Obligaţie de a face. Decizia nr. 68/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 68/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:007._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68/2016
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte ANCA GHIDEANU
Judecător C.-A. S.
Judecător L. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta G. V. împotriva deciziei civile nr. 126/2015 din 05 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar Suiu D. pentru intimații C. C. și C. M. M., lipsă fiind recurenta și intimatul B. R. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată după repunerea pe rol, prin serviciul de registratură s-a depus chitanța nr._/15.02.2016 reprezentând dovada achitării de către intimata C. M. M. a taxei judiciare de timbru de 13 lei pentru repunerea pe rol, de asemenea, la data de 19.02.2016 și 22.02.2016 s-au depus precizări de către recurenta G. V..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra neîncadrării motivelor de recurs formulate de G. V., prin mandatar G. M., în dispozițiile art. 304 punctele 1 - 9 Cod de procedură civilă, invocată, din oficiu, în ședința publică din data de 21.09.2015.
Mandatar Suiu depune la dosar concluzii scrise solicitând a se avea în vedere actele de la dosar. Învederează că nu solicită cheltuieli de judecată și că adresa intimaților C. este cea indicată în cererea de repunere pe rol.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6700/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. R., C. C. și C. M., având ca obiect obligație de a face. De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului B. Ș. R., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 8,30 ha pe raza comunei Bârnova, fiind emis titlul de proprietate nr._/16.07.2003 având ca beneficiare pe reclamantă și pe numita D. E., a cărei unică moștenitoare este reclamanta. Prin încheierea nr. 4396/29.03.2004 a Judecătoriei Iași - Biroul de Carte Funciară s-a admis cererea reclamantei, fiind înscris dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 30.180 mp în cartea funciară numărul 1193 a comunei Bârnova, parcelele 1491 până la 1510.
La data de 06.09.2007 s-a eliberat, în procedura Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 1,2500 ha teren pe raza comunei C., în beneficiul numitului S. Gh. G., din care suprafața de 5000 mp pășuni, în extravilan ., în T 4, P 59/1/53. Prin încheierea nr._/24.10.2007, numitul S. C. și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra parcelelor de: 1.000 mp pășuni, în CF 2836 nr. cadastral 1746 și 4.000 mp livezi, în CF 2837 nr. cadastral 1746, în temeiul TP_/06.09.2007 și a unui certificat de moștenitor. Prin actul de dezmembrare încheiat la BNP I. P., autentificat sub numărul 3194/21.08.2008, numitul S. C. a procedat la dezmembrarea corpului de proprietate de 4.000 mp cu număr cadastral 1747 în trei corpuri distincte cu numerele cadastrale 1747/1 (2.000 mp), 1747/2 (1.869 mp), 1747/3 (131 mp). Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3195/21.08.2008 la BNP I. P., încheiat între S. C. și pârâtul B. Ș. R., cel din urmă cumpără suprafața de 2.000 mp teren extravilan C. categorie de folosință livezi cu număr cadastral 1747/1 înscris în CF 2837 a loc. C. și cota indiviză de 68 mp din terenul în suprafață de 131 mp extravilan C. categorie de folosință livezi cu număr cadastral 1747/3 înscris în CF 2837 a loc. C..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3196/21.08.2008, încheiat între S. C. și pârâții C. C. și C. M.-M., cei din urmă au dobândit în proprietate terenurile în suprafață de 1.869 mp extravilan . folosință livezi cu număr cadastral 1747/2 înscris în cartea funciară 2837 a localității C. și cota indiviză de 68 mp din terenul de 131 mp categorie de folosință livezi cu număr cadastral 1747/3 înscris in CF 2837 a localității C.. Conform mențiunilor celor două acte autentice de vânzare-cumpărare vânzătorul a declarat că terenul astfel achiziționat l-a dobândit în baza CM nr. 87/11.05.2007, iar anterior a fost dobândit de autorul acestuia în baza Legii nr. 18/1991 conform TP 577/1991 (în fapt adeverința de proprietate nr 577/1991, așa cum rezultă din CM suplimentar 87/11.05.2006 emis de BNP C. R. D.). Extrasul de carte funciară pentru informare, eliberat o zi mai târziu față de data autentificării, menționează și acesta la înscrieri privitoare la dreptul de proprietate drept justificativ al proprietății numitului S. C., alături de CM suplimentar 87/2007 și încheierea nr._/2007, titlul de proprietate nr._/2007.
Prin încheierile nr._/25.08.2008 și_/25.08.2008 emise de OCPI Iași au fost admise cererile cumpărătorilor B. Ș. R. și C. C. și C. M.-M. de intabulare a dreptului de proprietate al acestora asupra suprafețelor de teren achiziționate de 2.000 mp și respectiv de 1.869 mp.
Prin adresa nr. 431/12.09.2008, OCPI a răspuns unei cereri a reclamantei, prin care aceasta solicita verificarea propriei sale documentații cadastrale cu număr de înregistrare la OCPI Iași_/11.02.2014 întocmită de PFA Ionascu N.. Potrivit conținutului acestei adrese, OCPI a constatat că amplasamentul identificat de PF Ionascu este deplasat față de poziția corectă și există suprapuneri de amplasament cu două documentații care au obținut număr cadastral pe UAT Bârnova și anume 1615 pentru proprietar B. M. și 1747 pentru proprietar S. C.. Din adresă mai rezultă că reclamanta a solicitat sistarea operațiunilor cadastrale aferente celor două documentații, iar OCPI Iași a comunicat faptul că acestea au fost deja întocmite și au obținut număr cadastral pe UAT C., astfel încât trebuie făcută o cerere la OCPI pentru notarea stării de litigiu în carte funciară, cerere care trebuie sprijinită pe un act care să probeze litigiul.
Pe cale de consecință, așa cum rezultă și din sentința civilă nr._/12.11.2009 a Judecătoriei Iași, în cursul anului 2008 reclamanta a formulat trei acțiuni în justiție: prima înregistrată sub număr de dosar_/245/2008, având ca obiect constatarea nulității absolute a TP nr._/06.09.2007 emis pe numele S. C., a doua înregistrată sub număr de dosar_/245/2008, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3195/21.08.2008 încheiat între S. C. și pârâtul B. R. Ș. și a treia înregistrată sub număr de dosar_/245/2008, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3196/21.08.2008 încheiat între S. C. și pârâții C. C. și C. M.-M.. Cele trei acțiuni au fost conexate sub număr unic de dosar_/245/2014, fiind soluționate definitiv prin sentința civilă nr._/12.11.2009 a Judecătoriei Iași, în sensul respingerii cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare ale pârâților, după ce în prealabil instanța a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect constatare nulității absolute a titlului de proprietate al vânzătorului Serverin C..
A mai reținut instanța de fond că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că expertul a identificat suprafețele de teren și a constatat că, potrivit inventarului de coordonate din sistemul național de referință, proprietățile pârâților se află de fapt pe administrativul comunei Bârnova (la fel ca și terenul reclamantei), deși în actul de vânzare-cumpărare al pârâților, în încheierile de înscrierea a dreptului, planurile de amplasament si delimitare acestea apar ca fiind în raza comunei C.. De asemenea, expertul a stabilit că amplasamentele suprafețelor de teren de 1.869 mp și respectiv 2.000 mp dobândite de cumpărătorii pârâți în cauza de față de la vânzătorul S. C. nu sunt în concordanță cu amplasamentul pe care a fost pus în posesie vânzătorul, conform titlului de proprietate. Expertul a concluzionat că există suprapunere între amplasamentele (conform cărții funciare) ale suprafețelor de teren dobândite de pârâți, cu amplasamentul suprafețelor de teren reconstituit reclamantei prin titlul de proprietate, precizând că întocmirea documentațiilor cadastrale s-a efectuat în ani diferiți, în sisteme de coordonate diferite iar la nivelul anului 2008, când s-a efectuat dezmembrarea suprafeței de teren de 4.000 mp vândută ulterior pârâților, OCPI Iași nu dispunea de o dotare tehnică performantă, fapt ce a făcut posibilă avizarea documentației de dezmembrare astfel cum a fost ea întocmită pentru vânzător (adică în mod greșit) fără a fi sesizate limitele dintre cele două unități teritoriale și suprapunerea reală de amplasamente. Expertul a mai constatat și faptul că au existat două extrase de plan parcelar diferite, cu reprezentarea suprafeței de teren de 4.000 mp, respectiv: unul parafat de Primăria comunei C., semnat fără indicarea persoanei care a aplicat semnătura, nedatat la Primăria C., purtând și parafa OCPI Iași sub nr._/17.11.2008 în care suprafața de 5.000 mp apare ca un corp unitar; altul, de asemenea vizat de Primăria C. la 23.10.2007, semnat fără indicarea persoanei care a aplicat semnătura, purtând și parafa OCPI Iași sub nr._/19.11.2008 în care suprafața de 4.000 mp apare reprezentată ca un corp separat de suprafața de 1.000 mp și, conform concluziilor expertului, translat pe UAT Bârnova. Cu privire la aceste ultime constatări ale expertului, instanța de fond a reținut că acestea sunt aceleași cu cele ale expertului A. C., care a întocmit raportul de expertiză în dosarul_/2008.
A mai reținut prima instanță că, potrivit răspunsului la interogatoriul luat pârâtei Comisia Locală C. de Fond Funciar în dosarul atașat nr._/245/2008, aceasta arată că planul de amplasament pe care și-l asumă ca fiind conform cu realitatea, același care corespunde cu schița cadastrală a fișei nr. 577 din anexa 2 a poziția 211 care a stat la baza emiterii TP al autorului S. C., este cel avizat la 23.10.2007, în care suprafața de 4.000 mp apare reprezentată ca un corp separat de suprafața de 1.000 mp.
Față de probatoriile administrate, prima instanța a reținut că amplasamentele suprafețelor de teren dobândite de pârâți prin cele două acte de vânzare-cumpărare se suprapun cu amplasamentul terenului reconstituit reclamantei (suprapunere de tip real, conform concluziilor expertizei și adresei OCPI nr. 4520/856/14.04.2014 depusă la dosar la 15.04.2014). Suprapunerea de amplasamente s-a produs după momentul eliberării titlului de proprietate nr._/06.09.2007, când suprafața de 5.000 mp menționată în titlul vânzătorului ca parcelă unică P 59/1/53 în . folosință pășuni, a fost scindată în 2 parcele, una de 1.000 mp și alta de 4.000 mp, având categorii de folosință diferite (pășune și respectiv livadă), vecinătăți diferite, pe baza unui plan de amplasament vizat de Primăria C. la 23.10.2007. Astfel scindat terenul, conform planului vizat de Primăria C. la 23.10.2007, respectiv sub forma a două parcele având categorii de folosință diferite, a fost înscris de titular în cartea funciară prin încheierea nr._/24.10.2007 emisă de OCPI Iași. Ulterior același titular a întocmit documentația cadastrală de dezmembrare a celor 4.000 mp de către vânzător, dezmembrare care s-a făcut cu scop de vânzare. Documentația cadastrală de dezmembrare s-a recepționat de către OCPI ca atare, deși coordonatele plasau aceste suprafețe de teren într-o altă unitate administrativ teritorială decât cea în care s-a deschis cartea funciară, iar vecinătățile și categoria de folosință nu mai corespundeau cu cele din titlul de proprietate al titularului dreptului dezmembrat. De asemenea, s-a reținut că ceea ce pârâții au achiziționat prin cele două acte de vânzare-cumpărare au fost două suprafețe de teren cu un amplasament deja stabilit conform documentației cadastrale de dezmembrare întocmită de vânzător în scop de vânzare, documentație avizată de OCPI Iași. Prin urmare, pârâții nu au cumpărat doar două suprafețe de teren individualizate ca întindere, ci și ca amplasament precizat în documentația cadastrală recepționată de OCPI (vânzătorul înstrăinează suprafața …cu număr cadastral …înscris în cartea funciară…, cu dimensiunile și vecinătățile din schița de plan cadastrală ce face parte integrantă a contractului). Obiectul material al actului de vânzare-cumpărare, lucrul vândut, a fost individualizat nu numai prin dimensiune, ci și prin atributele menționate în schița de plan recepționată de OPCI ce a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 1075 - 1077 cod civil (dispoziții legale invocate de reclamantă), orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. Creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a făcut cu încălcarea obligației de a nu face și poate cere a fi autorizat a distruge el însuși, pe cheltuiala debitorului afară de dezdăunări. Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire cu cheltuiala debitorului. De asemenea, conform statuărilor instanței de control judiciar, instanța de fond a reținut că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 89 alin. 5 din Ordinul 633/2006 (în vigoare la data cererii), potrivit cărora „Prin modificare de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil (6) Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.”
Aplicând dispozițiile legale anterior menționate la situația litigioasă dedusă judecății, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de disp. art. 1075 - 1077 Cod civil coroborate cu art. 9 alin. 5 și 6 din Ordinul 633/2006. Calitatea procesuală activă și respectiv pasivă a părților în cauza de față este justificată de calitatea acestor de proprietari asupra terenurilor dobândite în proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate finalizată cu emiterea unui titlu de proprietate și respectiv prin două acte de vânzare-cumpărare. Raportul juridic civil de tip real se caracterizează prin aceea că, sub aspectul conținutului său, subiectul activ determinat (proprietarul) are în principiu dreptul de a se bucura de toate prerogativele legale ale proprietății, în timp ce subiectul pasiv - nedeterminat are ca obligație corelativă pe aceea de a nu face nimic de natură să aducă atingere exercițiului dreptului real de către titularul său. Așadar, în raporturile juridice de tip real, obligația negativă generală a subiectului pasiv este de a nu face acte de natură să impieteze/stânjenească exercițiul proprietății pentru subiectul activ, aceasta desprinzându-se din disp. art. 480 Cod civil. În măsura în care subiectul pasiv din raportul juridic de tip real încalcă obligația generală de a nu face, proprietarul poate uza de mijloacele legale de apărare care sunt directe și indirecte. Astfel, în mod direct, când este afectat în substanța sa, dreptul real poate fi apărat pe calea acțiunilor reale, petitorii. Indirect, dreptul poate fi apărat pe calea acțiunilor posesorii dar și a celor personale - în acest din urmă caz este fiind însă necesar ca proprietarul să intre și într-un raport juridic obligațional cu un terț. Dispozițiile art. 1075-1077 Cod civil sunt aplicabile numai raporturilor juridice de tip obligațional (de creanță), fapt care rezultă din formularea textului și din topologia acestuia. Raportul juridic obligațional se naște nu numai din convenție, ci și din delictul de tip civil. Astfel, acțiunile prin care un terțul stânjenește proprietarul în exercițiul prerogativelor sale, fără a-i afecta dreptul însuși în substanța sa, au natura unui delict civil.
În consecință, instanța de fond a reținut că trebuie analizat dacă pârâții, prin acțiunile lor, au săvârșit un delict de tip civil, de natură să stânjenească dreptul de proprietate al reclamantei, singurul de natură să justifice nașterea în persoana acestora a unei obligații de a face, obligație la executarea căreia să fie constrânși prin hotărârea judecătorească, astfel încât să repare prejudiciul produs reclamantei (stânjenirea sa în exercițiul prerogativelor de proprietar).
În ceea ce privește aplicarea în cauză și a dispozițiilor art. 86 alin. 5 și 6 din Ordinul 633/2006, instanța de fond a reținut că acest text recunoștea posibilitatea modificării cărții funciare numai pentru titularul dreptului de proprietate. Modificarea, conform textului de lege, se rezumă la schimbarea unor aspecte tehnice ale imobilului, fără a afecta esența dreptului.
Având în vedere și dispozițiile obligatorii ale instanței de control judiciar, prima instanță a constatat că textul indicat instituie nu numai o posibilitate a proprietarului de a cere modificarea cărții funciare, ci și o datorie a sa, atunci când schimbarea unor aspecte tehnice ale imobilului proprietatea sa se impune determinat de faptul că, în forma existentă, înscrierea în carte funciară afectează dreptul de proprietate al unei alte persoane. Așadar, prin faptul că este afectată și o altă proprietate, s-ar justifica sancționarea (pe calea hotărârii judecătorești de obligare) a pasivității sau opoziției pârâților la a face ceva ce legea prevede drept o facultate a acestora. Desigur, nu trebuie pierdut din vedere că textul indicat definește operațiunea de modificare prin limitele acesteia: nu trebuie să afecteze substanța dreptului înscris asupra celui imobil care suferă schimbarea aspectelor tehnice.
În speță, reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați să rectifice cărțile funciare în care este înscris dreptul lor de proprietate (sub sancțiunea plății de daune cominatorii, cerere formulată pentru prima dată în faza rejudecării), arătând că, prin înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, pârâții invocă o aparență de drept și încearcă să intre în posesia terenului proprietatea acesteia, fiind prejudiciată. Or, solicitând obligarea pârâților la rectificarea/modificarea cărții funciare, reclamanta nu a indicat în concret în ce ar trebui să constea modificarea care să le revină în sarcină, finalitatea urmărită fiind ca această suprapunere să fie eliminată.
A mai reținut instanța de fond că, deși o suprapunere în evidențele cadastrale nu poate fi decât prejudiciabilă pentru orice proprietar (publicitatea imobiliară trebuind să contribuie la certitudinea circuitului civil), pentru soluționarea cauzei de față, în baza temeiurilor de drept indicate, relevantă este cercetarea atitudinea pârâților chemați în judecată și măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru modificarea cărții funciare. Or, din întreg probatoriul administrat rezultă că sursa suprapunerilor o constituie documentația tehnică de cadastru întocmită chiar de vânzător după emiterea titlului de proprietate, documentație ce a avut la bază un extras de plan parcelar vizat de Primăria Comunei C., recepționat de OCPI Iași și care este parte integrantă a actului de proprietate al cumpărătorilor (prin p.a.d. recepționat de OCPI). Față de această situație, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei, de obligare a pârâților de a face/de a modifica înscrierile cărților funciare, astfel încât să se ajungă la eliminarea acestei suprapuneri, este neîntemeiată. Astfel, din perspectiva art. 1075 - 1077, înscrierea în cartea funciară a terenului, cu ale sale coordonate de amplasament, nu s-a făcut de către cumpărătorii-pârâți, ci de către vânzător, cumpărătorii achiziționând bunul individualizat în planul de amplasament parte a contractelor de vânzare-cumpărare. Suprapunerea are legătură cauzală cu prima întabulare a dreptului făcută de vânzător și cu documentația cadastrală de primă întabulare, moment la care s-a produs modificarea față de amplasamentul din titlu. După acest moment nu se remarcă alte modificări de ordin tehnic în între efectul suprapunerii și fapta pârâților de a fi cumpărat două suprafețe de teren înscrise în cartea funciară, ce ulterior s-au dovedit a fi în suprapunere cu terenul reclamantei. Pentru aceste considerente condițiile răspunderii tip delictual - singura care poate justifica obligarea pârâților în temeiul art. 1075 - 1077 Cod civil, de a face atunci când reclamantul tinde să își apere dreptul de proprietate - nu sunt îndeplinite în cauză. Cu privire la această concluzie, instanța de fond a arătat că analiza făcută privește strict situația mențiunilor din cartea funciară, ce face obiectul cauzei.
Din perspectiva art. 89 alin. 5 și 6 din Ordinul 633/2006, prima instanță a constatat că cererea reclamantei excede sfera simplei modificări de carte funciară, operațiune care privește exclusiv aspecte tehnice și nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil. Înscrierile din cărțile funciare ale pârâților concordă cu actele acestora de proprietate, fapt ce rezultă din copia cărții funciare, actele de proprietate și din expertiză. Neconcordanța apare între actul de proprietate al pârâților-cumpărători și actul de proprietate al autorului acestora - vânzătorul, dar instanța de fond a reținut că nu a fost învestită să se pronunțe cu privire la legalitatea acestor acte. Mai mult, verificarea legalității acestor acte a făcut obiectul unei alte cauze. Concordanța dintre cartea funciară și actele de proprietate ale pârâților face ca solicitarea reclamantei să echivaleze cu modificarea actului de proprietate însuși, fapt care, implicit, afectează esența dreptului descris în act, cu atributele sale din care fac parte și categoria de folosință, vecinătățile, dimensiunile pe laturi, așa cum apar în schița de plan cadastrală parte integrantă a contractului. Or, nu este posibil ca, pe calea obligării pârâților la modificarea cărții funciare, reclamanta să obțină ca efect final anihilarea validității operațiunii juridice de vânzare cumpărare însăși, care a făcut obiectul înscrierii în cartea funciară, deși actul juridic de dobândire al pârâților nu a fost anulat.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților de a face (de a modifica înscrierea în cartea funciară).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta G. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 126/2015 din 05 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă s-a respins apelul formulat de reclamanta G. V. împotriva sentinței civile nr. 6700/09.05.2014 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost păstrată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta G. V. a solicitat obligarea pârâților la rectificarea cărților funciare nr. 3515 și nr. 3516 a UAT C., invocând în drept disp. art. 1075 - 1077 Cod civil, precum și disp. art. 89 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006.
În speță, reclamantei G. V. și numitei D. V. E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8,30 ha teren, fiind emis titlul de proprietate nr._/16.07.2003. Din cuprinsul acestui titlu de proprietate rezultă că suprafața de 8,3 ha teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate se află situată în extravilanul mun. Iași - zona Bucium. Prin încheierea nr. 4396/29.03.2004 a Judecătoriei Iași - Biroul de Carte Funciară s-a admis cererea reclamantei, fiind înscris dreptul de proprietate al acesteia pentru o suprafață de 29.004 m.p. în cartea funciară numărul 1193 a loc. Bârnova, nr. cadastral 1491 - 1510.
Ulterior, la data de 06.09.2007, a fost emis titlul de proprietate nr._ prin care s-a reconstituit numitului S. Gh. G. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,25 ha teren situat pe raza .. În această suprafață totală de 1,25 ha teren este inclusă și o suprafață de 5000 m.p., categoria „pășuni”, situată în extravilanul ., P 59/1/53. Prin încheierea nr._/24.10.2007, numitul S. C. și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra parcelelor în suprafață de 1000 m.p. - CF 2836, nr. cadastral 1746, și în suprafață de 4000 m.p. - CF 2837 nr. cadastral 1747, în baza titlului de proprietate nr._/06.09.2007, a certificatului de moștenitor nr. 87/11.05.2007 și a încheierii de rectificare nr. 7765/10.10.2007. Pentru imobilul în suprafață de 4000 m.p., proprietarul S. C. a întocmit în anul 2008 documentația tehnică cadastrală de dezlipire a numărului cadastral 1747, care a fost avizată cu numărul_/14.08.2008, prin dezmembrare corpul de proprietate având următoarea compunere: numărul cadastral 1747/1 cu suprafața de 2000 m.p.; numărul cadastral 1717/2 cu suprafața de 1869 m.p.; numărul cadastral 1717/3 cu suprafața de 131 m.p. cale de acces. După dezmembrare, proprietarul S. C. a procedat la înstrăinarea acestor suprafețe de teren.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3195/21.08.2008, S. C. a vândut pârâtului B. R. Ș. suprafața de 2000 m.p. teren situat în extravilanul . folosință „livezi”, nr. cadastral 1747/1, înscris în Cartea funciară nr. 2837 a loc. C., precum și cota indiviză de 68 m.p. din terenul în suprafață totală de 131 m.p., situat în extravilanul . folosință „livezi”, nr. cadastral 1747/3, înscris în Cartea funciară nr. 2837 a loc. C.. Prin încheierea nr._/05.09.2008 a OCPI Iași a fost admisă cererea pârâtului B. R. Ș., cu privire la imobilul în suprafață de 2000 m.p. situat în extravilan . Cartea Funciară 3515 a .. cadastral 1747/1, dispunându-se înscrierea dreptul de proprietate al acestuia.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3196/21.08.2008, S. C. a vândut pârâtului C. C., căsătorit cu pârâta C. M. - M., suprafața de 1869 m.p. teren situat în extravilanul . folosință „livezi”, nr. cadastral 1747/2, înscris în Cartea funciară nr. 2837 a loc. C., precum și cota indiviză de 68 m.p. din terenul în suprafață totală de 131 m.p., situat în extravilanul . folosință „livezi”, nr. cadastral 1747/3, înscris în Cartea funciară nr. 2837 a loc. C.. Prin încheierea nr._/05.09.2008 a OCPI Iași a fost admisă cererea pârâților C. C. și C. M. - M., cu privire la imobilul în suprafață de 1869 m.p. situat în extravilan . Cartea Funciară 3516 a .. cadastral 1747/2, dispunându-se înscrierea dreptul de proprietate al acestora. Prin încheierea nr._/05.09.2008 a OCPI Iași a fost admisă cererea pârâților C. C. și C. M. - M., cu privire la imobilul - cota indiviză de 63 m.p. din . suprafață totală de 131 m.p., situat în . Cartea funciară nr. 2837 a .. cadastral 1747/3, dispunându-se înscrierea dreptul de proprietate al acestora.
În ambele contracte de vânzare-cumpărare se menționează faptul că vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat prin moștenire, în baza certificatului de moștenitor suplimentar nr. 87/11.05.2006 și a încheierii de rectificare nr. 7465/2007 la BNP C. R. D., iar anterior terenul a fost dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 577/1991 eliberat de Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Cu privire la această mențiune, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, instanța de apel reține că este vorba despre adeverința nr. 577/1991, prin încheierea nr. 7465/10.10.2007 dispunându-se rectificarea certificatului de moștenitor nr. 87/2006 în sensul că terenul în suprafață totală de 1,25 ha ce formează masa succesorală a defunctului S. G. a fost dobândit de către acesta prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr._/06.09.2007.
Din cuprinsul expertizei efectuate în prima fază procesuală rezultă că amplasamentul suprafeței de 1869 m.p. teren dobândite de pârâții C. C. și C. M. M. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3196/21.08.2008 nu este în concordanță cu amplasamentul pe care a fost pus în posesie vânzătorul S. C. conform titlului de proprietate nr._/06.09.2007. De asemenea, interpelat fiind expertul dacă există suprapunere între amplasamentul suprafeței de 1869 m.p. teren, amplasamentul cărții funciare pentru această suprafață de teren și terenul deținut de către reclamantă în baza titlului de proprietate nr._/16.07.2003, acesta precizează că există suprapunere cu numărul cadastral 1505 pe o suprafață de 1274 m.p. teren și cu numărul cadastral 1504 pe o suprafață de 499 m.p. teren.
Tot din cuprinsul expertizei rezultă că amplasamentul suprafeței de 2000 m.p. teren dobândit de pârâtul B. R. Ș. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3195/21.08.2008 nu este în concordanță cu amplasamentul pe care a fost pus în posesie vânzătorul S. C., conform titlului de proprietate nr._/06.09.2007. De asemenea, cu privire la această suprafață, expertul precizează că există suprapunere cu numărul cadastral 1504 pe o suprafață de 774 m.p. teren și cu numărul cadastral 1503 pe o suprafață de 634 m.p. teren.
În consecință, față de toate probele administrate în cauză, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a constatat că există suprapunere între suprafețele de teren dobândite de către pârâți prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 3195/21.08.2008 și nr. 3196/21.08.2008 și suprafețe de teren înscrise în titlul de proprietate al reclamantei. Totodată, instanța de apel constată că în titlul inițial de proprietate nr._/06.09.2007, emis pe numele S. Gh. G., este înscrisă o suprafață de 5000 m.p., categoria „pășuni”, în extravilanul ., P 59/1/53. Ulterior, această suprafață de teren a fost scindată în două parcele, respectiv o parcelă în suprafață de 1000 m.p. teren și o parcelă în suprafață de 4000 m.p. teren, pe baza unui plan de amplasament vizat de Primăria . de 23.10.2007. Acest plan de amplasament face parte din documentația cu nr. cadastral 1746 și 1747, proprietarul S. C. înscriind în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra celor două suprafețe de 1000 m.p. și de 4000 m.p. (și nu asupra suprafeței de 5000 m.p. înscrisă în titlul de proprietate), potrivit încheierii nr._/26.10.2007. Ulterior, potrivit actului de dezmembrare autentificat sub nr. 3194/21.08.2008, suprafața de 4000 m.p. teren cu nr. cadastral 1747, înscrisă în Cartea funciară nr. 2837 a loc. C., a fost dezmembrată în 3 loturi astfel: un lot în suprafață de 2000 m.p. cu nr. cadastral 1747/1, un lot în suprafață de 1869 m.p. cu nr. cadastral 1747/2 și un lot în suprafață de 131 m.p. cu nr. cadastral 1747/3. Documentația cadastrală de dezmembrare a fost recepționată de OCPI, deși suprafețele respective de teren se aflau pe teritoriul UAT Bârnova și nu pe teritoriul UAT C., (unde s-a deschis cartea funciară). De altfel, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul menționează faptul că la momentul întocmirii documentației tehnice cadastrale de primă înregistrare pentru suprafața de 4000 m.p. teren, acest imobil a fost mutat pe UAT Bârnova, iar în documentație a fost schimbată categoria de folosință în arabil pe planul de amplasament și în livadă atât pe tabelul de mișcare parcelară cât și la categorii de folosință teren. De asemenea, precizează expertul că avizarea documentației tehnice a fost făcută, potrivit actelor, pe UAT C., dar conform sistemului de coordonate, acest imobil a fost identificat pe UAT Bârnova. Ulterior dezmembrării suprafeței de 4000 m.p. și recepționării documentației cadastrale de dezmembrare de către OCPI, loturile formate ca urmare a dezmembrării au fost înstrăinate de S. C. pârâților din prezenta cauză, prin cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Pe cale de consecință, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a reținut că pârâții, prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, au achiziționat două suprafețe de teren cu un amplasament deja stabilit potrivit documentației cadastrale de dezlipire întocmită de vânzător și avizată de OCPI. Astfel, suprafețele de teren cumpărate de pârâți au fost individualizate atât ca dimensiune, cât și prin atributele menționate în schița de plan recepționată de OCPI ce a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară. În cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare au fost precizate în mod clar amplasamentele suprafețelor de teren înstrăinate, fiind indicate numerele cadastrale, numerele de carte funciară, vecinătățile.
În consecință, înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară este concordantă cu actul care justifică proprietatea acestora, respectiv cu cele două contracte de vânzare-cumpărare.
Se mai reține de către instanța de apel că, potrivit disp. art. 89 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006, „prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil”, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol „Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară”.
Astfel, față de dispozițiile legale menționate, instanța de apel reține că modificarea de carte funciară se poate face doar la cererea titularului dreptului de proprietate, în baza actelor doveditoare, prin modificare urmărindu-se schimbarea unor aspecte tehnice ale imobilului, fără ca prin această operațiune să fie afectată esența dreptului înscris asupra imobilului. Art. 86 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006 condiționează modificarea cărții funciare de existența unei neconcordanțe între înscrierile din Cartea Funciară și situația juridică reală, respectiv conținutul dreptului de proprietate dovedit prin acte.
Or, în speță, în condițiile în care înscrierile din cărțile funciare ale pârâților sunt în concordanță cu actele de proprietate ale acestora, respectiv cu cele două contracte de vânzare-cumpărare, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată. În condițiile în care există concordanță între actele de proprietate ale pârâților și înscrierile din cărțile funciare și în condițiile în care imobilele cumpărate de pârâți sunt clar identificate (prin numere cadastrale, vecinătăți, dimensiuni) în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, instanța de apel reține că obligarea pârâților la modificarea cărților funciare ar avea drept consecință afectarea esenței dreptului de proprietate al pârâților.
Pe cale de consecință, față de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța de apel conchide că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta G. V..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta G. V., prin mandatar G. M..
În motivarea recursului, arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că S. C. a realizat cartea funciara a terenului, deoarece - așa cum a recunoscut și declarat expertului A. - la data aceea făcuse un antecontract de vânzare-cumpărare cu numitul Suiu D. (mandatarul soților C.) care s-a ocupat de obținerea tuturor documentelor până în momentul vânzării între el C. C. si C. M. M. și respectiv Banceanu R. Ș., acte care au fost depuse și la prima instanță.
Recurenta învederează că tot numitul Suiu D. a semnat, sau mai bine zis a vizat, acel document despre care instanța face vorbire, reușind să facă dezmembrarea celor 5000 mp de teren din categoria de folosință pășune în categoria de folosință livezi. Din punct de vedere tehnic, aceasta este imposibil, dar în speță s-a comis o fraudă. Acest document nu face parte din titlul de proprietate, din fișa de punere în posesie. Susține recurenta că este un fals. Mai mult, acel document nu are un număr de înregistrare la Primăria C..
G. V. pretinde că, pentru livada pe care au întabulat-o, intimații ar trebui să aibă unele documente de înscriere a unei categorii de folosință (pășuni așa cum rezultă din titlul de proprietate în altă categorie, așa cum este legal și tehnic). În acest mod au mutat amplasamentul la peste 200 de metri de unde este de fapt proprietatea lor, primită cu titlu de proprietate.
La sesizarea pe care a făcut-o Prefectului de Iași, arată că Primarul comunei C. declară că documentul este un act fals și că a dobândit o carte funciară falsă. Niciodată experții nu a spus că cartea funciară a fost corect realizată, ci a fost materializată cu acel fals neînregistrat. Toate schițele care stau la baza realizării unui act se emit cu numere de înregistrare. Consideră că instanța a reținut eronat că acel document ar avea o valoare juridică, mai ales că nu face parte din titlul de proprietate și nu este nici o anexă a titlului de proprietate, ci este o hârtie semnată de cineva despre care nu știe dacă este chiar primarul. Dacă acel fals nu exista la dosar, acea dezmembrare nu ar fi existat.
Recurenta invocă articolul 304 punctele 4, 5, 7, 8, 9 din Codul de procedură civilă, anume interpretarea greșită a documentelor care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale. Învederează că instanta de fond a impus acea expertiză pentru a clarifica cine a avut terenul, pe raza cui a fost, dacă este cartea funciară pe altă localitate și ca urmare a acelei expertize nu reține nimic din ce a scris expertul.
Mai mult, susține că a fost pusă în posesie în anul 2003 și că în anul 2008 avea posesia iar instanța trebuia să țină cont de aceste aspecte în stabilirea adevărului. Practic, dacă ar fi să se facă o analiză a ceea ce s-a întâmplat, nu mai era necesară nici măcar o expertiză, pentru că nu s-a ținut cont de concluziile expertului, care spune clar că este o ilegalitate.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă.
Din oficiu, s-a pus în discuție neîncadrarea motivelor de recurs în art. 304 Cod procedura civilă. Curtea constată că în cauză operează excepția nulității recursului, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul de procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Una dintre cerințele ce trebuie îndeplinite în recurs este aceea a motivării căii de atac, prin indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, conform articolului 302 indice 1 alineat 1 litera c) Cod procedură civilă. Nu orice nemulțumire a părții față de soluția din apel poate constitui motiv de recurs, ci numai acele critici care se încadrează în articolul 304 Cod procedură civilă, punctele 1 - 9.
Sancțiunea procedurală a nemotivării recursului în conformitate cu cerințele celor două texte evocate (art. 302 indice 1 și art. 304) este aceea a nulității recursului, după cum stabilește alineatul (1) al articolului 306 Cod procedură civilă.
Curtea de apel notează că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005) a marcat - în materie de procedură civilă - o schimbare a concepției legiuitorului român în materia recursului, acesta devenind dintr-o cale ordinară de atac una extraordinară.
Expresie a acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motivele de nelegalitate expres și limitativ enunțate de articolul 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă. Au fost - astfel - abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, texte potrivit cu care în recurs se putea invoca greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Instanța de secund control judiciar constată că toate criticile expuse în declarația de recurs se circumscriu erorilor pretins comise de instanța de apel în stabilirea situației de fapt și nepronunțării asupra unor dovezi pe care recurenta le consideră hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel cum s-a menționat, asemenea argumente nu se încadrează în vreunul dintre punctele articolului 304 Cod procedură civilă, reprezentând motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea extraordinară de atac a recursului.
Curtea notează că G. V. invocă mai multe puncte ale art. 304 Cod procedură civilă (4, 5, 7, 8 și 9). Criticile dezvoltate - însă - nu pot fi subsumate respectivelor texte procedurale.
Astfel, se observă că punctul 4 vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, despre care nu se face vorbire în motivarea recursului. Punctul 5 privește încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alineat (2) Cod procedură civilă, dar nu există o asemenea susținere în memoriul de recurs.
Curtea constată, de asemenea, că recurenta nu invocă nemotivarea deciziei din apel ori prezența în decizie a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, în accepțiunea punctului 7 al articolului 304 Cod procedură civilă. Instanța de secund control judiciar reține și că nu se pune în discuție greșita interpretare a actului juridic dedus judecății (în sensul punctului 8 al art. 304) și că nu se susține lipsa de temei legal a deciziei tribunalului ori încălcarea sau greșita aplicare a legii, pentru ca recursul să poată fi încadrat în punctul 9 al art. 304.
Raportat considerentelor expuse, curtea reține că operează în cauză nulitatea recursului, conform articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă, neexistând motive de ordine publică, ce ar fi putut fi puse în discuție și din oficiu, conform alineatului (2) al articolului 306 menționat.
În aplicarea art. 306 alineat (1) Cod procedură civilă, urmează a fi constatată nulitatea recursului. Excepția nulității fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamanta G. V. împotriva deciziei civile nr. 126/2015 din 05 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2016.
Președinte, A. G. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, L. P. |
Grefier, C. A. |
Red. GA
Tehnored. AC/GA
2 ex./22.03.2016
Tribunalul Iași: C. E. C.
C. R.
Judecătoria Iași: C. E. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 141/2016. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 37/2016. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
