Pretenţii. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 140/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 140/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C. A.
Grefier A. H.
M. Public – P. de pe lângă C. de A. Iași reprezentat prin procuror B. M.
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași, de G. C. și de G. C. L. și Borșeru L. împotriva sentinței civile nr. 1444 din 15 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-apelant G. C. personal, intimații – apelanți G. C. L. și Borșeru L. asistați de avocat N. C., consilier juridic S. G. pentru apelantul S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași, procuror B. M. pentru P. de pe lângă C. de A. Iași și martorii A. N. și O. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată și că se solicită judecata în lipsă.
Instanța procedează la audierea martorului O. I., legitimat cu CI ._ propus de apelantul G. C. și la audierea martorului A. N., legitimat cu CI ._ propus de apelanții G. C. L. și B. L., depozițiile acestora fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Apelantul G. C. susține că este încadrat în muncă din anul 2006, însă nu la același loc de muncă. Precizează că cererea de apel a înțeles să o formuleze și pentru tatăl său, G. I., care în prezent este decedat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic S. G. pentru apelantul S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței Tribunalului Iași și rejudecând cauza în fond, să se reducă cuantumul sumelor acordate reclamanților cu titlu de daune morale, respectiv cheltuieli de judecată, având în vedere că acordarea despăgubirilor se impune a avea efecte compensatorii, neconstituindu-se astfel în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Indemnizația destinată reparării pagubei morale trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, astfel cum a statuat și jurisprudența CEDO. Solicită admiterea apelului formulat de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași.
Cu privire la apelul formulat de G. C., G. C. L. și Borșeru L., consilier juridic S. solicită respingerea acestuia, având în vedere motivarea din întâmpinări. În mod corect instanța de fond a apreciat că plata daunelor materiale este neîntemeiată motivat de faptul că nu au fost dovedite și nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre acestea și perioada în care s-a desfășurat procedura judiciară în cadrul procesului penal în care apelanții au avut calitate de inculpați. Solicită a se avea în vedere că și la termenul de astăzi nu s-a demonstrat prin depozițiile martorilor această legătură de cauzalitate și daunele materiale suferite de apelanți.
Cu privire la apelul formulat de G. C. pentru G. I., consilier juridic S. solicită respingerea acestuia, nefiind aplicabile dispozițiile art. 86 alin. 1 din Codul familiei cum susține apelantul, neputându-se prezuma că acesta s-a aflat în incapacitate de muncă având în vedere interdicția de a ocupa o funcție publică și cazierul cu amenda penală, prin incapacitate de muncă înțelegându-se pierderea totală sau parțială de o persoană a capacității biologice a unei persoane de a desfășura activitate în cadrul raportului de muncă, iar în cauză nu s-a făcut dovada faptului că apelantul și-ar fi pierdut capacitatea biologică de a desfășura activitate și de a obține un nou loc de muncă. Solicită respingerea apelurilor formulate de apelanți.
Apelantul G. C. având cuvântul în ceea ce privește apelul pe care l-a formulat, consideră că daunele morale sunt prea mici întrucât a suferit foarte mult, a pierdut serviciul de polițist, a pierdut locuința de serviciu care ulterior ar fi putut fi cumpărată, nu și-a putut găsi un loc de muncă având cazier. Susține apelantul că timp de 7 ani a avut interdicția de a ocupa o funcție publică, a fost supus la oprobiul public și umilinței, a fost etichetat ca infractor, a apărut în presa locală, vecinii îl priveau cu dispreț. Arată apelantul că o perioadă de 16 ani le-a petrecut în parchete și instanțe judecătorești pentru a putea dovedi nevinovăția și nu și-a putut întemeia o familie, fiind într-un stres permanent. Precizează că a ajuns un om care nu mai era respectat, a rămas fără casă, fără serviciu, fără mijloace de subzistență, fapt ce l-a consumat fizic și psihic.
În ceea ce privește daunele materiale, apelantul G. C. consideră că este o legătură de cauzalitate, pierzându-și serviciul de polițist, existând la dosar în acest sens ordinul de trecere în rezervă ca urmare a primirii amenzii penale de la Tribunalul M. Iași, apreciind că trebuie să primească și salariile aferente de la data trecerii în rezervă, nefiind repus în funcție nici în prezent. Solicită a se dispune și reintegrarea în funcția de polițist, fiindu-i îngrădit dreptul la muncă. Instanța de fond a respins nelegal cererea privind drepturile salariale. Există la dosar copii de pe cartea de muncă și de pe ordinul de trecere în rezervă, prejudiciul este cert, lichid și exigibil și se impune a fi repus în drepturile sale. Arată că numitul C. I. Ș. a primit daune morale într-un cuantum mai mare decât cel stabilit la instanța de fond și i s-au achitat și salariile aferente, fiind depusă la dosar și hotărârea pronunțată în acel dosar, astfel încât consideră că dacă acel polițist a primit salariile, se impune ca și în această cauză să i se acorde salariile neachitate în această perioadă.
Apelantul G. C. solicită respingerea apelului formulat de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași, nefiind probat suficient.
Solicită a fi avut în vedere și apelul înregistrat de G. I., care este decedat, fiind tatăl său.
Avocat N. pentru apelanții G. C. L. și Borșeru L. având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași și admiterea apelului formulat de G. C. L. și Borșeru L.. Arată că prin probatoriul administrat în cauză a arătat stăruința constantă a reclamanților pe o perioadă de 14 ani de a uza de toate procedurile judiciare pentru a dovedi nevinovăția.
În ceea ce privește daunele morale acordate de instanța de fond, apărătorul susține că acestea nu acoperă întreaga suferință pe care au îndurat-o apelanții în toți acești ani pentru o condamnare abuzivă. Solicită admiterea apelului reclamanților și respingerea apelului pârâtului, precum și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
Procuror B. pentru P. de pe lângă C. de A. Iași având cuvântul, consideră întemeiat apelul formulat de S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională a Finanțelor P. Iași și apreciază că se impune a fi admis, având în vedere faptul că sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sunt excesiv de mari având în vedere contextul prezentat în instanță. Frații G. C. L., G. C., G. I. și Borșeru L. au fost condamnați, ulterior s-a constatat că faptele pentru care au fost condamnați nu au existat și au fost achitați definitiv. Având în vedere că faptele nu au existat, apreciază reprezentantul Ministerului Public că imaginea publică a acestora nu a putut fi afectată.
Cu privire la percepția publică legată de condamnare, o alterare a imaginii publice a existat, dar legat de daunele morale e recunoscut că în practica CEDO cu titlu de despăgubiri daune morale se acordă sume modeste și nu echivalentul a 200.000 lei.
Referitor la despăgubirile materiale, apreciază că ar exista o legătură de cauzalitate între desfacerea contractului de muncă pentru G. C. și faptul că a rămas o perioadă fără serviciu, astfel încât instanța poate lua în discuție despăgubiri materiale care însă nu sunt suficient dovedite.
Solicită respingerea apelurilor formulate de G. C. L., G. I. și Borșeru L. și admiterea apelului formulat de G. cristian.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față;
P. sentința civilă nr. 1444 din 15.05.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă s-a admis în parte cererea reclamanților G. C., G. C. L., B. L. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. – Agenția Națională Administrare Fiscală – D.G.R.F.P. Iași. Obligă pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale. Respinge cererea privind acordarea daunelor materiale. Obligă pârâtul să plătească câte 2000 lei cheltuieli de judecată fiecărui reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
P. sentința penala nr. 12/2000 a Tribunalului M. Iași ,pronunțata in dosarul 123/1999( depusa la filele 7-11 dosar) reclamantii G. C., G. C. L. și Borșeru L. si autorul lor G. I. ,au fost condamnați la amenzi penale si respectiv închisoare cu executare un an ,pentru G. C. L. ,pentru infracțiunile de lovire, insulta ,violare de domiciliu si instigare la lovire.
Tribunalul Teritorial M. București, prin decizia 202/13.06.2000 ( depusa la filele 256-260 dosar) a respins apelurile declarate de G. C., Borșeru L. si G. I. ,a admis apelul lui G. L. C. si a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoare pentru G. C. L. .Decizia 202/13.06.2000 a rămas definitiva la C. Militară de A. București in data de 19.12.2000,prin decizia 445/19.12.2000( filele 261-264).
P. sentința penala nr. 1515/23.05.2012( filele 3-6 dosar ) data in dosarul_, Judecatoria lasi a admis cererea de revizuire a sentinței penale 12/2000 pronuntata de Tribunalul M. Iasi si a dispus achitarea pe motivul ca fapta imputata nu exista pentru toti inculpatii ,respectiv G. C.. G. C. L., B. L. si G. I., anulând sentința penala nr. 12/2000 data in dosarul 123/1999 de Tribunalul M. lasi. Aceasta sentința ,pronunțata in revizuire 1515/23.05.2012 a rămas definitiva la data de 30.04.2013 ,prin decizia penala 248/2013 a Tribunalului Iasi, potrivit certificatului depus la fila 13 dosar .
În cauză Tribunalul constată, relativ la cererea de acordare a daunelor morale ca fiind întrunite condițiile răspunderii reglementate de art. 504 alin 1 C.pr.pen.( in forma in vigoare la data nașterii dreptului la acțiune)
Tribunalul constata ca reclamantii au fost condamnati definitiv in anul 2000 prin sentinta penala nr. 12/2000 a Tribunalului M. Iasi ,pronuntata in dosarul 123/1999 si au dreptul la repararea de catre stat a pagubei morale suferite, deoarece in urma rejudecarii cauzei ,prin sentinta penala nr. 1515/23.05.2012 ),data in dosarul_ , (definitiva pin respingerea recursurilor, la 30.04.2013 ) s-a pronunțat o hotarare definitiva de achitare a tuturor reclamantilor .
Tribunalul notează ca probatoriul administrat (inscrisurile depuse la filele 148-358 ) releva stăruința constanta a reclamantilor ,pe o perioada de 12 ani ,de a uza de toate procedurile judiciare pentru a-si dovedi nevinovăția . Desfășurarea vieții într-un cadru social implică o . relații cu semenii, bazate nu numai pe interese materiale, dar și pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează în domeniul legăturilor sufletești, nepatrimoniale dintre oameni.
P. urmare, agresarea acestor legături printr-o condamnare penala a reclamanților la data de 01.02.2000 ,condamnare ce a fost anulata, reclamantii fiind achitați, ca urmare a rejudecării, prin sentința penala nr. 1515/23.05.2012 ,după o perioada de 13 ani ,a produs ,potrivit depozițiilor martorilor B. G. E. și G. C. S., o trauma evidenta atât in viata personala cat si in cea profesionala a reclamanților ,a desfigurat iremediabil imaginea socială a reclamanților și a atras, o modificare peiorativă a considerației de care se bucurau in societate.
Cât privește echivalentul valoric al daunelor morale se reține că acestea nu sunt susceptibile de comensurare bănească obiectul prejudiciului, dreptul subiectiv vătămat fiind o valoare inestimabilă.
În doctrina și practica juridică s-a statuat, în mod constant, însă că imposibilitatea evaluării în bani a prejudiciului moral nu implică și imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizației de reparare.
Aprecierea prejudiciului moral se va face în cauză după criterii nepatrimoniale proprii naturii prejudiciului cum ar fi: importanța valorilor morale lezate, durata și intensitatea durerilor psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral.
În aprecierea importanței valorilor morale lezate, tribunalul are în vedere vârsta reclamanților, profesia, funcția, nivelul de pregătire întrucât intensitatea prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată ,de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana lezată, de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de intensitatea suferințelor psihice.
Tribunalul releva ca in jurisprunenta Inaltei Curti De Casatie Si Justitie s-a statuat, că în determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane în cadrul desfășurării procesului penal, instanțele trebuie să aibă în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată.
Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale .Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate și păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.
Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii. Faptul că reparația trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar și că ea nu se poate constitui în temei al îmbogățirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, așa cum s-a menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.
Văzând criteriile sus menționate, dar si jurisprudența instantelor europene ,in materie, Tribunalul va obliga pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. să plătească fiecărui reclamant suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind ca pretențiile reclamanților privind acordarea sumelor de 8.000.000 si respectiv 8.600.000 lei pentru reclamantul G. C. sunt disproporționate si tind la o îmbogatire fara justa cauza .
Relativ la pretențiile reclamanților de acordare de daune morale si in calitate de descendenți ai autorului lor G. lancu (decedat la 08.06 2006), tribunalul retine aceasta cerere neîntemeiata in speta nefiind aplicabile prevederile an. 506 alin.( 1) Cod procedura penala, reclamanți fiind majori la data condamnării, nefiind in accepțiunea legii in întreținerea tatalui .
Cererea privind acordarea daunelor materiale va fi respinsă, nefiind dovedită prin ansamblul probelor administrate întinderea, certitudinea existentei prejudiciului material invocat, ca element al răspunderii civile delictuale .
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul ,în baza art., 504 Cod procedură penală ( in forma in vigoare la data nașterii dreptului la acțiune) urmează a admite în parte cererea formulată de reclamanți și a dispune în sensul celor cuprinse în prezenta sentință.
Văzând art. 451 alin. 1, art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de D.G.R.F.P. Iași, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului sumelor acordate reclamanților cu titlu de daune morale, respectiv cele reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât aceste sume sunt excesiv de mari pentru prejudiciul moral suferit, la aprecierea acestor sume instanța națională trebuia să se raporteze și la practica constantă CEDO, ceea ce însă nu s-a avut în vedere atât pentru daunele morale acordate, cât și pentru cheltuielile de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel și reclamanții G. C., G. C. L. și B. L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că daunele morale acordate sunt insuficiente în raport de prejudiciul suferit și greșita respingere a daunelor materiale solicitate.
Apelurile de față sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările dosarului, C. reține că:
În raport de probatoriul administrat în cauză, C. reține că în mod corect și legal a reținut tribunalul situația de fapt din cauză.
În mod corect tribunalul a subliniat stăruința constantă a reclamanților pe parcursul celor 12 ani cât s-au derulat procedurile penale de a dovedi că sunt nevinovați și condamnați pe nedrept, ceea ce a reprezentat cu certitudine o traumă evidentă produsă în viața personală a acestora și pentru care sunt îndreptățiți la o reparație morală.
Întemeiat tribunalul a reținut că aprecierea prejudiciului moral se face după criterii nepatrimoniale proprii naturii prejudiciului suferit, importanța valorilor morale lezate, durata, intensitatea acestora, neajunsurile suferite de victimele prejudiciului moral atât în viața personală, cât și în cea socială și profesională, iar la acordarea daunelor morale trebuie avut în vedere principiul echității și stabilirii unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată.
Deși stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, C. reține că în cauză tribunalul în mod corect la cuantificarea acestora a avut în vedere consecințele negative suferite de reclamanți pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe de către reclamanți.
Pe cale de consecință, susținerea apelantului pârât cu privire la supraevaluarea despăgubirilor morale acordate reclamanților sunt neîntemeiate.
Deși în apel s-a admis solicitarea reclamanților de completare a probatoriului administrat în cauză cu audierea a doi martori, aceste declarații nu au determinat o schimbare a celor reținute de prima instanță cu privire la daunele morale acordate, încât și din această perspectivă susținerile apelanților-reclamanți sunt nefondate.
De asemenea, în mod corect tribunalul a reținut în ceea ce privește daunele materiale, acestea nefiind dovedite, au fost respinse în consecință.
Nici solicitarea reclamanților de a se acorda daune morale și materiale pentru autorul lor G. I., decedat în prezent, în mod corect tribunalul a reținut că această cerere este neîntemeiată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 506 alin. 1 Cod procedură penală, reclamanții fiind majori la data producerii prejudiciului, nefiind în accepțiunea legii aflați în întreținerea autorului lor.
Așa fiind, se constată că stabilind cuantumul daunelor morale acordate, instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, corespunzătoare principiilor dispozițiilor legale în materie și exigențelor art. 3 din protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât criticile formulate prin ambele apeluri apar ca fiind neîntemeiate sub toate aceste aspecte, cât și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelurile formulate de S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGRFP Iași și de G. C., G. C. L. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 1444 din 15.05.2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de S. R., prin M. de Finanțe P. reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași și G. C., G. C. L. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 1444 din 15.05.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Aprilie 2015.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. H. |
Redactat AC
Tehnoredactat AH
02 exemplare/15.05.2015
Tribunalul Iași: P. E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel IAŞI | Cereri. Decizia nr. 290/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
