Judecătoria Bârlad a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ridicată de instanță din oficiu.
A respins, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului, cererea prin care reclamantul M. D., a solicitat obligarea pârâtului M. A., să radieze din circulație (din registrul auto) și din evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului Bârlad autoturismul Dacia 1310, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare_
A dat în debit pe reclamantul M. D. cu suma de 8 lei, taxă judiciară de timbru și cu 0,3 lei, timbru judiciar, sume ce vor fi plătite în contul bugetului local al municipiului Bârlad.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
La data de 29.11.2006, M. A. B. a cumpărat de la vânzătorul R. A. autoturismul Dacia 1310 L, ._, culoare roșu toreador, înmatriculat cu nr._, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din aceeași dată. După încheierea acestui contract, autoturismul Dacia 1310_ a fost înmatriculat pe numele lui M. A. B..
Potrivit certificatului de înmatriculare nr. V00065482S din 22.12.2006, autoturismul Dacia 1310 înmatriculat cu nr._ are ca deținător pe M. A. B..
Conform datelor înscrise în cartea de identitate a autovehiculului nr. C_, autoturismul Dacia 1310_ are ca deținător pe M. A. B..
M. A. B. este fiul reclamantului M. D., este persoană majoră, fiind născut la data de 4.06.1985.
Prin plângerea penală înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad cu nr. 702/P/2010 din 1.03.2010, M. D. a sesizat că, în urma unui anunț de vânzare afișat pe parbrizul autoturismului Dacia 1310, la data de 10.10.2008 s-a prezentat la locuința lui, M. A. împreună cu soția acestuia, care s-au înțeles cu reclamantul să cumpere autoturismul în cauză, înmatriculat cu nr._, cu prețul de 50.000.000 lei vechi. Autoturismul era proprietatea fiului reclamantului, M. A. B.. La momentul înțelegerii, M. A. a plătit reclamantului suma de 18.000.000 lei vechi, urmând ca diferența de preț să fie plătită după 30 de zile de la data predării autoturismului. Reclamantul a întocmit cu M. A. un înscris sub semnătură privată în care s-a consemnat vânzarea-cumpărarea autoturismului și i-a predat acestuia autoturismul, cheile și certificatul autoturismului. Ulterior, M. A. nu a mai plătit reclamantului diferența de preț, nu a efectuat înregistrările cuvenite în documentele autoturismului și, totodată, a vândut autoturismul în cauză unei alte persoane, respectiv numitului B. G. din Bacău. Ulterior, reclamantul a aflat de la B. G. că cel care îi vânduse autoturismul se prezentase ca fiind M. A. B., adică s-a prezentat ca fiind fiul reclamantului, situație neadevărată, deoarece, la data întocmirii actului de vânzare, M. A. B. se afla în Italia.
Din cercetările penale efectuate în cauză a rezultat că, la data de 25.10.2008, M. A. B. a vândut soților M. A. și M. autoturismul Dacia_ . Inițial M. A. și M. i-au plătit lui M. A. B. suma de 1.800 lei Ron, reprezentând o parte din prețul convenit, de 3.400 lei Ron. Ulterior, M. A. B. le-a cerut soților M. A. și M. să-i restituie autovehiculul până la plata integrală a prețului convenit, ceea ce soții M. au și făcut. Apoi, M. A. B. a dus autoturismul la un centru de amanet din Bârlad, centru la care soții M. au plătit diferența de preț de 1.600 lei Ron pe care o datorau lui M. A. B. și de acolo au intrat în posesia autoturismului. Între timp, M. A. B. a plecat în Italia.
Soții M. A. și M. au folosit autoturismul până la data de 14.05.2009, când, din cauză că M. A. B. refuza să le întocmească actele de vânzare-cumpărare pentru autoturism, aceștia au vândut autoturismul numitului B. G. din ..
Astfel, la data de 09.10.2009, B. G. a mers la târgul auto din Bacău, unde a văzut un autoturism Dacia cu anunț de vânzare. În aceste împrejurări, B. G. a cumpărat autoturismul înmatriculat cu nr._, încheind un contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit în care, la rubrica „vânzător” a fost înscris numele M. A. B., iar la rubrica „cumpărător” a fost înscris numele B. G.. Contractul menționat a fost semnat la rubricile „vânzător” și „cumpărător”.
Prin raportul de expertiză nr. 178.803/21.09.2010, întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. V., s-a stabilit că semnătura executată la rubrica „vânzător” din contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data 9.10.2009 a fost executată de M. A..
Ulterior, B. G. a vândut același autoturism numitului U. N., din satul Sohodor, ..
La rândul lui, la data de 23.12.2009, U. N. a vândut autoturismul numitului S. M. din același . data de 28.03.2010, U. N. a vândut același autoturism lui B. N. din Bacău.
Din adresa nr._/20.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Suceava, adresa nr._/2.08.2010, emisă de emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor V., adresa nr. 62.222/3.08.2012, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Bacău, adresa nr._/2.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B., adresa nr._/ 6.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Iași, rezultă că, la data emiterii acestor adrese, autoturismul Dacia 1310 L cu nr. de înmatriculare_ avea ca deținător (proprietar) pe M. A. B..
În urma cercetării penale efectuate în dosarul nr. 702/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a fost emisă Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 8.11.2011, prin care s-a aplicat învinuitului M. A. sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin.1 Cod penal.
În considerentele Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut că în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit în care, la rubrica „vânzător”, a fost înscris numele M. A. B., iar la rubrica „cumpărător” a fost înscris numele B. G., semnătura executată la rubrica „vânzător” a fost executată de M. A.. S-a apreciat însă că există premise suficiente care indică faptul că învinuitul M. A. se poate integra în societate, nefiind necesar să i se aplice o pedeapsă.
În prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, conform cărora proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Articolul 25 din același act normativ prevede că: „(1) Radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) - (4).
(2) În cazul vehiculelor înmatriculate anterior datei de 1 iulie 1993, care dețin certificate de înmatriculare și numere de înmatriculare modele vechi sau care au o vechime de fabricație mai mare de 30 de ani, radierea se poate efectua în baza unei declarații pe propria răspundere a titularului înmatriculării ori a moștenitorilor legali ai acestuia, care să ateste că vehiculul a fost dezmembrat sau retras definitiv din circulație și nu mai circulă pe drumurile publice”.
În cauza de față, din documentele autoturismului Dacia 1310_ a rezultat că proprietarul acestui autoturism este M. A. B., astfel că, raportat textelor de lege sus invocate, M. A. B. are calitatea de a solicita radierea autoturismului, iar nu reclamantul M. D..
La termenul din 28.06.2012, instanța a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Privitor la excepția lipsei calității sale procesuale active, la termenul din 28.06.2012 reclamantul a susținut că el are calitate procesuală activă deoarece autoturismul a fost cumpărat cu banii săi, ai reclamantului. Această susținere a reclamantului nu a fost de natură să dea acestuia calitate procesuală activă, în condițiile în care, în documentele autoturismului, este înregistrat ca deținător (proprietar) al autoturismului M. A. B.,
Față de considerentele arătate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ridicată de instanță, a fost admisă.
În consecință, acțiunea prin care reclamantul M. D. a solicitat radierea din circulație și din evidențele fiscale a autoturismului Dacia 1310_ a fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Constatând că reclamantul a fost în imposibilitate să timbreze cererea cu 8 lei, taxă judiciară de timbru și cu 0,3 lei, timbru judiciar, așa cum i s-a pus în vedere de către instanță, s-a dispus darea în debit a reclamantului M. D. cu aceste sume, sume ce vor fi plătite, conform art. 19 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în contul bugetului local al municipiului Bârlad.
Împotriva sentinței civile nr. 2082 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Bârlad, în termen legal a declarat apel reclamantul M. D. arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de radiere din circulație a autovehiculului înmatriculat sub nr._ in condițiile in care actualul deținător, M. A., refuza sa efectueze acesta operațiune dar si sa predea reclamantului actele necesare pentru ca acesta sa radieze autovehiculul.
A susținut apelantul ca are calitate procesuala activa pentru promovarea acțiunii întrucât este acela care a achitat prețul pentru autovehicul, motivul pentru care acesta a fost achiziționat si înmatriculat pe numele fiului sau, M. A. B., fiind acela ca acesta era singurul care deținea permis de conducere. A mai arătat apelantul ca a discutat cu fiul sau si a avut acordul acestuia pentru a face demersurile necesare pentru radierea autovehiculului.
A mai criticat apelantul soluția instanței de fond si prin prisma faptului ca a fost obligat la plata unei taxe de timbru de 8 lei si a timbrului judiciar de 0.3 lei. Astfel, a arătat apelantul ca instanța de fond l-a interpelat daca este de acord sa achite taxa de timbru si timbrul judiciar si ca in mod greșit a fost obligat la plata acestora in condițiile in care acțiunea sa a fost respinsa.
Intimatul legal citat nu a depus la dosar întâmpinare.
In cauza apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar in ceea ce privește taxa judiciar de timbru de 4 lei stabilita in sarcina sa, aferenta cererii de apel, cerere ce a fost admisa prin încheierea din camera de consiliu din data de 05.12.2012.
Prin decizia civile nr. 175/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă a fost respins apelul formulat de M. D. împotriva sentinței civile nr. 2082/28 iunie 2012 a Judecătoriei Bârlad care a fost păstrată. Suma de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunțat această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul M. D. a investit Judecătoria Bârlad cu o acțiune prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie dispusa radierea din circulație si din evidentele fiscale a autovehiculului înmatriculat sub nr._
Așa cum corect a reținut si instanța de fond din adresa nr._/10.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor V. (fila 52 din dosarul penal nr. 702/P/2010), adresa nr._/20.08.2010 (filele 56-57 din dosarul penal), emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Suceava, adresa nr._/2.08.2010, emisă de emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor V. (fila 63 din dosarul penal), adresa nr. 62.222/3.08.2012, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Bacău (fila 65 din dosarul penal), adresa nr._/2.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B. (fila 67 din dosarul penal), adresa nr._/ 6.08.2010, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Iași (fila 69 din dosarul penal), rezultă că, la data emiterii acestor adrese, autoturismul Dacia 1310 L cu nr. de înmatriculare_ avea ca deținător (proprietar) pe M. A. B..
In condițiile in care din probele administrate in cauza rezulta ca autovehiculul ce face obiectul cauzei este înmatriculat in prezent pe numele lui M. A. B., corect a reținut instanța de fond ca acesta are calitatea de a solicita radierea autoturismului, iar nu reclamantul M. D. raportat la dispozițiile art. 24 alin.2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, conform cărora proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Așa cum corect a reținut si instanța de fond, împrejurarea ca autovehiculul pentru care a fost promovata acțiunea ar fi fost achiziționat din banii apelantului nu prezintă relevanta in cauza atâta timp cat textul de lege anterior menționat prevede expres faptul ca doar proprietarii de autovehicule înmatriculate pot cere radierea acestora din circulație.
Tribunalul consideră că nu pot fi primite susținerile apelantului din cererea de apel in sensul ca ar fi promovat acțiunea in numele lui M. A. B.. Astfel din chiar cererea de chemare in judecata rezulta ca acesta a promovat cererea in nume propriu, apelantul susținându-si calitatea procesuala activa in cauza prin aceea ca a fost cel care a achitat prețul pentru acest autovehicul.
In ceea ce privește cererea depusa la fila 19 din dosarul Tribunalului V. de către numitul M. A. B., prin care acesta arata ca își însușește cererea de chemare in judecata formulata de apelant in numele sau, tribunalul a reținut incidenta in cauza a dispozițiilor 294 alin. 1 Cod procedura civila conform cărora „in apel nu se poate schimba calitatea parților, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi”.
Atâta timp cat cererea de chemare in judecata a fost promovata de apelant in nume propriu si nu in calitate de reprezentant al numitului M. A. B., in cauza nefiind pusa in discuție excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a semnatarului cererii de chemare in judecata, ci excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cererea depusa de M. A. B. nu poate fi primita date fiind dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedura civila.
Apelantul a criticat soluția instanței de fond si in ceea ce privește împrejurarea ca a fost dat in debit cu suma de 8 lei taxa de timbru si 0.3 lei timbru judiciar. Astfel, apelantul a susținut ca greșit a fost obligat de instanța de fond la plata acestor sume din moment ce acțiunea sa a fost in cele din urma respinsa.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță. Potrivit art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. In cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata.
Din dispozițiile legale anterior citate rezulta ca taxa judiciara de timbru este datorata de către reclamant indiferent de rezultatul procesului – admiterea sau respingerea acțiunii.
F. de aceste considerente tribunalul a respins apelul formulat de M. D. împotriva sentinței civile nr. 2082/28 iunie 2012 a judecătoriei Bârlad pe care a păstrat-o.
F. de dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.U.G. 51/2008, suma de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei civile nr. 175/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă a declarat recurs M. D., criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul de judecată din 11 martie 2013, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 1551 Cod procedură civilă, constatând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță prin rezoluție, de a depune la dosar un duplicat al cererii de recurs pentru comunicare, deși a fost citat cu această mențiune.
De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat nici un act de procedură în cauză.
Curtea de apel constată că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecății - se pune în discuție perimarea recursului, excepție în legătură cu care instanța de control judiciar reține următoarele:
Codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alineat (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanța constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere) respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel reține că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurenta); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 11 martie 2013), din vina recurentului (care nu a îndeplinit obligațiile puse în vedere de instanță) și nu a intervenit nici un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare.
În aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 Cod procedură civilă, curtea va constata perimat recursul.
Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de M. D. împotriva deciziei civile nr. 175/2012 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/19.11.2014
Tribunalul V.: E. G.
D. M. M.
| ← Strămutare. Sentința nr. 47/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
