Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 317/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 5582/296/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 317/R/2014
Ședința publică din 10 februarie 2014
Președinte: | C. D. | - președintele instanței |
P. A. | - judecător | |
B. D. M. | - judecător | |
F. M. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă B. I. F., cu domiciliul în Satu M., . 4, . M., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. B. A., cu domiciliul în localitatea Viile Satu M., nr. 5, județul Satu M., împotriva deciziei civile nr. 171/. 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat în cauză a sentinței civile nr. 4059/2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2010 ( rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1640/R/18.04.2013). S-a stabilit termen de judecată în favoarea soluționării apelurilor promovate, împotriva sentinței civile nr.1731/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ 12, având ca obiect: exercitarea autorității părintești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 3 februarie 2014, când părțile prezente au formulat concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1731/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ 12 a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M. B. A. împotriva pârâtei B. I. F. și în consecință s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești asupra minorei M. I. M. (născută la data de 23.07.2005) să fie realizată în comun de către ambii părinți, respectiv deciziile importante privind educarea, sănătatea, pregătirea profesională a minorei să se ia în comun de către ambii pârâți, iar deciziile curente cu privire la copil să fie luate de către pârâtă.
Prin aceeași hotărâre s-a stabilit ca domiciliul minorei să fie la locuința mamei pârâte și s-a respins solicitarea reclamantului de a se stabili la acesta din urmă domiciliul minorei, fiind obligat totodată la plata unei pensii lunare de întreținere de 500 lei începând cu data de 23.04.2013 și până la majoratul copilului, cu obligarea reclamantului la plata către pârâtă a jumătate din cheltuielile de judecată ocazionate acesteia din urmă în primă instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că părțile au divorțat, pronunțându-se sentința civilă nr.4059/16.06.2011 a Judecătoriei Satu M., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1640/R/18.04.2012 a Curții de Apel Oradea, că din această căsătorie a rezultat minora M. I. M., iar prin cererea introductivă în instanță ce face obiectul prezentei cauze tatăl reclamant a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de către ambii părinți iar domiciliul minorei să fie stabilit la locuința tatălui.
S-a mai reținut de către prima instanță că în cursul judecării procesului s-a invocat pe cale de excepție, de către pârâtă, autoritatea de lucru judecat în cauză a soluției pronunțate în cadrul procesului de divorț, în speță a sentinței civile nr.4059/2011 a Judecătoriei Satu M., excepție respinsă prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 02.10.2012 (fila nr.37 din dosarul primei instanțe).
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că, din perspectiva art.397 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare (NCC), cererea reclamantului se prezintă a fi admisibilă și întemeiată însă numai în ceea ce privește exercitarea autorității părintești de către ambii părinți ai copilului, apreciind că, față de opțiunea exprimată de minor cu ocazia audierii sale de către instanță, coroborat cu restul materialului probator administrat în cauză, se prezintă a fi în acord cu interesul superior a copilului stabilirea locuinței acestuia la domiciliul mamei, cu menținerea unui program de vizitare a copilului de către tatăl reclamant, admițând cererea introductivă în instanță doar în parte, conform celor expuse anterior.
Prin decizia civilă nr. 171/. 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. s-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. I. F., împotriva Încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 02 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ 12, prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat în cauză a Sentinței civile nr. 4059/2011 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._/296/2010 (rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1640/R/18.04.2013), în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. T. B. A..
S-a stabilit termen de judecată în vederea soluționării apelurilor promovate de apelanta-pârâtă B. I. F. și de apelantul-reclamant M. T. B. A., împotriva Sentinței civile nr. 1731/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ 12, pentru data de 16 octombrie 2013, cam. 59, orele 9,00, pentru când părțile au fost citate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că:
În argumentarea autorității de lucru judecat invocate de către apelanta pârâtă s-a arătat că, pe de o parte, aspectele legate de încredințarea minorei și stabilirea unei pensii lunare de întreținere au fost lămurite prin pronunțarea sentinței civile nr.4059/16.06.2011 a Judecătoriei Satu M., prin care s-a desfăcut căsătoria încheiată de părți, hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr.221/14.11.2011 a Tribunalului Satu M. și irevocabilă prin decizia civilă nr.1640/R/18.04.2012 a Curții de Apel Oradea.
Pe de altă parte, se arată că de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț și de încredințare a minorei spre creștere și educare mamei (18.04.2012) și până la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezentul dosar (23.04.2012) s-a scurs un interval de timp de 5 zile, ceea ce face improbabilă o schimbare a circumstanțelor de fapt avute în vedere cu ocazia pronunțării soluției irevocabile asupra desfacerii căsătoriei.
Se mai arată, în argumentarea excepției de mai sus, că în urma rămânerii irevocabile a hotărârii inițiale de divorț, apelantul reclamant din prezenta cauză ar putea să ceară cel mult o modificare a hotărârii inițiale, însă în niciun caz nu ar avea la dispoziție posibilitatea de a iniția un nou litigiu, distinct, care să readucă în discuție aspectele legate de încredințarea minorei și exercitarea autorității părintești asupra acesteia (filele nr.19, 34-35 din dosarul primei instanțe, nr.28-30 din dosarul de apel).
În susținerea soluției vizând respingerea excepției de mai sus, apelantul reclamant a arătat că în speță sunt incidente reglementări legale diferite, adoptate și intrate în vigoare ulterior pronunțării sentinței civile nr.4059/2011, cu consecințe juridice diferite, fundamentate pe instituții juridice diferite, astfel încât nu este îndeplinită condiția legală a triplei identități de părți, obiect și cauză, singurul element identic dintre cele două litigii reprezentând părțile în proces (filele nr.23-27 din dosarul primei instanțe, nr.18-24 din dosarul de apel), aducându-se totodată în sprijinul acestei teze și interesul superior al copilului, constând în exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, iar nu de către unul singur dintre aceștia.
Față de cele de mai sus instanța de apel a reținut în primul rând că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, la data de 01.10.2011, au fost abrogate dispozițiile anterioare ale Codului familiei și a fost reglementată în mod diferit instituția exercitării autorități părintești.
În acest sens s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 397 din Noul Cod Civil, „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”. Față de această manieră de reglementare, s-a constatat că regula în materie a devenit aceea a exercitării drepturilor părintești, chiar și după desfacerea căsătoriei, de către ambii părinți în comun, iar situația în care aceste drepturi se exercită în mod singular de către un părinte reprezintă excepția de la regulă.
O asemenea orientare legislativă se prezintă a fi în concordanță cu principiul interesului superior a copilului, din perspectiva dispozițiilor art.2 și 4 din Legea nr.272/2004, coroborat cu dispozițiile art.263 din Noul Cod civil.
Prin prisma acestor considerente instanța de control judiciar a concluzionat că, urmare a modificărilor legislative survenite, în speță sunt deduse judecății aspecte și instituții juridice noi, inexistente anterior sau existente într-o formă de reglementare diferită de cea actuală.
În acest context concluzia care se desprinde este aceea a neîndeplinirii condiției legale a triplei identități, rezultând că obiectul și cauza juridică a litigiului de față sunt diferite de cele avute în vedere cu ocazia soluționării litigiului din dosar nr._/296/2010 al Judecătoriei Satu M., în care s-a pronunțat sentința civilă nr.4059/16.06.2011.
Referitor la argumentele apelantei pârâte privind inexistența unor modificări ale împrejurărilor de fapt avute în vedere cu ocazia soluționării irevocabile a divorțului, raportat la intervalul scurt de 5 zile scurs până la înregistrarea cererii introductive din cauza pendinte, tribunalul a reținut că în urma pronunțării sentinței civile nr.4059/16.06.2011 pârâtul în cauză M. B. A. a exercitat calea de atac a apelului, care a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.221/., soluția de anulare fiind menținută prin decizia civilă nr.1640/R/18.04.2012 a Curții de Apel Oradea, astfel încât o analiză pe fond a acestor circumstanțe, de către instanțele de control judiciar, ulterior datei de 16.06.2011 nu a mai avut loc. Prin urmare, această din urmă dată este aceea la care urmează a se raporta eventual dezbaterile dintre părți cu privire la eventualele modificări survenite în privința circumstanțelor factuale vizând raporturile dintre părinți și copilul în cauză.
Prin Încheierea din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ 12 a Tribunalului Satu M. s-a suspendat judecata apelurilor civile declarate de apelantul reclamanta M. T. B. A. și apelanta pârâtă B. I. F., împotriva sentinței civile nr. 1731 din data de 12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar_ 12 având ca obiect exercitarea autorității părintești, până la rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr. 171/. 2013, până la soluționarea recursului promovat împotriva acesteia la data de 30.10.2013 de către apelanta pârâtă B. I. F..
Împotriva hotărârii prin care fost soluționat apelul declarat de pârâta B. I. F., aceasta a declarat recurs solicitând modificarea în totalitate a deciziei, admiterii excepției autorității de lucru judecat, și în consecință respingerea cererii privind modalitatea de exercitare a autorității părintești în ceea ce o privește pe minora M. I. M. născută la 23 iulie 2005.
În motivarea cererii sale recurenta arată, în principal, că excepția trebuia soluționată prin încheiere interlocutorie, astfel încât să se permită instanței de apel să verifice legalitatea sentinței prin cercetarea ei ca un întreg și nu prin descompunerea ei în mai multe elemente tratate distinct.
Pe de altă parte, soluția în sine este apreciată ca fiind greșită deoarece art. 46 al Legii nr. 71/2011 permite o modificare a dispozițiilor hotărârirlor judecătorești referitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului Civil, doar în măsura în care au intervenit schimbări ale împrejurărilor avute în vedere inițial, ori în cauză astfel de schimbări nu au intervenit astfel încât sentința de divorț se bucură încă de autoritate de lucru judecat.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, precizând că instanța de apel a soluționat în mod corect cererile formulate de părți vizând legalitatea și temeinicia instanței de fond deoarece cercetarea motivului de nelegalitate invocat de apelanta recurentă ar fi determinat inutilitatea cercetării criticilor formulate de intimat, astfel încât în mod corect instanța de apel a trecut la soluționarea cu prioritate a excepției autorității lucrului judecat, urmând ca în urma respingerii acestuia să soluționeze și apelul formulat de el însuși.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că un principiu esențial al actelor de procedură este acela potrivit căruia în măsura în care ele sunt realizate de un judecător competent, nu vor fi anulate decât în măsura în care produc un prejudiciu și acest prejudiciu nu poate fi înlăturat în alt mod.
În prezenta cauză, s-a ridicat excepția autorității lucrului judecat și judecătoria a respins această excepție, trecând la judecarea cauzei pe fond.
Împotriva acestei soluții au declarat apel atât pârâta care a criticat modalitatea de soluționare a excepției, solicitând admiterea acesteia, cât și reclamantul care a criticat anumite aspecte legate de fondul cauzei.
Tribunalul – ca instanță de apel – a apreciat că se impune soluționarea în primă fază a criticii legate de respingerea excepției autorității lucrului judecat, pronunțând în acest sens decizia nr. 171 din 18 septembrie 2013, prin care a respins apelul pârâtei recurente privind modalitatea de soluționare a excepției dirimante, toate celelalte aspecte privind fondul cauzei urmând a fi analizate la un termen stabilit ulterior.
Lăsând la o parte discuția absolut teoretică privind necesitatea pronunțării unei încheieri interlocutorii sau a unei decizii de către instanța de apel pentru a soluționa această critică de nelegalitate, Curtea apreciază că nu s-a cauzat nici un prejudiciu părților din proces, hotărârea instanței de apel putând face obiect de cercetare și neimpunându-se doar pentru acest motiv o casare cu trimitere și o reluare a discuției privind excepția autorității lucrului judecat.
Analizând excepția și modul în care a fost aceasta soluționată, se apreciază că tribunalul a dat o dezlegare corectă problemei pusă în discuție. În general, în ceea ce privește măsurile privind ocrotirea minorilor de către părinți, măsurile dispuse de instanță nu se bucură de putere de lucru judecat, instanța putând să intervină ori de câte ori se apreciază că este în interesul copilului.
Cu atât mai mult o modificare legislativă atât de importantă și atât de așteptată cum a fost cea a recunoașterii exercitării autorității părintești în comun de către părinții divorțați, impune o reanalizare a raporturilor juridice dintre părinți și copii chiar în situația în care divorțul a fost pronunțat anterior intrării în vigoare a Codului Civil.
Exercitarea în comun a autorității părintești implică un acord al părinților copilului în legătură cu toate problemele legate de creșterea și educarea acestuia, implicare ce nu era recunoscută în legislația anterioară decât în favoarea părintelui căruia îi fusese încredințat minorul spre creștere și educare.
În aceste condiții, în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat că nu poate fi admisă excepția în condițiile în care părintele căruia nu
i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare sub regimul legislației anterioare solicită să se constate dreptul său de a exercita autoritatea părintească alături de celălalt părinte de care a divorțat.
Față de cele precizate, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă și va obliga pe recurentă în favoarea intimatului la 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Dosarul va fi trimis Tribunalului Satu M. pentru continuarea judecării apelurilor formulate ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă B. I. F., cu domiciliul în Satu M., . 4, . M., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. B. A., cu domiciliul în localitatea Viile Satu M., nr. 5, județul Satu M., împotriva deciziei civile nr. 171/. 18 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă B. I. F. să plătească părții intimate M. B. A. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. P. A. B. D. M. F. M.
red. dec. jud. C. D../7.03.2014
Jud. fond : D. E.
Jud.rec. R. E., C. M. I.
Tehnored. F.M./10.03.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
