Legea 10/2001. Decizia nr. 141/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 141/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 141/2016
Ședința publică de la 02 Martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător G. P.
Grefier A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de F. A. S., reprezentată legal prin tutore P. V. împotriva sentinței civile nr. 467 din 16 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind P. municipiului Iași, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că la termenul din data de 24 februarie 2016 instanța a constatat apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității apelului și din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 467 din 16 iunie 2004, Tribunalul Iași respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamanta F. A. S. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Iași și C. de aplicare a L. nr. 10/2001. Prima instanță a dat hotărârea definitivă cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Din lucrările cauzei în etapa procesuală a judecății la Tribunal se constată că sentința civilă nr. 467/2004 conform datelor înscrise în „Dovada de primire și procesul-verbal de predare încheiat la data de 15 septembrie 2004” (conform și, ștampilelor aplicate de oficiul poștal/) s-a comunicat la domiciliul reclamantei F. A. S. în București, ., ., . procedură aflat la fila 30 dosar fond. Actul s-a „afișat la ușa principală a locuinței destinatarului”, motivat de faptul că destinatarul și nicio persoană de la pct. 1 din dovada de comunicare a hotărârii, ce desemnează categoria de persoane ce pot primi actul de procedură nu a fost găsită.
La data de 6 octombrie 2015 (2.10.2015 – scrisă de oficiul poștal pe plicul cu care s-a expediat cererea) F. A. S. domiciliată în București, ., ., etaj 7, . reprezentată legal de tutore P. V. conform Dispoziției nr. 2046/ 2.07.2007 eliberată de P. Sectorului 4 formulează apel împotriva sentinței civile nr. 467/ 16.06.2004 dată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 1866/2004 solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul anulării ca nesemnată a cererii de chemare în judecată.
Apelanta invocă ca prim aspect calificarea căii de atac în apel invocând art. 282 Cod procedură civilă, în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, coroborat cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 202/2010.
Se susține că nu a avut cunoștință de existența dosarului pe rolul instanței de judecată, cererea fiind depusă de avocatul pe care nu l-a mandatat.
Scrisul este identic cu plicurile cu care s-au expediat cererile de chemare în judecată și aceea din 08.04.2004 – înregistrată la 15.04.2004 nu-i aparțin, ceea ce se poate constata în procedura de verificare de scripte. Apelanta arată că au fost expediate de Cabinetul Individual de Avocatură M. Z. P., cu privire la care s-au făcut cercetări penale și a recunoscut că scrisul de pe plicuri îi aparține.
Referitor la comunicarea sentinței civile se arată că în cererea de chemare în judecată, a fost indicat greșit domiciliul său în . . distincte, așa cum rezultă din adresa nr._/784/04.02.2015 – emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu, Serviciu Cadastru.
Apelanta susține în contextul arătat în declarația de apel că nu sunt incidente dispozițiile art. 108 alin. (4) Cod procedură civilă potrivit cărora nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită de propriul fapt, deoarece nu este persoana care a indicat domiciliul greșit, comunicarea s-a dispus la o altă adresă la care nu locuiește, nu a indicat-o și nu este legală, astfel că termenul de declarare a apelului nu a început să curgă.
Precizează apelanta că de existența sentinței nr. 467 pronunțată la 16.06.2004 a luat cunoștință cu ocazia soluționării contestației pe care a promovat-o, obiect al dosarului nr._ * pe rolul Tribunalului Iași, în care s-a pronunțat soluția de admitere a excepției tardivității având în vedere această hotărâre.
La declarația de apel sunt atașate: cererile formulate de F. A. S. datate 25.04.2006 adresată Administrației Forestiere Deleni SA cu nr. de înregistrare 5/ 25.04.2006; adresa nr._/784/ 04.02.2015 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu, Serviciu cadastru în care se menționează la nivelul anului 1974 atribuirea de denumiri a arterelor de circulație din Municipiul București: . va crea din . se va termina în . ., . se va crea din ., ce sunt distincte și se intersectează; Ordonanța de clasare din 25.08.2015 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1006/P/2015 (operator 2701) prin care s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de numita P. V. privind pe P. M. Z. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală – ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, au trecut mai mult de 5 ani de la săvârșirea faptelor, respectiv anul 2004.
P. întâmpinare intimatul P. Municipiului Iași a invocat pe cale de excepție tardivitatea depunerii cererii de apel. Se citează și interpretează art. 71, art. 108 alin. (4) Cod procedură civilă, arătându-se că nu întreaga adresă a fost indicată greșit ci numai categoria arterei de circulație. Termenul de declarare a apelului a început să curgă cel mai târziu în faza dezbaterilor, în dosarul nr._ *, dosar nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 467/2004 fiind atașată la această cauză la data de 20.01.2015.
Documentația depusă de pârâtă la 13.02.2015 cuprinzând sentința civilă apelată în prezenta cauză s-a pus în discuția acelorași părți la termenul din 16.03.2015. La data formulării sesizării către P. 4.05.2015, apelanta avea cunoștință de această sentință civilă. Pe fond, intimatul arată că cererea de chemare în judecată a fost semnată de reprezentantul legal desemnat de defunctul F. I. în baza unui mandat care nu a fost retras de moștenitor și a contractului de asistență juridică încheiat de defunct și avocat în care s-a precizat că beneficiază de serviciile prestate de aceasta și F. A. S. soția clientului a depus contractul de asistență juridică nr. 370/2000 încheiat de I. F. cu avocat P. M. Z..
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că pe rolul Tribunalului Iași, Secția civilă au fost înregistrate două dosare ce au avut ca obiect contestație împotriva Dispoziției nr. 662/ 29.01.2004 dată de P. Municipiului Iași prin care s-a respins notificarea formulată de domnul F. I. domiciliat în București, ., ., .: dosar nr. 1866/2004 constituit la data de 16.03.2004, soluționat prin sentința civilă nr. 467/ 16.06.2004 și dosarul nr._ * soluționat prin sentința civilă nr. 698/2015 din 16.03.2015 – irevocabilă prin decizia civilă nr. 775/2015 din 16.12.2015 dată de Tribunalul Iași, Secția civilă.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1866/2004 cererea de chemare în judecată s-a formulat la 16.03.2004 de F. C. fiind indicată adresa de domiciliu în București, ., ., sector 4 și calitatea de soție supraviețuitoare.
În cererea olografă de la fila 8 dosar fond înregistrată la 15.04.2004, expediată la 08.04.2004, în conformitate cu art. 132 Cod procedură civilă se modifică cererea de chemare în judecată în ce privește prenumele reclamantei ce a fost menționat C. în loc de A. S. fiind menționată aceeași adresă categoria arterei de circulație fiind „. instanță a dispus măsurile procedurale pentru soluționarea cauzei și o soluționează prin sentința civilă nr. 467 din 16 iunie 2004.
Comunicarea hotărârii se dispune pentru reclamantă conform cererii de modificare a acțiunii, cu indicarea corectă a prenumelui și la adresa menționată în . în primă instanță reclamanta nu a fost reprezentată de avocat, exercitându-și drepturile procesuale personal.
Din dovada de primire și procesul-verbal de predare încheiat de agentul ce a efectuat comunicarea pentru sentința atacată rezultă că a avut loc la 15 septembrie 2004, la domiciliul indicat de parte.
În conformitate cu art. 100 alin. (4) Cod procedură civilă de la 1865, sub imperiul căruia s-a pornit judecata „Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat”. Sub sancțiunea nulității actului de procedură sunt prevăzute mențiunile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 pe care „Dovada” le cuprinde, astfel că în cauză nu operează pedeapsa nulității care de altfel nici nu s-a invocat.
În cursul judecății părților le revine obligația în ce privește indicarea numelui și prenumelui, a domiciliului (art. 82, art. 112 pct. 1, art. 132 alin. (2) pct. 1) care își pot alege locul citării și persoana care să primească actele de procedură.
În speță, comunicarea hotărârii a avut loc la domiciliul indicat de reclamantă în . de modificare a acțiunii. În conformitate cu art. 108 alin. (4) Cod procedură civilă nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Cel de-al doilea dosar pe rolul Tribunalului Iași înregistrat sub nr._ * din 7.06.2006 ce a parcurs două cicluri procesuale în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, obiectul judecății este același, Dispoziția nr. 662/2004 dată de P. Municipiului Iași în procedura instituită de Legea nr. 10/2001. Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 698/16.03.2015 prin care s-a respins ca tardivă contestația formulată de F. A. S. împotriva dispoziției soluției menținută de Curtea de Apel Iași, Secția Civilă prin Decizia nr. 775/2015 din 16 decembrie 2015.
Incidentele procedurale privind compunerea completului de judecată în calea de atac sunt soluționate prin încheieri de ședință. Lucrările din cel de-al doilea dosar sunt relevante sub aspectul modalității datei la care reclamanta-apelantă în prezenta cauză a cunoscut sentința civilă nr. 467/2004 a Tribunalului Iași. Reclamanta a intervenit în aceeași cauză la data de 26.10.2006 ( fila 124 dosar nr. 9128/2006) în care P. Municipiului Iași a invocat prin întâmpinare și precizări (fila 34 –vol. I) pronunțarea sentinței civile nr. 467/2004 în dosarul nr. 1866/2004 (la termenul din 26.09.2006) partea beneficiind de asistență juridică.
Lucrările cauzei evidențiază că reprezentanții legali ai reclamantei au avut cunoștință de dosarul nr. 1866/2004 și hotărârea pronunțată în perioada 25.10.2006 – 13.02.2015, când intimata a reiterat excepția tardivității (fila 221 dosar nr._ * în rejudecare) și a formulat apărări, comunicarea hotărârii a avut loc la domiciliul indicat în notificarea din anul 2001 ca fiind „stradă” și cel indicat de parte personal în cererea de modificare a acțiunii.
Nu a existat nici un impediment pentru reclamanta-apelantă de a uza de dispozițiile legale privind exercitarea căii de atac, în întreaga perioadă 26.10.2006 – 16.02.2015 (fila 2 Vol.II dosar nr._ *) moment al atașării dosarului nr._ la acea cauză.
Raportat la cele două momente invocate în întâmpinare, termenul de apel este depășit, ceea ce impune aplicarea sancțiunii procedurale a decăderii.
Legea aplicabilă în ce privește judecata sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 sub imperiul căruia s-a ponit procesul și ale L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ca normă de drept procesual și material, art. 26 alin. (3) în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării procesului ce a suprimat calea de atac a apelului în materie (art. XII – Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010).
În consecință, sunt întemeiate susținerile părții privind calificarea căii de atac ca fiind apel, hotărârea/sentința fiind supusă și recursului.
Codul de procedură civilă reglementează calea de atac ordinară a apelului în Titlul Apelul (art. 282 – 298), dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care sunt potrivnice celor cuprinse în acest titlu.
În conformitate cu art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Intimatul prin întâmpinare a invocat excepția tardivității apelului motivată pe aplicarea și interpretarea art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă ce prevede că :”Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Indică intimatul două momente de la care, în opinia sa se impune calcularea termenului: cel al comunicării sentinței atacate 15.09.2004, fie cel al depunerii sentinței civile nr. 467/2004 în dosarul nr._ * pe rolul Tribunalului Iași, în data de 7.06.2006.
În Capitolul Termenele ( art. 101 – 104) codul de procedură civilă stabilește modalitatea de calcul și momentul de la care începe să curgă cât și sancțiunile procedurale în cazurile în care partea nu și-a exercitat în termen drepturile procesuale, ori nu a îndeplinit obligațiile impuse prin lege ori de judecător în proces.
În conformitate cu art. 103 alin. (1) Cod procedură civilă „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
(2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.
Coroborând dispozițiile procedurale citate ce se impun a fi raportate la data de 2 octombrie 2015 a declarării apelului și a comunicării hotărârii 15 septembrie 2004, termenul de apel este cu mult depășit, de peste zece ani, cât și de cel al depunerii sentinței civile nr. 467/2004 la dosarul nr._ *.
În ce privește excepția tardivității, apărările apelantei sunt constante fiind invocată nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii la 15.09.2004 în „. de „. – termenul de apel nu a început să curgă la 2 octombrie 2015.
Curtea constată că procedura instituită de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată prin notificare de soțul apelantei, decedat la data comunicării dispoziției emise de P. Municipiului Iași fiind continuată de aceasta.
În notificare s-a indicat domiciliul în „. 2001, celelalte componente ale adresei fiind corect menționate, loc în care s-a comunicat și dispoziția Primarului și sentința (fila 21 dosar fond). Erorile materiale din cererea de chemare în judecată sunt rectificate în prima instanță conform art. 132 Cod procedură civilă, cu menținerea aceleiași adrese. Comunicarea Primăriei Municipiului București ( nr._/784/ 04.02.2015) privind crearea „Aleii Trestiana” în anul 1974 nu face referire la nr. 3, . (1), etaj 7, . și nu impun comunicarea, la altă adresă decât aceea din notificare.
Înscrisurile atașate la declarația de apel - la situația de fapt probată – pentru considerentele deja expuse nu înlătură obligațiile părților în proces de a menționa domiciliul și orice schimbare, în condițiile legii sub sancțiunea neluării în seamă și, reținerii ca fiind corect îndeplinit actul de procedură la adresa din notificare.
Cercetările penale atestă că avocatul soțului reclamantei a acționat și după decesul acestuia conform legii și a mandatului încredințat, cererea de modificare a acțiunii fiind depusă la solicitarea soției supraviețuitoare și moștenitoare legală care a continuat procesul în nume propriu. Drepturile procesuale în prezenta cauză în primă instanță sunt exercitate personal de parte, citată la domiciliul arătat în cererea de modificare a acțiunii și lege și unde s-a comunicat și sentința ca act de procedură.
Susținerile privind nulitatea cererii de chemare în judecată nu produc efectele pe care le dorește reclamanta, în sensul că termenul de apel nu a început să curgă. Momentul calculării termenului și legalității comunicării nu sunt date de persoana care a scris adresa pe plic ci de faptul că cererea de modificare a acțiunii este formulată de reclamantă, semnată de aceasta ceea ce se poate constata printr-o simplă comparare a semnăturii ce cuprinde aceeași redare a literelor. Considerăm că nu se poate trece de ceea ce s-a statuat deja, asupra legalității comunicării sentinței printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a puterii lucrului judecat dat fiind procesul între părți cu același obiect.
În ansamblul probator administrat în cauză și a actelor de procedură efectuate în ce o privește pe reclamantă se constată preocuparea reprezentantului legal al acesteia începând cu anul 2006, privind mandatul pretins nelegal al avocatului ales de soțul său predecedat la introducerea acțiunii, prin exercitarea dreptului de a formula acțiuni, cereri între care și plângerea penală.
Se omite însă și nu sunt făcute apărări cu privire la dovada de primire și procesul-verbal de predare a sentinței civile nr. 467/2004 din 15.09.2004 – cu excepția celor privind categoria, denumirea arterei de circulație – prin prisma art. 100 alin. (4) Cod procedură civilă, care face dovada până la înscrierea în fals. La situația de fapt stabilită, neexistând o înscriere în fals probată în condițiile legii, a incidenței art. 108 alin. (4) Cod procedură civilă, nu se poate reține că termenul de apel calculat conform art. 284 alin. (1) nu a început să curgă pentru reclamantă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată ca fiind întemeiată excepția invocată de pârât și potrivit art. 296 Cod procedură civilă respinge apelul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de F. A. S. împotriva sentinței civile nr. 467 din 16.06.2004 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi - 02 Martie 2016.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, G. P. | |
Grefier, A. H. |
Red. C.S.V.
Tehnoredactat
H.A.
2 ex./ 18.03.2016
Tribunalul Iași:
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 708/2015. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
