Pretenţii. Decizia nr. 306/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 306/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. A.
Judecător: C. V.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de M. Iași, prin P. și C. L. al municipiului Iași împotriva deciziei civile nr. 686 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind S. I. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. P. pentru intimatul S. I. L., lipsă fiind reprezentanții apelanților M. Iași, prin P. și C. L. al municipiului Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat în termen ; motivat; recurenții M. Iași, prin P. și C. L. al municipiului laș au fost citați cu mențiunea de a timbra cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar; cererea de recurs formulată nu este semnată de Primarul municipiului Iași și nu are sigiliul instituției; se solicită judecata în lipsă ; prin serviciul de registratură s-a depus:
- Intimatul S. I. L. a depus întâmpinare, duplicatul fiind comunicat de instanță recurenților M. Iași, prin P. și C. L. al municipiului Iași spre luare la cunoștință ;
- Recurenții M. Iași, prin P. și C. L. al municipiului Iași au depus la dosar cererea de recurs semnată de Primarul municipiului Iași și având aplicat sigiliul instituției, precum și ordinul de plată nr. 3803 din 13.12.2012 în cuantum de 5 lei și timbru judiciar mobil în cuantum de 0,15 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. P. pentru intimatul S. I. L. având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică. Solicită a se constata că decizia instanței de apel respectă atât dispozițiile Legii nr. 114/1996 privind legitimitatea evacuării, cât și dispozițiile art. 1437 cod civil privind tacita relocațiune, dar și dispozițiile art. 22 din OG nr. 40/1999 privind recalcularea chiriei.
Apărătorul susține că la momentul încheierii contractului de închiriere intimatul avea un venit mult mai mare și apreciază că potrivit dispozițiilor OG nr. 40/1999 ulterior acestei perioade se impunea recalcularea chiriei. Mai există o hotărâre judecătorească irevocabilă, pe care recurenții au ignorat-o, emițând alte titluri. Decizia instanței de apel are în vedere și raportul de expertiză care dovedește că noua chirie s-a calculat după venitul actual.
Solicită respingerea recursului, menținerea deciziei instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei rezultă următoarele:
P. cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 5.03.2009 reclamantul M. Iași, prin P. și C. L. Iași au chemat în judecată pârâtul S. I. L. pentru a se dispune obligarea la plata sumei de_ lei cu titlu de chirie și majorări de întârziere pentru perioada 01.02.2005 – 31.07.2008 și evacuarea din locuința din Iași, șoseaua N. nr. 107, . 2, etaj 7, .> În motivarea în fapt a cererii reclamanții au susținut că pârâtul a dobândit calitate de chiriaș urmare unei licitații publice și încheierii contractului nr. 993/3.11.2004. Deși contractul de închiriere a expirat, pârâtul nu a predat locuința și nu a achitat chiria aferentă perioadei pretinse în cerere.
În drept, acțiunea nu este motivată.
Pârâtul a invocat în apărare un alt litigiu între părți, faptul că a achitat chiria operând tacita relocațiune, că pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr._ din 24.11.2010 admite în parte acțiunea. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 23.222 lei ( chirie și majorări ) motivată pe faptul că prin sentința civilă nr. 8427 din 03.07.2007 irevocabilă a Judecătoriei Iași ( dosar nr._/2005) s-a stabilit valoarea chiriei datorată de pârâtul – chiriaș, s-a constatat că s-au încasat sume în plus pentru care s-a dispus redistribuirea în contul chiriei, formele de executare fiind anulate, suma pretinsă nu este datorată.
Judecătoria în capătul de cerere având ca obiect evacuarea a admis cererea, motivată pe faptul că la 17.10.2006 ” contractul de închiriere a expirat ”, pârâtul nu deține titlu locativ, fiind evacuat în temeiul art. 25 din Legea nr. 114/1996.
În apelul declarat împotriva sentinței, pârâtul a formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii de instanță când a dispus evacuarea deoarece contractul nu a fost reziliat, chiria s-a achitat în totalitate și în plus, operând conform art. 1438 Cod civil de la 1864 și OUG nr. 40/1999 art. 22 tacita relocațiune.
Reclamanții în apelul declarat au formulat critici invocând că pârâtul ulterior datei de 16.10.2006 deține spațiul locativ fără titlu, datorează lipsa de folosință, sumele achitate nu acoperă și chiria pentru perioada pretinsă. Efectele sentinței civile nr. 8427/2007 a Judecătoriei Iași sunt aferente doar perioadei 01.07.2004 – 31.12.2004 și 01.01.2005 – 16.10.2006.
Tribunalul Iași, Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 686 din 19.11.2012 respinge apelul declarat de reclamanți ca nefondat. Admite apelul declarat de pârâtul S. I. L., modifică în parte sentința nr._ din 24.11.2010 a Judecătoriei Iași în sensul că respinge acțiunea. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sunt contrare.
În limita motivelor de apel și pe baza probelor administrate între care și expertiza contabilă ce a concluzionat că pentru perioada 1.02.2005 – 31.07.2008 chiria este în valoare de 1307,25 lei și s-a achitat în avans ( conform sentinței civile nr. 8427/2007 a Judecătoriei Iași ), tribunalul a reținut că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat achitarea de pârât a sumei de 1744,61 lei cu titlu de chirie pentru perioada 1.01.2005 – 31.07.2008, ce acoperă în totalitate lipsa de folosință pentru aceeași perioadă pretinsă în prezenta cauză. La situația de fapt dovedită s-a constatat incident și art. 1437 Cod civil de la 1865 și art. 22 din OUG nr. 40/1999, contractul de închiriere fiind prelungit până la 16.10.2006, ulterior acestei date operând tacita relocațiune. Contractul este fără termen în condițiile stabilite în convenția inițială deoarece pârâtul nu a fost notificat de reclamanți asupra refuzului de a-l reînnoi.
În recursul declarat reclamanții au formulat critici încadrate în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt a cererii se redă modalitatea încheierii și executării contractului de închiriere, susținându-se că de la 17.10.2006 a încetat, pârâtul nu deține titlu locativ, soluția de respingere a cererii de evacuare fiind greșită.
În ce privește lipsa de folosință se arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile sentinței civile nr. 8427/2007 și obligația stabilită de a prelungi contractul nr. 993/03.11.2004 de la 16.10.2005 la 16.10.2006, ulterior acestei date prevederile sentinței nu pot fi aplicate. Suma de 1744,61 lei acoperă chiria datorată numai pentru perioada 01.01.2005 și 16.10.2006, nu însă și în perioada solicitată prin cerere. Greșit s-a respins în totalitate capătul de cerere privind lipsa de folosință.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii are corespondent în probele administrate. Hotărârea atacată cuprinde considerentele în fapt și în drept conform art. 261 Cod procedură civilă ce au format convingerea instanței și pentru care s-au înlăturat apărările părților ce nu se impun a fi reluate.
Curtea reține că recursul este o cale extraordinară de atac în care casarea sau modificarea hotărârii conform art. 304 Cod procedură civilă poate fi invocată numai pentru motive de nelegalitate. Criticile constând în analiza și interpretarea probelor vizează temeinicia hotărârii și nu pot fi încadrate în motivele expres și limitativ prevăzute în art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată nefiind motivată în drept a impus ca judecătorul fondului să stabilească normele de drept incidente în cauză, cadrul procesual fiind stabilit corect – Legea nr. 114/1996 care în Dispozițiile finale și tranzitorii prevede în art. 61 că orice litigiu în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de instanțele judecătorești.
În art. 21 Legea locuinței prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă contractul de închiriere, între care și durata, obligațiile și drepturile părților contractante, cazuri de reziliere înainte de termenul stabilit ( art. 24 ); evacuarea ca sancțiune pe baza hotărârii judecătorești ( art. 25 ).
În art. 72 legea prevede că dispozițiile legii privind închirierea locuințelor se completează cu dispozițiile Codului civil de la 1864 privind contractul de locațiune.
Hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile ce au avut ca obiect contestație la executare și stabilirea cuantumului chiriei, între aceleași părți ca și în prezenta cauză, au forța probantă a înscrisului autentic și sub aspectul elementelor componente ale contractului de închiriere nr. 933/2004 stabilesc ” durata ” închirierii, cuantumul chiriei, faptul că s-au încasat sume în plus ce s-au redistribuit cu același titlu inclusiv și pentru anul 2008 pentru care chiria s-a achitat cu anticipație.
În cadrul normelor de drept material și procesual redate, cât și al dispozițiilor OUG nr. 40/1999 citate în considerentele hotărârii atacate, constatarea de către tribunal că pârâtul deține spațiul locativ cu ” titlu ”este legală.
Curtea are în vedere art. 1437 Cod civil de la 1864 ce prevede: ” După expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen.
În cauză, după expirarea termenului, pârâtul a rămas în posesia locuinței, prin hotărâre judecătorească s-a prelungit expres durata acestuia inițial pentru un an, fiind dovedită plata chiriei în avans inclusiv pentru anul 2008. În consecință, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1437 Cod civil cu referire la art. 72 din Legea nr. 114/1996, locațiunea fiind fără termen, pârâtul deține locuința cu titlu, ce nu a fost anulat, desființat ori reziliat în condițiile legii, cererea de evacuare nefiind fondată.
Solicitarea reclamantei – recurente de plată a chiriei pentru perioada indicată în acțiune, fie de admitere în parte a pretențiilor nu este întemeiată, tribunalul stabilind pe baza probelor administrate că s-a achitat anticipat. Pentru eventualele neconcordanțe, erori de calcul, fie înscrierea greșită a cuantumului chiriei, în sentința civilă nr. 8427/2007 a Judecătoriei Iași, mijloc de probă în prezenta cauză, partea are la dispoziție alte mijloace procedurale . De altfel, anual prin Hotărâre a Guvernului sunt stabilite limitele chiriei, în anul 2007 fiind adoptată HG nr. 310/2007 pentru actualizarea tarifului lunar al chiriei.
Pentru considerentele expuse, recursul nu este întemeiat și conform art. 312 Cod procedură civilă se respinge.
Cererea pârâtului – intimat de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, îndeplinește condițiile cerute de art. 274 Cod procedură civilă și se admite în limita pretențiilor dovedite cu înscrisuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. Iași, prin P. și C. L. Iași împotriva deciziei civile nr. 686 din 19.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului S. L. I. cheltuieli de judecată în recurs 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Martie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, C. V. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/ 4 aprilie 2013
Tribunalul Iași :S. C. C.; C. G.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 326/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
