Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 383/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 9447/83/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 383 /2014-R
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant R. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.Z. C., din București, ..123-125, ., ., jud.Satu M., în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 3078/D de la 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M. în dosar nr.unic, având ca obiect: despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 12.02.2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3078/D de la 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M.s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V., în contradictoriu cu S. R. prin M.F.P. BUCUREȘTI, și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării și arestării penale dispusă împotriva reclamantului în perioada 20.06.1971 – 03.03.1972, pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea tentativei de trădare, conform sentinței penale nr.216/15.XI.1971 a Tribunalului M. București și a deciziei penale nr.43/29.02.1972 pronunțată de Tribunalul Suprem.
A fost respinsă cererea pentru constatarea caracterului politic al măsurilor administrative privind stabilirea domiciliului și a locului de muncă în perioada 1976-1984.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul R. V. a fost arestat la data de 30.06.1971 conform mandatului de arestare preventivă nr.23/B/1971 emis de Procuratura Militară Oradea (fila 92), pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.170 raportat la art.178 C.pen.
Prin sentința penală nr.216/15.11.1971 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București – Secția fond în dosar nr.1070/1971 (filele 63-71), reclamantul R. V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru nedenunțarea tentativei de trădare prin transmitere de secrete.
Prin decizia penală nr.43/29.02.1972 pronunțată de Tribunalul Suprem, Secția penală – Completul militar (filele 72-78), în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. și art.10 lit.b C.proc.pen. a fost achitat reclamantul R. V., pentru infracțiunea nedenunțare.
Reclamantul în calitate de persoană victimă justifică calitatea procesuală activă, prin prisma dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Lg. 221/2009, care recunoaște persoanelor victime dreptul de a solicita instanței de judecată constatarea caracterului politic al condamnării, cererea fiind imprescriptibilă conf. art. 4 alin. 4 din Lg. 221/2009. În opinia tribunalului de vreme ce reclamantul a fost arestat, ne aflăm în ipoteza art. 4 alin. 1 din Lg. 221/2009 și nu în cea reglementată de art. 4 alin. 2 când cererea poate fi formulată numai personal de victima măsurii administrative, noțiune definită de art. 3 alin. 1 din Lg. 221/2009.
Caracterul politic al arestării și condamnării rezultă din prezumția cuprinsă în chiar art. 1 din Lg. 221/2009, în care însă nu se regăsește și infracțiunea prev. de art.170 C.pen., respectiv nedenunțare a tentativei de trădare în temeiul căreia a fost acuzat reclamantul. Din considerentele deciziei penale de condamnare, cât și descrierea laturii obiective a infracțiunii săvârșite rezultă că a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar comunist instaurat în România la data de 06.03.1945. Din materialul de urmărire penală dar și din documentele anexate de către C.N.S.A.S din dosarul personal al reclamantului ținut de organele Securității reiese în mod evident că acesta împreună cu prietenul lui aspirau la libera circulație în afara țării și din dorința de a fi liberi au trăit cu speranța că vor putea deturna un avion și să fugă din țară așa cum au mai făcut-o și cei de la Oradea. ( a se vedea nota nr. 1654/din fondul de arhivă a Securității). În consecință, se apreciază ca întemeiată cererea de constatare a caracterului politic al arestării reclamantului în perioada 30.06._72 cât și al condamnării penale, caracterul politic poate fi solicitat a se constata și față de alte condamnări în perioada de referință dacă s-a urmărit unul din scopurile prev. de art. 2 din OUG nr. 214/1999.
În privința constatarea caracterului politic asupra stabilirii domiciliului obligatoriu și a locului de muncă de la Unio Satu M. la Negrești Oaș, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită această solicitare, întrucât în 1975 potrivit notei informative din 06.10.1975 (fila 159 )și a notei de analiză din 19.03.1976 reclamantul a fost recrutat de organele Securității, condiții în care urma să ofere informații inclusiv de la locul de muncă, așa cu se descrie în nota informativă evocată anterior.
În aceste împrejurări nu poate fi asimilat transferul sau detașarea la o altă secție a fostei Întreprinderi UNIO ca o dislocare li stabilire forțată de domiciliu obligatoriu, considerente pentru care este evident că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 3 din Lg. 221/2009.
Față de cele ce preced, în baza art. 4 alin. 1, art. 1 alin. 3 din Lg. 221/2009 tribunalul a admis în parte acțiunea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta R. V., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință constatarea caracterului politic și al măsurii de stabilire a locului de muncă obligatoriu dispusă împotriva reclamantului în perioada 1976-1984.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul susține că, instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat și a stabilit caracterul politic doar a măsurii condamnării și arestării reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a tentativei de trădare.
Consideră că, prin probele administrate, a fost dovedită pe deplin împrejurarea că măsura stabilirii locului de munca obligatoriu la UNIO Negrești Oaș și mutarea forțată a reclamantului din Satu M. in Negrești Oaș, a fost de natură politică și a fost făcută sub presiunea organelor securității.
Recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea că reclamantul ar fi fost colaborator al securității, mutarea sa din Satu M. în Negrești Oaș neavând legătură decât cu condamnarea suferită.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precizându-și poziția procesuală prin reprezentantul său, cu ocazia dezbaterii pe fond a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, în perioada 1976-1984 reclamantul a avut locul de muncă la Întreprinderea Unio Negrești Oaș, însă din probele administrate în cauză nu se poate reține faptul că schimbarea locului de muncă s-a datorat activității anticomuniste desfășurate de reclamant, neputând fi reținută astfel ca o măsură administrativă cu caracter politic care să facă obiectul Legii nr. 221/2009.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul - reclamant R. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.Z. C., din București, ..123-125, ., ., jud.Satu M., în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3078/D de la 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: I. M. C.
redactat: judecător: D. M.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/14 martie 2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 107/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 26/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
