Obligaţie de a face. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 12969/245/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 418/2015

Ședința publică de la 17 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU

Judecător C. A.

Judecător V. O.

Grefier A.-M. P.

Pe rol se află judecarea cererilor de recurs formulată de recurenții M. IAȘI PRIN PRIMAR, A. O., ., P. L. G., P. R., P. M. IAȘI, C. L. IAȘI în contradictoriu cu intimații A. G. J. ÎN C. DE MOȘTENITOR AL LUI A. M., A. I. S. ÎN C. DE MOȘTENITOR AL LUI A. M., C. T. ÎN C. DE MOȘTENITOR AL LUI C. E., P. P., MOȘTENITOR - P. C., MOȘTENITOR - P. E., MOȘTENITOR - P. V., MOȘTENITOR - P. M., MOȘTENITOR - P. C., MOȘTENITOR - P. B., P. M., S. I., A. G., A. L. E., B. D., A. M., O. (fostă Banaru) M., C. D. E., C. G., P. E., C. E., P. I., B. (N.) V., C. C., F. G., L. G., A. C., D. A., P. I., C. E., A. C., A. N. D., M. D., B. C., U. M., P. C., PRISTĂVIȚĂ I., S. D. I., V. D., V. M., V. C., împotriva deciziei civile nr. 653 din 09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect obligație de a face evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns au răspuns intimații A. G. J., personal, P. C., P. E., P. V., P. M., P. C., P. B., prin reprezentant convențional, avocat Haller C., intimatul-recurent B. C., personal, intimatul B. D., personal, intimatul M. D., personal, intimata P. M., personal, intimatul P. I., personal și intimatul S. D. I., personal, intimata U. M., personal, și intimata P. E., personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al șaptelea termen de judecată; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța constată că toți recurenții lipsesc.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității recursului formulat de B. C., invocată din oficiu de instanță, și asupra fondului cauzei.

P. C., P. E., P. V., P. M., P. C., P. B., prin avocat, cu privire la excepția tardivității cererii de recurs formulată de B. C., o lasă la aprecierea instanței.

Cu privire la recursul formulat de M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași prin care se solicită demolarea blocului M2 pe considerentul degradării accentuate, precum și evacuarea celor care ocupă acest imobil, solicită respingerea acestuia. Având în vedere că în cauză este vorba despre un drept de proprietate, care în cazul blocului M2 nu privește doar pe chiriași în raport cu Primăria M. Iași, ci și pe proprietarii apartamentelor, consideră că nu se impune demolarea imobilului, în condițiile în care nu toată lumea achiesează la această schimbare de proprietate. Dreptul de proprietate nu poate fi știrbit în nici un mod. Începând de la Constituția României, nici o lege nu poate modifica dreptul de proprietate, cu excepția exproprierii, însă nici o clipă Primăria M. Iași nu a venit cu această propunere.

În cauză au fost efectuate expertize, care au apreciat că blocul nu poate fi reparat. Între toate persoanele implicate sunt conflicte de păreri și variante, însă nu se poate trece peste dorința proprietarilor de a-și păstra imobilele.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului formulat de M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași, cu acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, depunând în aceste sens înscrisuri doveditoare.

În ceea ce privește recursurile formulate de . Iași, A. O., P. L.-G. și P. R. solicită admiterea acestora.

A. G. J. solicită să i se dea o locuință în altă parte.

B. D. lasă la aprecierea instanței, neavând susțineri orale de făcut.

M. D. solicită să i se acorde o altă proprietate sau o despăgubire.

P. M. lasă la aprecierea instanței, arătând că are copiii în îngrijire.

P. I. solicită să i se acorde o altă proprietate sau despăgubiri.

S. D. I. arată că are copiii și nu are pretenții la o altă locuință.

U. M. arată că dorește o altă proprietate sau despăgubiri. Precizează că nu are de unde să plătească pentru imobilul din zona P..

P. E. învederează instanței că a făcut o cerere pentru schimb de imobile, însă nu a primit nici un răspuns.

Intimatul-recurent B. C. solicită respingerea recursului formulat de M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași și admiterea recursului declarat de el. Arată că a obținut imobilul în cauză prin contract de vânzare-cumpărare.

Cu privire la excepția tardivității recursului formulat de el, consideră că acesta este în termen, hotărârea tribunalului nefiindu-i comunicată la noua adresă. Precizează că la primul termen de judecată a adus la cunoștința instanței faptul că nu a primit hotărârea judecătorească.

În concluzie, arată că majoritatea celor care locuiesc în blocul M2 sunt într-o situație disperată.

Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr._ din 04 iulie 2012 Judecătoria Iași, Secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât M. Iași.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea la demolarea apartamentelor deținute în proprietate în imobilul situat în Iași, ..7A, . reclamantul-pârât M. Iași, prin reprezentant legal P. mun.Iași și reclamantul C. L. al M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, jud.Iași, în contradictoriu cu pârâții P. M., S. I., A. G., A. L. E., B. D., A. M., A. O., Banaru M., C. D. E., C. G., P. E., C. E., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. Și P. R., L. G., A. C., D. A., P. I., C. E., Avâsăici C., Avâsăici N.-D..

Admite capătul de cerere având ca obiect evacuare, formulat de reclamantul-pârât M. Iași, prin reprezentant legal P. mun.Iași, și reclamantul C. L. al M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11, în contradictoriu cu pârâții P. M., S. I., B. D., A. M., C. D. E. Și C. G., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. Și P. R., L. G., A. C., D. A. Și P. I. Și Pârâții-Reclamanți A. G., A. L. E., A. O., Banaru M., P. E., C. E. și C. E..

Dispune evacuarea pârâților P. M., S. I., B. D., A. M., C. D. E. Și C. G., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. Și P. R., L. G., A. C., D. A. Și P. I. și a pârâților-reclamanți A. G., A. L. E., A. O., Banaru M., P. E., C. E. și C. E. din spațiile aflate în proprietatea acestora în imobilul situat în Iași, ..7A, .> Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect evacuare, formulat de reclamantul-pârât M. Iași și reclamantul C. L. al M. Iași în contradictoriu cu pârâții Avâsăici C. și Avâsăici N.-D..

Respinge, pentru lipsa capacității procesuale de folosință, acțiunea formulată de reclamantul-pârât M. Iași și reclamanții C. L. al M. Iași și P. M. Iași în contradictoriu cu pârâtul C. C..

Respinge, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamantul P. M. Iași în contradictoriu cu pârâții P. M., S. I., B. D., A. M., C. D. E. Și C. G., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. Și P. R., L. G., A. C., D. A., P. I., Avâsăici C. și Avâsăici N.-D. și pârâții-reclamanți A. G., A. L. E., A. O., Banaru M., P. E., C. E. și C. E..

Respinge, ca neîntemeiate, cererile reconvenționale formulată de pârâții-reclamanți A. O., C. E., P. E. și C. E. și capetele de cerere reconvențională având ca obiect atribuire de locuințe în folosință sau, în subsidiar, în proprietate, formulate de pârâtele-reclamante A. G. și A. L.-E., în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Anulează, pentru neindicarea valorii obiectului, capătul de cerere reconvențională având ca obiect acordare de despăgubiri formulat de pârâtele-reclamante A. G. și A. L.-E. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Anulează, ca netimbrată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Banaru M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Admite în parte cererea de intervenție voluntară principală, astfel cum a fost precizată, formulată de intervenientul voluntar principal B. C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Constată că intervenientul voluntar principal B. C. este proprietarul apartamentului nr.15, situat în Iași, ..7A, ., jud.Iași.

Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere de intervenție voluntară principală având ca obiect obligare respectare drept de proprietate și obligare la atribuire locuință similară în proprietate, formulate de intervenientul voluntar principal B. C. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Respinge, ca neîntemeiate, cererile de intervenție voluntară principală, astfel cum au fost precizate, formulate de intervenienții voluntari principali Pristăviță I., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., P. C., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., V. D., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., V. M., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., V. C., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., P. I., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., U. M., domiciliată în Iași, ..7A, ., ., și S.-D. I., domiciliat în Iași, ..7A, ., ., în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâta .., pârâții-reclamanți A. G., A. L.-E., P. E. și Aluăei O. și intervenienții voluntari principali Pristăviță I. și U. M. privind cheltuielile de judecată.

Constată că pârâtul-reclamant A. O. mai are de achitat, către stat, 12 rate lunare egale succesive, în cuantum de câte 139 RON fiecare, cu titlu de ajutor public judiciar de care a beneficiat în prezenta cauză sub forma eșalonării plății diferenței de taxă de timbru de1665,50 RON.

Prin încheierea interlocutorie din 7 martie 2013 Judecătoria Iași

Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată de pârâții .., A. G., A. L.-E. și A. O..

Unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. Iași, invocată de pârâții P. L.-G. și P. R..

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată de pârâții P. L.-G. și P. R..

Califică cererea de intervenție voluntară principală formulată de P. M. Iași și de C. L. al M. Iași ca fiind o cerere de completare a cadrului procesual sub aspectul părților.

Constată că P. M. Iași și C. L. al M. Iași au calitate de reclamanți.

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. M. Iași, invocată de pârâții P. L.-G. și P. R..

Admite excepția nulității capătului de cerere reconvențională având ca obiect acordare de despăgubiri, cerere formulată de pârâtele A. G. și A. L.-E..

Anulează, pentru neindicarea valorii, capătul de cerere reconvențională având ca obiect acordare de despăgubiri, cerere formulată de pârâtele A. G. și A. L.-E..

Admite excepția netimbrării cererilor de intervenție voluntară principală formulate de numiții M. D., C. L., C. D. și Banaru M..

Anulează, ca netimbrate, cererile de intervenție voluntară principală formulate de numiții M. D., C. L., C. D. și Banaru M..

Admite în principiu cererile de intervenție voluntară principală formulate de numiții B. C., Pristăviță I.I., S.-D. I., P. M.C., U. M., P. I. și V. D., cereri având ca obiect „obligație de a face”.

Pentru a pronunța hotărârea prima instanță stabilește următoarea situație de fapt și motivare în drept, pe excepție și fondul pricinii:

Acest imobil din . 115 camere, dintre care 29 sunt proprietate privată a reclamantului-pârât M. Iași, aflate în administrarea reclamantului C. L. Iași (conform răspunsurilor la interogatoriu depuse la fila 6 vol.III și listei de inventariere a mijloacelor fixe, întocmită la data de 24.11.2010-fila 505-vol.I), 11 sunt proprietatea pârâtei .., iar restul de 75 de camere sunt proprietatea privată a unor persoane fizice.

De-a lungul timpului, în cei aproximativ 43 de ani de existență, blocul de garsoniere a fost supus unei exploatări neraționale, acumulând, în timp, o . degradări majore, expuse în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în anul 2008, de către S.C. D. și Asociații S.R.L., la solicitarea Primăriei municipiului Iași (filele 73-86-vol.I), precum: fisuri și crăpături izolate la intersecția panourilor, infiltrații de ape pluviale, tencuieli căzute și beton exfoliat, armătură vizibilă și corodată, subsol inundat de scurgerile din apartamente, pardoseli și șapă degradate, tencuieli căzute la soclu, afectate de umezeală, degradarea panourilor de fațadă etc. Starea actuală a imobilului a fost determinată de întreținerea defectuoasă a clădirii, de acțiunea repetată a cutremurelor, de umiditatea infiltrată prin distrugerea instalațiilor sanitare și de canalizare și de coroziunea elementelor de rezistență, ca urmare a scurgerilor din instalații (fila 77-vol.I). Dincolo de aceste observații tehnice ale experților desemnați să efectueze lucrarea de evaluare a imobilului, situația de fapt este una foarte gravă, atât pentru locatarii blocului, cât și pentru cei din imobilele învecinate. Neglijența constantă de care au dat dovadă unii proprietari ai spațiilor, abandonarea unora dintre încăperi și luarea lor în stăpânire de către persoane ale străzii, distrugerea irațională a instalațiilor sanitare și a celor de canalizare, deversarea resturilor menajere și a dejecțiilor umane direct în subsolul blocului, lipsa apei curente și a celorlalte utilități, a căror furnizare a fost întreruptă ca urmare a neplății, nerespectarea normelor de bază privind întreținerea și păstrarea atât a locuințelor, cât și a spațiilor comune, toate aceste forme de conduită necorespunzătoare au determinat aducerea blocului în situația de a reprezenta un adevărat focar de infecție, cu un real pericol de prăbușire în caz de cutremur. În acest sens, instanța reține planșele fotografice depuse ca anexă la raportul de expertiză (filele 83 verso-85-vol.I), adresa nr.6159/16.06.2010 a Direcției de Sănătate Publică Iași (fila 101-vol.I) și numeroasele sesizări ale persoanelor locatare sau vecine cu imobilul în discuție, depuse, în copie, la filele 98-143-vol.I), aduse în imposibilitate de a-și continua existența de zi cu zi, în condiții decente, din cauza mirosurilor insuportabile, a gunoaielor și a comportamentului antisocial al unora dintre cei care folosesc spațiile din . mult, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, rezultă că imobilul se încadra, la nivelul anului 2008, așadar în urmă cu 4 ani, în clasa RsI de risc seismic, corespunzător construcțiilor cu risc seismic ridicat de prăbușire la cutremure, avarii și intensitățile corespunzătoare zonei seismice de calcul (fila 79 verso-vol.I).

În aceste condiții, reprezentanții municipalității au încercat, prin serviciile aflate în subordine (S.C. Salubris S.A., S.C. Apavital S.A., Direcția de Servicii Publice Municipale, Direcția de Sănătate Publică Iași, Poliția M. Iași, Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean Iași, S.C. Termo-Service S.A.) să intervină în nenumărate rânduri, pentru repararea instalațiilor sanitare, vidanjarea și igienizarea subsolului sau efectuarea lucrărilor privind blocarea căilor de acces în locuințele rămase libere și montarea de grilaje metalice la spațiile situate la parterul blocului, lucrări a căror contravaloare a fost suportată în întregime de municipalitate. De asemenea, dată fiind evidențierea, în lucrarea de expertiză tehnică, a unor elemente de construcții care, prin starea de degradare și condițiile de exploatare, reprezintă un pericol pentru siguranța și stabilitatea construcției, s-a aprobat, prin Hotărârea nr.332/30.07.2009 a Consiliului L. al M. Iași, recazarea persoanelor și a familiilor care dețin în proprietate o locuință în acel imobil în imobilul din Iași, .. Mai mult, prin Hotărârile Consiliului L. nr.469/27.10.2009 și nr.250/05.07.2010, au fost atribuite spații din blocul din ., predate pe bază de proces-verbal (filele 87-88 și 91-96-vol.I). Prin ultima hotărâre menționată, din data de 05.07.2010, s-a decis și acționarea în instanță, în vederea evacuării, a tuturor proprietarilor de locuințe din blocul M2, care au refuzat să se mute în locuințele de necesitate din . și continuă să locuiască într-un imobil ce nu mai prezintă siguranță.

Instanța reține din cuprinsul lucrării de expertizare tehnică că experții ce au întocmit acel raport au propus demolarea lui, în întregime, având în vedere starea gravă de degradare a subsolului tehnic, a parterului și a instalațiilor, ca urmare a depozitării timp îndelungat a dejecțiilor provenite de la nivelurile superioare, costurile de consolidare, schimbare a branșamentelor și a instalațiilor, precum și cele de igienizare reprezentând, la acel moment (2008), circa 70-80% din costul unei construcții noi (fila 80-vol.I).

Pe cale de consecință, autoritatea deliberativă a M. Iași și-a însușit aceste concluzii și a decis inițierea procedurii de demolare a blocului, obținând, în acest sens, acordul a 43 de proprietari persoane fizice (conform declarațiilor notariale depuse la filele 138-202-vol.II).

În drept, potrivit art.5 din H.G.nr.1364/2001, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.G.nr.20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată, „Titularii dreptului de proprietate, precum și ai dreptului de administrare au obligația să respecte sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și celelalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului, respectiv administratorului, și anume:

a) asigurarea urmăririi comportării în timp a construcției;

b) păstrarea și completarea la zi a cărții tehnice a construcției;

c) efectuarea, în condițiile legii, a lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic al construcției din proprietate sau din administrare.”

Mai mult, conform art.6 din același act normativ, „Consiliile județene și locale, respectiv C. General al M. București vor lua măsuri în aria lor de autoritate, potrivit prevederilor art.4 alin.(3) lit.b) din ordonanță și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările ulterioare, pentru monitorizarea acțiunilor proprietarilor/asociațiilor de proprietari, referitoare la îndeplinirea obligațiilor legale privind reducerea riscului seismic al construcțiilor existente cu destinația de locuință.”

De asemenea, instanța are în vedere și prevederile art.40 din H.G.nr.1364/2001, care arată: „Consiliile locale, respectiv C. General al M. București, în vederea prevenirii unui potențial dezastru provocat de cutremure, pot solicita instanței de judecată, conform art.4 alin.(5) din ordonanță, să oblige proprietarii construcțiilor cu destinația de locuință încadrate în clasa I de risc seismic să ia măsurile de intervenție stabilite prin raportul de expertiză tehnică.”

Nu în ultimul rând, art.16 din H.G.nr.925/1995 prevede: “Dacă expertul tehnic de calitate, atestat, în mod justificat ajunge la concluzia că se impune luarea unor măsuri imediate (sprijinire, izolare parțială sau evacuare a construcției), pentru prevenirea unor accidente cu urmări grave - victime omenești sau pagube materiale -, le va aduce la cunoștință, în scris, proprietarilor sau administratorilor construcției și, după caz, investitorului, care sunt obligați să le pună în aplicare.”Instanța apreciază că enumerarea măsurilor imediate pe care le poate propune expertul, conform textului mai sus-menționat, nu este exhaustivă, concluziile raportului putând cuprinde și alte măsuri, precum demolarea construcției.

Soluționând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.p.civ., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât M. Iași, instanța constată caracterul neîntemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.

În cauza dedusă judecății, cel care a învestit instanța cu soluționarea acțiunii având ca obiect evacuarea pârâților și obligarea acestora la demolarea apartamentelor deținute în proprietate în blocul M2 este M. Iași.

Instanța reține că pârâții P. L.-G. și P. R. au susținut excepția lipsei calității procesuale active a M. Iași pe considerentul că, potrivit art.40 din H.G.nr.1364/2001, legitimare procesuală activă are numai C. L.. Instanța apreciază, însă, că, dacă administratorul unității administrativ-teritoriale poate exercita acțiunea fundamentată pe dispozițiile art.40 din H.G.nr.1364/2001, în considerarea rolului său de autoritate deliberativă (consacrată de art.23 din Legea nr.215/2001, republicată), cu atât mai mult este îndreptățită la susținerea acesteia însăși unitatea respectivă, titulară a dreptului de proprietate.

Mai mult, aceasta a acționat nu numai în temeiul dispozițiilor legale indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată (O.G.nr.20/1994, H.G.nr.1364/2001, Legea nr.10/1995, H.G.nr.925/1996 și HCL nr.469/2009 și 250/1010), dar și în considerarea calității sale de proprietar al celor 29 de camere (conform înscrisurilor depuse la filele 490-513-vol.I), calitate ce impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru conservarea și exercitarea corespunzătoare a atributelor dreptului de proprietate, prin acte de gospodărire, folosire și întreținere, în calitate de reprezentant al comunității, în condițiile legii și în interesul colectivității. În această situație, reclamantul-pârât justifică atât un drept, cât și un interes de a acționa, pagubele pe care le-ar putea suferi în situația nedesființării imobilului putând fi mult mai mari.

De asemenea, instanța constată că, în pricina de față, reclamantul-pârât M. Iași a acționat și în apărarea drepturilor și a intereselor generale ale colectivității din care este constituit, pentru a susține luarea unei măsuri menite să prevină producerea unui dezastru (prăbușirea imobilului și pierderea sau afectarea gravă a unui număr considerabil de vieți omenești). În această situație, unitatea administrativ-teritorială exercită un drept la acțiune pentru a proteja un interes colectiv.

Nu în ultimul rând, instanța reține că autoritatea deliberativă a administrației locale a M. Iași, C. L. Iași, cel care a decis, de altfel, acționarea în justiție a pârâților, a înțeles să intervină în proces și, astfel, să întregească, sub aspectul părților, cadrul procesual, pentru a da mai multă legitimitate demersului juridic inițiat.

Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția, ca neîntemeiată.

Sub aspectul coparticipării procesuale pasive, excepție invocată de aceiași pârâți P., pe considerentul nechemării în judecată a tuturor proprietarilor persoane fizice, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.47 C.p.civ., „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.”

Acest text reglementează principiul coparticipării procesuale facultative, de la care excepțiile sunt de strictă interpretare, coparticiparea procesuală necesară (obligatorie) fiind incidentă în situația unui raport juridic unic și indivizibil.

În cauza dedusă judecății, instanța apreciază, însă, că această coparticipare nu este obligatorie. În condițiile în care, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual atât sub aspectul obiectului, cât și în ceea ce privește persoanele cu care se judecă, iar majoritatea proprietarilor persoane fizice au înțeles să-și dea acordul la demolarea construcției, este dreptul reclamanților să decidă pe care dintre proprietarii care nu au achiesat la desființarea integrală a imobilului îi cheamă în judecată, neexistând un litisconsorțiu pasiv obligatoriu de care să fie ținuți.

În lumina acestor considerente, instanța va respinge excepția, ca neîntemeiată.

Soluționând fondul pricinii, instanța observă:

Prezenta acțiune are un dublu obiect (în ordinea indicată de reclamanți): obligarea pârâților la demolarea apartamentelor aflate în proprietate și evacuarea lor.

Instanța apreciază că primul capăt de cerere este neîntemeiat, și aceasta întrucât proprietarii spațiilor din blocul M2, chemați în judecată în această pricină, nu pot fi obligați să desființeze imobilele asupra cărora au un drept de proprietate în condițiile în care respectivele apartamente sunt părți integrante dintr-o construcție cu parter și 4 etaje, iar demolarea chiar și a unui perete poate atrage dărâmarea, în lanț, a altor structuri din imobil. Or, dat fiind faptul că pârâții chemați în judecată reprezintă doar o parte a proprietarilor din blocul M2, urmează ca demolarea să se realizeze după obținerea acordului tuturor acestora ori suplinirea acordului celor care nu au fost chemați în judecată în prezenta pricină (printr-o altă hotărâre judecătorească), în urma obținerii autorizației de desființare, în condițiile Legii nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și actualizată.

În aceste condiții, instanța va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantului-pârât M. Iași și a reclamantului C. L. al M. Iași privind obligarea pârâților și a pârâților-reclamanți la demolarea apartamentelor.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâților și a pârâților-reclamanți, se constată următoarele aspecte:

Într-adevăr, evacuarea este specifică raporturilor juridice de locațiune, stabilite în baza unei convenții sau a unei dispoziții legale prin care o persoană transmite altei persoane dreptul de folosință cu privire la un bun imobil (de regulă, cu destinația de locuință), în schimbul unui preț denumit chirie.

Este la fel de adevărat că, în pricina de față, nu sunt întrunite condițiile unei astfel de locațiuni, care, să permită, în condițiile dreptului comun, a se solicita evacuarea celui care folosește, fără drept, imobilul: Pe de altă parte, însă, părțile care s-au apărat invocând imposibilitatea evacuării pentru aceste motive nu au luat în considerare incidența, în această cauză, a unor dispoziții speciale, derogatorii, care permit evacuarea ca o măsură de intervenție menită să preîntâmpine un eventual dezastru provocat de un cutremur. În condițiile în care reclamantul-pârât, prin administratorul său, C. L., urmărește evitarea unui potențial dezastru în situația producerii unui cutremur, invocând, în susținere, dispozițiile art.40 din H.G.nr.1364/2001, prevenirea unui asemenea dezastru nu se poate realiza decât în urma eliberării spațiului, prin evacuarea persoanelor și a bunurilor, în baza unei hotărâri judecătorești.

Din răspunsurile la interogatoriu (filele 4-14-vol.III) și din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reprezentanții reclamanților au efectuat mai multe demersuri pentru reabilitarea construcției, în sensul inițierii unor lucrări de igienizare și refacere a instalațiilor, precum și protejare a spațiilor rămase fără proprietar, însă aceste măsuri au fost ineficiente în condițiile în care ceilalți proprietari, majoritari în baza unui procent de 75% din imobil, nu au luat nicio măsură și nu au contribuit cu nimic la refacerea vreunei părți din imobilul atât de afectat de distrugeri. Or, este imposibil a solicita proprietarului unui sfert din imobil, indiferent că este vorba de o unitate administrativ-teritorială de mărimea M. Iași sau de o simplă persoană fizică, să suporte toate intervențiile și să suplinească lipsa de implicare a celorlalți proprietari. Este adevărat că atât prevederile constituționale, cât și cele cuprinse în legi interne de o importanță mai mică pe scara legislativă consacră dreptul opozabil erga omnes al proprietății, dar acest drept impune și obligații corelative, în sarcina proprietarilor, în sensul de a se îngriji de obiectul material al dreptului lor astfel încât să nu prejudicieze exercitarea drepturilor similare ale altor persoane. Mai mult, conform art.25 din Legea nr.10/1995, privind calitatea în construcții, consolidată, „Proprietarii construcțiilor au următoarele obligații principale:

a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcției și rezultate din activitatea de urmrire a comportării în timp a construcțiilor; (...)

c) asigurarea urmăririi comportării în timp a construcțiilor, conform prevederilor din cartea tehnică și reglementărilor tehnice;

d) efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială, precum și de lucrări de reparații ale construcției numai pe bază de proiecte întocmite de către persoane fizice sau persoane juridice autorizate și verificate potrivit legii;

e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenții asupra construcțiilor, impuse prin reglementările legale;

f) asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcțiilor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

Instanța reține și faptul că reclamantul C. L. Iași, prin reprezentantul său, a manifestat o preocupare constantă pentru situația concretă a proprietarilor persoane fizice din imobilul respectiv, înștiințându-i de pericolul la care se expun (conform adreselor depuse în volumul I al dosarului) și oferindu-le locuințe de necesitate proprietarilor, în condițiile Legii nr.114/1996, precum și locuințe sociale chiriașilor (conform Hotărârii Consiliului L. nr.469/27.10.2009), cei mai mulți dintre proprietari înțelegând gravitatea situației și acceptând să-și dea acordul pentru demolarea imobilului, în schimbul locuințelor atribuite în alt ., dispozițiile art.17 alin.4 din Ordinul nr.839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prevăd: „Pentru dezafectarea construcțiilor aflate în stare avansată de degradare și care pun în pericol siguranța publică, din proprietatea privată a persoanelor fizice și/sau juridice, primarul are obligația de a notifica proprietarului responsabilitățile care îi revin potrivit prevederilor Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificarile ulterioare, cu privire la urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor și postutilizarea acestora, implicit cu privire la siguranța publică. Prin notificare se va atenționa cu privire la necesitatea ca proprietarul să ia măsurile de desființare în regim de urgență în condițiile art.7 alin.(17) din Lege.”

Pârâții au invocat faptul că, potrivit expertizei tehnice întocmite în cauză, se putea recurge la soluția minimală, constând în consolidarea clădirii, realizarea unui termosistem, refacerea instalațiilor de alimentare cu apă, încălzire și canalizare, igienizarea subsolului ș.a., însă omit partea referitoare la costurile unei astfel de intervenții, și anume 70-80% din cel al unei clădiri noi. D. fiind faptul că aceste costuri sunt foarte mari, iar marea majoritate a persoanelor fizice din blocul respectiv au venituri mici sau foarte mici, o astfel de soluție nu este viabilă. Chiar în situația avansării unor fonduri speciale incluse în programe anuale de acțiuni privind proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare pentru reducerea riscului seismic, în condițiile art.6 din O.G.nr.20/1994, aceste fonduri trebuie returnate, lucru imposibil în situația dată.

Deși raportul de expertiză tehnică întocmit la solicitarea reprezentanților reclamanților nu face mențiune, în mod explicit, despre iminența unui accident cu victime omenești sau pagube materiale importante, această probabilitate reiese din coroborarea concluziilor experților cu celelalte probe administrate în cauză, și îndeosebi cu înscrisurile depuse la dosar de reclamanți. A solicita acestora din urmă să inițieze, mai întâi, o procedură jurisdicțională având ca obiect obligarea proprietarilor la luarea măsurilor minimale impuse prin expertiză este lipsit de eficiență, în condițiile în care municipalitatea a încercat, ani la rând, fără nici un rezultat, că conștientizeze locatarii blocului M2 despre necesitatea stopării acțiunilor de distrugere și a implicării efective în reabilitarea construcției. Instanța apreciază că se impune a sublinia și faptul că lucrarea tehnică a fost efectuată în urmă cu patru ani, dată de la care degradarea imobilului a continuat, iar situația acestuia s-a agravat și mai mult, prin urmare orice întârziere în luarea unor măsuri eficiente contribuie la declanșarea dezastrului.

Mai mult, instanța are în vedere, la soluționarea prezentei cauze, și dispozițiile cuprinse în art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform cărora: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."

Față de considerentele de mai sus și de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea la demolarea apartamentelor (și anume respingerea acestuia, ca neîntemeiat), o eventuală evacuare a proprietarilor s-ar încadra în paragraful al doilea al art.1 din Protocolul 1 al Convenției, respectiv exercitarea folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general, iar nu în noțiunea de „privare de proprietate”, instanța urmând a limita folosința apartamentelor de către proprietari, iar nu de a-i priva în întregime de dreptul lor de proprietate. Or, potrivit paragrafului 2 al art.1, dreptul la respectarea bunurilor unei persoane, consacrat de primul paragraf, nu interzice statelor să adopte reglementări privitoare la modul lor de folosință de către proprietar, în conformitate cu interesul general. Astfel de limitări nu sunt de natură a conduce la privarea de însuși dreptul ce aparține titularului, ci acesta își vede restrânsă numai exercitarea atributului folosinței asupra bunului ce formează obiectul dreptului său. Și într-o asemenea situație, de limitare a exercitării atributului folosinței, se impune a se verifica, potrivit jurisprudenței CEDO, dacă respectiva măsură a fost luată în condițiile prevăzute de lege și dacă răspunde criteriului de proporționalitate. Prin urmare, principiul aplicabil și în cazurile de limitare a folosinței asupra unui bun aflat în proprietate constă în existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru realizarea lui. Echilibrul ce trebuie păstrat va fi distrus dacă persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă, ce nu poate fi justificată printr-un interes general și legitim.

În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că această măsură a evacuării persoanelor chemate în judecată decurge dintr-o . dispoziții legale interne previzibile și accesibile și este impusă de interesul general privind protejarea unui număr considerabil de persoane de riscul unor infecții grave, al apariției unor epidemii, dar, mai ales, de cel al producerii unui dezastru în caz de cutremur, prin prăbușirea întregului . îndeplinită și cerința compensării corespunzătoare a titularilor dreptului de proprietate asupra spațiilor din imobil pentru privarea de exercitarea atributului folosinței, prin atribuirea locuințelor de necesitate. Nu în ultimul rând, față de considerentele de mai sus, instanța apreciază că această limitare este proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei (evitarea de pierderi de vieți omenești sau a afectării grave a sănătății și a integrității corporale a persoanelor).

Este adevărat că, în privința pârâtei .., aceasta a probat efectuarea mai multor lucrări de reparații la spațiul constând în 11 camere, situate la parterul blocului M2, dobândite în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._ din data de 04.12.2003 (filele 31-33-vol.I), lucrări care au transformat spațiul respectiv într-unul utilizabil (conform procesului-verbal de inspecție nr._/2214/13.08.2008-filele 308-309-vol.II), însă, în condițiile în care degradările constatate de experții tehnici afectează întregul imobil, intervenția majoră pe care o preconizează reprezentanții reclamanților va avea un caracter general, de la care nu va putea fi exclusă proprietatea pârâtei .. Urmează ca, în situația dezafectării imobilului, să fie avute în vedere și eventualele pretenții ale acesteia la indemnizație corespunzătoare pentru privarea de însuși dreptul de proprietate.

În lumina tuturor acestor considerente, față de materialul probator administrat în cauză, date fiind concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit în anul 2008, în susținerea căruia vin și concluziile raportului de evaluare spațiu comercial efectuat în mai 2003, de S.C. C. Expert S.R.L. Iași și depus la filele 69-75-vol.III, având în vedere pericolul iminent și foarte grav la care sunt expuși, în prezent, locatarii imobilului în discuție, instanța va admite solicitarea de evacuare formulată de reclamantul-pârât M. Iași și reclamantul C. L. Al M. Iași în contradictoriu cu pârâții P. M., S. I., B. D., A. M., C. D. E. Și C. G., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. și P. R., L. G., A. C., D. A. și P. I. și pârâții-reclamanți A. G., A. L. E., A. O., Banaru M., P. E., C. E. și C. E., urmând a dispune evacuarea acestora din urmă din spațiile aflate în proprietate în imobilul situat în Iași, ..7A, .> În ceea ce-i privește pe pârâții Avâsăici C. și Avâsăici N.-D., instanța reține că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la fila 37 a volumului I, autentificat sub nr.2488, la data de 30.04.1998, la BNP S. B., aceștia au vândut apartamentul nr.17, situat în Iași, ..7A, ., jud.Iași, numitului P. P.. Prin urmare, la momentul învestirii instanței cu soluționarea acestei cauze, cei doi pârâți nu mai au calitatea de proprietari ai vreunui spațiu cu destinația de locuință din blocul M2, acțiunea în evacuare formulată în contradictoriu cu aceștia fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă ca atare.

Având în vedere admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. C., instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa capacității de folosință la momentul introducerii acțiunii.

Cu privire la cererile reconvenționale susținute de pârâții-reclamanți A. O., C. E., P. E. și C. E., capetele de cerere reconvențională având ca obiect atribuire de locuințe în folosință sau, în subsidiar, în proprietate, formulate de pârâtele-reclamante A. G. și A. L.-E., precum și cele de intervenție voluntară principală formulate de intervenienții P. C., Pristăviță I., V. D., V. C., V. M., P. I., U. M. și S.-D. I., toate în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași, se rețin următoarele aspecte:

Toate aceste persoane, proprietare de locuințe în blocul M2, au cerut instanței obligarea M. Iași la atribuirea în proprietate de spații similare din fondul locativ de stat. Or, aceste capete de cerere au fost formulate în strânsă legătură cu solicitarea reclamanților privind obligarea proprietarilor la demolarea apartamentelor deținute în blocul M2, soluția ce se impune a fi pronunțată cu privire la cererile reconvenționale și de intervenție voluntară principală depinzând de cea asupra obligației de a face. D. în situația admiterii solicitării reclamanților și a dispunerii de către instanță în sensul obligării proprietarilor la desființarea apartamentelor se putea pune problema privării de proprietate a acestor persoane și a necesității compensării lor printr-o indemnizație corespunzătoare. Or, instanța a apreciat că respectivul capăt principal de cerere este neîntemeiat. În aceste condiții, cât timp pârâții-reclamanți și intervenienții nu sunt lipsiți de însuși dreptul lor de proprietate, ei nu pot justifica solicitarea de atribuire a unei alte locuințe, în proprietate, sau de despăgubire (cum este cazul pârâților-reclamanți A. O. și C. E.), cererile lor urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

Cât privește cererea de dare în folosință a unui spațiu asemănător, formulată de pârâtele-reclamante A. G. și A. L.-E., instanța observă că o astfel de obligație ar putea fi pusă în sarcina administratorului domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale, respectiv C. L., urmând ca pârâtele-reclamante să reitereze acest capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea deliberativă menționată. Se mai observă că pârâtele-reclamante A. au cerut ca respectiva locuință de necesitate să le fie atribuită fără chirie, timp de 10 ani. Or, potrivit art.55 din Legea nr.114/1996 a locuinței, un astfel de spațiu se închiriază temporar, până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuințele persoanelor sau familiilor respective. Prin urmare, și această solicitare va fi respinsă, ca neîntemeiată.

Instanța mai reține că intervenienta U. M. a renunțat la locuința proprietate personală situată în blocul M2, conform declarației notariale la care e face referire în anexa nr.1 la HCL nr.250/05.07.2010 (fila 94-vol.I), motiv pentru care i s-a atribuit, cu titlu de locuință de necesitate, apartamentul nr.55 de la etajul 3 al imobilului situat în Iași, .. Aceeași situație se regăsește și în privința intervenientului S.-D. I. (declarația autentificată sub nr.615 la data de 24.02.2012-fila 120-vol.II).

Prin urmare, contrar celor susținute de pârâții-reclamanți A. O., A. G. și A. L.-E., proprietarilor din blocul M2 li s-a oferit o alternativă, în condițiille legii, și anume cea constând în atribuirea în folosință a unui alt spațiu locativ, în blocul din ..

Referitor la cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientul B. C., astfel cum a fost precizată, instanța constată că acesta a formulat trei capete de cerere. Primul privește constatarea calității sale de proprietar asupra apartamentului nr.15, situat în Iași, ..7A, ., jud.Iași. În acest sens, instanța observă că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3564/24.11.2003, de către BNP Z. G. (fila 177-vol.I), intervenientul B. C. a devenit proprietarul imobilului menționat. Pe cale de consecință, în temeiul art.111 Cod procedură civilă, instanța va admite acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași, urmând a constata calitatea de proprietar a intervenientului cu privire la apartamentul nr.15.

Nu aceeași soluție poate fi pronunțată și în legătură cu celelalte două solicitări ale intervenientului. Acesta a cerut instanței ca reclamantul-pârât să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și să-i atribuie, în deplină proprietate, o locuință similară, cu aceeași destinație, suprafață și confort. Instanța apreciază, însă, că aceste cereri sunt nefondate, pentru considerentele expuse anterior, în legătură cu cererile reconvenționale și celelalte cereri de intervenție și dată fiind necesitatea limitării atributului folosinței, ca atribut esențial al dreptului de proprietate.

În lumina acestor considerente, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiate, cererile reconvenționale și cererile de intervenție voluntară principală formulate de persoanele menționate anterior.

De asemenea, față de cuprinsul încheierii de ședință din data de 29.02.2012, instanța va anula, pentru neindicarea valorii obiectului, capătul de cerere reconvențională având ca obiect acordare de despăgubiri formulat de pârâtele-reclamante A. G. și A. L.-E. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Banaru M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Iași, pentru netimbrare.

Nu în ultimul rând, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța va respinge, ca neîntemeiate, capetele accesorii de cerere ale pârâtei .., a pârâților-reclamanți A. G., A. L.-E., P. E. și A. O. și a intervenienților voluntari principali Pristăviță I. și U. M. privind recuperarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, față de dispozițiile O.U.G.nr.51/2008, se va lua act de împrejurarea datorării, de către pârâtul-reclamant A. O., a celor 12 rate lunare egale, în cuantum de câte 139 RON fiecare, cu titlu de ajutor public judiciar de care acesta a beneficiat în prezenta cauză sub forma eșalonării plății diferenței de taxă de timbru de 1665,50 RON, rate din care pârâtul-reclamant nu a achitat niciuna, urmând ca asigurarea plății acestora să se realizeze prin intermediul organelor fiscale competente.

D. fiind faptul că cererea de evacuare are, în opinia instanței, un caracter prioritar, principal, față de solicitarea de obligare la demolare (o eventuală desființare a unei construcții neputându-se realiza fără evacuarea prealabilă a persoanelor și a bunurilor), date fiind dispozițiile art.282 indice 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul este calea de atac incidentă în pricina dedusă judecății.

Împotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Iași au declarat recurs calificat de tribunal ca apel P. L. G. și P. R., formulând critici sub aspectul încălcării art. 47 Cod procedură civilă – a respingerii excepției lipsei coparticipării procesuale pasive, a admiterii acțiunii în evacuare, dreptul lor de proprietate fiind garantat și ocrotit, consacrat de art. 1 Protocolul 1 adițional la CEDO, acțiunea introductivă este total nefondată.

În apelul declarat de . a formulat critici privind admiterea acțiunii în evacuare, invocând contradicția dintre obiectul pricinii și motivare pentru o acțiune în expropriere, respingerea greșită a excepției lipsei coparticipării procesuale pasive. Pârâții A. O., A. L. E., A. G., P. E. și C. E. au formulat critici privind evacuarea acestora din imobilul proprietatea lor.

Criticile formulate de reclamanții M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași în apel vizează respingerea capătului de cerere având ca obiect demolarea apartamentelor și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de P. M. Iași.

Tribunalul Iași, Secția I civilă prin decizia civilă nr. 653/2013 din 9 decembrie 2013 admite apelurile declarate de pârâții P. L. G., P. R., .. Iași și pârâții - reclamanți A. O., A. L. E., A. G., P. E., C. E., împotriva sentinței civile nr._ din 04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că dispune evacuarea pârâților P. L. G., P. R., S.C. A. S.R.L. Iași și pârâții - reclamanți A. O., A. L. E., A. G., P. E., C. E. din spațiile aflate în proprietatea acestora în imobilul situat în Iași, ..7A, . în folosință a unor spații similare. Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate care nu contravin prezentei decizii. Respinge apelurile formulate de P. P., intervenientul B. C., intervenienta U. M. și reclamanții M. Iași, C. L. al M. Iași și P. municipiului Iași împotriva aceleiași sentințe. Obligă apelantul B. C. să restituie statului suma de 8,15 lei avansată cu titlu de ajutor public judiciar. Respinge cererile vizând plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța hotărârea tribunalul în limita criticilor formulate constată următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât M. Iași, tribunalul constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond pe considerentul că dacă administratorul unității administrativ-teritoriale poate exercita acțiunea fundamentată pe dispozițiile art.40 din H.G.nr.1364/2001, în considerarea rolului său de autoritate deliberativă (consacrată de art.23 din Legea nr.215/2001, republicată), cu atât mai mult este îndreptățită la susținerea acesteia însăși unitatea respectivă, că a acționat și în calitate de titular al dreptului de proprietate cu privire la 29 de camere, calitate ce impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru conservarea și exercitarea corespunzătoare a atributelor dreptului de proprietate, prin acte de gospodărire, folosire și întreținere, dar și în calitate de reprezentant al comunității, în condițiile legii și în interesul colectivității, el justificând atât un drept, cât și un interes de a acționa, pagubele pe care le-ar putea suferi în situația nedesființării imobilului putând fi mult mai mari.

M. Iași a acționat și în apărarea drepturilor și a intereselor generale ale colectivității din care este constituit, pentru a susține luarea unei măsuri menite să prevină producerea unui dezastru pentru a proteja un interes colectiv.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că autoritatea deliberativă a administrației locale a M. Iași, C. L. Iași a înțeles să intervină în proces și să întregească, sub aspectul părților, cadrul procesual, pentru a da mai multă legitimitate demersului juridic.

În ceea ce privește excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, reiterată de apelanții-pârâți P., pe considerentul nechemării în judecată a tuturor proprietarilor persoane fizice, în mod corect instanța de fond a respins-o reținând că în cauza dedusă judecății, această coparticipare nu este obligatorie, în condițiile în care, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual atât sub aspectul obiectului, cât și în ceea ce privește persoanele cu care se judecă, iar majoritatea proprietarilor persoane fizice au înțeles să-și dea acordul la demolarea construcției, este dreptul reclamanților să decidă pe care dintre proprietarii care nu au achiesat la desființarea integrală a imobilului îi cheamă în judecată, neexistând un litisconsorțiu pasiv obligatoriu de care să fie ținuți.

Pe fond, tribunalul reține că prin cererea formulată inițial, reclamantul M. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. M., S. I., A. G., A. L. E., B. D., A. M., A. O., Banaru M., C. D. E., C. G., P. E., C. E., P. I., N. V., C. C., F. G., .., P. L. G., P. R., L. G., A. C., D. A., P. I., C. E., A. C. și A. N. D., obligarea acestora la demolarea apartamentelor deținute în proprietate în imobilul situat în Iași, ..7A, precum și evacuarea pârâților din imobil.

Pe cale reconvențională, unii pârâți au solicitat obligarea reclamantului M. Iași la atribuirea în folosință sau în proprietate a unei alte locuințe cu o suprafață similară din fondul locativ aflat la dispoziție sau să-i acorde despăgubiri în echivalent lei la prețul pieței.

La data de 29.09.2011 în ședință publică, P. M. Iași și C. L. al M. Iași au formulat oral cereri de intervenție în proces, în interes propriu, în contradictoriu cu aceiași pârâți și pentru același obiect și temei juridic ca și cel inițial.

Pârâții P. M., S. I., B. D., A. M., C. D. E. și C. G., P. I., B. (fostă N.) V., F. G., .., P. L.-G. și P. R., L. G., A. C., D. A. și P. I., pârâții-reclamanți A. G., A. L. E., A. O., Banaru M., P. E., C. E. și C. E. și intervenienții voluntari principali B. C., Pristăviță I., P. C., V. D., V. M., V. C., P. I., U. M. și S.-D. I. sunt proprietarii unor spații de locuit din blocul M2 situate în imobilul a cărui demolare se solicită prin prezenta acțiune din Iași, ..7A, astfel cum rezultă din actele de proprietate și celelalte înscrisuri (adrese, cărți de identitate, evidențe fiscale) depuse de reclamantul-pârât la filele 6-72 ale volumului I. Blocul M2 are 115 camere, din care 29 sunt proprietate privată a M. Iași, aflate în administrarea C. L. Iași, 11 sunt proprietatea pârâtei .., iar restul de 75 de camere sunt proprietatea privată a pârâților și a altor persoane fizice.

Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a respins primul capăt de cerere întrucât proprietarii spațiilor din blocul M2, chemați în judecată în cauză nu pot fi obligați să desființeze imobilele asupra cărora au un drept de proprietate întrucât apartamentele lor fac parte dintr-un . 4 etaje, iar demolarea parțială poate atrage dărâmarea și a altor structuri din imobil, iar pârâții chemați în judecată reprezintă doar o parte a proprietarilor din blocul M2, iar demolarea se va efectua după obținerea acordului tuturor acestora, ori prin suplinirea acordului celor care nu au fost chemați în judecată în prezenta, în urma obținerii autorizației de desființare, în condițiile Legii nr.50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și actualizată.

În ceea ce privește evacuarea pârâților, tribunalul reține că blocul respectiv de garsoniere are o vechime de 43 de ani și a fost supus unei folosințe și exploatări neraționale, acumulând degradări majore, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în anul 2008, de S.C. D. & Asociații S.R.L. la solicitarea Primăriei M. Iași care constau în fisuri și crăpături izolate la intersecția panourilor, infiltrații de ape pluviale, tencuieli căzute și beton exfoliat, armătură vizibilă și corodată, subsol inundat de scurgerile din apartamente, pardoseli și șapă degradate, tencuieli căzute la soclu, afectate de umezeală, degradarea panourilor de fațadă etc.

La starea actuală de puternică degradare a imobilului a contribuit atât întreținerea defectuoasă a clădirii, umiditatea infiltrată prin distrugerea instalațiilor sanitare și de canalizare, coroziunea elementelor de rezistență ca urmare a scurgerilor din instalații determinate de acțiunea sau neglijența ocupanților spațiilor respective, dar și acțiunea repetată a cutremurelor care s-au produs în utimii 45 de ani.

Folosirea defectuoasă a unor spații de către proprietari, abandonarea unora și ocuparea lor de către persoanele fără locuință dar și fără nici un drept cu privire la spațiile respective, distrugerea instalațiilor sanitare și a celor de canalizare, deversarea resturilor menajere și a dejecțiilor umane direct în subsolul blocului, lipsa apei curente și a celorlalte utilități, a căror furnizare a fost întreruptă ca urmare a neplății, nerespectarea normelor de bază privind întreținerea și păstrarea atât a locuințelor, cât și a spațiilor comune au adus blocul în situația unui puternic focar de infecție atât pentru proprietarii spațiilor din . locuitorii blocurilor alăturate care nu au nici o vină și nu au putut să intervină, ci doar să facă sesizări la autoritățile competente.

Acest lucru rezultă clar din probele administrate în cauză, respectiv expertiza extrajudiciară, planșele fotografice depuse ca anexă la raportul de expertiză, adresa nr.6159/16.06.2010 a Direcției de Sănătate Publică Iași dar și din copiile sesizărilor persoanelor locatare sau vecine cu imobilul în discuție.

Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, rezultă că imobilul se încadra, încă din anul 2008 - iar între timp degradarea a continuat și s-a accentuat - în clasa Rs I de risc seismic, corespunzător construcțiilor cu risc seismic ridicat de prăbușire la cutremure, avarii și intensitățile corespunzătoare zonei seismice de calcul .

De-a lungul timpului, societăți și direcții specializate ca: S.C. Salubris S.A., S.C. Apavital S.A., Direcția de Servicii Publice Municipale, Direcția de Sănătate Publică Iași, Poliția M. Iași, Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean Iași, S.C. Termo-Service S.A. au intervinit și au reparat instalațiile sanitare, au vidanjat și igienizat subsolul blocului, au blocat căilor de acces în locuințele rămase libere și montarea de grilaje metalice la spațiile situate la parterul blocului, lucrări a căror contravaloare a fost suportată în întregime de M. Iași

Din Raportul de expertiză tehnică rezultă că unele elemente de construcții, prin starea de degradare și condițiile de exploatare, reprezintă un pericol pentru siguranța și stabilitatea construcției. De aceea, prin Hotărârea nr. 332/30.07.2009 și nr.469/27.10.2009 a Consiliului L. al M. Iași, s-a dispus recazarea proprietarilor și a familiilor lor, atribuinduli-se câte o locuință în imobilul din Iași, .. Tot prin Hotărâre a Consiliului L. Iași s-a dispus acționarea în instanță, a proprietarilor de locuințe din blocul M2 care au refuzat să se mute în locuințele de necesitate din ..

Din Raportul de expertiză tehnică rezultă că soluția propusă de experți este demolarea blocului, întrucât subsolului tehnic, parterul și instalațiile tehnice sunt puternic degradate, ca urmare a depozitării timp îndelungat a dejecțiilor provenite de la nivelurile superioare. În același Raport s-a menționat prețul pentru lucrările de consolidare, schimbare a branșamentelor și a instalațiilor, de igienizare reprezentă circa 70-80% din costul unei construcții noi.

C. L. al M. Iași a decis demolarea blocului și a obținut acordul a 43 de proprietari persoane fizice( așa cum rezultă din copia declarațiilor notariale depuse la dosarul de fond), conform dispozițiilor art.40 din H.G. nr. 1364/2001 care prevăd că pentru prevenirea unui potențial dezastru provocat de cutremure, pot solicita instanței de judecată, conform art.4 alin.(5) din ordonanță, să oblige proprietarii construcțiilor cu destinația de locuință încadrate în clasa I de risc seismic să ia măsurile de intervenție stabilite prin raportul de expertiză tehnică.

Potrivit art.5 din H.G. nr. 1364/2001, proprietarii bunurilor au obligația de a se îngriji de obiectul material al dreptului lor astfel încât să nu prejudicieze exercitarea drepturilor similare ale altor personae.

Titularii dreptului de proprietate, precum și ai dreptului de administrare au obligația să respecte sarcinile privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și celelalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului, respectiv administratorului, și anume: asigurarea urmăririi comportării în timp a construcției; păstrarea și completarea la zi a cărții tehnice a construcției; efectuarea, în condițiile legii, a lucrărilor de intervenție pentru reducerea riscului seismic al construcției din proprietate sau din administrare.

Acțiunea de față are drept scop protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a proprietarilor apartamentelor din blocul M2 dar și a protejarii interesului general al comunității.

În același sens s-a solicitat prin acțiunea de față și evacuarea pârâților, ca măsură de prevenire a unui dezastru provocat de un cutremur, dar și în vederea demolării imobilului.

Din probele administrate în cauză rezultă că majoritatea proprietarilor spațiilor din imobil nu au contribuit cu nimic la refacerea acestuia. În afara reclamanților, doar .. a făcut dovada că a efectuat lucrări de reparații la spațiul proprietatea sa de la parterul blocului M2 că a transformat spațiul respectiv într-unul utilizabil, conform procesului-verbal de inspecție nr._/2214/13.08.2008, dar, așa cum a apreciat în mod corect și instanța de fond, degradările afectează întregul imobil, intervenția majoră pe care o preconizează reprezentanții reclamanților va avea un caracter general, de la care nu va putea fi exclusă proprietatea pârâtei ..

Prevederile constituționale, Codul civil și celelalte legi cu incidență în materie, consacră dreptul opozabil erga omnes al proprietății, dar acest drept impune și obligații corelative în sarcina proprietarilor, în sensul de a se îngriji de obiectul material al dreptului lor astfel încât să nu prejudicieze exercitarea drepturilor similare ale altor persoane, reținând dispozițiile art.25 din Legea nr.10/1995, privind calitatea în construcții. Art.17 alin.4 din Ordinul nr.839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prevede că „Pentru dezafectarea construcțiilor aflate în stare avansată de degradare și care pun în pericol siguranța publică, din proprietatea privată a persoanelor fizice și/sau juridice, primarul are obligația de a notifica proprietarului responsabilitățile care îi revin potrivit prevederilor Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificarile ulterioare, cu privire la urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor și postutilizarea acestora, implicit cu privire la siguranța publică. Prin notificare se va atenționa cu privire la necesitatea ca proprietarul să ia măsurile de desființare în regim de urgență în condițiile art.7 alin.(17) din Lege.”

C. L. Iași i-a anunțat pe proprietari cu privire la pericolul la care se expun și le-a oferit locuințe de necesitate, conform Legii nr.114/1996 și locuințe sociale chiriașilor. Mulți dintre proprietari au înțeles situația și au acceptat să-și dea acordul pentru demolarea imobilului, în schimbul locuințelor atribuite în blocul din Iași, .> În mod corect a reținut instanța de fond că deși potrivit expertizei tehnice se putea recurge la soluția minimală constând în consolidarea clădirii, realizarea unui termosistem, refacerea instalațiilor de alimentare cu apă, încălzire și canalizare, igienizarea subsolului, costurile unei astfel de intervenții sunt foarte mari, iar marea majoritate a proprietarilor au venituri foarte mici sau nu au venituri, astfel încât această soluție nu este posibilă. Chiar în situația avansării unor fonduri speciale incluse în programe anuale de acțiuni privind proiectarea și execuția lucrărilor de consolidare pentru reducerea riscului seismic, în condițiile art.6 din O.G.nr.20/1994, aceste fonduri trebuie returnate, lucru imposibil în realitate.

Potrivit paragrafului 2 al art.1 din Protocolul 1 al Convenției dreptul la respectarea bunurilor unei persoane, consacrat de primul paragraf nu interzice statelor să adopte reglementări privitoare la modul lor de folosință de către proprietar, în conformitate cu interesul general.

Instanța de fond a apreciat corect că măsura evacuării persoanelor chemate în judecată decurge dintr-o . dispoziții legale interne previzibile și accesibile și este impusă de interesul general privind protejarea unui număr considerabil de persoane de riscul unor infecții grave, al apariției unor epidemii, de cel al producerii unui dezastru în caz de cutremur, prin prăbușirea întregului . îndeplinită și cerința compensării corespunzătoare a titularilor dreptului de proprietate asupra spațiilor din imobil pentru privarea de exercitarea atributului folosinței, prin atribuirea locuințelor de necesitate. Nu în ultimul rând, față de considerentele de mai sus, instanța de fond a apreciat că această limitare este proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei (evitarea de pierderi de vieți omenești sau a afectării grave a sănătății și a integrității corporale a persoanelor).

Unii dintre pârâții proprietari ai spațiilor din blocul M2 au solicitat obligarea M. Iași la atribuirea în proprietate sau în folosință de spații similare din fondul locativ de stat, în eventualitatea demolării apartamentelor deținute în blocul M2. Tribunalul se va pronunța însă doar cu privire la cei care au făcut astfel de solicitări și care au formulat apel, numai cu aceste cereri fiind investit.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil în speță, va admite apelurile declarate de pârâții P. L. G., P. R., .. Iași și pârâții - reclamanți A. O., A. L. E., A. G., P. E., C. E., împotriva sentinței civile nr._ din 04.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba în parte, în sensul că va dispune evacuarea pârâților P. L. G., P. R., S.C. A. S.R.L. Iași și pârâții - reclamanți A. O., A. L. E., A. G., P. E., C. E. din spațiile aflate în proprietatea acestora în imobilul situat în Iași, ..7A, . în folosință a unor spații similare și va respinge apelurile formulate de P. P., intervenientul B. C., intervenienta U. M. și reclamanții M. Iași, C. L. al M. Iași și P. municipiului Iași.

Fiind căzut în pretenții, va obliga pe apelantul B. C. să restituie statului suma de 8,15 lei avansată cu titlu de ajutor public judiciar.

Având în vedere modul de soluționare a apelurilor formulate, admiterea doar a cererii privind atribuirea în folosință a unor spații similare în cazul evacuării și respingerea celorlalte cereri, tribunalul va respinge cererile vizând plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași au declarat recurs reclamanta și pârâții, formulând critici după cum urmează:

1.M. Iași prin Primar, C. L. Iași, P. M. Iași:

-aplicarea greșită a legii, art. 40 din H.G. nr. 1364/2001 solicitarea de demolare a apartamentelor din blocul M2 fiind o măsură de protejare a interesului general al comunității, nefiind un abuz asupra dreptului de proprietate al pârâților și nici pentru obținerea unui avantaj sau scop în interesul reclamanților;

-potrivit art.1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții acordul tuturor proprietarilor este necesar pentru obținerea autorizației de desființare a unei construcții, neîmpiedicând instanța de judecată să dispună obligarea pârâților la demolarea apartamentelor.

În dezvoltarea motivului de recurs reclamanții prezintă situația de fapt, ce este foarte gravă pentru locatarii blocurilor și cei din imobilele învecinate, a căror viață și sănătate le sunt puse în pericol. Clădirea a fost încadrată de experți în clasa Rs I de risc seismic, lipsa apei potabile, degradarea instalațiilor sanitare determină un miros greu de suportat pentru locatarii din blocurile alăturate, municipalitatea fiind singura care a dispus măsuri de vidanjare, igienizare a subsolului, efectuarea lucrărilor de blocare a căilor de acces la locuințele rămase libere. Experții au propus demolarea clădirii, deoarece costurile lucrărilor de consolidare s-ar ridica la 70-80% din costul unei lucrări. Se invocă art. 5 din H.G. nr._/1961 ce stabilește obligațiile titularilor dreptului de proprietate și au dreptului de administrare, privind protecția mediului, asigurarea bunei vecinătăți, și se solicită suplinirea acordului proprietarilor pentru demolare.

În recurs ., prin administrator C. D., a formulat următoarele critici:

-evacuarea s-a dispus după atribuirea în folosință a unor spații similare, soluție nelegală, deoarece se înlocuiește dreptul de proprietate cu dreptul de folosință;

-între motivarea acțiunii și obiectul pricinii există o vădită contradicție, s-a solicitat evacuarea și demolarea, iar motivarea în fapt aparține exproprierii.

În expunerea și dezvoltarea motivelor de recurs se definește acțiunea în evacuare din doctrină și jurisprudență, proprie raporturilor locative în care nu se află părțile și exproprierea ce trebuie dispusă cu o justă și prealabilă despăgubire. Se redă succesiunea operațiunilor juridice prin care a devenit chiriaș și apoi proprietar pentru 11 camere, în suprafață de 157,62 m.p., faptul că structura de rezistență nu a fost afectată conform raportului de expertiză, motivele invocate pentru demolare nefiind justificate.

O altă critică vizează respingerea greșită a lipsei coparticipării procesuale pasive (art.47 Cod procedură civilă), acțiunea trebuia introdusă în contradictoriu cu terții proprietari persoane fizice în număr de 75 (11 camere aparțin apelantei, 29 Statului Român = total 119 camere). Se invocă vina reclamantului, pentru situația existentă proprietar majoritar la care se adaugă și un număr de 42 camere din care au plecat foștii proprietari (total 71) cât și obligarea statului de a contribui la consolidarea clădirilor încadrate în risc seismic I, în proprietate privată (OUG nr.20/1994).

În anul 2008 Inspectoratul de Stat în Construcții au încheiat procesele verbale nr. 1033, 2214/13.08.2008 în concluziile căruia s-a constatat că spațiile deținute de recurent îndeplinesc condițiile de utilizare, recomandarea fiind de înființare a unei asociații de proprietari. Recurenta cere acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurentul A. O. a încadrat motivele de recurs în art. 295 (1), art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 Cod procedură civilă vechi, formulând următoarele critici:

-instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată reținute la fond în sarcina pârâtului-reclamantul A. O., sentința fiind modificată în ce-l privește;

-instanța de apel a interpretat eronat actul dedus judecății și a aplicat greșit legea cu privire la dreptul său de proprietate, deoarece instanța trebuia să-i atribuie în proprietate un spațiu similar, dreptul său fiind constituțional și garantat prin lege.

Recurenții P. L. G. și P. R., încadrează motivele în art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, formulând următoarele critici:

-eronat instanța de fond și apel au respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive potrivit art. 47 Cod procedură civilă;

-evacuarea dispusă în prima instanță și păstrată în apel din apartamentul cu destinație de locuință este greșită, situația prezentată de reclamanți nu este reală.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că Statul Român trebuia să acționeze pentru ca imobilul să nu se afle în starea actuală, prin autoritățile publice locale, fiind invocate: Legea nr. 230/2007, art. 16 și art. 53 ce impun obligații autorităților locale și centrale de a lua măsuri pentru consolidare în caz de seism și a proprietății comune; OG nr. 20/1994 – art. 7; HG nr. 925/1995 – art. 16, din cuprinsul expertizei nu rezultă că există risc de accident cu victime omenești sau pagube materiale, nu este o situație catastrofală a cărei soluție unică ar fi evacuarea.

Se arată că prin apel nu s-a solicitat să se dispună evacuarea, fiind greșit menționat în apel că se admite apelul declarat.

La data de 23.02.2015 a declarat recurs pârâtul B. C. împotriva aceleiași decizii pronunțată de Tribunalul Iași, cu domiciliul indicat în Iași, .. 7A, ., . temei de drept art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, formulând următoarele critici:

-soluționarea greșită a excepției lipsei coparticipării procesuale pasive conform art. 47 Cod procedură civilă invocată în cauză. Reclamanții nu au identificat decât parțial persoanele fizice proprietare, ce dețin și spațiile comune de folosință indivize, fiind obligatorie coparticiparea pasivă în proces;

-evacuarea greșită din apartamentele cu destinație de locuință, dreptul fundamental de proprietate fiind încălcat, deși este garantat de constituție și tratatele internaționale la care România este parte, Statul are obligația să reabiliteze imobilul.

Instanța de recurs a dispus verificarea legalității investirii cu calea de atac, introducerea și citarea în cauză a moștenitorilor părților decedate în cursul judecății. Din oficiu a pus în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de B. C..

Din dovada de comunicare a hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași, rezultă că decizia civilă nr. 653/2013 s-a comunicat intimatului-pârât B. C. la data de 6.10.2014 la domiciliul din Iași, .. 7A, ., . dosar tribunal). Procedura s-a îndeplinit prin afișarea comunicării pe ușa principală locuinței destinatarului.

Conform art. 100 alin. (4) Cod procedură civilă de la 1865 procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea citației face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

În conformitate cu art. 301 Cod procedură civilă de la 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. (2) și (4) se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Deși recurentul a susținut că nu locuiește la adresa indicată, conform art. 98 Cod procedură civilă nu a înștiințat instanța și nici partea potrivnică asupra schimbării domiciliului, astfel că nu va fi luată în seamă.

Recurentul nu a invocat și nici probat existența unor împrejurări mai presus de voința sa care l-au împiedicat să-și exercite în termen dreptul de recurs.

În consecință, Curtea constată că recursul declarat de B. C. este tardiv și va fi respins, în temeiul art. 312 cu referire la art. 301 Cod procedură civilă.

În soluționarea căii de atac, Curtea are în vedere că recursul este o cale extraordinară, în care modificarea sau casarea hotărârii se poate dispune numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 Cod procedură civilă.

În limitele investirii prin declarațiile de recurs, criticile ce vizează stabilirea situației de fapt, analiza și interpretarea probelor, forță probantă dată mijloacelor de probă privesc temeinicia hotărârii și exced controlului judiciar al Curții. În același sens, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, instanța de control judiciar în recurs verifică numai aplicarea legii în instanța de apel (art. 316 cu referire la art. 294, art. 295 Cod procedură civilă). Se rețin ca incidente și dispozițiile art. 136 Cod procedură civilă ce prevăd că excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile legii (art. 115 și art. 132 Cod procedură civilă) nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, criticile formulate prin motivele de recurs neputând fi reținute ca fiind de ordine publică. De asemenea și a principiului neagravării situației în propria cale de atac /art. 316 cu referire la art. 296 teza II Cod procedură civilă).

Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței și păstrate în apel are corespondent în probele administrate. Astfel reclamanta a investit instanța de prim grad cu acțiune având ca obiect obligarea pârâților la demolarea apartamentelor deținute în proprietate în blocul M2 din Iași, .. 7 A și evacuarea pârâților din imobil, capete de cerere soluționate prin sentința pronunțată.

Tribunalul ca instanță de control judiciar a soluționat cauza în limita criticilor formulate în calea de atac a apelului.

În cadrul procesual redat, Curtea prin considerentele unice urmează a analiza motivele comune de recurs, după cum urmează:

Excepția coparticipării procesuale pasive:

În conformitate cu art. 47 Cod procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză. Din redactarea textului rezultă că de regulă, coparticiparea procesuală este facultativă cu excepțiile prevăzute de lege.

Reclamanții au chemat în judecată numai proprietarii, persoane fizice și persoana juridică ce nu și-au dat acordul pentru evacuare și demolarea imobilului solicitând, prin instanța de judecată evacuarea și pentru motivele indicate în cerere și suplinirea acordului pentru demolare.

Dispoziția citată permite ca mai multe persoane să fie împreună, în speță, pârâte însă pune condiția ca drepturile și obligațiile lor să aibă aceeași cauză, ori ca obiectul pricinii să fie un drept sau o obligație comună. Fiecare din persoanele fizice are un drept de folosință exclusiv propriu, asupra „bunului” – camera avută în proprietate. Persoanele fizice nu se găsesc într-un raport unic și indivizibil ci fiecare poate dispune de dreptul său de folosință așa cum au procedat proprietarii ce au eliberat locuința de bună-voie, și au acceptat demolarea, neimpunându-se chemare lor în judecată.

Calitatea procesuală pasivă a fost analizată de instanță pentru fiecare capăt de cerere, ce este cu finalitate diferită: evacuarea privește folosința ca dezmembrământ a proprietății, iar demolarea încetarea dreptului de proprietate prin dispariția „lucrului” (art. 480 Cod procedură civilă – art. 555, art. 556 Noul Cod de procedură civilă, art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011).

Prima instanță a soluționat corect excepția coparticipării procesuale, soluția păstrată în apel, reclamantul fiind cel care a stabilit cadrul procesual, obiect și părți, chemați în judecată în calitate de pârâți fiind doar proprietarii ce nu au acceptat evacuarea și demolarea și al căror acord trebuie suplinit de instanță.

Netemeinicia sentinței și criticile privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare, motivată ca fiind proprie raporturilor locative stabilită în baza unei convenții sau dispoziții legale. Pe temeiul de drept din cerere HG nr. 1364/2001, OG nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, Legea nr. 10/1995, HG nr. 925/1996, HCL 469/2009 și HCL nr. 250/2010 și a situației de fapt probate, limitarea folosinței apartamentelor de proprietari s-a impus, conform interesului general acțiunea în evacuare fiind doar mijlocul procedural prin care s-a realizat.

Punctual, atât în prima instanță cât și în apel, în considerentele hotărârilor pronunțate sunt citate și interpretate dispozițiile legale în materie, incidente ce nu se impun a fi reluate.

Dreptul de proprietate nu a fost înlocuit prin dreptul de folosință, așa cum s-a susținut, acesta din urmă fiind doar limitat. Instanțele nu au dispus demolarea capătul de cerere fiind respins prin sentință, soluția păstrată în apel, pentru că numai în ipoteza admiterii cererii, dreptul de proprietate ar fi lipsit de substanța sa, a obiectului material. Curtea are în vedere că dreptul de proprietate nu este absolut ci trebuie exercitat în limitele determinate prin lege, în speță a legislației speciale ce impune proprietarilor fie administratorului oricare ar fi calitatea procesuală în prezenta cauză, obligații de a efectua la timp lucrările de întreținere și reparații care le revin, de a asigura sarcinile privind protecția mediului și a bunei vecinătăți, a efectua lucrări de întreținere pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor în proprietate sau administrare stabilind și mijloacele procesuale prin care se poate asigura îndeplinirea acestora.

Faptul că autoritățile publice locale și centrale au impuse obligații pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, în speță fiind și, administrator al unor spații locative proprietatea statului, nu exonerează de obligații proprietarii pârâți, ce locuiesc în același imobil. Evacuarea poate fi dispusă ori de câte ori s-a dovedit o situație de risc în orice modalitate, cât și atunci când sănătatea și siguranța cetățenilor în zonă este pusă în pericol, ceea ce în cauză s-a probat. Luarea unor măsuri doar de un proprietar, persoană juridică pentru întreținerea spațiilor avute în proprietate ce nu au avut ca efect limitarea degradării și înlăturarea riscului seismic, așa cum corect s-a reținut de instanțe nu impun o altă soluție decât a evacuării.

În ce privește obiectul acțiunii, Curtea constată că prima instanță a fost investită cu două capete de cerere, între care există o strânsă legătură. Împrejurarea că motivarea în fapt și drept este comună, fiind invocate aspecte ce în opinia unui pârât vizează o cerere în expropriere nu constituie în sensul art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă de la 1865 – sub imperiul căruia s-a pornit procesul o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și nici a acordării mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, pentru a reține ca incidente motivele de recurs din art. 304 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă.

Se are în vedere că instanțele sau pronunțat în limitele investirii, prin sentința în primă instanță, iar în calea de atac a apelului a criticilor formulate, reiterate și ca motive de recurs.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de pârâți în calea de atac a apelului, tribunalul le-a respins cu motivarea că s-au admis în parte pretențiile formulate, evacuarea fiind dispusă condiționat, de atribuirea în folosință a unor spații similare. Temeiul acordării cheltuielilor de judecată în căile de atac îl constituie art. 274 Cod procedură civilă, cu referire la art. 298 Cod procedură civilă pentru apel, art. 316 Cod procedură civilă – pentru recurs la bază fiind culpa procesuală. Conform art. 276 Cod procedură civilă când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Schimbând în parte soluția dacă de judecătorie conform dispozitivului deciziei, tribunalul are competența de a aprecia în concret asupra culpei procesuale a fiecărei părți.

Corect în speță, instanța de apel a apreciat că modalitatea schimbării sentinței, nu justifică – raportat și la celelalte critici reținute ca neîntemeiate – acordarea cheltuielilor de judecată, pentru această fază procesuală. Criticile formulate în recurs sub acest aspect de A. O. nefiind întemeiate.

Recurenții P. L. G. și P. R. au formulat critici și sub aspectul admiterii greșite a apelului, deoarece nu au cerut să se admită evacuarea. În expunerea și dezvoltarea motivelor de apel, prin care au formulat critici și invocat garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, folosința fiind un dezmembrământ, a cărui limitare nu poate fi dispusă decât în condițiile legii, prin soluția dată tribunalul nu a agravat părții conform art. 296 Cod procedură civilă situația în propria cale de atac când a dispus ca evacuarea să fie condiționată de atribuirea unui spațiu corespunzător și nu în proprietate.

Criticile formulate în recurs de M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași pe fondul pricinii, în soluționarea capătului de cerere având ca obiect demolarea imobilului nu sunt întemeiate.

De necontestat că promovarea acțiunii s-a dispus în interesul general al comunității, instanța de judecată având competența de a dispune asupra demolării construcțiilor, dar numai în condițiile legii.

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și, Normele metodologice de aplicare: (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și subterane, precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4. și alin. (2) Autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 11.

De regulă executarea lucrărilor de construcții și respectiv de demolare, în speță, este permisă la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și sau construcții identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Examinând condițiile, temeinicia și legalitatea a primului capăt de cerere, judecătoria a constatat că imobilul, construcție se compune din parter și patru etaje, dreptul de proprietate aparținând statului, persoanelor fizice și juridice. S-a reținut că pârâții chemați în judecată sunt doar o parte din proprietari, iar demolarea, poate fi dispusă numai în urma obținerii autorizației de desființare conform Legii nr. 50/1991 și a suplinirii consimțământului/ acordului proprietarilor ce nu au fost chemați în judecată în prezenta cauză printr-o altă hotărâre judecătorească.

În conformitate cu art. 294 și art. 295 Cod procedură civilă, aplicabil și în calea de atac a recursului (art. 316 Cod procedură civilă) nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Instanța în recurs poate dispune modificarea sau casarea sentinței numai pentru motive de nelegalitate. Dreptul de coproprietate forțată pentru părțile din imobil comune, impune acordul tuturor proprietarilor, fie suplinirea acestuia în condițiile legii, cât și emiterea autorizației de demolare, condiție neîndeplinită în cauză.

Împrejurarea că unii proprietari au fost de acord cu demolarea, prin declarație autentică, nu este suficient pentru a fi admis acest capăt de cerere impunându-se identificarea tuturor proprietarilor, iar al persoanelor fizice decedate a moștenitorilor.

Curtea reține că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii atunci când a soluționat cauza. Coparticiparea procesuală s-a analizat pentru fiecare capăt de cerere cu finalitate diferită. Limitarea folosinței în cazul proprietății exclusive – evacuarea pentru fiecare apartament, respectiv a încetării dreptului de proprietate asupra „bunului” prin dispariția sa, urmare demolării și implicit, dat fiind compunerea imobilului – clădire cu mai multe etaje și apartamente – a coproprietății forțate asupra părților comune din imobil.

Menționarea în motivele de recurs a art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă ce prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și, vădit neîndoielnic al acestuia nu-l face și incident în cauză. Se are în vedere că judecata nu are ca obiect un „act juridic” care să fie interpretat sau aplicat greșit. Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea ca motiv de recurs a denaturării unui act juridic.

Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă respinge recursurile.

Cererea de cheltuieli de judecată în recurs formulată de intimata P. E. este întemeiată și dovedită conform art. 274 Cod procedură civilă. Se reține că partea căzută în pretenții sunt M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași ca reclamanți și intervenienți în nume propriu. Ceilalți recurenți persoane fizice și juridice nu se află în culpă procesuală prin exercitarea recursului lor, față de intimata-pârâtă P. E..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN N. LEGII

DECIDE

Respinge recursurile formulate de M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași, de . Iași, de A. O., de P. L.-G. și P. R. împotriva deciziei civile nr. 653 din 09.12.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o menține.

Respinge ca tardiv recursul formulat de B. C. împotriva aceleiași decizii pe care o menține.

Obligă recurenții M. Iași prin Primar, C. L. Iași și P. M. Iași să plătească intimatei P. E. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 17.06.2015.

Președinte,

V. C.-S.

Judecător,

C. A.

Judecător,

V. O.

Grefier,

A.-M. P.

Red. C.S.V.

Tehnoredactat: P.A.M.

2 ex./ 10 iulie 2015

Tribunalul Iași: C. S.

C. A.

#Judecator Cormanencu Stanciu Valeria

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel IAŞI		Expropriere. Decizia nr. 222/2015. Curtea de Apel IAŞI →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel IAŞI