Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 39/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 39/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 39/2016
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte A. C. S.
Judecător E. G.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de apelanta N. F. împotriva deciziei civile nr. 149 din 10.02.2015 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta N. F. și intimatul A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al doilea termen de judecată, s-a transmis de către Înalta Curte de Casație și Justiție că prin încheierea civilă nr. 39 din data de 19 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr._ s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta N. F. privind strămutarea pricinii de față.
Recurenta depune la dosar chitanța nr._/2016 din 13.01.2016 în sumă de 60 lei.
Instanța constată că recurenta a depus la dosar chitanța reprezentând rată taxă judiciară de timbru datorată la tribunal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din data de 16.12.2015.
Recurenta depune la dosar precizări cu privire la excepția inadmisibilității, precizări pe care le semnează în fața instanței.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, consideră că hotărârea dată de tribunal nu este lămuritoare, inițial, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat însă, ulterior a fost respinsă.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Interpelat, intimatul A. M., consideră că excepția este întemeiată, recursul este inadmisibil, în cauză s-a constatat a fi autoritate de lucru judecat, recurenta nemaiavând nicio calitate procesuală. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă 3450/7.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind capătul de cerere având ca obiect „constatare nulitate absolută”, invocată de către pârât.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active pentru toate celelalte capete de cerere, invocată de către pârât.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect „constatare nulitate absolută” formulat de către reclamanta N. F. în contradictoriu cu pârâtul A. M. ca urmare a autorității de lucru judecat.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată, cu toate celelalte capete de cerere, formulată de către reclamanta N. F. în contradictoriu cu pârâtul A. M., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată sub nr._ din 05.08.2013 reclamanta N. F. a chemat in judecata pe pârâtul A. M., solicitind instantei ca prin hotarirea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A. A. și pârât pentru lipsa formei ad validitatem și a fraudei la lege și să fie obligat pârâtul sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul ce face obiectul contractului, cât și stabilirea sumei de 100 lei pentru dezdăunarea pârâtului.
S-a aratat în motivarea cererii ca este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare pentru lipsa formei autentice, dar și pentru scopul ilicit, respectiv frauda la lege, pârâtul folosind imobilul fără drept. De asemenea, reclamanta a arătat că are calitatea de moștenitor al defunctei A. A., iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către aceasta cu pârâtul nu a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului, fiind în realitate doar un antecontract, pârâtul având doar un drept de creanță, sens în care instanța urmează a stabili suma de 1000 lei pentru dezdăunarea acestuia.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 67 alin 1 din Legea nr. 18/1991, art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 1203 din cod civil și art. 723 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesuale active, a netimbrării și a autorității de lucru judecat.
Prin încheierea din 28.02.2014 instanța a respins excepția netimbrării invocată de către pârât și a pus in discuția părților excepția autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale active.
Potrivit art. 248 din Codul de Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, având în vedere excepțiile procesuale invocate de către pârât, ambele fiind excepții de fond, absolute și dirimante instanța a procedat la analiza excepției autorității de lucru judecat față de efectele acestei excepții, asupra căreia a reținut următoarele:
Autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 432 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 434 și art. 435 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ).
Potrivit art. 430 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
Conform art. 431 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin urmare, analizând Sentinta civilă nr._/03.11.2011 pronunțată de Judecatoria Iasi în dosarul nr._ *, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 914/11.09.2013 a Curții de Apel Iasi în raport de prezenta cerere, instanța a constatat îndeplinită una din condițiile autorității de lucru judecat, și anume sub aspectul identității de parti, atât reclamanta cât și pârâtul regăsindu-se în aceeași calitate în ambele cauze.
Cu privire la identitatea de obiect instanța a constatat că cele două acțiuni sunt identice și sub acest aspect, însă în parte, în ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv nulitatea contractului de vânzare încheiat între A. A. și pârâtul A. C., la data de 07.06.1997 .
În ceea ce privește cauza celor două cereri, instanța a reținut că aceasta reprezintă fundamentul cererii de chemare în judecată, situația de fapt calificată juridic. Prin Sentinta civila nr._/03.11.2011 pronunțată de Judecatoria Iasi în dosarul nr._ *, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 914/11.09.2013 a Curții de Apel Iasi s-a analizat aceeași situație de fapt calificată juridic ca și cea dedusă judecății în prezenta cauză, respectiv nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa formei cerută ad validitatem și a fraudei la lege, astfel cum rezultă din următoarele considerente ale hotărârii judecătorești:
„Ca răspuns la cererea reconvențională depusă de A. M. pârâții din prezenta cauză, depun întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere „ încheiat la data e 07.06.1997 între A. A. și A. M., avându-se în vedere că acestuia îi lipsesc elementele esențiale prevăzute de art. 948 C.civ. pentru validitatea acestuia, respectiv consimțământul, obiectul, o cauză ilicită și forma actului.” (…)
„Instanța constată că înscrisul sub semnătură privată nu este un contract de vânzare-cumpărare ci un antecontract care dă naștere la drepturi și obligații pentru părți, respectiv de a se înstrăina contra prețului la care s-au înțeles, un bun imobil, alcătuit din casă și teren, nefiind translativ de proprietate, condiția formei autentice prevăzute de lege pentru teren nefiind necesară.
Împrejurarea că bunul nu ar fi fost în patrimoniul vânzătoarei, este un motiv de nulitate relativă, iar în condițiile în care nu s-a făcut dovada că ambele părți ar fi fost în cunoștință de cauză la încheierea vânzării, care ar fi fost astfel o operație speculativă, având o cauză ilicită, nu poate interveni anularea actului.
Cât privește semnătura de pe înscris, conform expertizei grafologice întocmite în cauză, aceasta a fost realizată de către A. A..
Este adevăratul că prețul trebuie să fie, în general, în proporție cu valoarea terenului vândut, însă părțile sunt libere să determine valoarea bunului și deci prețul lui, care poate fi superior sau inferior valorii bunului ce formează obiectul vânzării, cu atât mai mult cu cât în cauza de față, părțile sunt rude.
Urmează în consecință a fi respinse cererile reconvenționale formulate de N. F., A. C. și I. G., în contradictoriu cu A. M.”.
Instanta a retinut ca autoritatea lucrului judecat are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata irevocabil decât o singura data si nu poate fi combatuta printr-o alta hotarâre judecatoreasca, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotarâre irevocabila sa nu fie contrazise printr-o hotarâre ulterioara, data într-un alt proces.
Respectarea principiului autoritatii de lucru judecat presupune, în ideea asigurarii stabilitatii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasa odata transata de instanta sa nu mai poata fi adusa înaintea judecatii, autoritatea de lucru judecat nemanifestându-se doar sub forma exceptiei procesuale (non bis in idem), ci si sub forma prezumtiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanta sa nu fie contrazis de cea ulterioara.
Astfel, retinându-se îndeplinirea în cauza a triplei identitati cerute de dispozitiile art. 431 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanta a apreciat drept întemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata cu privire doar la capătul de cerere având ca obiect „constatare nulitate absolută”, urmând a fi admisă în acest sens.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active pentru toate celelalte capete de cerere, invocată de către pârât, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 36 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material supus judecății.
Din conținutul cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că reclamanta își întemeiază celelalte capete de cerere pe calitatea sa de moștenitor al defunctei A. A. și a faptului că această convenție a cărei nulitate o solicită este în realitate doar un antecontract de vânzare-cumpărare. Or, prin aceeași hotărâre judecătorească amintită mai sus s-a reținut lipsa calității de moștenitor a reclamantei față de succesiunea rămasă de pe urma defunctei A. A..
Prin Sentinta civila nr._/03.11.2011 pronunțată de Judecatoria Iasi în dosarul nr._ *, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 914/11.09.2013 a Curții de Apel Iasi s-au statuat următoarele:
„Cu privire la moștenitorii rămași de pe urma defunctei A. A., în condițiile în care nu s-a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a moștenirii de către părți, simplele afirmații ale acestora că ar fi preluat bunuri din masa succesorală, nedovedite cu nici un mijloc de probă, cu excepția pârâtului – reclamanta A. M., care s-a aflat în posesia bunului, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, aceștia fiind străini de moștenire.
Va constata astfel că pârâtul-reclamant este singurul moștenitor al defunctei A. A., căruia îi revine cota de 1/1 din moștenire.”
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 431 alin 1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit, conform art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Cum, potrivit art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii, cu respectarea proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, în speta, principiul puterii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Prin urmare, în condițiile în care prin Sentinta civila nr._/03.11.2011 pronunțată de Judecatoria Iasi în dosarul nr._ *, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 914/11.09.2013 a Curții de Apel Iasi s-a stabilit cu puterea lucrului judecat lipsa calității reclamantei de moștenitor față de defuncta A. A., iar în susținerea capetelor de cerere reclamanta își justifică calitatea procesuală invocând tocmai această calitate de moștenitor, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale active pentru toate celelalte capete de cerere este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta N. F..
Apelanta a susținut că greșit a apreciat prima instanță că nu ar avea calitate procesual activă în formularea cererii pentru ca ulterior să rețină că există autoritate de lucru judecat. Consideră apelanta că cele două excepții se exclud reciproc. Apelanta arată că nu este o regulă ca obiectul celor două acțiuni să fie formulat identic ci scopul trebuie să coincidă. Se mai susține că prima instanță a aplicat greșit disp. art. 1201 c.civil deoarece hotărârea anterioară în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat trebuie să fi soluționat fondul cauzei. Apelanta consideră că motivul de nulitate invocat în cauza de față diferă de cel anterior air instanța de fon a analizat excepția în raport de considerentele hotărârii și nu de dispozitiv.
În privința excepției lipsei de calitate procesual activă, se arată că nu s-a ținut cont de sentința civilă 7426/1997 în care s-a judecat o acțiune de partaj cu reținerea calității sale de moștenitor.
A solicitat admiterea apelului.
Legal citat intimatul A. M. a depus întâmpinare. Intimatul a susținut că prima instanță a soluționat corect excepția autorității de lucri judecat deoarece litigiul a mai fost judecat pronunțându-se sentința civilă_/2011 a Judecătoriei Iași. În privința excepției lipsei calității procesual active a apelantei, intimatul arată că aceasta nu a acceptat succesiunea în termen de 6 luni, situația fiind analizată și în cadrul litigiului menționat anterior. Consideră intimatul că susținerile apelantei nu pot fi analizate a doua oară într-un alt dosar cu același obiect. A solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au solicitat noi probe.
Prin decizia civila nr. 149/10.02.2015 Tribunalul Iasi a admis apelul declarat de reclamanta N. F. împotriva sentinței civile nr. 3450/07.03.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbat-o în parte astfel:
A respins excepția autorității de lucru judecat în capătul de cerere privind constatarea nulității absolute „pentru frauda la lege” a înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere” din 07.06.1997.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute „pentru frauda la lege” a înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere” din 07.06.1997 ca neîntemeiat.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunta astfel,analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art. 476 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul a constatat apelul întemeiat pentru motivele ce au fost expuse.
Prin acțiunea introductivă, apelanta reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între mama sa A. A. și intimat pentru lipsa formei ad validitatem și a fraudei la lege și a solicitat obligarea acestuia sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul ce face obiectul contractului, cât și stabilirea sumei de 100 lei pentru dezdăunarea sa.
Prin sentința civilă_/2011 pronunțată de Judecătoria Iași rămasă irevocabilă prin decizia civilă 914/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost respinsă cererea formulată de aceeași reclamantă având ca obiect partajul moștenirii rămasă în urma autorului A. V.( raportat la sentința civilă 7426/1997) pentru autoritate de lucru judecat nu și pentru bunurile noi care au fost incluse în masă. În cauză, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între mama sa A. A. și intimat pentru neindeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art. 948 c.civil, cerere respinsă irevocabil. Instanța a apreciat contractul în litigiu ca un înscris sub semnătură privată, apreciind și cu privire la forma actului, aspect invocat și în cauza de față. Cele statuate de prima instanță au fost menținute în recurs.
Prin urmare, cererea de constatare a nulității actului a fost analizată și soluționată pe fond pronunțându-se o hotărâre ce ține loc de act de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că prima instanță a apreciat asupra excepției autorității de lucru judecat raportându-se la o sentință prin care nu s-a soluționat cauza pe fond. Criticile apelantei în raport de sentința civilă_/2011( fila 9 apel) nu pot fi analizate, fiind vorba despre o hotărâre irevocabilă. De reținut faptul că instanța a constatat că reclamanta este străină prin neacceptare de succesiunea autoarei A. A. și a reținut lipsa calității procesual active în cererea de partaj după cum susține apelanta.
Cu privire la calificarea juridică dată de apelantă actului de vânzare(fila 10), instanța nu va aprecia deoarece aspectul a fost analizat prin sentința menționată anterior-irevocabilă.
Prima instanță a reținut corect existența triplei identități de părți, cauză și obiect a celor două acțiuni, apreciind legal cu privire la existența autorității de lucru judecat, potrivit art. 430, 432 c.proc.civilă.
Singurul aspect neanalizat de prima instanță este cel referitor la frauda la lege ca motiv de nulitate a actului de vânzare, motiv neinvocat în cauza anterioară, sub acest aspect fiind întemeiat apelul declarat.
În privința excepției lipsei calității procesual active a reclamantei apelante, s-a reținut corect că este întemeiată. Capetele de cerere privind obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și folosință imobilul și stabilire a unei sume de bani pentru dezdăunarea acestuia au fost întemeiate pe calitatea de moștenitor a acesteia. Raportat la sentința civilă_ prin care s-a reținut că reclamanta este străină de moștenirea autoarei A. A. iar cu privire la imobil s-a constatat intervenită vânzarea către pârât, excepția invocată se impunea a fi admisă.
Prin sentința civilă 7426/1997 s-a constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor al autorului A. V., bunurile din masă au fost atribuite numitei A. A. care a fost obligată a plăti sulte celorlalți moștenitori.
Această sentință este anterioară sentinței_ în care s-a statuat definitiv cu privire la imobil. Prin urmare susținerile apelantei sunt nefondate.
Nefondată este și afirmația referitoare la faptul că cele două excepții nu pot fi invocate deoarece se exclud reciproc. Instanța de fond s-a pronunțat asupra celor două excepții, fiind învestită de către pârât. Excepțiile nu au fost invocate din oficiu ci de către pârât, instanța având obligația de a le soluționa.
Astfel, a fost admis apelul pentru considerentele anterior menționate și potrivit art. 480 c.proc.civilă, a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat pentru motivul privitor la fraudarea legii la momentul încheierii actului de vânzare.
Apreciind asupra acestui motiv, s-a constatat că din conținutul acțiunii introductive nu rezultă care dispoziții legale au fost încălcate sau folosite în alt scop decât cel pentru care au fost elaborate. Nu se poate reține susținerea apelantei cu privire la calitatea sa de moștenitor la data încheierii actului deoarece potrivit sentinței civile 7426, după autorul A. V. are dreptul de a primi sultă iar după autoarea A. A. este străină de succesiune prin neacceptare, potrivit sentinței_.
De altfel, neprezentarea la notar a pârâtului în vederea încheierii în formă autentică a actului nu este un motiv de fraudă la lege iar asupra acestui aspect s-a pronunțat instanța prin sentința civilă_. Mai mult, prin aceeași sentință vânzarea-cumpărarea a fost perfectată.
În raport de aceste considerente a fost respinsă cererea privind constatarea nulității actului pentru frauda la lege. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin celor anterior expuse.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta N. F. sustinand ca instanța de apel in mod greșit a respins cererea ca fiind neintemeiata. considerând ca nu are calitate procesuala activa dupa care admite ca exista autoritate de lucru judecat si exista si puterea lucrului judecat, fara sa tina seama ca o excepție o exclude pe cealalta.
Mai mult, instanța in mod greșit retine calitatea procesual activ a recurentei si o analizează sub imperiul unei dezmosteniri, respectiv ca si cum daca este dezmoștenita nu mai are calitate procesuala activa .Nu îndeplineste condiții dezmostenirii, conform art 1088 Noul Cod Civil Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenta liberalitaților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Așadar, "vânzarea" a fost făcuta intre doi moștenitori încălcând rezerva succesorala, instanța facand analiza fara sa ia in calcul acest aspect, in virtutea rolului activ, deposedându-i de dreptul la succesiune ce li se cuvin.
Arata ca a solicitat constatarea nulității absolute a contractului pentru” frauda la lege” si pentru lipsa condiției „ad validitatem”, insa instanța de apel in mod considera ca”exista hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare” printr-o interpretare nefondata.
In dosar nr 9544/94 de pe rolul Judecătoriei Iași, instanța in mod voit nu a analizat –nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia ce presupune ca părțile au incheiat contractul in cunoștința de cauza, știind ca lucrul vândut este proprietatea altei persoane. In acest caz, contractul incheiat, ascuzand intenția de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intențional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele având ca numitor comun reaua –credința a pâratilor.
Ca urmare a acestei situații in cauza este vorba de un drept de creanța asupra construcției si asupra terenului si decid moștenitorii ca pentru lipsa ad validitatem sa le restituie proprietatea asupra terenului, urmând ca acestia sa restituie suma de 1000 de lei daca face dovada ca achitat-o autoarei lor.
Cât privește obiectul cererii, acesta îl reprezintă pretenția formulată, folosul urmărit de reclamant, însă nu se rezumă la obiectul material al pretenției, ci include și dreptul subiectiv relativ la acest obiect material. S-a statuat în doctrină și jurisprudență că nu este necesar ca obiectul sa fie formulat în același mod în cele două acțiuni, ci scopul final urmărit de parte să fie același.
Cât privește identitatea de cauza, acest element a fost definit ca fiind faptul juridic sau material care constituie temeiul direct și imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat. Menționarea unui temei juridic diferit nu poate conduce în mod automat la ideea neîndeplinirii cerinței identității de obiect, câtă vreme pretențiile celor două cereri sunt întemeiate pe același act juridic.
Dispozițiile art. 1201 C. civ. nu sunt stricte în ceea ce privește cel de-al treilea element al puterii de lucru judecat, astfel încât noțiunea de parte în proces a fost interpretată în sens larg, prin extindere și cu privire la alte persoane care nu au luat parte la judecată. Este și cazul succesorilor universali și cu titlu universal, care în calitate de continuatori ai personalității autorului lor preiau toate drepturile și obligațiile existente la data decesului.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a autorității de lucru judecat privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
La termenul din 16.12.2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la valoarea obiectului litigiului și la prevederile art. 483 alin.2 Cod procedură civilă.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, 5.08.2013, incidente în cauză sunt dispozițiile noului Cod de procedură civilă – Legea nr. 134/2010, care au intrat în vigoare la data de 15.02.2013 potrivit art. 81 din Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta N. F., a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 7.06.1997 în valoare de 12.000 lei (fila 13 dosar fond).
Raportat la obiectul și valoarea pricinii, potrivit art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă, cauza nu este supusă recursului, fiind rămasă definitivă ca urmare a uzitării căii de atac a apelului, în mod corect.
Având în vedere că potrivit art. 457 Cod procedură civilă „ hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege”, Curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul promovat împotriva deciziei civile nr. 149/10.02.2015 a Tribunalului Iași, părțile neavând deschisă această cale extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de apelanta N. F. împotriva deciziei civile nr. 149 din 10.02.2015 a Tribunalului Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.
Președinte, A. C. S. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, C. A. |
Red SAC
Tehnored AC/SAC
2 ex./11.02.2016
Judecătoria Iași: C. I.
Tribunalul Iași: C. A.
C. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 37/2016. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 17/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
