Anulare act. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 23/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 23/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Grefier C. A.
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de P. de pe lângă T. Iași și de S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale, împotriva sentinței civile nr. 2155/2013 din 12.06.2013 pronunțată de T. Iași, având ca obiect anulare act, în contradictor cu intimații V. V. și V. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula și a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2155 din 12.06.2013 a Tribunalului Iași s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții V. V. și V. C., dom. în Iași, .. 2,jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale, cu sediul în Iași, ..19.
S-a anulat în parte Hot. nr. 64/01.10.2012 emisă de pârâtă cu privire la cuantumul despăgubirilor .
A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 146.032 euro cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat sau echivalentul în lei la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2479 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1515 din 13.03.2008 de BNP S. B., reclamanții au dobândit în proprietate terenul extravilan cu suprafața de 5000mp situat, în acel moment, în extravilanul comunei M., jud. Iași, amplasat în sectorul cadastral 80, nr. cadastral 3696, .).
Pe data de 12.03.2012 reclamanții au primit o notificare că se va iniția procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică a unei suprafețe de teren de 2877 mp prin aprobarea Proiectului de construire a „varianta de ocolire a Municipiului Iași – Etapa 1 – Varianta Sud”.
Conform procesului verbal nr. 68 din 09.04.2012 despăgubirea pentru terenul expropriat a stabilită la 14.535 lei. P. adresa nr. 8086 din 15.05.2012 Primăria Comunei M. aduce la cunoștință reclamanților că terenul „ situat în tarlaua 80, p1(3759/72), NC 3696 este situat în intravilanul satului Horpaz conform PUG”.
Conform art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului se stipulează că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece, în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate a expropriatului.
Potrivit art. 22 alin3 din Legea 255/2010 „ acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 22-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.
Totodată dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 prevăd despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. A.. 2 din lege prevede că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, trebuie să se țină seama de prețul cu care ser vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de daunele produse proprietarului.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate instanța va avea în vedere, concluziile raportului de expertiză întocmit de experții V. și D., întrucât acestea sunt de natură a clarifica situația reală a terenului rămas în urma exproprierii. Concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul B. I. cu privire la acordarea prejudiciului cauzat, nu pot fia avute în vedere de către instanța de judecată: expertul consideră că nu trebuie acordat acest prejudiciu întrucât terenul menționat face parte din categoria terenurilor agricole, terenuri pe care nu se pot ridica construcții. De asemenea, se va avea în vedere decizia OCPI prin care se stabilește posibilitatea scoaterii definitive a terenurilor din circuitul agricol în momentul emiterii autorizației de construire. Este de notorietate împrejurarea că în zona în care este situat terenul menționat s-au ridicat nenumărate construcții în ultimii ani.
Cuantumul final al despăgubirilor acordate de instanță va fi calculat astfel:
Valoarea terenului expropriat 16 €/mp la care se adaugă o valoare estimativă a construcției de 100.000 € (P + E), rezultă o valoare a terenului cumpărat de 50,75 €/mp.
Astfel, valoarea despăgubirilor pe care reclamanții trebuie să o primească este de 146.032 euro.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 22 și următoarele din Legea nr. 255/2010, va admite acțiunea reclamanților V. V. și V. C. și va anula în parte hotărârea nr. 64/2012 emisă de pârâtă cu modificarea cuantumului despăgubirilor.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România și P. de pe lângă T. Iași.
P. cererea de apel formulată de S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România se aduc următoarele critici sentinței:
P. acțiunea introductiva, reclamanții, în calitate de persoane afectate de procedura exproprierii, au solicitat anularea parțiala a Hotărârii nr. 64/01.10.2012, de stabilire a cuantumului despăgubirilor si, implicit obligarea expropriatorului la plata sumei de 143.850 Euro cu titlu de despăgubiri pentru imobilul teren supus exproprierii.
Instanța de fond, aplicând greșit dispozițiile Legii nr. 255/2010 si pe cele ale Legii nr. 33/1994, a acordat reclamanților despăgubiri in cuantum de 146.032 Euro (sau echivalentul in lei la dara plații).
Pentru a stabili cuantumul arătat, instanța și-a însușit concluziile expertului titular, (opinie neînsușită însă și de expertul numit la solicitarea expropriatorului), fără să observe ca acesta a avut în vedere criterii necorespunzatoare, neprevăzute in legile speciale, care au dus la o majorare nejustificata a prejudiciului înregistrat prin expropriere.
Împrejurarea că reclamanții au achiziționat terenul în vederea construirii unei locuințe, așa cum reține raportul de expertiză Yelicu în completare la raportul de expertiza inițial, nu prezintă relevanță atâta vreme cât reclamanții nu fac dovada construirii efective, sau măcar a deținerii unei autorizații de construire, în baza căreia să fi început edificarea unei locuințe.
Apreciază ca nefiind suficientă prezentarea de către aceștia a unui certificat de urbanism, care nu face dovada indubitabilă asupra faptului că pe terenul suspus exproprierii se execută sau se intenționează, în mod real, edificarea unei construcții.
Instanța face mențiune în considerentele hotărârii despre valoarea estimativă a construcției ca și când aceasta exista deja, și invalidează opinia expertului tehnic consultant B. loan, reținând doar aspectul privind posibilitatea ridicării de construcții pe terenurile având categoric agricola, ignorând celelalte aspecte învederate de acesta.
Deși reclamanții prezintă Decizia privind scoaterea din circuitul agricol a terenurilor, din aceasta rezulta cu caracter general, posibilitatea oferita celor interesați de a scoate definitiv din circuitul agricol imobile situate in intravilan, operațiune ce se va putea aproba "... prin autorizație de construire", in conformitate cu art. 1, alin. 1 al respectivei Decizii.
Or, așa cum retine în concluziile sale expertul consultant B. loan, din analiza actelor existente la dosar nu rezultă intenția efectivă, reală a reclamanților de a edifica o casă de locuit, nefiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aceasta, simpla deținere a unui certificat de urbanism nefiind suficientă.
Instanța de fond a înlăturat concluziile expertului, fără a motiva aceasta decizie, mulțumindu-se doar să remarce notorietatea de care se bucura zona respectiva in privința construcțiilor edificate in ultima vreme. Considera că o asemenea mențiune, nu poate substitui arătarea motivelor pentru care instanța consideră în acest fel.
Tocmai pentru că instanța de fond a reținut în modul de calcul al despăgubirilor oferite reclamanților și valoarea estimativa a construcției (100.000 Euro), valoarea terenului supus exproprierii a crescut, ajungându-se la 50,75 Euro/mp, fata de 16 Euro/mp - valoarea terenului expropriat.
O alta critică ce se impune privește modul în care instanța de fond a înteles să aplice dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care: Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane Îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum si instanța, vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel in unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia ".
Astfel, legiuitorul a statuat ca despăgubirea cuvenita persoanei expropriate este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului prin măsura exproprierii.
În ceea ce privește prima componenta a despăgubirii, - „valoarea reală" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
P. urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la prețul efectiv de vânzare la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliara din România, indiferent de valoarea de achiziție a acestui teren de către reclamanți în anul 2008.
Având în vedere considerentele sus-mentionate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, si pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamanților.
P. apelul formulat de P. de pe lângă T. Iași s-au formulat următoarele critici sentinței:
Reclamanții V. V. și V. C. s-au adresat instanței de judecată solicitând:
* suma de 143.850 euro cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 2.877 mp teren expropriat și o eventuală construcție P+2E+mansardă.
Instanța de fond le-a dat câștig de cauză, admițând acțiunea, acordându-le suma de 146.032 euro cu titlu de despăgubiri (16 euro/mp - despăgubiri pentru suprafața de 2.877 mp teren expropriat și 100.000 euro — valoarea estimativă a construcției P+E).
Sentința de fond este criticabilă sub două aspecte:
În primul rând avem de a face cu un caz de plus petita, când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut; reclamanții au solicitat suma de 143.850 euro, iar instanța le-a acordat 146.032 euro (în această valoare este inclusă și suma de 100.000 euro reprezentând despăgubirea pentru o eventuală construcție), rezultând astfel un plus de 2.182 euro (46.032 - 43.850 = 2.182).
Potrivit sistemului legislației noastre procesuale instanța de judecată este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința obiectului litigiului trebuie să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție.
Orice altă statuare contravine dispozițiilor imperative ale art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă.
Potrivit principiului disponibilității, instanța este ținută să se pronunțe asupra celor solicitate de reclamanți prin cererea introductivă ; ori, aceasta s-a pronunțat plus petita, mai mult decât s-a cerut, situație prevăzută de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
În al doilea rând sub aspectul acordării de către instanța de fond a sumei de 100.000 euro, reprezentând valoarea estimativă a unei construcții eventuale compusă din P+E, construcție care nici nu a fost ridicată, astfel încât să se poată determina valoarea prejudiciului suferit de reclamanți.
Din suprafața totală de 5.000 mp teren, reclamanții au fost expropriați pentru suprafața de 2.877 mp teren, rămânând în proprietate cu suprafața de 2.123 mp teren, teren pe care se poate construi o locuință cu o suprafață construită destul de acceptabilă și rezonabilă.
Atât din reglementarea art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și din bogata cazuistică a C.E.D.O. în domeniul exproprierilor, rezultă că, pentru a nu fi în prezența unei privări de proprietate, esențial este ca exproprierea să fie justificată de o cauză de utilitate publică prevăzută de lege și să existe un raport de proporționalitate între interesul particular și cel general reflectat de cuantumul just al despăgubirii acordate proprietarului expropriat.
C.E.D.O. pretinde să existe un just echilibru între mijloacele folosite și scopul vizat, echilibru care nu poate fi atins decât dacă despăgubirea stabilită în favoarea proprietarului expropriat este reală, efectivă și rezonabilă.
Astfel, analizând despăgubirea acordată de instanță în sumă de 100.000 euro reprezentând valoarea estimativă a construcției, se constată că nu sunt respectate exigențele principiului proporționalității sub aspectul cuantumului ; este exclus ca reclamanții să fi afectat întreaga suprafață de 5.000 mp teren construcției unei case de locuit chiar conform dorințelor acestora de P+2E+mansardă.
Reclamanții, construindu-și această casă de locuit se limitau strict la posibilitățile financiare de care dispun sau la un eventual credit, credit care se acordă de unitățile bancare în condiții destul de riguroase.
Nu se pot prevala reclamanții de faptul că suprafața de teren de 2.123 mp rămasă în proprietate este neîndestulătoare construcției unei case de locuit, știut fiind faptul că unitățile administrativ teritoriale acordă teren pentru construcții de locuințe în suprafață de 1.000 mp sau în unele cazuri suprafețe cuprinse între 500- 1.000 mp.
Pe de altă parte trebuie de văzut pentru comparare de situație, ce suprafețe de teren sunt afectate pentru construcțiile din zonă.
Așa cum a afirmat C.E.D.O. în bogata sa cazuistică că pentru a corespunde protecției instituită de prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția C.E.D.O., reparația trebuie să fie rezonabilă și să țină seama de prejudiciul real cauzat.
Ori, în speța de față nu se poate reține ca fiind îndeplinită această cerință a realității prejudiciului provocat proprietarului expropriat.
Acordarea de către instanță a despăgubirii de 100.000 euro - valoare estimativă a construcției, reprezintă un prejudiciu ireal, nerealizat, speculativ de către reclamanți, toate aceste aspecte converg către ideea că despăgubirea pretinsă nu are de fapt o bază reală, ci reprezintă o mărire a patrimoniului reclamanților în mod ilicit, o îmbogățire fară just temei, pe seama statului, motiv pentru care nu intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția C.E.D.O. care vizează drepturile cu conținut patrimonial recunoscute și garantate de lege.
Simpla deținere a unei autorizații de construcții nu conferă de drept acordarea despăgubirilor pentru o eventuală casă de locuit.
Apreciază că obținerea sumei de 46.032 euro reprezentând prețul de 16 euro/mp teren pentru suprafața de teren expropriată de 2.877 mp, reprezintă o justă despăgubire, reclamanții neavând dreptul de a beneficia și de suma de 100.000 euro reprezentând valoarea estimativă a eventualei construcții.
Față de considerentele sus expuse, solicită să admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civilă nr. 2155/12.06.2013 în sensul respingerii capătului de plus petita (2.182 euro) și a acordării despăgubirii de 100.000 euro reprezentând valoarea estimativă a eventualei construcții compusă din P+E ca neîntemeiat
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea ambelor apeluri.
În ceea ce privește apelul formulat de S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România acesta este nefondat deoarece la momentul stabilirii despăgubirilor dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr. 33/1994.
Împrejurarea că reclamanții nu au depus autorizație de construire pentru a dovedi scopul achiziționării terenului, respectiv de a ridica o casă de locuit, nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, atâta timp cât reclamanții au dovedit că terenul expropriat în suprafață de 2877 mp fusese trecut în intravilanul satului Horpaz, că este posibilă scoaterea definitivă a terenului din circuitul civil în momentul emiterii autorizației de construire și nu în ultimul rând învederează instanței că este de notorietate că în zona în care este situat terenul expropriat s-au ridicat nenumărate construcții în ultimul an.
În ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă T. Iași, solicită a se constata că în cauză nu este incident motivul de „plus petita”, instanțele stabilind corect suma de 146.032 Euro pentru valoarea reală a imobilul teren la suma de 146.032 Euro și 100.000 Euro valoarea prejudiciului efectiv cauzat, ceea ce s-a cerut și prin petitul acțiunii.
În apel nu s-au administrat alte probatorii.
Examinând cererile de apel în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că apelurile sunt fondate pentru critica din cererile de apel care se referă la greșita obligare a pârâtei la plata sumei de 100.000 Euro reprezentând contravaloarea imobilului construcție pe care reclamanta ar fi intenționat să o construiască pe terenul expropriat, și care reprezintă prejudiciul real suferit de aceștia.
Având în vedere că prin ambele apeluri se regăsește această critică, motivele de apel vor fi analizate împreună, argumentele admiterii fiind comune.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 26 al.1 din aceeași lege, despăgubirile se compun din valoare reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Reclamanții au susținut că în afara contravalorii imobilului-teren ce a fost expropriat li se cuvine să fie despăgubiți și cu contravaloarea construcției casă de locuit ce ar fi intenționat să o ridice pe terenul expropriat în condițiile în care pe lotul de teren rămas după exproprierii și format din suprafața de 2123 mp nu se poate obține autorizație de construire.
În dovedirea acestor susțineri reclamanții au depus contractul de vânzare-cumpărare prin care au dovedit că au cumpărat la data de 13 martie 2008 suprafața de 5 000 mp teren agricol situat în extravilanul comunei M. și certificatul de urbanism eliberat de Primăria Comunei M. sub nr. 281 din 31 aprilie 2013 care certifică că terenul rămas după expropriere de 2123 mp este situat în intravilanul extins al satului Horpaz, și un înscris care atestă că terenul poate fi scos din circuitul agricol.
Curtea notează că, în ceea ce privește certificatul de urbanism, acesta nu poate dovedi prejudiciul suferit de reclamanți, pe de o parte pentru că a fost obținut în timpul procedurii exproprierii fiind evident pro causa, iar pe de altă parte certificatul nu constituie decât un act administrativ prin care solicitantul este informat despre regimul juridic economic, tehnic și condițiile necesare în vederea obținerii autorizației de construire.
De asemenea, reclamanții au invocat împrejurarea că este de notorietate că în acea zonă terenurile au fost achiziționate în vederea construirii de locuințe care s-au și edificat.
Or, acest probator nu este de natură a dovedi prejudiciul suferit de reclamanți în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aceasta deoarece una din condițiile cerute pentru a se obține repararea prejudiciului, este dovedirea caracterului cert al prejudiciului, respectiv că acesta este sigur atât în privința existenței sale cât și în privința posibilității de evaluare
Ori, raportat la susținerile reclamanților, Curtea constată că ceea ce s-a cerut este un prejudiciu eventual care este lipsit de certitudine astfel că nu poate justifica acordarea unei despăgubiri în cuantum de 100.000 Euro.
D. urmare, Curtea constată că în mod nelegal și cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de fond a stabilit cu titlu de despăgubire în favoarea reclamanților suma de 100.000 Euro, deoarece în raport de argumentele arătate mai sus, nu se constituie într-o justă și echitabilă despăgubire, în lipsa unui prejudiciu cert, ce nu se impune a fi reparat și nu este de natură a păstra un echilibru între interesul privat și cel general al comunității.
Așa fiind, Curtea, constatând întemeiate apelurile sub motivul de apel comun analizat mai sus va înlătura obligarea reclamantei de la plata sumei de 100.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru contravaloarea locuinței.
În ceea ce privește motivul de apel formulat de către S. R. referitor la suma de 46.032 Euro care ar fi fost stabilită în baza unor criterii nelegale și nereale, Curtea constată că acesta este nefondat, deoarece, în ceea ce privește evaluarea despăgubirilor pentru suprafața de teren expropriată, toți cei trei experți au stabilit aceeași valoare de 16 Euro/mp, rezultând suma de 46 032 Euro, valoare ce corespunde criteriilor legale instituite de art. 26 al.1 din Legea nr.33/1994 și care constituie o despăgubire reală de natură a acoperi prejudiciul efectiv suferit de reclamanți prin exproprierea terenului.
Cu privire la motivul de apel din apelul Parchetului de pe lângă T. Iași referitor la existența unei situații de „plus petita”, nu se mai impune a fi analizat atâta timp cât ca efect al admiterii apelului se va păstra sentința numai sub aspectul obligării pârâtei la suma de 46 032 Euro, cu titlu de despăgubiri, ceea ce nu depășește în mod evident limitele investirii.
Față de cele ce preced, Curtea va admite apelurile, va schimba în parte sentința apelată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de către P. de pe lângă T. Iași și de către S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale, împotriva sentinței civile nr. 2155/2013 din 12.06.2013 pronunțată de T. Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 46.032 euro, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat sau echivalentul în lei la data plății. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi-31.01.2014.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex/28.02.2014
T. Iași: M. A.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 244/2014. Curtea de Apel IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 83/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
