Validare poprire. Decizia nr. 83/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 83/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 83/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva deciziei civile nr. 789 din data de 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,când, pentru a se da posibilitatea administratorului judiciar al recurentei să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2062/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de terțul poprit, s-a respins cererea formulată de creditoarea . Iași, în contradictoriu cu debitoarea ..V. C.” SRL și terțul poprit .” Iași, s-a desființat poprirea înființată de B.E.J. B. G. prin adresa nr. 548/2008 și a fost obligată creditoarea să plătească terțului poprit suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că S.C.”A. I.” SRL a solicitat validarea popririi înființate prin adresa nr.548/2008 din 29.09.2008 a B. „B. G.” asupra sumelor de bani și bunurilor mobile încorporate pe care S.C. „ Compania N. R.”, ca terț poprit, le datorează sau le datora debitoarei S.C.”C. RG&NV C.” SRL punându-i interdicția de a plăti debitoarei respectivele sume de bani sau bunurile mobile încorporate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de terțul poprit a fost apreciată ca neîntemeiată. Autorizația de construire nr. 228/14.03.2006 care demonstrează că imobilul edificat este proprietatea acestuia, îi conferă calitate procesuală pasivă, fiind necesare verificări de fond.
Și cererea de validare a popririi a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada că terțul poprit îi datorează sume de bani debitoarei.
Din fișa analitică partener a rezultat că debitoarea S.C.”C. RG&NV C.” SRL figurează cu suma de 193.678,21 lei debit față de terțul poprit S.C.”Compania N. R.”. Prin urmare, s - a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.460 al.2 Cod procedură civilă pentru validarea popririi.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 789 din data de 18.11.2009, a respins apelul declarat de creditoarea . Iași și a păstrat sentința civilă nr. 2062/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iași.
A fost respinsă cererea intimatei .” privind plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a analizat, chiar dacă sumar, atât excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, cât și fondul litigiului, astfel că sancțiunea nulității - invocată de apelantă - nu este operantă în cauză.
În ce privește aspectele de fond, s - a reținut că, prin sentința comercială nr. 631/. pronunțată de Tribunalul Iași – secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . Iași în contradictoriu cu pârâta . N.” SRL” Iași, s-a dispus rezoluțiunea contractului nr. 101/28.04.2006 încheiat între părți, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 407.278 lei, cu titlu de contravaloare lucrări efectuate și neachitate și a dobânzii legale calculate la această sumă, începând cu data exigibilității și până la momentul achitării debitului, precum și la plata sumei de 117.406,38 lei, penalități datorate în baza dispozițiilor art. 16.2 din contract ( filele 27 -28 dosar fond).
La data de 26.09.2008, creditoarea . Iași s-a adresat Biroului executorului judecătoresc B. G. solicitând executarea silită a debitoarei . C.” SRL Iași pentru suma de 534.589,38 lei, stabilită prin titlul executoriu sus menționat.
Prin adresa din 29.09.2008 emisă în dosarul de executare silită nr. 584/2008 executorul judecătoresc a înființat poprire asupra sumelor datorate de .”SA Iași debitoarei . C.” SRL Iași până la concurența sumei de 547.272,42 lei, reprezentând debit, potrivit titlului executoriu și cheltuieli de executare ( fila 64 dosar fond).
Prima instanță a fost învestită de creditoarea . Iași cu cererea privind validarea popririi înființate prin adresa sus menționată pe sumele datorate de .” SA Iași, debitoarei . C.” SRL Iași.
Potrivit art. 452 alin.1 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile încorporate urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta i le datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Niciuna din probele administrate în cauză nu a demonstrat că .” SA are calitate de debitoare față de . C.” SRL Iași. Este adevărat că între cele două părți s-a probat existența unor raporturi contractuale, respectiv contractul de execuție lucrări nr. 62/19.04.2004, însă din materialul probator ( notificările existente la filele 198, 202 dosar fond, adresa nr. 3/3.01.2007 – fila 201 dosar fond) a rezultat că obligațiile contractuale nu au fost respectate de . C.” SRL, astfel că aceasta din urmă datorează .” SA Iași sume stabilite cu titlu de penalități la contractul de execuție lucrări sus menționat, potrivit facturilor existente la fila 194 – 196 dosar fond. De altfel, această situație se reflectă și în fișa analitică partener „ C. RG & NV C.” SRL pentru perioada ianuarie – noiembrie 2008.
Astfel, în mod just, prima instanță a reținut că, în cauză, nu s-a probat că .” SA Iași datorează sume de bani debitoarei . C.” SRL și, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 452, 460 alin.2 Cod procedură civilă, a respins cererea creditoarei.
. a declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală pentru motivul înscris în art. 304 pct. 9 din Codul de Procedura Civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, se susține că decizia Tribunalului Iași este dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii atât in ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției nulității sentinței Judecătoriei Iași, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
Referitor la excepția nulității sentinței Judecătoriei Iași, învederează recurenta că, pe parcursul judecații, a demonstrat ca . C. " SRL a fost înființata si funcționează efectiv pentru a fi antreprenorul general in contractul de execuție lucrări pentru terțul poprit - . ". Astfel, debitoarea a fost înființata la data de 08.03.2006, iar contractul de execuție lucrări nr. 101 pentru construcția din bld. Socola - proprietatea terțului poprit - s-a încheiat la 28.04.2006, cele doua firme funcționând în același sediu.
Mai mult, recurenta pretinde că, la momentul încheierii respectivului contract, a fost indusă in eroare de către N. V., reprezentantul . " SA. Astfel, absolut toate discuțiile si negocierile anterioare semnării contractului de execuție lucrări nr. 101/08.03.2006 au fost purtate cu numitul N. V., care s - a prezentat drept beneficiarul lucrărilor de construcție, cât și asociat și administrator al . C. " SRL.
Arată recurenta că acest contract a fost semnat de către N. V., în calitate de administrator al . C." SRL, iar societatea mai sus indicată figurează in calitate de beneficiar si de antreprenor.
Aceste aspecte demonstrează că, atât debitoarea - . C. " SRL -, cât și terțul poprit - . " SA - fiind deținute si controlate de soții N., "fisa analitica partener" si "notificările" dintre cele doua societăți comerciale, din care ar rezulta faptul că debitoarea ar datora sume de bani terțului poprit, nu pot fi primite întrucât sunt acte contrafăcute și, evident, pro causa.
În ceea ce privește faptul că terțul poprit datorează sume de bani debitoarei, recurenta afirmă că aceasta rezultă, in mod indiscutabil, din mijloacele de probă administrate în cauză.
Recurenta apreciază că se impune a se avea în vedere situația generatoare a litigiului si anume aceea că antreprenorul general (debitoarea din prezenta cauza) a facturat lucrările executate de recurentă la valorile facturate de ., valori nerecunoscute cu rea - credință de către terțul poprit, astfel cum s - a reținut și prin sentința ce constituie titlu executoriu.
Precizează recurenta că, din raportul de expertiza întocmit de expertul tehnic G. in dosarul 18._ al Judecătoriei Iași, având ca obiect asigurarea de dovezi și în baza căruia s - a pronunțat Tribunalul Iași prin sentința ce se executa, rezultă că valoarea totală a lucrărilor efectuate de către . pentru debitoare, in baza contractului de execuție lucrări mai sus indicat, este de 2.925.503 lei.
Astfel, decizia Tribunalului Iași prin care s-a respins aceasta excepție este nelegala având în vedere faptul că, în cauza, s - a făcut dovada încălcării de către prima instanța a dispozițiilor art. 261 al.5 Cod Procedura Civila.
Acțiunea a fost respinsa de către Judecătoria Iași printr-o singura propoziție, astfel încât sentința este nemotivată.
În aceste condiții, Tribunalul Iași trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 261 al. 5, cu raportare la art. 105 al. 2 din Codul de procedura civilă, și să constate nulitatea sentinței primei instanțe.
Recurenta susține că aplicarea greșita a legii de către instanța de apel rezulta chiar din motivarea Tribunalului Iași, care reține faptul că prima instanța a motivat" sumar " sentința. Potrivit dispozițiilor legale si practicii constante a instanței supreme "Motivarea sumara si confuza a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii" .
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta învederează că decizia tribunalului este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 452, 453, 454 si 460 din Codul de Procedura Civila.
Potrivit dispozițiilor mai sus indicate, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului de o terța persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor. De asemenea, art. 460 Cod procedura civila prevede expres faptul că, daca terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin, instanța de judecată va pronunța o hotărâre de validare a popririi.
Recurenta afirmă că decizia Tribunalului Iași încalcă aceste dispoziții legale, iar instanța de apel nu motivează în niciun mod de ce a înlăturata absolut toate susținerile si probele depuse de aceasta, probe din care rezultă faptul ca terțul poprit . " datorează sume de bani . C. " SRL Iași.
Astfel, însuși terțul poprit a recunoscut că antreprenorul general (debitoarea) i-a facturat lucrări in valoare totala de 2.900.000 lei, pe care nu le – a recunoscut parțial și le-a refuzat la plata, ceea ce dovedește, fără putință de tăgadă, că terțul poprit nu a plătit antreprenorului general c/valoarea integrala a lucrărilor executate de recurentă. Ca urmare, terțul poprit datorează debitoarei recurentei sumele facturate si neachitate in întregime.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
În recurs au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304 punctele 7 și 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Criticile cu privire la faptul că hotărârile instanțelor de fond și de apel nu sunt motivate, nu pot fi primite de către Curte.
În acest sens, instanța de recurs reține că un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate". Altfel spus, aceasta implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv, real al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.
Însă, instanța de recurs notează că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Este adevărat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil, în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar, Curtea apreciază că atât sentința judecătoriei, cât și decizia tribunalului sunt motivate în mod clar, concis, convingător și în deplină concordanță cu probele de la dosar, motivarea conducând în mod logic la soluțiile din dispozitiv și permițând efectuarea controlului judiciar, astfel că aceasta realizează exigențele art.261pct.5 din Codul de procedură civilă.
Deși recurenta a susținut că tribunalul nu a răspuns la toate criticile formulate, Curtea constată că instanța de apel a indicat argumentele de fapt care i - au creat convingerea că cererea de validare a popririi înființate prin adresa nr.548/2008 din 29.09.2008 a B. „B. G.” asupra sumelor de bani și bunurilor mobile pe care S.C.„ Compania N. R.”, ca terț poprit, le datorează sau le va datora debitoarei S.C.”C. RG&NV C.” nu este întemeiată și că sentința judecătoriei este dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în materie.
Față de cele ce preced, Curtea notează că susținerea recurentei referitoare la nulitatea sentinței instanței de fond nu este întemeiată, iar motivarea deciziei tribunalului realizează exigențele art.261 alin.1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, astfel că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 7 din același cod nu este incident în cauză.
În ceea ce privește criticile care vizează fondul litigiului dedus prezentei judecăți, Curtea reține că poprirea, ca modalitate de executare, este reglementată prin art. 452 și art. 461 din Codul de procedură civilă.
A.. 456 literele a - b din codul de procedură civilă stabilește obligațiile terțului poprit, după distincția din art. 453 alin. 1 și 2, de consemnare, în speță, a sumei de bani și trimiterea dovezii executorului judecătoresc, fie a plății direct creditorului.
Potrivit art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vedere validării popririi.
Dispoziția citată stabilește cazurile în care se poate cere validarea popririi și anume: eliberarea sumei debitorului, neîndeplinirea obligației de consemnare sau de plată potrivit art. 456 Cod procedură civilă.
Curtea notează că terț poprit, în sensul art. 454 alin. 2 Cod procedură civilă, poate fi numai persoana fizică sau juridică ce datorează ori care va datora debitorului sume de bani sau bunuri mobile corporale.
Condiția impusă de art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă pentru a se valida poprirea este aceea ca terțul poprit să datoreze sumele de bani debitorului, ceea ce în cauză nu a rezultat din probele administrate.
În acest sens, instanțele de fond și de apel au reținut corect că între cele două părți s-a probat existența unor raporturi contractuale, în baza contractului de execuție lucrări nr. 62/19.04.2004, însă din materialul probator ( notificările existente la filele 198, 202 dosar fond, adresa nr. 3/3.01.2007 – fila 201 dosar fond) a rezultat că obligațiile contractuale nu au fost respectate de . C.” SRL, astfel că aceasta din urmă datorează .” SA Iași sume stabilite cu titlu de penalități la contractul de execuție lucrări sus menționat, potrivit facturilor existente la fila 194 – 196 dosar fond, această situație reflectându - se și în fișa analitică partener „ C. RG & NV C.” SRL pentru perioada ianuarie – noiembrie 2008.
De altfel, recurenta a făcut afirmații cu caracter general în cererea de recurs cu privire la faptul că ar rezulta, în mod indiscutabil, din mijloacele de probă administrate în cauză împrejurarea că terțul poprit datorează sume de bani debitoarei, însă nu a precizat în mod concret care sunt mijloacele de probă care ar fi dus la concluzia că .” SA Iași ar datora sume de bani . C.” SRL.
Pe de altă parte, Curtea notează că recursul nu este o cale devolutivă de atac. Prin urmare, sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea deciziei instanței de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente în cauza, cu referire directă în speța de față la prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocate de recurentă.
În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiza se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de apel a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probanta a unor asemenea mijloace administrate.
Curtea retine că instanța de apel a aplicat în mod corect regulile probatorii izvorâte din art.1169 din Codul civil de la 1864, atunci când a constatat că S.C. „Compania N. R.” nu datorează sume de bani . C.” SRL, iar susținerile recurentei referitoare la comiterea unor infracțiuni de către cele două societăți în legătură cu contractul nr. 101/28.04.2006 încheiat între părți și cu contractul de execuție lucrări nr. 62/19.04.2004 încheiat între debitoare și terț poprit au fost infirmate prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 11.07.2013 dată în dosarul nr.212/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
În consecință, nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă nu este fondat.
În baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de . și se va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de . împotriva decizia nr. 789 din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei .” SRL suma de_ lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi-31.01.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red tehnored PG
2 ex./26.02.2014
Tribunalul Iași: M. M.
C. A. G.
| ← Anulare act. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 1568/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
