Pretenţii. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 173/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 173/2013
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte ANCA GHIDEANU
Judecător C.-A. S.
Grefier L. R.-C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul M. B. P. P., apelanta P. M. B. și pe intimata B.R.D. G. S. G. IAȘI, având ca obiect pretenții, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 516 din 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de_, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 516 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, s-a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a respins - pentru lipsa calității procesuale pasive - acțiunea civilă formulată de reclamanții M. B. și P. M. B., prin reprezentanți legali, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași.
Instanța de fond admisese excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a civilă și dispusese transpunerea dosarului la Secția I civilă.
Față de precizările formulate de reclamanți referitoare la obiectul acțiunii și excepțiile invocate, instanța a analizat cu prioritate excepțiile, conform art. 137 Cod procedură civilă. S-a reținut că excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 5 și 7 alineatele 1 și 2 Cod procedură civilă.
A constatat instanța că reclamanții au arătat că Tribunalul Iași nu are competență teritorială să soluționeze cauza, invocând dispozițiile art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 286 din OUG nr. 34/2006.
Punctul 4 al articolului 10 Cod procedură civilă a fost abrogat expres prin art. 219 pct. 2 din Legea nr. 71/2011, deci, anterior introducerii acțiunii.
În ceea ce privește OUG nr. 34/2006, aceasta privește achizițiile publice, iar art. 286 prevede că sunt de competența tribunalului în circumscripția căruia își are sediul autoritatea contractantă în litigiile legate de procedura atribuirii și cele privind executarea și daunele în contractele de achizițiile publice.
Ori, în prezenta cauză, nu s-a derulat nici un contract de achiziții publice, acțiunea reclamantelor fiind una civilă, respectiv o acțiune în daune.
Instanța a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 244 al. 2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada începerii urmăririi penale în dosarul menționat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. S. G. - Sucursala Iași este, întemeiată având în vedere disp. art. 43 al. 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia „sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică”, astfel că nu au calitate procesuală și nu pot sta în nici un proces.
A mai reținut instanța că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. S. G. - Sucursala Iași este întemeiată și raportat la obiectul acțiunii, așa cum a fost precizat de reclamanți.
Astfel, prin acțiunea introductivă s-a solicitat „obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 581.957,79 lei cu titlu de daune, compusă din 398.526,79 lei reprezentând contravaloare lucrări de refacere executate și decontate și 183,431 lei reprezentând valoarea lucrărilor de refacere rămase de executat”.
Ori, între pârâtă și reclamanții în cauză nu s-a făcut dovada că a existat un contract privind deschiderea vreunui cont.
În lipsa oricărei relații de orice natură între pârâtă și reclamanți nu există nici un temei de fapt și de drept pentru chemarea sa în judecată.
Analizând cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, instanța nu a mai analizat celelalte apărări, referitoare la lipsa concilierii și a utilității acesteia în soluționarea acțiunii pe fond.
Împotriva sentinței au formulat apel de reclamanții M. B., prin P. și P. M. B., arătând că instanța de fond și-a fundamentat motivarea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei pe prevederile art. 43 al. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia „sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică”, concluzionând în mod greșit că acestea nu au calitate procesuală și nu pot sta în niciun proces.
Apelanții învederează în mod nelegal tribunalul a omis prevederile art. 41 al. (2) din vechiul Cod de procedură civilă: „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”. Sucursala are o structură organizatorică proprie și o anume autonomie patrimonială (integrală în raporturile cu terții, dar controlată în raporturile cu societatea de care este dependentă), exercitând - în fapt, fără concretizare juridică formală - atributele principale ale unei persoane juridice.
În opinia apelanților, se produce, în acest mod, un transfer - în limitele stricte ale principiului specialității, - pe seama sucursalei, al capacității de folosință a drepturilor civile, ca și de exercițiu a acestor drepturi, cu privire la obiectul activității sucursalei.
În această situație, consecința care se impune cu necesitate este că sucursala, în limitele menționate, dobândește capacitate de folosință și de exercițiu, putând figura în proces în nume propriu, atât ca reclamantă, pentru realizarea drepturilor născute în cadrul raporturilor comerciale pe care le-a constituit, cât și ca pârâtă, în cadrul răspunderii sale delictuale.
Legiuitorul a instituit prin art. 41 al. (2) din vechiul Cod de procedură civilă o excepție, care trebuie interpretată în sensul că legea acordă, în anumite limite, calitate procesuală pasivă unor asociații sau societăți, sucursala fiind, în sens larg și în condițiile specifice menționate, o societate.
Apelanții susțin că o importantă rațiune practică desăvârșește justețea acestei soluții: exigența unei celerități speciale în rezolvarea litigiilor comerciale, în raport cu mobilitatea acestor raporturi, impusă de o economie dinamică și eficientă, nefiind de conceput ca astfel de litigii să se rezolve în contradictoriu cu societatea comercială cu personalitate juridică, care nu a participat la încheierea și executarea relațiilor comerciale litigioase și nu dispune de probele necesare pentru rezolvarea litigiului.
Ca atare, B.R.D. - Sucursala Iași este o unitate componentă a B. G. S. G. S.A., dar are prin organele sale de conducere un complex de atribuții (întocmește bugete proprii de venituri și cheltuieli, organizează gestiune economică proprie, deschide cont de bancă, exercită politica proprie de personal, întocmește regulamente de organizare și funcționare, precum și regulamente de ordine interioară, execută operațiuni de comerț, participă la negocierea contractelor comerciale și urmărește realizarea acestora) care îi creează o individualitate proprie incontestabilă în cadrul societății.
În acest sens, solicită a se constata că toate documentele emise de B. - Sucursala Iași poartă semnătura directorului general (D. Vîrtu) și stampila entității.
În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, apelanții arată că instanța de fond în mod nelegal a ignorat dispozițiile art. 41 al. (2) din vechiul Cod de procedură și prevederile art. 87 pct. 2 din același cod, care prevăd că pot fi citate persoanele de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei.
De asemenea, tribunalul nu a analizat și nu a consemnat în sentință susținerile reclamanților în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Apelanții învederează că, referitor la posibilitatea unei sucursale de a sta în proces în calitate de pârât, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 906/01.04.1997, unde se arată că, deși nu are personalitate juridică, poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât sucursala este înființată cu fondurile unei societăți ce îi afectează capitalul necesar și o organizează spre a desfășura o activitate economică proprie, în cadrul obiectului ei de activitate.
Având în vedere situația de fapt și de drept prezentată, consideră nelegală sentința instanței de fond, și în consecință, solicită admiterea apelului declarat, modificarea în totalitate sentința instanței de fond în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei B.R.D. - G. S. G. Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca Tribunalul Iași să se pronunțe pe fondul cauzei.
Pe fond, precizează apelanții că obiectul acțiunii îl constituie cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 581.957.79 lei cu titlu de daune, compusă din: 398.526,79 lei cu titlu de daune (reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere executate și decontate în baza facturii fiscale nr. 4001/04.11.2011), în temeiul prevederilor art. 1373, 1349 al. (3) cod civil și 183.431 lei cu titlu de daune (reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere executate și decontate în baza facturii fiscale nr. 4460/14.06.2011) în temeiul prevederilor art. 1373, 1349 al. (3) Cod civil precum și a sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a prețurilor de consum de la data achitării de către reclamante și până la data plății integrale de către pârâtă, în temeiul prevederilor art. 1385 Cod civil.
Deoarece reclamanții au fost în imposibilitate să remedieze lucrările realizate în mod defectuos de titularul contului de garanție deschis la pârâta B. - Sucursala Iași, au achitat cu O.P. nr. 4830/04.11.2011 și O.P. nr. 4831/07.11.2011, factura fiscală nr. 4001/04.11.2011 suma de 398.526,79 lei către un alt executant, S.C. CONREC S.A. B., pentru realizarea lucrărilor în mod corespunzător documentației aferente contractului nr._/28.07.2006. Ulterior, reclamanții au mai achitat cu O.P. nr. 4517/14.06.2012 și O.P. nr. 4518/14.06.2012, factura fiscală nr. 4460/14.06.2012 către același executant.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 al. (3) din Noul Cod civil, conform cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului”. Potrivit prevederilor art. 1373 din Noul Cod civil, „comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia. Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nici o legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate”.
În consecință, speța dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, respectiv al responsabilității juridice ce rezultă din asocierea în vederea desfășurării unei activități sub îndrumarea, direcția și controlul altei persoane. Acest tip de răspundere are conotații economico-sociale, prin corelarea riscurilor cu avantajele activităților desfășurate, respectiv consecințele lor păgubitoare pentru membrii societății.
Deoarece nu există o definiție legală a termenilor de comitent și prepus, în practica judiciară și în doctrină s-a considerat că ceea ce e definitoriu este existența unui raport de subordonare, care își are temeiul în faptul că o persoană fizică sau juridică încredințează unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această însărcinare, decurge posibilitatea comitentului de a da ordine, îndruma sau verifica activitatea prepusului. Răspunderea comitenților este o răspundere indirectă, cu o foarte mare aplicabilitate practică, aceasta pentru a proteja partea păgubită de o eventuală insolvabilitate a prepusului.
Apelanții se referă la raportul de subordonare dintre pârâtă și salariata M. Ș. - I. care, potrivit concluziilor organelor de anchetă ale DNA - Serviciul Teritorial Suceava, consemnate în Ordonanța dată la 26.07.2010 în doarul nr. 22/P/2010, a ajutat reprezentanții S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași la producerea prejudiciului în dauna Primăriei M. B. Acest raport își are izvorul în contractul de muncă, care presupune prepușenia până la proba contrară.
Conform practicii judiciare și doctrinei, pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului trebuie îndeplinite o . condiții generale și anumite condiții speciale. Condițiile generale sunt cele prevăzute de art. 1349 Cod civil, privind răspunderea pentru fapta proprie și anume: existența prejudiciului, existența faptei ilicite a prepusului, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Condițiile specifice acestui tip de responsabilitate sunt: existența raportului de prepușenie și prepusul să fi săvârșit fapta în funcțiile ce i-au fost încredințate.
De asemenea, raportul de subordonare trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei ilicite, altfel spus răspunderea nu va acționa dacă nu există calitatea de comitent. Nu are importanță dacă acea calitate de comitent mai există în momentul introducerii acțiunii.
Apelanții învederează că toate condițiile menționate sunt îndeplinite, deoarece, în urma cercetării efectuată de organele din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Suceava, s-a stabilit că în dauna Primăriei M. B. s-a produs un prejudiciu, prin fapta ilicită a reprezentanților S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași și a salariatei B. - Sucursala Iași, M. Ș. - I.. În dovedirea existenței prejudiciului, a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu arată că au depus la dosarul cauzei Ordonanța dată la 26.07.2010 în ds. nr. 22/P/2010 de către DNA - Serviciul Teritorial Suceava.
Din ordonanța menționată rezultă clar că M. Ș. -I. a săvârșit faptele ilicite în funcția ce i-a fost încredințată de B. - Sucursala Iași, în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Organele de cercetare au stabilit că „S. R. E. (salariată a S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași) a întocmit Ordinul de plată nr. 1003/25.04.2008 pe care l-a prezentat funcționarei bancare M. Ș. - I. de la B. Iași împreună cu copia xerox a adresei nr. 6083/24.04.2008. Din declarația numitei S. R. - E. reiese că inițial funcționarul bancar a refuzat să efectueze plata sumei de 268.536,15 lei din contul de garanții în contul curent al S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași, solicitând originalul adresei nr. 6083/24.04.2008, dar urmare a discuției telefonice avute cu S. D. sau G. E. a acceptat să realizeze transferul banilor, în aceeași zi suma fiind virată ilegal într-un cont curent al firmei”. „Același funcționar bancar de la B. Iași, ce a avizat Ordinul de plată 1006/29.04.2008 ... a acceptat ca în baza copiei xerox a înscrisului nr. 6095/25.04.2008 suma de 130.892,43 lei să fie transferată din contul de garanții într-un cont curent al S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași”.
Odată cu derularea contractului de lucrări nr._/2006, încheiat între M. B. și S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași, pentru executarea obiectivului „Reabilitare și modernizare străzi și parcări în M. B. - Bulevardul M. E.” și cu plata în contul curent al firmei executante a lucrărilor confirmate lunar de dirigintele de șantier, procentul de 5% din aceste sume a fost virat de P. mun. B. în contul de garanții, deschis de S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași la B. - Sucursala Iași (conform adresei emise de unitatea bancară), după cum urmează: la 29.04.2008 suma de 31.904 lei, la 02.06.2008 suma de 32.717,90 lei, la 25.06.2008 suma de 6.825,92 lei și la data de 08.09.2008 suma de 28.549,21 lei.
În fine, apelanții învederează că, potrivit constatărilor organelor de cercetare, menționate în Ordonanța dată la 26.07.2010 în dosarul nr. 22/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Suceava, „toate aceste sume au fost transferate din contul de garanții în contul curent al firmei S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași, în condițiile în care lucrările la obiectivul „Reabilitare și modernizare străzi și parcări în M. B. - Bulevardul M. E.” nu fuseseră efectuate, S. R. E. prezentând pentru aceasta la B. Iași înscrisuri fictive, în copie xerox, acceptate sub această formă de funcționara bancară M. Ș. I.”.
Formulând întâmpinare, intimata solicită respingerea apelului.
Intimata B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași invocă încălcarea dispozițiilor art. 287 al. 1 Cod procedură civilă, în sensul că apelanții nu indică motivele de drept și nici dovezile de care înțeleg să se folosească și fac trimitere la o pretinsă comunicare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pe care nu au atașat-o motivelor de apel și despre al cărui conținut intimata nu are cunoștință.
Pârâta-intimată învederează că, potrivit art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă cerințele de la punctele 3 și 4 ale alin. 1 sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii, acestea putând fi împlinite doar până cel mai târziu la prima zi de înfățisare.
Invocă nulitatea apelului, pentru lipsa timbrajului. Arată că acțiunea în daune este una evaluabilă în bani, astfel că potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997, trebuie timbrată cu ½ din suma achitată cu acest titlu la instanța de fond.
În legătură cu fondul apelului, B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași face următoarele precizări:
Nu există nici o confuzie sau similitudine între asociațiile si societățile fără personalitate juridica și sucursale, acestea din urmă neputând sta în judecată decât dacă sunt autorizate „în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”, astfel cum expres prevăd dispozițiile art. 42 Cod procedură civilă.
În opinia intimatei, nu pot fi primite nici alegațiile apelanților privitoare la „complexul de atribuții” sau la atribuțiile directorului Virtu D., întrucât sunt susținute împotriva dispozițiilor legale din această materie.
Ca urmare, având în vedere că sucursala este un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăți comerciale, în proces poate sta numai societatea comercială care are sucursala respectivă. În cazul în speță, în proces putea fi chemată exclusiv B. - G. S. G. SA, cu sediul in București.
Această excepție a fost invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul legal, astfel că reclamanții-apelanți au avut posibilitatea ca până la prima zi de înfățișare să-și modifice acțiunea. Cum aceștia nu au înțeles să cheme în judecată persoana juridică care poate sta legal în proces, deși s-a invocat acest aspect încă de la primul termen, în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond ca întemeiată această excepție.
B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași solicită a se avea în vedere și faptul că instanța de fond a reținut lipsa calității sale procesual-pasive și ca urmare a faptului că reclamanții au solicitat obligarea acesteia la plata unor daune reprezentând c/valoarea lucrărilor de refacere și 183.431 lei reprezentând c/val. altor lucrări de refacere, în condițiile în care între reclamanți și B.R.D. G. S. G. nu a existat și nu există vreun contract de construire, de refacere, etc. și - de fapt - nu a existat niciodată vreun fel de contract.
Deși li s-a cerut să-și precizeze obiectul acțiunii, la al treilea termen au susținut că acțiunea se pretinde a fi o acțiune în daune, bazată pe răspunderea comitentului pentru prepusul său și întemeiată pe dispozițiile art. 1349 al. 3 Cod civil.
Ori, pretinde intimata, Noul Cod civil nu este aplicabil faptelor și actelor anterioare intrării sale în vigoare. Apelanții fac trimitere la pretinse fapte ale unei foste salariate a B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași din anul 2008, astfel că nu pot fi aplicabile, strict juridic, decât prevederile Codului civil în vigoare la acel moment.
În opinia intimatei, ceea ce este mai important este faptul că nu se poate susține existența vreunei fapte culpabile sau infracționale a vreunui salariat sau fost salariat al B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași decât dacă aceasta a fost stabilită în mod definitiv de instanța de judecată, situație ce nu există în speță.
Intimata susține că, la instanța de fond, reclamanții-apelanți au mai invocat că B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași le-ar datora daune constând în c/valoarea reparării lucrărilor executate de S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași întrucât a eliberat sume din contul de garanții al acestei societăți, deși, printr-o adresă fără număr din 21.04.2008 s-ar fi obligat să avizeze operațiunile din acest cont doar în baza adreselor reclamanților.
Intimata arată că aceștia din urmă nu au înțeles să formuleze apel cu privire la reținerea de către instanță ca întemeiată a excepției lipsei calității procesual-pasive a Băncii raportat la obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat, încât sub acest aspect hotărârea este definitivă, reclamanții-apelanți neaducând vreo critică sentinței sub acest aspect.
Invocă art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care: „Instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță”.
Învederează intimata că, atât timp cât apelanții nu au înțeles să aducă vreo critică sentinței cu privire la excepția reținută raportat la obiectul cauzei, instanța de apel este ținută să examineze cauza doar în limitele motivelor invocate, astfel că sentința instanței de fond sub aspectul excepției menționate este definitivă, neputând face obiectul verificării instanței de apel.
B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași pretinde că sunt neîntemeiate și fără nici un suport legal sau probator susținerile apelanților referitoare la fondul cauzei. Cu titlu prioritar, întrucât și prin motivele de apel se invocă drept temei al acțiunii adresa pretins emisă de B.R.D. G. S. G. - Sucursala la 21.04.2008, care nu poartă semnătura organelor de conducere ale acesteia și număr de înregistrare, înțelege intimata să se înscrie în fals împotriva acesteia, motiv pentru care solicită obligarea apelanților să înfățișeze pretinsul înscris în original, în vederea expertizării acestuia.
Susține că orice ștampilă și/sau antet ale oricărei instituții pot fi reproduse sau falsificate; acest lucru poate fi stabilit exclusiv prin expertizarea înscrisului pretins original și nicidecum pe copii xerox fără nici o valoare juridică.
B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași învederează că nu pot fi primite susținerile potrivit cu care banca ar fi avut obligația să rețină sumele în contul de garanții și să nu aprobe nicio operațiune în acesta, fară acordul reclamanților. Ori, aceștia nu indică vreun temei legal care să permită unei bănci din România să aibă drept de dispoziție asupra unui cont al unei persoane fizice sau juridice.
În fapt, arată intimata, S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași a solicitat deschiderea unui cont de garanții.
Banca a deschis contul dar nu și-a luat nicio obligație specială cu privire la acesta, nici titularul contului și nici vreunul dintre reclamanți nu au solicitat încheierea vreunei convenții, potrivit cu care sumele intrate în acest cont să poată fi eliberate doar condiționat, la cererea reclamanților.
În lipsa unor astfel de convenții, Banca nu avea să dispună în vreun mod asupra contului și/sau operațiunilor efectuate în acesta.
B.R.D. G. S. G. - Sucursala Iași pretinde că niciodată, printr-un înscris emis legal de unitate, aceasta nu și-a luat obligația avizării sau condiționării vreunei operațiuni efectuate de titularul contului de garanție.
Susține că reclamanții aveau obligația legală de a solicita încheierea unei convenții cu banca și cu titularul contului, prin care să se acorde băncii dreptul de aviza, aproba sau respinge operațiunile solicitate de titular a fi efectuate în cont. Ori, aceștia niciodată nu au făcut o astfel de solicitare și invoca o copie contrafăcută, pretins emisă de Bancă, care nu poartă nicio semnătură a vreunui reprezentant legal și nici vreun număr de înregistrare, pe care intimata o defaimă ca fiind vădit falsă.
Ca urmare, arată intimata, atât timp cât Banca nu a avut nici o obligație în legătură cu operațiunile efectuate în contul de garanții deschis de S.C. Compania N. Construct S.R.L. Iași, nu se poate susține nici obligația vreunui salariat al Băncii de a condiționa efectuarea operațiunilor în acest cont.
Intimata învederează că începerea urmăririi penale împotriva unei foste salariate a băncii nu este de natură a conduce la admiterea acțiunii de față.
Chiar dacă ar fi reală susținerea, doar instanța legal învestită cu un rechizitoriu poate stabili dacă salariata băncii a săvârșit vreo faptă de natură penală și dacă această faptă are sau nu vreo legătură cu pretinsul prejudiciu al reclamanților-apelanți.
Ori, în lipsa unei hotărâri definitive, susținerile acestora nu au nici un suport legal și nu pot fi primite, neputând să dovedească existența vreunei fapte culpabile a Băncii, care să le fi provocat prejudiciul pretins. Este de esența răspunderii delictuale existența unei legături directe între faptă și prejudiciu și nu se poate reține nici o faptă a Băncii sau a vreunui prepus al său, care să-i fi creat prin ea însăși vreun prejudiciu vreunuia dintre reclamanții-apelanți. În opinia intimatei este dovedită mai presus de orice îndoială fapta reprezentanților legali ai reclamanților, care aveau obligația să solicite și să obțină încheierea unei convenții cu Banca și titularul contului, care să permită Băncii să verifice toate operațiunile. Neprocedând în acest mod, au permis titularului contului, în mod absolut legal, să efectueze orice fel de operațiuni în acest cont, conchide intimata.
În apel s-au depus înscrisuri, care au - însă - legătură cu fondul pricinii, iar nu cu cadrul căii de atac de față, circumscris verificării excepției lipsei calități procesuale pasive a pârâtei.
Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea art. 295 alineat (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Cu titlu preliminar, curtea notează - contrar celor susținute de intimată - că declarația de apel răspunde cerințelor art. 287 Cod procedură civilă. Cu toate că o parte însemnată a criticilor prezentate de reclamanți vizează fondul pricinii (care nu poate forma obiect de analiză în prezenta cale de atac), instanța de apel a fost legal învestită cu criticile care privesc modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la această excepție, curtea constată că aceasta a fost greșit admisă, sub ambele aspecte avute în vedere de tribunal.
Primul vizează lipsa personalității juridice a sucursalei unei societăți, echivalată de tribunal cu lipsa calității de parte în proces. Este de principiu că printre condițiile cerute pentru a fi parte în proces se numără capacitatea procesuală de folosință și calitatea procesuală, activă ori pasivă. Împrejurarea că o entitate nu are personalitate juridică poate conduce, într-adevăr, la concluzia că aceasta nu are capacitate procesuală de folosință, cu excepția situației la care face referire alineatul (2) al art. 41 din Codul de procedură civilă. Aceasta nu se confundă, însă, cu lipsa calității procesuale pasive, astfel cum a procedat tribunalul, care nu a pus în discuția contradictorie a părților lipsa capacității de folosință, ci doar lipsa calității procesuale pasive, pronunțându-se în acest sens.
Chiar dacă pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive - în legătură cu faptul că sucursala nu are personalitate juridică - era datoria instanței să dea o calificare corectă, din punct de vedere juridic, excepției susținute - după cum rezultă din art. 129 alineat (4) Cod procedură civilă - și să soluționeze respectiva excepție.
Cel de-al doilea aspect privește lipsa calității procesuale pasive, reținută greșit de tribunal pe considerentul inexistenței unui raport contractual între reclamanți și pârâtă, vizând deschiderea unui cont. La nici un moment, în motivarea acțiunii, nu s-a vorbit despre o răspundere contractuală a pârâtei, care să presupună verificarea existenței unei convenții între părți. Din contra, reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru prepus și era necesară examinarea condițiilor respectivei forme de răspundere. De altminteri, și apărările intimatei - din întâmpinare - privesc tot răspunderea delictuală.
Este de principiu că identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății, exprimă calitatea procesuală, activă ori pasivă. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Curtea de apel notează că într-o acțiune în răspundere delictuală - precum aceea cu care a fost învestit Tribunalul Iași - calitatea procesuală pasivă aparține celui despre care se pretinde a fi comitent, pârâta. Întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, în forma susținută de reclamanți, reprezintă o chestiune de fond, iar nu una care să fie circumscrisă calității procesuale pasive.
P. urmare, greșit a reținut tribunalul ca fiind incidentă excepția, sub cele două aspecte dezvoltate mai sus.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 297 alineat (1) fraza a doua Cod procedură civilă, curtea va admite apelul, va anula sentința tribunalului și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare, având în vedere solicitarea expresă în acest sens din cuprinsul cererii de apel. Cu prilejul rejudecării, va putea fi pusă în discuție și problema lipsei personalității juridice a pârâte, cu consecințele procesuale care pot decurge din aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanții M. B., prin P. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 516 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o anulează.
Trimite cauza aceleiași instanței, pentru rejudecare.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Decembrie 2013.
Președinte, A. G. | Judecător, C.-A. S. | |
Grefier, L. R.-C. |
Red și tehnored: jud GA 07.10.2014
Tehnored gref: A.H.
Jud fond: A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
