Fond funciar. Decizia nr. 103/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103/2012
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2012
Completul compus din:
Președinte: G. P.
Judecător: A. E. A.
Judecător: E. G.
Grefier: L. A.
S-a luat în examinare cererii de revizuire civile privind pe revizuienții S. C. și D. M. în contradictoriu cu intimații C. Județeană Iași de F. F., C. C. Tătăruși de F. F., recures- având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la al doilea termen de judecată, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că au fost înaintate dosarele de fond solicitate Tribunalului Iași și Judecătoriei P., respectiv dosarul nr._ și dosarul nr. 1759/2004 al Judecătoriei P. la care este atașat dosarul nr. 4147/2005 al Tribunalului Iași.
Instanța, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea cererii de revizuire raportat la dispozițiile art.322 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă și la obiectul deciziilor supuse revizuirii în prezenta cauză
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă,instanța rămâne în pronunțare pe această excepție.
Deliberând:
INSTANȚA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea cu care au învestit Curtea de Apel, revizuienții S. C. și D. M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.2688 din 21.10.2011 a Tribunalului Iași, care este potrivnică deciziei civile nr.704 din 14.10.2005 a aceleiași instanțe.
În motivarea cererii de revizuire, ei susțin că decizia nr.2688 din 21.10.2011 este potrivnică deciziei nr.704 din 14.10.2005, în ceea ce privește soluția de respingere a plângerii lor pentru suprafața de 13 ha teren împădurit, care le fusese reconstituită în proprietate prin hotărârea nr.229/2004 a Comisiei Județene Iași de fond funciar.
Susțin revizuienții că, în procesul finalizate prin această ultimă hotărâre, nu s-a ridicat, nu s-a discutat și nu s-a decis asupra autorității de lucru judecat a deciziei civile nr.704/2005.
Revizuienții arată că, atât în recursul declarat în dosarul nr._, cât și în întâmpinările pe care le-au formulat la recursurile declarate de cele două comisii de fond funciar, au învederat că, prin hotărârea nr.229/2004, li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru 13 ha teren forestier, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect și nici nu a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat.
Revizuienții solicită să se constate autoritatea de lucru judecat a primei decizii și, pe care de consecință, anularea celei de-a doua decizii.
În drept, revizuienții și-au fundamentat cererea pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinări în cauză.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarele Tribunalului Iași în care s-au pronunțat deciziile supuse revizuirii.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.322 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul în respectarea autorității de lucru judecat și, ca atare, admisibilitatea cererii este condiționată de existența triplei identități: de obiect, de cauză și de părți, conform articolului 1021 Cod civil, în vigoare la data pronunțării deciziilor atacate, precum și de neinvocarea în cel de-al doilea proces a primei hotărâri ori de omisiunea instanței de a discuta excepția autorității de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr.704 din 14.10.2005, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de S. C. și D. M. și a păstrat sentința civilă nr.2340 din 10.12.2004 a Judecătoriei Iași.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr.229/1.04.2004, C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr.18/1991 a validat propunerea Comisiei Locale Tătăruși de fond funciar, în sensul suplimentării anexei 53 cu suprafața totală de 8 ha (din care 4 ha pentru reclamanți), teren cu vegetație forestieră ,situat pe raza comunei Tătăruși, județul Iași.
Tabelul anexă validat prin această hotărâre cuprinde la poziția 2 pe moștenitorii defunctului S. G. - S. C. și D. M. - care sunt menționați cu suprafața totală de 15 ha teren, din care: 6ha teren cu vegetație forestieră, suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră reconstituită anterior și cu diferența de suprafață ce urmează să fie primită, de 13ha ( 4ha teren cu destinație forestieră și 9ha în terenuri cu destinație agricolă).
La fila 35 dosar de fond se regăsește adresa nr.6050/12.10.2004 emisă de Ocolul Silvic P. din care rezultă că situația actuală a terenului în litigiu este: 4 ha este ocupat cu vegetație forestieră și 11ha este teren agricol, care nu este administrat de Ocolul Silvic P., totalizând 15ha, dobândite de autorii reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1316/1925 (suprafața de 5ha pădure dobândită de autorul comun al părților, în plus față de cele 15ha pădure deja menționate, fiind destinată copiilor rezultați dintr-o căsătorie anterioară).
Din cele 15ha pădure avute în proprietate de autorii reclamanților, acestora li s-au eliberat deja titluri de proprietate pentru suprafața de 2ha teren cu vegetație forestieră, astfel cum rezultă din anexa nr.53 validată de C. Județeană Iași de fond funciar, aspect confirmat și de apelante.
În ce privește suprafața de 13ha teren la care sunt îndreptățiți reclamanții, prin hotărârea nr.229/1.04.2004 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru 4ha teren cu vegetație forestieră, iar pentru 9ha există propunerea Comisiei Comunale Tătăruși de a li se acorda 9ha teren agricol.
Tribunalul a reținut că ,prin hotărârea atacată, reclamanților li s-a acordat ceea ce au solicitat: 4ha teren cu vegetație forestieră, urmând ca, în situația invalidării, pe viitor, a propunerii de reconstituire pentru restul de 9ha teren agricol (asupra căreia C. Judeteană nu s-a pronunțat prin hotărârea nr.229/1.04.2004, și nu a făcut obiectul analizei din această cauză), reclamanții să uzeze de procedura plângerii prevăzută de Legea nr.18/1991.
Posibilitatea de a se acorda reclamanților, în parte teren cu vegetație forestieră, în parte teren agricol pentru un teren a cărui folosință inițială era, integral, aceea forestieră, folosință modificată în decursul timpului, precum și situația celor 1 ha pădure solicitate de reclamanți, este prevăzută de art.291 alin.2 din Legea nr.1/2000.
În ceea ce privește susținerile Ocolului Silvic P. referitoare la defrișarea suprafeței de 14ha din totalul de 20ha, avute în proprietate de autorul reclamanților, tribunalul a constatat că nu au fost depuse dovezi în sensul arătat, însă apelanții au recunoscut defrișarea numai în limita suprafeței de 2,65ha (depunând la dosarul de apel declarația autentificată sub nr.1145/23.02.2005 a numitului Cataru D.).
Reținând că s-au defrișat doar 2,65ha din cele 15ha pădure existente inițial și faptul că reclamanților li s-au eliberat deja titluri pentru 2ha, din restul de 12,35ha, precum și că aceștia sunt de acord cu atribuirea de teren agricol în completarea suprafeței de 4ha pădure, validată prin hotărârea nr.229/1.04.2004, instanța de apel a constatat că reclamanții nu sunt prejudiciați de soluția conținută în hotărârea atacată.
În pricina finalizată prin decizia civilă nr.2688 din 21.10.2011 a Tribunalului Iași, s-a respins recursul declarat de S. C. și D. M. împotriva sentinței civile nr.511 din 22.02.2010 a Judecătoriei P. și s-au admis recursurile declarate de C. Județeană Iași de fond funciar și de C. Locală Tătăruși de fond funciar.
A fost reformată în tot sentința judecătoriei, în sensul respingerii plângerii formulate de S. C. și D. M..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 718/24.02.2009 emisa de către C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Iași, s-a respins cererea solicitaților S. Gh. C. și D. Gh. M. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19 ha teren forestier, situată pe raza comunei Tătăruși, județul Iași.
În motivarea soluției s-a reținut că cererea nu este întemeiată și îndreptățită întrucât nu se face dovada proprietății terenului solicitat pe raza comunei Tătăruși; înscrisurile invocate din anii 1925-1926 nu sunt concludente, întrucât se referă la suprafețe de teren forestier pe raza comunei Drăgușeni, jud Suceava.
Tribunalul a reținut, pe de o parte, că, prin cererea înregistrată sub nr. 149/1998, recurenții S. C. și D. M. au solicitat exclusiv suprafața de 19ha teren cu vegetație forestiera, iar prin declarația din 21.01.1998, recurenții au indicat că dețin suprafața de 2ha teren în satul Drăgușeni.
Față de conținutul cererii de reconstituire formulate, Tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.2340/10.12.2004 pronunțată de Judecătoria P., irevocabilă prin decizia civilă nr.704/14.10.2005 a Tribunalului Iași, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că, prin actul de vânzare cumpărare nr.1316/1925, S. G. și E. au dobândit în proprietate suprafața de 20ha pădure, menționate în anexa contractului, la pozițiile 68, 69 ,70, însă, până în anul 1951, au defrișat 14ha, rămânând cu vegetație forestieră 6ha, conform mențiunilor din registrul agricol din anii 1948.
Prin Hotărârea nr.229/01.04.2004, C. Județeana Iași de Aplicare a Legii 18/1991 a validat propunerea Comisiei Locale de F. F. Tătăruși, în sensul suplimentării anexei 53 cu o suprafața de 8ha (din care 4ha pentru reclamanți), teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Tătăruși, jud. Iași. Tabelul anexă validat prin aceasta hotărâre cuprinde la poziția 2 pe moștenitorii defunctului S. G. - S. C. și D. M. - care sunt menționați cu suprafața totala de 15ha teren, din care 6ha teren cu vegetație forestieră, cu suprafața de 2ha teren cu vegetație forestieră reconstituit anterior și diferența de suprafața ce urmează a fi primită de 13ha teren, din care 4ha cu destinație forestieră și 9ha teren cu destinație agricolă”. S-a reținut totodată că „suprafața de 5ha pădure, dobândită de autorul comun al părților, în plus fața de 15ha pădure, deja menționată, a fost destinată copiilor dintr-o căsătorie anterioară”. S-a mai reținut că S. C. și D. M. au arătat că “sunt de acord cu validarea celor 4ha teren cu vegetație forestieră, precum și cu atribuirea - în completare - a suprafeței de 9ha teren agricol, conform propunerii deja formulate de C. comunala Tătăruși, cu adresa 1805/17.02.2004.”
În consecință, Tribunalul a apreciat că s-a statuat deja cu autoritate de lucru judecat cu privire la situația juridică a terenului dobândit de autorii reclamanților prin declarația din 03.11.1925, autentificată sub nr.1316 și transcrisă cu nr.3481 de Tribunalul Fălticeni, în sensul că, din suprafața totala de 15ha teren, 2 ha teren cu vegetație forestieră a fost reconstituită anterior, iar prin hotărârea 229/01.04.2004 a Comisiei Județene de F. F. Iași le-a fost validat dreptul de proprietate pentru diferența de suprafața, de 13ha teren, din care 4ha cu destinație forestieră și 9ha teren cu destinație agricolă.
În consecință, orice pretenții suplimentare ale reclamanților recurenți bazate pe actul de vânzare cumpărare nr.1316/1925 sunt lipsite de temei, acestora fiindu-le reconstituit integral dreptul de proprietate, categoria terenului atribuit - forestier/agricol - fiind, de asemenea, stabilită cu titlu definitiv în litigiul anterior.
Prezumția de lucru judecat – art.1201 C civ – ca prezumție absolută, asigură efectul negativ al principiului autorității de lucru judecat, în sensul că împiedică rediscutarea aceluiași drept în cazul promovării unei noi acțiuni, având același obiect. Or, chiar dacă procesul este diferit de cel anterior, vizând o altă hotărâre a Comisiei Județene, el este legat indisolubil de litigiul anterior, existent între aceleași părți. Instanța a apreciat că nu poate nesocoti hotărârile judecătorești anterioare, al căror conținut este protejat prin efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar soluția din acest proces trebuie să asigure pertinența și coerența statuărilor jurisdicționale, ținând cont de toate soluțiile anterioare irevocabile pronunțate.
Față de cele expuse, Curtea constată că pricinile finalizate prin hotărârile supuse revizuirii au avut obiecte diferite.
Astfel, în litigiul finalizat prin decizia civilă nr.704 din 14.10.2005 a Tribunalului Iași, S. C. și D. M. au formulat plângere împotriva hotărârii nr.2340 din 10.12.2004 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale Tătăruși de fond funciar de reconstituire a dreptului de proprietate, în beneficiul petenților, pentru suprafața de 4ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei Tătăruși, județul Iași.
P. finalizată prin decizia nr.2688 din 21.10.2011 a Tribunalului Iași a avut ca obiect plângerea formulată de S. C. și D. M. împotriva hotărârii nr.718 din 24.02.2009 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar, prin care s-a respins contestația petenților - revizuienți referitoare la nereconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 19ha teren forestier, pe raza comunei Tătăruși, județul Iași.
Mai mult, Curtea constată că la baza soluției din decizia civilă nr. 2688 din 21.10.2011 a stat și decizia civilă nr.704 din 14.10.2005, care a menținut hotărârea nr.2340/10.12.2004 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, tribunalul argumentând pe larg prezumția de lucru judecat care se desprinde din decizia nr.704/2005.
Susținerile revizuienților referitoare la faptul că instanța care a pronunțat decizia nr.2688/2011 nu ar fi discutat și nu s-ar fi pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr.704/2005, nu poate fi primită, deoarece prin această ultimă decizie (2688/2011) s-a reținut că cele două litigii au avut obiecte diferite, dar că nu se poate nesocoti hotărârea anterioară (decizia nr.704/2005), al cărei conținut este protejat prin efectul negativ al autorității de lucru judecat.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, reglementate de art.322 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă.
În consecință, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S. C. și D. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de S. C. și D. M. împotriva deciziei nr.2688 din 21.10.2011 a Tribunalului Iași și a deciziei civile nr.704 din 14.10.2005 a Tribunalului Iași.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 ianuarie 2012.
Președinte, G. P. | Judecător, A. E. A. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. A. |
Red.G.P.
Tehnored.L.A.
6 ex./09.02.2012
| ← Anulare act. Decizia nr. 571/2014. Curtea de Apel IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1657/2012. Curtea... → |
|---|
