Legea 10/2001. Sentința nr. 419/2014. Curtea de Apel IAŞI

Sentința nr. 419/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 575/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 575/2014

Ședința publică de la 27 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. G.

Judecător C. P.

Judecător G. P.

Grefier I. P.

S-a luat spre examinare cererea de recurs formulată de J. V. împotriva sentinței civile nr. 419 din 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, intimat fiind P. M.. B., având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la al doilea termen; prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către J. V. un exemplar al cererii de recurs semnată; s-a solicitat judecata în lipsă.

Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința nr. 419 din 23 aprilie 2014 a Tribunalului V. s-a constatat perimată acțiunea civilă formulată de reclamantul J. P. cu domiciliul în B., ., jud. V., împotriva pârâtului P. mun. B., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:

Asupra acțiunii civile introduse de reclamantul J. P. împotriva pârâtului P. mun. B., înregistrată pe rolul instanței la data de 25.05.2004, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar a rezultat că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 12.02.2012, când Curtea de Apel Iași a respins cererea formulată de reclamant de îndreptare, lămurire și completare a deciziei civile nr. 2/13 ianuarie 2010.

Văzând că în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu.

Constatând că de la data de 12.02.2012 prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii.

Instanța, în baza art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, a constatat perimată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs J. V. invocând următoarele motive:

- Suspendarea judecării acțiunii s-a dispus la inițiativa instanței, și deși tatăl său, în prezent decedat, a formulat numeroase cereri de reluare a judecății, aceasta nu a dat curs acestei soluționării.

În acest mod suspendarea, refuzul reluării judecății cât și constatării perimării i-a împiedicat recurentului și autorului său accesul liber la justiție.

- Instanța de fond nu a depus diligențele necesare pentru a se efectua citarea pe numele moștenirii.

Modalitatea de realizare a procedurii de citare contravine dispozițiilor procedurale, deoarece partea nu a putut să ia cunoștință în mod efectiv de actul procedural.

În acest sens invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene și decizia nr. 1254/22septembrie 2011 a Curții Constituționale în legătură cu comunicarea unui proces verbal de contravenție.

Examinând criticile formulate în raport de soluția pronunțată Curtea constată că recursul este nefondat.

Curtea notează că la data de 4.04.2005 s-a dispus suspendarea judecării cauzei de față în temeiul art. 244 alin.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. 4470/2002, aflat la acel moment în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contrar susținerilor recurentului, ulterior încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății,autorul recurentului nu a formulat nici o cerere de repunere pe rol și nici nu a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare. Grefierul arhivar a întocmit referatul prin care rezultă că dosarul pentru care s-a dispus suspendarea judecății cauzei la 4.04.2004 a fost soluționat irevocabil la 11.02.2013.

Ca urmare a acestui referat și în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă, din oficiu, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se constatat perimarea, dispunându-se citarea părților pentru termenul 9.04.2014.

La acest termen s-a constatat din verificările instanței că reclamantul J. P. a decedat la 14.05.2010, că nu se cunosc moștenitorii acestuia, motiv pentru care s-a dispus citarea pe numele moștenirii și s-a acordat un termen în acest sens la data de 23 aprilie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită.

Prin sentința recurată, instanța a constatat că ultimul act de procedură în cauză s-a realizat la 12.002.2012, când s-a respins cererea de îndreptare și lămurire și completare a deciziei civile nr. 2/13 ianuarie 2010, astfel că de la acest termen a curs termenul de perimare.

Așa fiind, raportat la ultimul act de procedură efectuat în cauza suspendată, 12.02.2012, la faptul că în dosarul pentru care s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 ind.1 Cod procedură civilă s-a soluționat irevocabil la 11.02.2013 și că nici după acest moment nu s-a efectuat vreun act de procedură de natură a întrerupe cursul perimării, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 250 alin.1 Cod procedură civilă și art. 249 Cod procedură civilă.

Așa fiind criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată fiind legală în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de J. V. împotriva sentinței civile nr. 419/2014 din 23.04.2014 a Tribunalului V., sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 iunie 2014.

Președinte,

E. G.

Judecător,

C. P.

Judecător,

G. P.

Grefier,

I. P.

Red.G.E.

Tehnored. P.I.

2 ex. – 11.07.2014

Tribunalul V. – Z. A. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 419/2014. Curtea de Apel IAŞI