Grăniţuire. Decizia nr. 2518/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2518/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2831/281/2006*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2518
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Președinte - P. M. G.
Judecători - M. I. G.
- V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul C. S. A., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 292 pronunțată la 08 mai 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. M. L., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei achitată cu chitanța . nr._/03.09.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul C. S. A. asistat de avocat I. F. din Bariul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._ și pârâta A. M. asistată de avocat D. A. L. din Baroul Prahova, conform delegației depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I. F. depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, așa cum s-a dispus prin rezoluție și cum a fost consemnată mai sus.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. F., având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 și 7 din C. pr. civilă.
Arată că de apel a avut în vedere un prim motiv de apel invocat în alt ciclu procesual și nesusținut în prezentul ciclu procesual atunci când a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 32 din 5 mai 2004, așa cum a motivat decizia civilă nr. 292/08.05.2014 în care a făcut în mod greșit referire la solicitarea apelantului de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru că nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
Un alt motiv de apel vizează împrejurarea că instanța de apel nu a avut în vedere momentul la care a fost întocmit Certificatul de moștenitor, respectiv februarie 2004. După cum rezultă din mențiunile actului de donație autorii părților au donat mamei intimatei-pârâte în anul 1947 un imobilul compus din teren în suprafața de 250 mp și clădirea aflată pe acest teren cu 3 camere, sală, bucătărie, situată în Ploiești, . în care nu exista nici un alt titlu de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren excedentară celor 250 mp, nu putea fi încheiat în februarie 2004 Certificatul de moștenitor pe numele intimatei-pârâte pentru o suprafața mai mare de teren.
Mai arată apărătorul recurentului că în mod eronat instanța de fond a apreciat existența sentinței civile de constatare a uzucapiunii, dosar în care intimata-pârâta s-a judecat în contradictoriu cu Consiliul Local Ploiești și a avut ca obiect uzucapiunea unei suprafețe de teren, deși sentința civilă a fost pronunțata la 8 luni după încheierea certificatului de moștenitor.
Totodată, în certificatul de moștenitor au fost menționate și alte bunuri în categoria masei succesorale și anume dependințe, fără ca acestea să fie identificare în concret, cu toate ca acestea nu se regăseau în actul de donație încheiat în anul 1947 și cu privire la care nu existau alte înscrisuri care să facă dovada legalității ridicării lor.
Pentru acest motiv, avocat I. F. solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova
Un al doilea motiv de recurs este acela că instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond referitor la granițuirea proprietăților părților conform raportului de expertiză G. E. pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13. În același timp, același expert a constatat că terenul deținut de C. S. A. este mai mic cu o suprafață de 16,25 mp, suprafață de altfel evidențiată pe schița de plan.
Pe această suprafață există instalația de canalizare și două puțuri de apă realizate exclusiv de către recurent care, potrivit granițuirii dispuse de instanța de fond l-ar fi împiedicat să le folosească.
Față de acest motiv, solicită modificarea deciziei tribunalului, admiterea acțiunii în grănițuire și stabilirea liniei de hotar să se facă pe aliniamentul 8-7-E-D-C-B-A-10-11-12-13 așa cum a fost evidențiat în raportul de expertiză topografică G. E.; fără cheltuieli de judecată.
Avocat D. A. L., având cuvântul, solicită respingerea recursului pe ambele capete de cerere.
Arată că instanța de apel în mod corect a reținut în considerente că soluția primei instanțe raportat la nulitatea certificatului de moștenitor este corect argumentată ceea ce înseamnă că atât soluția cât și motivarea instanței de fond au fost temeinic argumentate. Menționează că motivele de fapt invocate nu se regăsesc în motivarea de drept, astfel că dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă, care prevăd ca motiv de recurs „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, nu de regăsesc în prezenta cauză întrucât instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut. De altfel, instanța de apel nu a acordat nimic. Nu a făcut altceva decât să respingă cererile formulate de către apelantul C. S. A. prin cererea de apel.
Mai arată că nici prevederile art. 304 pct.7 Cod pr. civilă „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” nu se verifică, întrucât hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină iar aceste motive nu sunt contradictorii nici străine de natura pricinii.
Referitor la pretinsa greșită stabilire a liniei de demarcație între proprietățile părților, a arătat apărătorul intimatei că această cerere nu poate fi analizată în această fază procesuală, instanța de recurs neputând fi învestită cu analizarea criticilor de netemeinicie ci numai de nelegalitate, așa cum sunt expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, recurentul nu poate invoca nici măcar prevederile art. 304 ind. 1 întrucât acesta a avut la dispoziție și calea de atac a apelului.
Astfel, recursul nu are caracter devolutiv iar aspectele invocate de recurent sunt numai critici de netemeinicie.
Mai arată apărătorul intimatei că la stabilirea liniei de demarcație dintre proprietățile părților stabilită în cadrul cererii de grănițuire, instanțele au avut în vedere actele de proprietate prezentate de părți. În cazul intimatei suprafața de teren este mai mare decât cea din acte, dar în condițiile în care recurentul – reclamant prin cererea de chemare în judecată nu a formulat o cerere în revendicare, instanța nefiind învestită cu o asemenea cerere s-a pronunțat asupra liniei de hotar.
În concluzie, avocat D. A. L., solicită respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoria Ploiesti, sub nr. 6640/2005 reclamantul C. S. A. a chemat în judecată pe pârâta A. M. L., solicitând să se dispună granițuirea proprietăților limitrofe, suportarea în cote egale a cheltuielilor de granițuire, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, începând cu anul 2005, între părțile din prezenta cauză s-a derulat acest litigiu, constând în grănițuirea proprietăților acestora, grefat pe ieșirea din indiviziune și anularea certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004.
Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale și, în același timp, dosare cuprinzând cereri formulate de aceleași părți și cu același obiect au fost conexate sub unul singur, care s-a aflat și suspendat o perioadă de timp până la soluționarea unui alt dosar de a cărui soluție depindea cauza.
Inițial, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat grănițuirea în dosarul nr. 6640/2005 al Judecătoriei Ploiești, care prin sentința civilă nr. 7326/29.09.2005, a respins acțiunea ca inadmisibilă (fila 38 d. fond I), datorită indiviziunii existente între părți, conform hotărârii.
Acțiunea de ieșire din indiviziune promovată de pârâta A. M. L., tocmai datorită considerentelor hotărârii anterior menționate, a făcut obiectul dosarului nr._/2005 al Judecătoriei Ploiești, însă la rândul ei și această acțiune a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 1863/01.03.2006 (fila 30 d. fond I), dar s-a și disjuns cererea reconvențională formulată de reclamantul C. S. A., formându-se dosarul_ .
Sentința civilă nr. 7326/29.09.2005 prin care s-a respins acțiunea în grănițuire ca inadmisibilă a fost desființată însă în dosarul Tribunalului Prahova nr. 708/2006, prin decizia civilă nr. 308/07.04.2006, iar cauza inițială de grănițuire a fost trimisă spre rejudecare, înregistrată sub nr. 7176/2006 pe rolul Judecătoriei Ploiești, dar conexată la dosarul nr._, în care se continua judecata cu privire la cererea reconvențională formulată de reclamantul C. S. A., disjunsă, după cum am arătat mai sus.
Acest din urmă dosar, anume asupra căruia în prezent instanța se apleacă, a fost suspendat o perioadă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate de A. M. L., având ca obiect constatarea dobândirii prin efectul accesiunii imobiliare a dreptului de proprietate asupra etajului-mezanin edificat deasupra construcției proprietatea sa, situat în Ploiești, . B, jud. Prahova. Acțiunea, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, admisă la fond, a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 445/16.03.2009 a Tribunalului Prahova, același nr. de dosar.
La 19.02.2010, cauza nr._ a fost repusă pe rol, rămânând de judecat capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat de BNP Equitas și capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar despărțitoare dintre cele două proprietăți ale părților.
După administrarea probelor, înscrisuri și expertiză topografică, instanța a pronunțat sentința civilă nr._/09.12.2011 prin care a dispus grănițuirea, dar nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor. Pentru aceasta, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 508/27.09.2012, a admis apelul împotriva sentinței civile nr._, a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare.
În acest al doilea fond după desființarea hotărârii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea topografie.
Prin sent.civ. nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost reținute următoarele:
Părțile nu se află în stare de indiviziune, aspect stabilit irevocabil prin sentințele menționate anterior și care au rămas nemodificate.
Părțile sunt, pe lângă rude și vecini, reclamantul fiind proprietarul imobilului (teren și casă) situat în Ploiești, ., județul Prahova, iar pârâta proprietar al imobilului (teren și casă) situat în Ploiești, ., județul Prahova.
Instanța a constatat că acțiunea privind grănițuirea se supune, la momentul soluționării prezentei cauze, disp. art. 560 din Noul Cod Civil, având în vedere disp. art. 6 alin. 6 din același Cod.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, instanța a dispus efectuarea expertizei tehnice în specialitatea topografie, având obiectivele stabilite prin încheierea din 20.02.2013.
A fost întocmit și depus în cauză Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de domnul expert G. E., înregistrat sub nr. 581/10.11.2013 la BLEJTC de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza acestui raport de expertiză și ținând seama și titlurile de proprietate ale părților, indicate în raport și aflându-se la dosar, instanța a constatat că linia de hotar între proprietățile părților este judicios și legal stabilită pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13 din Planul de situație anexă la raport.
Instanța a constatat că niciuna dintre părți nu a formulat vreo cerere având ca obiect și revendicarea unei suprafețe de teren, în cauză, minusul de 16,25 mp din terenul reclamantului sau plusul de 5 mp în terenul pârâtei, astfel cum acestea rezultă în urma expertizei, nu au nicio înrâurire asupra stabilirii liniei de hotar. Numai în eventualitatea admiterii unei acțiuni în revendicare se poate modifica această linie de hotar.
În privința nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat de BNP Equitas, instanța a constatat că prin acesta (fila 7 d. fond I) se indică masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. E., mama pârâtei, masă ce cuprinde, alături de 40 de acțiuni la . un teren în suprafață de 300 mp și locuință aflată pe acest teren, edificată din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din trei camere de locuit și dependințe. Se arată, de asemenea, în certificat, că terenul măsurat figurează în evidența fiscală cu suprafața de 300 mp, deși în actul de donație autentificat sub nr. 4081/1947 și transcris la nr. 8328/1947 de fostul Tribunal Prahova (fila 7 d. fond I) apare suprafața de 250 mp. masa succesorală s-a atribuit pârâtei A. M. L..
În privința interesului reclamantului privind constatarea nulității certificatului de moștenitor, instanța a constatat că acesta are interes, deoarece, chiar în acțiunea de grănițuire, trebuie analizate toate titlurile de proprietate ale părților, indiferent dacă cu privire la aceeași suprafață există mai multe titluri, pe care numai instanța le va analiza prin prisma forței lor juridice și probante.
În aceste condiții, instanța a respins excepția lipsei de interes cu privire la constatarea nulității Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004, invocată de pârâtă.
În ceea ce privește, însă, vreo cauză de nulitate, instanța a constatat că susținerile reclamantului privind diferența de suprafață și existența unor „dependințe”, nu impietează asupra valabilității certificatului de moștenitor, atâta timp cât suprafața de teren este determinată și în baza măsurătorilor și, de asemenea, confirmată și prin sentința civilă de constatare a uzucapiunii nr. 8314/18.10.2004 pronunțată în cauza nr. 6370/2004 a Judecătoriei Ploiești, un alt titlu ca cel la care se referea instanța când a respins excepția lipsei de interes. Astfel, nu se confirmă existența vreunei cauze de nulitate a certificatului, sub aspectul suprafeței de teren. Cu atât mai puțin, menționarea „dependințelor” în certificat, nu poate constitui motiv de nulitate.
Față de acestea, instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat de BNP Equitas, această respingere convergând spre stabilirea încă o dată a temeiniciei grănițuirii proprietăților. În privința cheltuielilor de judecată, instanța a constatat, raportându-se tot la art. 560 din noul Cod civil, care își extinde efectele și în plan procesual, coroborat cu art. 274 C. pr. civ. de la 1865, că se pot compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C. S. A., apreciind ca sentința atacată este nelegala și netemeinică.
In motivarea cererii a arătat că după repunerea pe rol (ca urmare a soluționării irevocabile a acțiunii ce a avut ca obiect accesiunea imobiliara și constatarea calității de unic proprietar asupra mezaninului și podului - dosar nr._ ), recurentul-reclamant C. S. A. a precizat că solicită instanței continuarea judecații pentru cel de-al doilea și al treilea capăt de cerere (a se vedea fila 22 din dosarul repus pe rol - încheierea din data de 19.02.2010); cu aceasta ocazie s-a administrat în continuare proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, așa cum dispusese anterior instanța de fond; totodată aceeași instanța de fond prorogase discutarea probei cu martori după administrarea probatoriilor cu expertiza (fila 53 dosar fond înainte de suspendare); întrucât administrarea probei cu expertiza topografică s-a efectuat pe o perioada mai lungă de timp (deoarece expertul numit în cauza nu a răspuns la obiecțiunile formulate), instanța a rămas în pronunțare la termenul din 18.11.2011, respingând obiecțiunile formulate de recurentul-reclamant la raportul de expertiză topografică și apoi pronunțându-se numai cu privire la cel de-al treilea capăt de acțiune ce viza grănițuirea celor doua proprietăți.
Practic, prin sentința recurată, instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra celui de-al doilea capăt de acțiune referitor la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 32 întocmit la data de 05.02.2004 la BNP "Equitas".
În ceea ce privește grănițuirea celor doua proprietăți, este de subliniat că prin sentința pronunțată în fond se menține linia de hotar inițială dintre acestea (de la momentul promovării acțiunii), cu toate că din concluziile raportului de expertiză topografică rezulta că recurentul-reclamant are în prezent o diferența de teren în minus de 16 mp față de actele de proprietate.
Dși instanța de fond i-a solicitat expertului topo Baiuta N. să evidențieze pe schița de plan suprafața de 16 mp în minus a recurentului-reclamant (așa după cum rezulta clar din încheierea din data de 04.03.2011 - fila 43 dosar) pentru care acesta din urma a precizat că respectiva suprafața de teren se afla în spatele casei, expertul topo Băiuta N. a marcat suprafața respectivă într-o manieră ieșită din comun, nepractică, evidențiind cu linie discontinuă o suprafața dreptunghiulara cu latura mică de 1,03 m și latura mare de 15,56 m în perimetrul 8, 9, 18, 17 ce ar reprezenta mai degrabă o grănițuire a intimatei-parate cu un alt vecin.
În realitate, recurentul - reclamant a arătat expertului la fața locului că suprafața de teren de 16 mp lipsă se află în spatele casei - toata zona dimprejurul construcției CI ce aparține intimatei-pârâte începând cu aliniamentul 8, 9, 1.0 și intrând pe terenul intimatei-pârâte - adică exact suprafața de teren pe care se afla cele două cămine de canalizare construite de recurentul-reclamant.
Față de aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond sa se pronunțe pe ambele capete de acțiune, sens în care s-ar impune o corecta administrare a probelor, inclusiv a probei cu expertiza topografica care sa evidențieze în mod clar suprafața de teren în minus de 16 mp a recurentului-reclamant.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 21.01.2013, sub nr._ .
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 292 din 08.05.2014 a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Un prim motiv de apel invocat de către apelant se referă la faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra cererii sale de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 32 întocmit la data de 05.02.2004 la BNP "Equitas".
Tribunalul a apreciat că aceasta critică a apelantului este nejustificată, deoarece prima instanța a cenzurat și validitatea certificatului de moștenitor a cărui nulitate s-a invocat, sub aspectul motivelor arătate de către apelant, soluția adoptata de către prima instanța fiind corect argumentată, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum se solicită, pentru nepronunțare asupra unui capăt de cerere.
Al doilea motiv de apel se referă la faptul ca prin sentința pronunțată în fond se menține linia de hotar inițială dintre cele doua proprietati (de la momentul promovării acțiunii), cu toate că din concluziile raportului de expertiză topografică rezultă că apelantul - reclamant are în prezent o diferența de teren în minus de 16 mp față de actele de proprietate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, apelantul reclamant nu a învestit instanța și cu soluționarea unei cereri privind revendicarea vreunei suprafețe de teren, astfel încât, stabilirea liniei de hotar nu este posibilă decât în limitele reținute prin sentința pronunțată deoarece, instanța nu poate acorda mai mult decât ceea ce s-a cerut.
Astfel, în rigoarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, judecătorul va hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecații, de unde rezultă că instanța nu poate depăși obiectul cererii de chemare în judecata, adică nu poate acorda mai mult decât s-a solicitat și nici nu poate să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Or, în prezenta cauză determinarea unei alte linii de hotar, conform solicitării apelantului, echivalează cu pronunțarea asupra unei cereri în revendicare asupra diferenței de teren în minus ce pretinde apelantul că rezultă din raportul de expertiză, fără ca instanța să fi fost învestită în prealabil cu un astfel de capăt de cerere, în forma prevăzută de lege și cu aplicarea normelor legale referitoare la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente.
Prin urmare și aceasta critica a apelantului a fost nejustificată și a fost respinsă ca atare.
F. de suma acestor considerente, Tribunalul, în temeiul art. 282 și urm. Cod pr.civ., a respins apelul ca nefondat iar în temeiul art. 274 Cod pr.civ., a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C. S. A., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, fiind incidente disp. art. 304 pct. 6 și 7 din C. pr. civilă.
A arătat că dintr-o eroare instanța de apel a avut în vedere un prim motiv de apel invocat în alt ciclu procesual (nesusținut în prezentul ciclu procesual), atunci când s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat la BNP EQUITAS (a se vedea decizia nr. 508/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova).
Practic, instanța de apel nu a avut absolut deloc în vedere primul motiv de apel, împrejurare ce rezultă cu certitudine din motivarea deciziei civile nr. 292/08.05.2014 în care s-a făcut în mod greșit referire la solicitarea apelantului-reclamant de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, ceea ce nu se regăsește ca motiv de apel în apelul formulat în prezentul ciclu procesual.
Prin urmare instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la primul motiv de apel susținut ce vizează cu totul altă critica adusa hotărârii instanței de fond.
Astfel, instanța de apel nu a avut în vedere momentul la care a fost întocmit Certificatul de moștenitor nr. 32/05.02.2004 de către BNP Equitas și actele de proprietate existente la acel moment pe numele intimatei-pârâte A. M. L.. După cum rezultă din mențiunile actului de donație autentificat sub nr. 4081 din 25.11.1947 numiții C. P. și C. A. au donat autoarei intimatei-pârâte A. E. (mama intimatei-pârâte) imobilul compus din teren în suprafața de 250 mp și clădirea aflată pe acest teren cu 3 camere, sală, bucătărie, situată în Ploiești, . (actualmente nr. 127B). În condițiile în care nu exista nici un alt titlu de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren excedentară celor 250 mp, nu putea fi încheiat la data de 05.02.2004 Certificatul de moștenitor nr. 32 pe numele intimatei-pârâte pentru o suprafața mai mare, și anume 300 mp.
A arătat recurentul că în mod cu totul eronat instanța de fond a apreciat existența sentinței civile de constatare a uzucapiunii nr. 8314 din 18.10.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6370/2004 (dosar în care intimata-pârâta s-a judecat în contradictoriu cu Consiliul Local Ploiești și a avut ca obiect uzucapiunea unei suprafețe de teren, părțile fiind de conivență pentru obținerea într-un mod fraudulos a unui titlu pentru o diferență de suprafața de teren de 70 mp), deși sentința civilă a fost pronunțata la 8 luni după încheierea Certificatului de moștenitor.
De asemenea, în Certificatul de moștenitor nr. 32/05.02.2004 au fost menționate și alte bunuri în categoria masei succesorale și anume "dependințe", fără a se identifica în concret aceste bunuri, cu toate ca acestea nu se regăseau în actul de donație încheiat în anul 1947 și cu privire la care nu existau alte înscrisuri (autorizații de execuție lucrări) care să facă dovada legalității ridicării lor.
A mai arătat recurentul că în mod greșit atât instanța de fond cât și instanța de apel au dispus granițuirea proprietăților părților și stabilirea liniei de hotar între acestea pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13 din raportul de expertiză G. E., în condițiile în care același expert a precizat, în urma măsurătorilor din teren și analizării actelor de proprietate ale ambelor părți, că apelantul-reclamant C. S. A. are în minus o suprafață de teren de 16,25 mp, suprafață de altfel evidențiată pe schița de plan.
Este de menționat că pe suprafața de teren de 16,25 mp exista instalația de canalizare și 2 cămine de apă realizate exclusiv de către apelantul-reclamant, care potrivit granițuirii dispuse de instanța de fond, ar fi împiedicat să le folosească și să intervină ori de cate ori ar fi nevoie.
Recurentul C. S. A. a solicitat, având în vedere titlurile de proprietate ale acestuia asupra terenului din Ploiești, ., măsurătorile efectuate de expertul topo G. E. și planul de situație anexat, ca granițuirea proprietăților părților și stabilirea liniei de hotar să se facă pe aliniamentul 8-7-E-D-C-B-A-10-11-12-13 din raportul de expertiză topografică G. E..
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-pârâtă A. M. L. nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în prezenta cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica potrivit căreia tribunalul nu a avut în vedere primul motiv de apel, făcând în mod greșit referire la solicitarea apelantului-reclamant de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, care nu se regăsea ca motiv de apel în prezentul ciclu procesual, Curtea reține că, deși există această mențiune eronată în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, ea nu este de natură a-i produce recurentului vreun prejudiciu, câtă vreme, instanța de apel a analizat inclusiv motivul referitor la nulitatea certificatului de moștenitor.
Astfel, la pagina 6 a hotărârii atacate, penultimul paragraf, s-a consemnat în mod expres că “ prima instanță a cenzurat și validitatea certificatului de moștenitor a cărui nulitate s-a invocat, sub aspectul motivelor arătate de către apelant, soluția adoptată de către prima instanță fiind corect argumentată”.
Prin urmare nu se poate reține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la primul motiv de apel susținut și mai mult, soluția acesteia este corectă.
În privința nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat de BNP Equitas, în mod corect instanțele anterioare au constatat că prin acesta (fila 7 d. fond ) se indică masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. E., mama pârâtei, masă ce cuprinde și un teren în suprafață de 300 mp și locuința aflată pe acesta, edificată din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din trei camere de locuit și dependințe.
Chiar în cuprinsul acestui certificat se menționează că terenul măsurat figurează în evidența fiscală cu suprafața de 300 mp, deși în actul de donație autentificat sub nr. 4081/1947 și transcris la nr. 8328/1947 de fostul Tribunal Prahova apare suprafața de 250 mp..
Ulterior emiterii acestuia, prin sentința civilă nr. 8314 din 18.10.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6370/2004, pentru diferența de teren s-a constatat, cu efect retroactiv, ca urmare a intervenirii prescripției achizitive, pe calea uzucapiunii, dreptul de proprietate al intimatei.
Chiar dacă această sentință civilă a fost pronunțată după încheierea Certificatului de moștenitor, efectul retroactiv al constatării dreptului de proprietate al reclamantei se extinde inclusiv asupra datei emiterii certificatului de moștenitor contestat.
De altfel, acest aspect nu este relevant, câtă vreme, așa cum au arătat instanțele anterioare, nu este incidentă nicio cauză de nulitate, dintre cele prevăzute în dreptul civil român, astfel încât susținerile reclamantului privind diferența de suprafață și existența unor „dependințe”, nu impietează asupra valabilității certificatului de moștenitor.
Față de aceste considerente se constată că, în mod corect, instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 32/05.02.2004 autentificat de BNP Equitas, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 c.pr.civ.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, se constată că acesta vizează în special temeinicia soluției de grănițuire a proprietăților, aspecte care însă nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac a recursului.
În ceea ce privește criticile care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., respectiv nelegalitatea soluției prin care s-a dispus grănițuirea, se constată că, potrivit art. 560 cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Chiar acest text legal face vorbire de reconstituirea hotarului deja existent, recurentul nefăcând dovada că între cele două proprietăți ar fi existat o altă linie de hotar decât cea de pe aliniamentul 7-8-9-10-11-12-13 din raportul de expertiză G. E., variantă pe care instanțele anterioare au îmbrățișat-o.
Chiar dacă expertul a precizat, în urma măsurătorilor din teren și analizării actelor de proprietate ale ambelor părți, că apelantul-reclamant C. S. A. are în minus o suprafață de teren de 16,25 mp, suprafață evidențiată pe schița de plan, instanța de fond nu putea dispune grănițuirea proprietăților părților în altă modalitate decât cea confirmată de semnele vechi de hotar dovedite, câtă vreme reclamantul nu a învestit instanța și cu soluționarea unei cereri privind revendicarea vreunei suprafețe de teren.
În mod corect a reținut tribunalul că potrivit principiului disponibilității părților, principiu care guvernează procesul civil, judecătorul este ținut a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecații, de unde rezultă că instanța nu poate depăși obiectul cererii de chemare în judecată, adică nu poate acorda mai mult decât s-a solicitat și nici nu poate să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Or, în prezenta cauză, determinarea unei alte linii de hotar, conform solicitării apelantului, echivalează cu pronunțarea asupra unei cereri în revendicare asupra diferenței de teren în minus ce pretinde apelantul că rezultă din raportul de expertiză, fără ca instanța să fi fost învestită în prealabil cu un astfel de capăt de cerere, în forma prevăzută de lege și cu aplicarea normelor legale referitoare la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel, în baza art. 312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge, ca nefondat recursul reclamantului.
Făcând aplicarea disp. art. 274 c.pr.civ. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată, respectiv a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr. 003/26.11.2014, aflată la fila 10 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. S. A., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 292 pronunțată la 08 mai 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. M. L., domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2014.
Președinte, Judecători,
P. M. G. M. I. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
2 ex./23.12.2014
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. I.
d.a. nr._ Tribunal Prahova
j.a. G. D. - N. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 52/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 2360/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
