Cereri. Decizia nr. 290/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 290/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 290/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de P. D. M. împotriva deciziei civile nr. 766/2014 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimați fiind C. Județeană de F. F. Iași, A. I., P. C. M., P. E. și C. L. de F. F. Scobinți, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu proprietate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta P. D. M., legitimată cu B.I. . nr._ eliberat la 15.12.1980, lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul este la primul termen de judecată și că nu se solicită judecata în lipsă.
Recurenta P. D. M. depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, fiind vorba despre un proces de fond funciar început sub legea nouă de procedură, prima instanță fiind investită la data de 10 aprilie 2013, raportat la dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 cu referire la art. 5 din Legea nr. 247/2005, excepție pe care o pune în dezbaterea părților.
Recurenta P. D. M., având cuvântul, apreciază că are dreptul de a exercita calea de atac a recursului.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 344 din 04 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria H. a hotărât:
A admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
A respins acțiunea promovată de reclamanta P. D. M. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași, C. L. Scobinți de F. F., A. I., P. C. M. și P. E..
A obligat reclamanta să restituie către stat suma de 892,5 lei de care a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar și să achite suma de 542,5 lei în contul expertului C. C. cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Părțile au ca autor comun pe P. N. D., după care reclamanta și fratele acesteia, P. D. C., decedat la data de 16.10.2000, au formulat cereri de reconstituire la legile fondului funciar. În baza acestor cereri, lui P. D. C. i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 25.08.1994 pentru suprafața de 1,68 ha teren situată pe raza comunei Scobinți,județul Iași din care suprafața de 0,9200 ha în intravilanul satului Fetești.
Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,18 ha teren și i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 3 din 17.08.1991. În baza acestei adeverințe, reclamantei i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 5.08.1994-fila 17 dosar, din care 2200 mp în intravilan Fetești iar în baza deciziei civile nr.944/2005 a Tribunalului Iași, C. L. Scobinți a fost obligată să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 0,44 ha teren și să înainteze documentația aferentă comisiei județene în vederea emiterii titlului de proprietate.
Prin încheierea nr.16 din 21.02.2007 a Tribunalului Iași s-a admis cererea reclamantei de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 944/2005 în sensul că s-a decis că suprafața de 0,44 ha teren este situată în intravilanul satului Fetești, ..
Reclamanta a considerat că această suprafață a fost în mod nelegal trecută în titlul de proprietate nr._/1994 emis pe numele fratelui ei, P. D. C. și a formulat prezenta cerere de constatare a nulității absolute parțiale a acestui titlu pentru suprafața de 0,44 ha teren.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției puterii de lucru judecat invocată din oficiu la termenul din 29.10.2013, în temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, prima instanță a reținut că între părți s-au mai purtat mai multe litigii având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 25.08.1994 emis pe numele P. D. C..
Astfel, în dosar nr.1469/2000, P. M. și D. în calitate de reclamanți, au chemat în judecată pe pârâții P. C., C. Z. și comisiile locală și județeană de fond funciar, solicitând anularea titlului de proprietate nr._/1994 emis pe numele pârâtului P. C. pentru suprafața de 1,68 ha, invocând emiterea nelegală a titlului numai pe numele acestui pârât deși terenul provine de la părinții lor.
Judecătoria H. a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu moștenitorii lui P. C. (care a decedat în cursul judecării procesului) și anume P. E., P. M. și P. E.,comisiile de fond funciar și C. Z.. Pârâții persoane fizice au formulat apel împotriva acestei sentințe iar prin decizia civilă nr.916 din 10.05.2002 a Tribunalului Iași a fost admis apelul iar acțiunea reclamanților P. M. și D. a fost respinsă iar prin decizia civilă nr.1429 din 17.09.2002, Curtea de Apel Iași a constatat ca fiind nul recursul reclamanților.
Reclamanta P. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1429/2002 a Curții de Apel Iași care a fost admisă prin decizia nr.674 din 14.09.2005 a Curții de Apel Iași, dispunându-se anularea deciziei 1429/2002 și rejudecarea recursului.
Prin decizia civilă nr.825 din 6.12.2006, rejudecând recursul formulat de P. M. și D. împotriva deciziei civile nr.916 din 16.05.2002 a Tribunalului Iași, Curtea de Apel Iași a respins recursul ca nefondat, reținând că reclamanții, prin cererile depuse la legile fondului funciar, nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru suprafața de 1,84 ha teren, emițându-se titlul de proprietate nr._/1994, astfel că nu puteau beneficia de întreaga suprafață de 4,60 ha teren ce a aparținut autorului lor, diferența revenind moștenitorilor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
În anul 2008, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții P. E., A. I., P. C. M., P. E., C. Z., P. D. M., P. D. N., P. D. C. și comisiile de fond funciar, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 25.08.1994 pentru suprafețele de 0,3067 ha teren intravilan Fetești,T.11,P.832/2 și 0,0455 ha din T.11,P.813/2, invocând același motive de fapt ca și în cauza de față și anume că prin sentința civilă nr. 217/2005 a Judecătoriei H., irevocabilă, C. L. Scobinți a fost obligată să o pună în posesie cu suprafața de 0,44 ha teren, iar comisia i-a comunicat că pe acest teren sunt deja eliberate titluri de proprietate pârâților.
În dosarul nr._ al Judecătoriei H. s-a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1994 care a fost admisă, având în vedere că prin decizia nr.825/2006 a Curții de Apel Iași acțiunea a fost respinsă, urmând a se continua judecata cu privire la constatarea nulității titlului nr._/1996, pentru care s-a renunțat la judecată în apel.
Cu alte cuvinte, în dosar nr. 325/2008 al Judecătoriei H., acțiunea reclamantei P. M. având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr._/1994 formulată în contradictoriu și cu pârâții din cauza de față a fost respinsă tocmai ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat, sentință care a rămas irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
În motivarea sentinței 32/2009 a Judecătoriei H. s-a reținut că există tripla identitate prevăzută de art.1201 cod civil din 1865,existând identitate de părți care figurează în aceeași calitate în dosar 1469/2000 și în dosar nr._ ,de obiect,chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri (în prima s-a solicitat constatarea nulității absolute cu privire la întreaga suprafață înscrisă în titlul de proprietate și anume 1,68 ha teren, iar în cea de-a doua numai pentru anumite suprafețe din intravilan,T.11,P.832/2 și 813/2), scopul final urmărit fiind același și de cauză, temeiul juridic al celor două cereri fiind identic.
Deși exista deja o acțiune ce fusese respinsă de instanță ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat prin sentința civilă nr.32/2009, reclamanta a promovat o nouă cerere în contradictoriu cu aceiași pârâți și anume moștenitorii fratelui său decedat, P. D. C., solicitând din nou constatarea nulității absolute parțiale a aceluiași titlu de proprietate-nr._ din 25.08.1994 pentru suprafața de 0,44 ha intravilan, invocând aceleași motive în fapt și în drept ca și în cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria H..
În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre, tocmai pentru a se realiza o administrare uniformă a justiției. Prin urmare, principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect,aceeași cauză și purtat între aceleași părți ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești,în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară,dată într-un alt proces.
Partea din hotărâre care intră în putea lucrului judecat este dispozitivul însă în practica judiciară s-a stabilit că trebuie recunoscut acest efect și considerentelor, în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în el.
Respectarea principiului securității raporturilor juridice interzice ca hotărâri judecătorești care se bucură de autoritate de lucru judecat să fie repuse în discuție - Hotărârea CEDO din 20.07.2006, cauza Bartos v. România.
Având în vedere aceste motive, instanța de fond a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantei.
În temeiul art.19 alin.2 din OG 51/2008, instanța a obligat reclamanta să restituie în totalitate cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 892,5 lei deoarece prin comportamentul său nediligent avut în timpul procesului (cunoștea că s-a judecat cu pârâții în mai multe cauze având același obiect, una dintre acțiuni fiindu-i respinsă ca urmare a reținerii puterii de lucru judecat) a cauzat pierderea prezentei cauze.
Instanța de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 542,5 lei în contul expertului C. C. reprezentând diferență onorariu neachitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta P. D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că instanța de fond nu a luat în considerare dovezile pe care le-a prezentat, respectiv hotărârea nr. 6789/25.07.1991 a Comisiei Județene Iași de F. F., prin care i s-a admis contestația pentru suprafața de 0,52 ha teren intravilan Fetești; adeverința nr. 3/17.08.1991 a Comisiei Locale Scobinți care face referire la faptul că reconstituirea operează pentru intravilan Fetești; decizia civilă nr. 944/28.11.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6064/2005, astfel cum a fost lămurită prin încheierea nr. 16/21.02.2007 pronunțată în același dosar; adresa OCOTA Iași nr._/26.05.1994; adeverința nr. 211/20.01.2002 din care rezultă că figurează în registrul agricol cu suprafața de 2,45 ha, C. L. Scobinți fiind obligată să o pună în posesia terenului situat în jurul casei sale, terenul fiindu-i dat cu titlu de zestre de părinții ei. Susține apelanta că în mod greșit instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului litigios și a admis excepția autorității de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 766 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins apelul declarat de P. D. M. împotriva sentinței civile nr. 344 din 04 martie 2014 a Judecătoriei H., pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta P. D. M. a investit instanța de fond cu soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/25.08.1994 emis pe numele P. D. C. pentru suprafața de 0,44 ha teren intravilan Fetești, acțiune formulată în contradictoriu cu emitentul actului - C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și moștenitorii beneficiarului titlului contestat – A. I., P. C. M. și P. E..
Astfel cum a reținut și prima instanță, anterior prezentului litigiu, reclamanta a mai contestat același titlu de proprietate în cauzele soluționate irevocabil prin decizia civilă nr. 825/06.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași (litigiu ce a vizat întreaga suprafață de 1,68 ha reconstituită pe numele defunctului P. D. C.), respectiv prin sentința civilă nr. 32/2009 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._ . Prin aceasta din urmă, s-a reținut ca fiind autoritate de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 916/16.05.2002 pronunțată de Tribunalul Iași (decizie care la momentul pronunțării acestei sentințe fusese menținută prin decizia nr. 825/06.12.2006 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr._ ) prin care s-a stabilit că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 4,60 ha care a aparținut autorului comun, astfel că nu justifică un interes în a contesta titlul de proprietate emis în beneficiul fratelui ei, defunctul P. D. C.. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea recursului.
Existența acestei ultime hotărâri nu mai permite instanței investite cu soluționarea unei noi acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate, în prezentul litigiu, să cerceteze fondul litigios în raport de elementele noi invocate, apărute după pronunțarea deciziei civile nr. 825/06.12.2006 a Curții de Apel Iași, întrucât aspectul care nu a fost avut în vedere la pronunțarea acestei decizii – recunoașterea îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,44 ha intravilan Scobinți – potrivit deciziei civile nr. 944/28.11.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6064/2005, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea nr. 16/21.02.2007 pronunțată în același dosar - a fost invocat în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 32/13.01.2009 prin care s-a respins acțiunea reclamantei pe excepția autorității de lucru judecat, soluție care se impune și în prezentul litigiu, în considerarea efectului puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta P. D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta P. D. M. susține că a depus la dosar toate înscrisurile doveditoare pentru ca Primarul comunei Scobinți să o pună în posesia terenului situat în intravilanul satului Fetești, pe vechiul amplasament. Solicită anularea titlului de proprietate nr._ din 25.08.1994, apreciind că instanța de apel nu a avut în vedere înscrisurile depuse, din care rezultă în mod clar amplasamentul terenului său și al fratelui său, P. D. C..
Cererea de recurs nu este întemeiată în drept.
Intimații nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului. Nu au fost formulate alte apărări pe excepție.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. 2 teza finală din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data de 15.02.2013 și până la data de 31.12.2015, „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Articolul 5 alin.1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
În cauza pendinte, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 10.04.2013, deci după . noului Cod de procedură civilă, astfel încât în privința căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii de fond sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr.76/2012 potrivit cu care hotărârea va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs”.
Litigiul declanșat de reclamanta-recurentă constituie un proces funciar, în sensul art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, astfel că hotărârea instanței de fond era supusă numai apelului, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate.
P. D. M. a uzat de calea de atac a apelului, iar tribunalul, potrivit competenței stabilite prin art. 95 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, a respins apelul și a păstrat sentința instanței de fond.
În consecință, decizia tribunalului fiind pronunțată în apel și, deci, definitivă, ea nu mai putea fi atacată cu un nou recurs la curtea de apel.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de P. D. M. împotriva deciziei civile nr. 766/2014 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 Aprilie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat TC
Tehnoredactat TC/AH
02 exemplare/14 mai 2015
Tribunalul Iași: M. D., C. A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 716/2015. Curtea... → |
|---|
