Uzucapiune. Decizia nr. 292/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 292/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 292/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător L. P.
Grefier C. L.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de M. Iași - prin P. împotriva deciziei nr. 342 din 14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, intimată fiind P. Sf. A. Iași, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. C. R. pentru intimata P. Sf. A. Iași, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare. Este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată urmare invocării, din oficiu, a excepției privind nulitatea recursului, părțile fiind citate cu mențiunea să răspundă la excepție. Pentru termenul de judecată de astăzi recurentul a depus la dosar concluzii scrise cu privire la excepția invocată din oficiu de către instanță.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea pune în dezbaterea părților excepția nulității recursului de față.
Av. C. R. pentru intimata P. Sf. A. Iași, având cuvântul, solicită admiterea excepției, urmând a se constata că din cuprinsul motivelor expuse în scris nu rezultă că acestea s-ar încadra în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o va depune la dosar în termenul de pronunțare.
Instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 13 octombrie 2011, Judecătoria Iași a admis acțiunea civilă formulată și modificată ulterior de reclamanta P. „Sf. A.” Iași, cu sediul ales la Cabinet de avocat C. R., din Iași, .. 23, . pârâtei Unitatea Administrativ - Teritorială M. Iași prin P. și în consecință:
A constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 3.212 m.p. situată în Iași, .. 3, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză, ce urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să plătească diferența de onorariu de 460 lei expertului M. I., din Iași, .. 148, ., ..
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că potrivit declarației martorului audiat în cauza de față, reclamanta are posesia suprafeței de teren aferentă Bisericii „Sf. A.”, din Iași, .. 3, încă dinainte de anul 1960 și de atunci și până în prezent nu a avut loc nicio modificare a împrejurimilor suprafeței de teren respective.
P. raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că terenul aferent bisericii este în suprafață totală de 3.212 m.p., drept pentru care reclamanta a modificat suprafața de teren inițial precizată în acțiune la cea efectiv identificată de către expert.
Față de aceste considerente, constatând că acțiunea este întemeiată, având în vedere și disp. art. 1890 Cod Civil, dar și disp. art. 930 alin. 1 lit. 2 din Noul Cod Civil, instanța a admis acțiunea, așa cum a fost modificată ulterior, dispunând în sensul celor solicitate de către reclamantă.
Instanța a obligat reclamanta la plata către expert a diferenței de onorariu de 460 lei, deoarece ea nu și-a îndeplinit respectiva obligație, deși instanța i-a pus în vedere acest lucru.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta și – prin decizia civilă nr. 342/2012 din 14 mai 2012 – Tribunalul Iași, Secția I civilă a respins apelul și a păstrat hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut – în motivarea deciziei – că reclamanta a investit instanța de fond cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii, asupra terenului în suprafață de 3212 m.p. teren situat în Iași, .. 3, teren aferent bisericii, casei parohiale, anexe, magazie, clopotniță, turn cât și teren arabil cu livadă, îngrădit pe care reclamanta îl deține încă din anul1960.
Potrivit art. 645 Cod civ.: „Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau încorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune” iar art. 1837 Cod civ stipulează că: „Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație”.
Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, acest drept real dobândindu-se prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
Conform art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Din analiza dispoziției locale invocate rezultă că, pentru uzucapiunea de 30 de ani (cunoscută în literatura juridică sub denumirea de uzucapiune de lungă durată), spre deosebire de cea scurtă de 10 până la 20 de ani, nu este necesară nici existența unui just titlu și nici buna credință a posesorului; este necesar doar ca cel ce invocă uzucapiunea să fi exercitat o posesie utilă vreme de 30 de ani (respectiv continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), indiferent dacă posesorul a fost de bună sau de rea credință și indiferent dacă posedă în temeiul unui titlu.
Art. 1846 alin. 2 C.civ. definește posesia ca „deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.” Rezultă, deci, că una dintre condițiile esențiale pentru existența posesiei apte de a conduce la dobândirea unui bun prin uzucapiune o reprezintă atitudinea posesorului față de bun, respectiv faptul că acesta înțelege să se comporte față de bun ca un adevărat proprietar.
Or, așa cum reiese din coroborarea declarației martorului audiat în cauză –P. N. - cu mențiunile cuprinse în cererea de chemare în judecată, după anul 1960 reclamanta a intrat în posesia terenului de 3112 mp situat în Iași, .. 31, teren pe care, din acel moment, l-a stăpânit în mod continuu, pașnic și sub nume de proprietar, fără a fi tulburată în posesie.
Martorul a arătat că nici o persoană nu a susținut vreodată că terenul respectiv ar fi proprietatea sa.
Declarația martorului se coroborează cu înscrisurile existente la dosar, dar și cu raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care a fost identificată suprafața de teren ce face obiectul cauzei de față, precizându-se că limitele proprietății nu au fost modificate .
În ceea ce privește motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor măsuri privind acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase, acțiunile și cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de aceste entități se soluționează în contradictoriu cu autoritățile și alte persoane interesate.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi alte peroane interesate în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate, pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește litigiul dintre .. și reclamanta din prezenta cauză, instanța reține că acesta privește o altă suprafață de teren decât cea care face obiectul cauzei de față, împrejurare ce rezultă din expertiza topo cadastrală efectuată în cauză.
Împotriva deciziei a formulat recurs M. Iași, prin P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că acest imobil reprezintă diferența dintre suprafața amplasamentul de 3218 m.p., identificată cu ocazia măsurătorilor, și cea pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate reclamantei - intimată prin emiterea Titlului de proprietate nr._/1993 pentru terenul de 2373 m.p.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au considerat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafață de 3212 m.p., situat în Iași, .. 3, fără a lua în considerare faptul că pentru o parte din imobil, 2373 m.p., intimata este proprietar, așa cum motivează și aceasta în acțiunea introductivă.
Față de acest aspect, apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
P. Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr._ (ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2373 m.p.) s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul aferent casei parohiale și bisericii.
Dacă se analizează Planul de situație nr. 1 întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar, se observă cu ușurință că suprafața de teren hașurată cu roșu este prezentată de expertul tehnic ca fiind cea care face obiectul acțiunii. Însă pentru parte din acest imobil, aferent casei parohiale și bisericii, a fost emis titlul de proprietate, și nu pentru suprafață hașurată cu albastru (așa cum arată expertul). Pe această suprafață de teren nu se regăsesc elementele indicate în Hotărârea Comisiei județene de fond funciar, terenul aferent casei parohiale unde locuiesc cei doi preoți și bisericii".
Fișa de punere în posesie este cea care nu a respectat amplasamentul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, drept pentru care acest înscris este supus controlului judiciar ce face obiectul dosarului_/245/2011.
Recursul nu este motivat în drept, prin referire la art. 304 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă .
Din oficiu, curtea de apel a pus în discuție excepția nulității recursului, excepție care operează în cauză, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 (aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 219/2005) a marcat - în materie de procedură civilă - o schimbare a concepției legiuitorului român în materia recursului, acesta devenind dintr-o cale ordinară de atac una extraordinară.
Expresie a acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motivele de nelegalitate expres și limitativ enunțate de articolul 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă. Au fost - astfel - abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, texte potrivit cu care în recurs se putea invoca greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
În speță, curtea de apel constată că argumentele prezentate de recurentul M. Iași nu se încadrează în punctele articolului 304 Cod procedură civilă.
În realitate, criticile expuse în declarația de recurs se circumscriu - în integralitatea lor - erorilor pretins comise de instanța de apel în stabilirea situației de fapt și nepronunțării asupra unor dovezi pe care recurentul le apreciază drept hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel cum s-a menționat, asemenea argumente nu se încadrează în punctul 9 al art. 304, invocat de recurent și nici în vreunul dintre celelalte puncte ale articolului 304 Cod procedură civilă, reprezentând motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea extraordinară de atac a recursului.
Curtea de apel reține că - potrivit articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă - recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prin motivare înțelegându-se, conform articolului 302 indice 1 alineat (1) litera c) Cod procedură civilă, indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac.
În condițiile în care recurentul nu a prezentat motive de nelegalitate încadrate în articolul 304 Cod procedură civilă, operează sancțiunea stabilită de alineatul (1) al articolului 306 evocat, curtea urmând a constata nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, în accepțiunea art. 306 alineat (2) Cod procedură civilă.
Recurentul va fi obligat la plata către intimată a cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocatului în recurs, în aplicarea prevederilor art. 274 alineat (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de M. Iași prin P. împotriva deciziei civile nr. 342/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 3.500 lei cu titlu de onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, C. L. |
Red. G.A.
Tehnored. M.C.
2 ex.
Tribunalul Iași: S. A.
S. M.
Judecătoria Iași: O. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1388/2012. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 306/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
