Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 616/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 259/266/2011
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 616 /2014-R
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul - reclamant C. G., domiciliat în Certeze, nr. 711, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. M. cu domiciliul în Certeze nr. 319, județul Satu – M. și intimații-intervenienți C. I. și C. M. - ambii cu domiciliul în Certeze, nr. 319, jud. Satu M. împotriva deciziei civile nr. 225/. 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M. în dosar nr. unic, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, cât și a recursului formulat de același recurent împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu din 10 ianuarie 2014, în dosar nr._, având ca obiect: partaj judiciar.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 26 martie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru 02 aprilie 2014, 9 aprilie și pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul - pârât reconvențional C. G., dom. în ., jud.Satu M. împotriva pârâtei – reclamante reconvențional C. M. M., dom. în ., jud.Satu M. și în consecință:
S-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri comune: casă de locuit ( P+E+M) cu anexe gospodărești (P+E), situate în ., în valoare totală de 202.667 euro, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic ing. D. P., autoturism marca Peugeot 206 CC, an de fabricație 2002, cu nr. de înmatriculare 874 EAY 78 în valoare de 7000 euro, 15 oi în valoare de 1500 euro, 2 canapele în valoare de 800 euro, două dormitoare în valoare de 1000 euro, o combină frigorifică Ariston în valoare de 400 euro, o combină frigorifică F. în valoare de 400 euro și un adăpost de oi în valoare de 597 euro, conform expertizei tehnice judiciare întocmită de expertul tehnic judiciar D. P., bunuri în valoare totală de 214.264 euro.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor arătate mai sus reclamantul – pârât reconvențional are o contribuție de 93.968 euro iar pârâta reclamantă reconvențional are o contribuție de 120.396 euro.
S-a sistat starea de devălmășie între părți atribuind toate bunurile mobile și imobile în natură pârâtei – reclamante reconvențional și obligând-o pe aceasta să plătească în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii reclamantului pârât reconvențional o sultă de 93.968 euro.
S-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de interveneinții Cirbă I. și C. M., cu domiciliul în . ,jud.Satu M..
A fost obligată pârâta reclamantă reconvențional să plătească reclamantului pârât – reconvențional suma de 1975,00 lei cheltuieli de judecată, compensând restul cheltuielilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din copia sentinței civ. nr.1097/03.12.2010, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș, reclamantul și pârâta s-au căsătorit la 03.07.1996 iar la 15.09.2010 căsătoria acestora s-a desfăcut prin divorț.
Potrivit legii în vigoare la data încheierii căsătoriei părților ,respectiv la data desfacerii acesteia „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți sunt bunuri comune” (art.30 C.fam.) iar „la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți potrivit învoieli acestora .Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune va hotărî instanța judecătorească (art.36 C. fam.).
Cu privire la imobilul ce face obiectul cererii reclamantului pârât reconvențional și intervenienților – casa de locuit cu anexe gospodărești – instanța a reținut în primul rând că toate părțile procesului sunt de acord asupra faptului că imobilul este situat în com.Certeze, . și se află edificat pe terenul înscris în c.f. 1895 Certeze sub nr. top. 129/c/2002 pe numele pârâtei reclamante reconvențional din anul 1998, cu titlu de uzucapiune.
Înafară de teren în cartea funciară cu nr.1895 Certeze figurează înscris pe numele pârâtei și dreptul de proprietate asupra casei de locuit edificată pe teren drept dobândit tot în anul 1998 și tot cu titlu de uzucapiune.
Toate părțile procesului susțin că până la data când pârâta reclamantă reconvențional și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară imobilele ce fac obiectul dreptului înscris de ea (atât casa de locuit cât și terenul) au aparținut intervenienților și că pârâta reclamantă reconvențional și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestor imobile cu acordul intervenienților.
De asemenea toate părțile recunosc că după data când pârâta reclamantă reconvențional și-a înscris dreptul, casa de locuit face obiectul dreptului înscris și anexele acesteia, ce nu figurează înscrise în cartea funciară a suferit transformări, iar rapoartele de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză relevă că prin transformările suferite casa de locuit și anexele au devenit noi bunuri.
Instanța are de stabilit dacă costurile transformării casei de locuit și anexelor au fost suportate în comun exclusiv de părțile principale ale procesului, așa cum pretinde reclamantul pârât reconvențional sau au fost suportate exclusiv de intervenienți așa cum pretind aceștia și alături de ei și pârâta reclamantă reconvențional.
Instanța a reținut că lucrările de constricție impuse de transformarea casei de locuit au avut loc în perioada 1998 – 2000 iar lucrările de construcție impuse de transformarea anexelor casei de locuit au avut loc în perioada 2002-2006.
Pentru casa de locuit, nu s-a făcut dovada existenței unei autorizații de construcție ci doar dovada existenței unui certificat de urbanism eliberat la 06.07.1999 pe numele reclamantului – pârât reconvențional (fila 43 din dosarul instanței – Vol. I).
Pentru anexa aferentă casei de locuit s-a făcut dovada existenței unei autorizații de construcție eliberată la data de 28.06.2002 pe numele pârâtei reclamante reconvențional ( fila 49 din dosarul instanței – vol I).
Demersurile efectuate de părțile principale ale procesului, în prealabil începerii lucrărilor de construcție, care au constat în înscrierea în primul rând pe numele pârâtei reclamantă reconvențional a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află casa de locuit și anexele acesteia, iar apoi obținerea de către reclamantul pârât reconvențional a certificatului de urbanism pentru casa de locuit și de către pârâta reclamantă reconvențional a autorizației de construcție a anexei casei de locuit relevă cât se poate de clar intenția părților principale ale procesului de a considera bun comun casa și anexele ce urmau să le construiască prin transformarea radicală a celor preexistente.
De asemenea toate părțile procesului recunosc că după ce construcțiile au fost finalizate pe gardul de la frontul stradal a fost amplasată o placă de marmură pe care erau inscripționate numele părților principale din proces și numele fiului lor.
Acest fapt este iarăși în opinia instanței de natură a releva că toate părțile (inclusiv intervenienții) au considerat casa și anexele gospodărești, bunul comun aparținând părților principale ale procesului.
Nu în ultimul rând instanța are în vedere că în condițiile în care valoarea construcțiilor este după cum se va vedea în continuare, de 202.667 euro, intervenienții nu au probat că dispuneau de venituri din care ar fi putut suporta ei exclusiv costul edificării construcțiilor. S-a dovedit că intervenientul este nevăzător din anul 1994, după cum rezultă din Decizia cu nr._/30.05.1994 a Asociației Nevăzătorilor din România, Filiala Județeană Satu M. și că încasează o indemnizație cuvenită persoanelor cu handicap precum și o pensie de boală iar intervenienta nu are venituri.
Susțin intervenienții că ar fi deținut un autoturism pe care l-ar fi înstrăinat cu suma de 9800 DM și că intervenienta ar fi obținut din valorificarea drepturilor ei de moștenire suma de 6000DM și că sumele de bani astfel obținute le-ar fi investit în edificarea construcțiilor ce fac obiectul litigiului.
Într-adevăr intervenienții au dovedit depunând la dosarul instanței (fila 193 – vol.II) adresa cu nr._/14.03.2011 eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Satu M., din care rezultă că pe numele intervenientului a figurat înmatriculat în perioada 03.12.1997 – 18.07.2000 un autoturism marca Wolksvagen Passat cu nr. de înmatriculare_ .
Reclamantul pârât reconvențional pretinde însă că autoturismul a fost cumpărat din Franța și a fost adus în țară tot de către el însă l-a înmatriculat pe numele intervenientului pentru a beneficia de facilitățile prevăzute pentru persoanele cu handicap la înmatricularea autoturismelor de proveniență străină, prevăzute de legea în vigoare la data dobândirii autoturismului.
Reclamantul a probat susținerea lui depunând la dosarul cauzei (filele 80 – 81 – vol.II) contractul încheiat în Franța la 20.10.1997 cu care a dobândit autoturismul, pe care apoi l-a înmatriculat pe numele intervenientului.
Nici intervenienta și nici intervenientul (care este și nevăzător) nu au deținut niciodată permis de conducere, fiind neplauzibilă din acest punct de vedere susținerea lor, că ar fi achiziționat ei autoturismul în timp ce susținerea reclamantului pârât reconvențional privitoare la scopul pe care l-a urmărit înmatriculând autoturismul pe numele intervenientului este foarte plauzibilă, fiind îndeobște cunoscut faptul că pentru eludarea restricțiilor privind înmatricularea în România a autoturismelor de proveniență străină, în vigoare la data dobândirii autoturismului de către reclamantul – pârât reconvențional, erau uzitate practicile de genul celei la care susține reclamantul pârât reconvențional că a recurs pentru a obține înmatricularea autoturismului.
Reclamantul pârât reconvențional recunoaște că intervenienta a obținut cele 6000 DM din valorificarea dreptului ei de moștenire însă susține că intervenienții au cumpărat 50 de oi, au construit un fânar și un grajd, restul banilor rezultați i-au folosit pentru a înființa depozite bancare.
Intervenienții au mărturisit că au achiziționat oi în perioada în care au obținut 6000 DM și Banca Comercială Română – Sucursala Negrești Oaș cu adresa nr.9070/15.12.2011 (fila 100 din dosarul cauzei – vol.I) a comunicat instanței că începând cu anul 2002 intervenientul avea depozite constituite la această bancă.
Reclamantul pârât reconvențional susține că începând cu anul 1996 a început să lucreze în străinătate: în Franța (în perioada 1996 – 1999) în Irlanda (în perioada 1999 – 2000) și apoi în Franța (începând cu anul 2000).
Celelalte părți nu au contestat susținerea reclamantului pârât reconvențional iar acesta a probat cu buletinele de plată depuse la dosarul cauzei filele 109 – 123 că începând cu anul 2001 a deținut oficial un loc de muncă în Franța.
Faptul că reclamantul – pârât reconvențional este cel care în anul 1998 a încheiat contractul de execuție a lucrărilor cu executantul lucrărilor de construire a casei de locuit (fila 74 din dosarul instanței – Vol.II) și a achitat prețul pentru execuția lucrărilor – 5000 DM, de asemenea vine în sprijinul susținerii reclamantului pârât reconvențional potrivit cu care lucrările de construcție au fost suportate de el și pârâta reclamantă reconvențional și nu de intervenienți.
De asemenea susținerea reclamantului pârât reconvențional este sprijinită și de faptul că așa cu rezultă din adresa cu nr.774/15.02.2012 a Primăriei comunei Certeze reclamantul pârât reconvențional figurează înscris în registrul agricol al comunei cu casa de locuit situată în ..
Susținerea reclamantului pârât reconvențional este sprijinită și de depozițiile martorilor M. M. V., L. G., H. M. ( filele 171 – 173 vol.I).
Prin urmare instanța a reținut că este bunul comun al părților principale ale părților casa de locuit ce figurează înscrisă în cartea funciară cu nr.1895 Certeze pe numele pârâtei reclamante reconvențional deoarece dobândirea acesteia a avut loc sub durata căsătoriei părților și bunurile dobândite de oricare dintre soți sub durata căsătoriei cu titlu de uzucapiune nu figurează printre bunurile considerate de art.30 C. fam. ca fiind bunuri proprii ale soților.
Pe de altă parte chiar dacă ar fi considerată bun propriu al pârâtei reclamantă reconvențional, casa de locuit ce figurează înscrisă în cartea funciară pe numele acesteia având în vedere că prin îmbunătățirile pe care părțile principale le-au adus sub durata căsătoriei, casa și anexele ei au suferit transformări în așa măsură încât au devenit un bun nou nu pot fi considerate altfel decât bunuri comune ale părților.
Intervenienții care au consimțit ca fiica lor – pârâta reclamantă reconvențional - să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra casei și terenului pe care acestea se află și apoi ca părțile să aducă casei și anexelor gospodărești îmbunătățiri în așa măsură încât le-au transformat în bunuri noi nu mai pot pretinde că ei sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri așa că instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de aceștia.
Cu privire la celelalte bunuri comune (bunuri mobile) indicate de reclamant în cererea sa instanța a reținut următoarele:
La interogatoriul ce i s-a luat pârâta a mărturisit (fila 44 vol.I din dosarul cauzei) că cu excepția a 35 de oi dintre cele 50 de oi indicate de pârâtul – reclamant reconvențional și a celor două televizoare marca Filips toate celelalte bunuri mobile indicate de reclamantul pârât reconvențional au fost dobândite sub durata căsătoriei.
A susținut însă pârâta reclamantă reconvențional că cu excepția oilor (în număr de 15), care au fost dobândite cu contribuție comună și a autoturismului, care a fost dobândit cu contribuția ei exclusivă după ce s-a produs separația faptică între ea și reclamantul – pârât reconvențional, restul bunurilor au fost dobândite cu contribuția exclusivă a părinților ei.
Depunând la dosarul cauzei (fila 215, vol.II) copia contractului de cumpărare a autoturismului marca Peugeot, pârâta reclamantă reconvențional a dovedit că dobândirea autoturismului a avut loc la data de 26.03.2007 (dată la care părțile încă erau căsătorite).
Pârâta reclamantă reconvențional nu a produs nicio probă din care ar putea rezulta că la data dobândirii autoturismului marca Peugeot era separată în fapt de reclamantul pârât reconvențional.
Reclamantul pârât reconvențional a probat cu înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 81 – vol.II) că contractul de asigurare încheiat pentru autoturism la 03.04.2007 în Franța a fost încheiat pe numele său.
Ori, dacă pârâta reclamantă reconvențional ar fi cumpărat autoturismul după separarea în fapt de soțul ei, așa cum pretinde, contractul de asigurare nu s-ar fi încheiat pe numele soțului acesteia, ci pe numele ei.
Așa fiind instanța a reținut că fiind dobândit sub durata căsătoriei autoturismul marca Peugeot este bunul comun al părților principale și este dobândit cu contribuția comună a acestora.
La fel a reținut instanța că sunt bunuri comune ale părților 15 oi, bazându-se pe mărturisirea pârâtei care recunoaște că sub durata căsătoriei cu pârâtul au fost dobândite 15 oi.
De asemenea a exclus instanța din masa bunurilor comune televizoarele (două la număr indicate de reclamantul pârât reconvențional în cererea sa, a căror existență nu a fost recunoscută de pârâta reclamantă reconvențional și reclamantul – pârât reconvențional nu a înfățișat nici o probă care să ateste existența acestora.
Celelalte bunuri mobile a căror existență și dobândire sub durata căsătoriei pârâta reclamantă reconvențional a recunoscut-o, dar a susținut că au fost dobândite de părinții ei intervenienți instanța le-a inclus în masa bunurilor comune, înlăturând apărarea pârâtei reclamante reconvențional, pentru următoarele considerente:
În primul rând canapelele, mobilierul de dormitor și cele două combine frigorifice dotând locuința comună pe care au avut-o părțile principale, sunt prezumate a aparține acestora.
Apoi dacă aceste bunuri, precum și saivanul de oi ar fi aparținut intervenienților, așa cum pretinde pârâta reclamantă reconvențional aceștia ar fi cerut prin cererea lor să fie excluse din masa bunurilor comune aparținând părților principale ale procesului și aceste bunuri și nu au formulat o astfel de cerere de unde să rezulte că aceste bunuri sunt bunuri comune ale părților.
Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar desemnat M. D. a stabilit o valoare de circulație de 280.000euro atribuită casei și anexelor gospodărești și 16.800 lei valoarea atribuită saivanului de oi (fila 297 vol.I).
D. reclamantul – pârât reconvențional și-a însușit concluziile acestui expert judiciar motiv pentru care la cererea intervenienților instanța a admis să se întocmească un nou raport de expertiză tehnică judiciară desemnându-l pe expertul tehnic judiciar ing. P. D. să întocmească un nou raport de expertiză prin care să se stabilească valoarea de circulație a imobilelor ce compun masa bunurilor comune avute de părțile principale ale procesului.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar P. D. valoarea de circulație atribuită casei și anexei gospodărești a fost stabilită la 202.667 euro, iar valoarea saivanului de oi a fost stabilită la 2708 lei (597 euro).
Pârâta reclamantă reconvențional și intervenienții și-au însușit concluziile ultimului raport de expertiză în timp ce reclamantul pârât reconvențional în continuare a susținut că instanța va trebui să-și întemeieze hotărârea pe concluziile primului raport de expertiză tehnică judiciară.
Instanța și-a întemeiat hotărârea pe concluziile celui de al doilea raport de expertiză tehnică judiciară reținând că acesta fiind efectuat la 6 luni după primul raport de expertiză reflectă mai fidel evoluția ce se înscrie pe un trend în scădere, a prețurilor vehiculate pe piața imobiliară.
De asemenea instanța a reținut că primul expert tehnic judiciar deși a stabilit că 9,77 % din valoarea casei noi rezultate prin transformarea casei vechi, reprezintă valoarea structurii din casa veche transformată în cea nouă, la calcularea valorii de circulație a casei noi nu a avut în vedere influența asupra prețului casei noi, a faptului că este încorporată în structura acesteia o parte din structura casei vechi care determină o scădere a prețului casei noi.
Cel de al doilea expert tehnic judiciar spre deosebire de primul expert a apreciat că din prețul actual de circulație al casei de locuit 13,49% reprezintă valoarea structurii din casa veche încorporată în casa nouă și spre deosebire de primul expert a identificat și în anexele casei de locuit structuri încorporate din componența anexelor vechi preexistente și a avut în vedere la stabilirea prețului actual de circulație al casei împrejurarea că aceasta încorporează fundația, pereții de rezistență de la parter și țigla din casa veche și că acestea având o vechime mai mare de 30 de ani determină o scădere a prețului de circulație a construcțiilor noi.
Prin urmare instanța întemeindu-se pe raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar P. D. a reținut că valoarea actuală de circulație a casei de locuit cu anexe ce face obiectul partajului judiciar este de 202.667 euro.
Adăugând acestei valori, valoarea totală a bunurilor mobile care este de 11.597 euro rezultă că valoarea totală a bunurilor mobile și imobile comune, dobândite sub durata căsătoriei de părțile principale ale procesului, este de 214.264 euro .
Stabilind întinderea contribuției părților la dobândirea bunurilor comune instanța are în vedere că reclamantul pârât reconvențional a solicitat ca instanța să rețină că contribuția sa la dobândirea bunurilor este egală cu cea a pârâtei reclamante reconvențional, în timp ce aceasta din urmă a susținut că reclamantul – pârât reconvențional nu are nicio contribuție la dobândirea bunurilor a căror împărțire acesta a cerut-o.
Este știut faptul că în lipsa unor dovezi convingătoare contribuția soților la dobândirea bunurilor comune se prezumă a fi egală.
Totuși instanța este de părere că suma de 26.428 lei ce reprezintă potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic P. D., valoarea părților din construcțiile vechi încorporate în construcțiile noi ce fac obiectul cererii de partaj, va trebui socotită în contul contribuției exclusive a pârâtei reclamante reconvențional, reprezentând un ajutor material la edificarea construcțiilor pe care aceasta l-a primit de la părinții ei.
Prin urmare instanța a socotit că pârâta reclamantă reconvențional are o contribuție de 120.396 euro la dobândirea bunurilor comune iar reclamantul pârât reconvențional o contribuție de 93.968 euro .
Acestea fiind stabilite și văzând disp. art.670 ,676 și art.686 C. civ. precum și art.673 și urm.C.pr.civ., instanța a admis acțiunea reclamantului pârât reconvențional și a sistat starea de devălmășie asupra bunurilor comune dobândite sub durata căsătoriei acestuia cu pârâta reclamantă reconvențional atribuind pârâtei reclamante reconvențional toate bunurile și obligând-o pe aceasta ca în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii să plătească reclamantului pârât reconvențional o sultă de 93.968 euro.
Întrucât pârâta reclamantă reconvențional nu a achitat în termenul ce i-a fost acordat de instanță taxa de timbru datorată pentru cererea sa reconvențională prin care a solicitat ca instanța să dispună asupra împărțirii apartamentului dobândit sub durata căsătoriei, instanța în temeiul art.20 dinL.146/1997 privind taxa judiciară de timbru a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional.
Pentru considerentele arătate mai sus instanța a respins ca neîntemeiată cererea intervenienților.
În considerarea prevederilor art.274 C.pr.civ. și a faptului că ambele părți (părțile principale) sunt deopotrivă interesate de partajarea bunurilor aflate în proprietatea lor comună devălmașă și prin urmare cheltuielile partajării cad în sarcina ambelor părți, instanța a obligat-o pe pârâta reclamantă reconvențional să plătească reclamantului pârât reconvențional suma de 1975,00 lei cheltuieli, compensând restul cheltuielilor.
Cheltuielile de judecată avansate de intervenienți (onorariul cuvenit expertului P. D. și a avocatului care a asigurat asistența juridică a acestora) au rămas în sarcina intervenienților având în vedere că cererea acestora de intervenție a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal apelanta C. M. M.; apelantul C. G.; apelanții C. I. și C. M..
Prin decizia civilă nr. 225/. 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M. s-a admis apelul apelantei C. M. M., împotriva sentinței civile nr. 309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. G..
A admis apelul apelanților C. I. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. G. și C. M. M..
A admis apelul apelantului C. G., împotriva sentinței civile nr. 309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. M. M..
A schimbat în parte sentința apelată.
A admis în parte cererea intervenienților C. I. și C. M..
A fost eliminată din masa bunurilor comune casa de locuit (P+E+M) cu anexele gospodărești (P+E) situate în Certeze nr.319 și adăpostul de oi.
A constatat că asupra masei de partaj copartajanții sunt coproprietari în cote egale.
A atribuit în natură autoturismul Puegot 206 CC, cele 15 oi, cele două canapele și cele două combine frigorifice apelantei C. M. M. și a obligat pe aceasta să plătească apelantului C. G. 2050 Euro sultă.
A obligat intimatul C. G. să plătească apelantei C. M. M. 13.787 lei cheltuieli de judecată.
A obligat intimații C. G. și C. M. M., să plătească fiecare, apelanților C. I. și C. M., câte 1621 lei cheltuieli de judecată.
A obligat intimata C. M. M. să plătească apelantului C. G. 5788 lei cheltuieli de judecată.
A compensat cheltuielile de judecată datorate reciproc de către apelanții-intimați C. G. și C. M. M., urmând ca cel dintâi să plătească celui de-al doilea 7999 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
a) Terenul cu nr. topo.129/c/2, de sub nr. administrativ Certeze 319, este proprietatea apelantei C. M. M., dobândită prin uzucapiune.
Pe acest teren, părinții apelantei C. M. M., apelanții C. I. și C. M., au construit, cu consimțământul proprietarului terenului, casa de locuit, asupra căruia astfel, au dobândit un drept de proprietate (element al dreptului de superficie.
Ulterior, astfel cum rezultă fără echivoc din probatoriul administrat, casa inițială a fost parțial demolată, pe pereții acesteia fiind ridicate alte nivele.
Astfel fiind, nu se poate reține existența unei noi construcții, ceea ce s-a construit peste structura vechii case devenind, prin accesiune imobiliară artificială, proprietatea apelanților C. I. și C. M..
Prin urmare, casa nu este proprietatea foștilor soți și nu intră în masa succesorală, iar eventualele investiții efectuate de către aceștia din urmă în privința renovării casei, nu pot fi analizate decât creanțe împotriva proprietarilor construcției, ceea ce nu constituie obiect al prezentei cauze.
Situația este identică și în ceea ce privește anexa gospodărească.
b) Adăpostul de oi a fost ridicat pe un teren care nu aparține copartajanților.
Prin urmare, până când nu se dovedește că adăpostul s-a ridicat de copartajanți, cu consimțământul proprietarului terenului, aceștia din urmă nu pot invoca un drept de proprietate (superficie) asupra adăpostului de oi.
c) Cu certitudine, autoturismul marca Puegot CC a fost dobândit în timpul căsătoriei fiind astfel bun comun al copartajanților.
d) Deși, la dosarul cauzei, există probe testimoniale în sensul că cele 35 de oi (peste cele 15 care au fost reținute de prima instanță ca fiind comune) ar fi tot bun comun, instanța reține că aceste mărturii sunt totuși indirecte, în timp ce, din declarația de martor de la fila nr.94 din dosarul primei instanțe, rezultă că doar 15 oi au fost predate apelantului C. G., iar celelalte 35 apelanților C. I. și C. M., de unde instanța a reținut că în masa de partaj intră doar 15 oi.
Tot astfel, dovezile privind cele două televizoare pretinse a fi bunuri comune sunt insuficiente pentru a putea fi acceptată această susținere.
e) În temeiul art.274 alin.1 cu art.276 din C.pr.civ., tribunalul a calculat și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de apelanți.
Împotriva acestei decizii în termen a declarat recurs reclamantul – recurent C. G., solicitând schimbarea hotărârii apelate în sensul de a respinge apelurile declarate de intimați, menținerea decizieiîn privința apelului declarat de petent și menținerea în rest a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- instanța de apel – fără a aduce nici un argument convingător juridic ori de stare de fapt plauzibil - a scos din masa bunurilor comune imobilele casa de locuit (P+E+M) cu anexă gospodărească (P+E), adăpostul de oi și parte din animale, făcându-le cadou fostei soții și socrilor;
- hotărârea instanței de apel este contrară practicii instanței supreme și probelor administrate în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că imobilele mai sus arătate au fost edificate în timpul căsătoriei cu intimata, costurile edificării fiind suportate în comun de către soți, din veniturile realizate, în urma muncii prestate în străinătate; se arată că imobilul – casă de locuit, precum și anexa au fost ridicate pe o construcție mai veche, ce a aparținut socrilor, prin transformările suferite de vechea casă de locuit precum și anexa, acestea devenind practic bunuri noi, ridicate prin efortul financiar comun al soților;
- instanța de apel în mod greșit a scos din masa bunurilor de împărțit imobilele mai sus evocate făcând aprecieri cu totul străine de natura cauzei, referitoare la accesiunea artificială, lucru neamintit de nimeni până în această fază procesuală.
În drept, invocă dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat reclamantul și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 10 ianuarie 2014, solicitându-se modificarea deciziei în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile impuse de art. 281 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații C. I., C. M. și C. M. – M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de apel a calificat imobilele reprezentând casă de locuit și anexă gospodărească ca fiind proprietatea intervenienților C. I. și C. M., dobândite prin accesiune imobiliară și artificială, excluzându-le în acest fel din masa bunurilor comune.
În realitate, rezultă din probele administrate în cauză că pe terenul proprietatea intimatei C. M., aceasta, împreună cu reclamantul, au edificat cu contribuție comună și cu sprijinul părinților intimatei imobilul în litigiu pe structura casei vechi, proprietatea acestora din urmă.
Mai precis, casa veche a fost parțial demolată, păstrându-se doar pereții, pe această structură fiind ridicată construcția actuală supraetajată.
Expertiza efectuată în cauză de ing. D. P., concluzionează că din construcția veche s-a mai păstrat un procent de 13,49% restul de 86,51%, fiind construit, modernizat și finisat după anul 1996.
Rezultă din cele mai sus reținute că îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei soților au dus la transformarea esențială a imobilului, astfel că acesta a devenit un bun cu totul deosebit, un bun nou.
Prin urmare, se impune includerea acestor imobile (casă de locuit și anexă gospodărească) în masa bunurilor comune de împărțit, ca de altfel și a adăpostului de oi, fiind dovedită edificarea și a acestuia de către soți, urmând ca soții să se desocotească ulterior cu proprietarul terenului (aspectul vizând proprietatea asupra acestuia fiind de altfel neclarificat de instanță).
Având în vedere cele mai sus reținute și pentru ca în raport de noua calificare a imobilelor în litigiu (bunuri comune) instanța de apel să se pronunțe asupra contribuției soților la edificarea acestora, precum și asupra unui eventual drept de creanță al intervenienților, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 coroborat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă să caseze hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel conform considerentelor prezentei hotărâri.
Cu ocazia rejudecării instanța va reexamina și aspectele ce au făcut obiectul cererii de îndreptare a erorilor materiale, hotărârea instanței de apel (din care face parte integrantă și încheierea de îndreptare) fiind casată în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul - reclamant C. G., domiciliat în Certeze, nr. 711, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. M. cu domiciliul în Certeze nr. 319, județul Satu – M. și intimații -intervenienți C. I. și C. M. - ambii cu domiciliul în Certeze, nr. 319, jud. Satu M. împotriva deciziei civile nr. 225/. 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M., pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: M. M.
Judecători apel: T. B./T. T.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/ 08 mai 2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
din 8 mai 2014
Către,
TRIBUNALUL SATU – M.
Cu privire la cauza civilă cu numărul de mai sus privind pe recurentul - reclamant C. G., domiciliat în Certeze, nr. 711, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. M. cu domiciliul în Certeze nr. 319, județul Satu – M. și intimații-intervenienți C. I. și C. M. - ambii cu domiciliul în Certeze, nr. 319, jud. Satu M. împotriva deciziei civile nr. 225/. 12 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu – M. în dosar nr. unic, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 309/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, cât și a recursului formulat de același recurent împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu din 10 ianuarie 2014, în dosar nr._, având ca obiect: partaj judiciar.
În conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr. 616/ 16 aprilie 2014 pronunțată în acest dosar de Curtea de Apel Oradea, potrivit căreia s-a dispus casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei cu trimitere pentru o nouă judecare, vă înaintăm alăturat Dosarul nr._ al Curții de Apel Oradea, conținând …….. file, dosarul cu același număr al Tribunalului Satu – M. - 81 file, dosarul cu nr._ al Judecătoriei Negrești Oaș – volumele I (333 file) și II(242 file), cusute și numerotate.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. P. A. L.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
