Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1909/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1909/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 13148/200/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1909

Ședința publică din data de 18 septembrie 2014

Președinte - P. C.

Judecători - D. V.

- M. G.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta J. C., domiciliată în ., împotriva deciziei civile nr. 20 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M., domiciliat în comuna B., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă J. C., reprezentată de avocat A. S. din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013 și intimatul-pârât P. M., reprezentat de avocat Z. V. din cadrul Baroului B., astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/2014.

Procedura îndeplinită.

Cererea de recurs este insuficient timbrată cu suma de 302 lei achitată cu chitanța . nr._(70) din 24.06.2014, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 3 lei.

Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, iar prin Serviciul registratură, s-a depus notă de ședință din partea recurentei, prin care s-a învederat faptul că nu mai înțelege să formuleze cerere de ajutor public judiciar privind taxa de timbru.

Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în dezbateri.

Avocat A. S., pentru recurenta-reclamantă J. C., având cuvântul, susține că, așa cum rezultă din situația de fapt reținută de instanța de fond, intimatul-pârât nu a contestat calitatea de bun comun a sumei constituită în depozite, nu a făcut cerere nici în sensul că ar fi avut o contribuție diferențiată la constituirea depozitului, nu a făcut cerere nici în sensul că suma astfel constituită ar avea caracter de bun propriu.

Daca ar fi făcut oricare dintre aceste cereri, ar fi fost un capăt de cerere distinct în cuprinsul cererii reconvenționale ce urma a fi dovedit și supus taxei de timbru, având în vedere ca în conformitate cu art.30 al.l din fostul Cod al Familiei în vigoare la data judecații, bunurile dobândite de oricare dintre soți ,sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar în al.3 se arata, numai calitatea de bun comun nu trebuie dovedita.

Astfel, în baza susținerilor și probatoriilor administrate, înscrisuri, martori, interogatorii, expertize tehnice, instanța de fond a dat o soluție legala și temeinică.

Susține recurenta-reclamantă că, astfel cum a dezvoltat și prin motivele de recurs, criticile formulate vizează nulitățile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.6, 7 și 9 Cod pr.civilă.

Astfel, prima critica vizează nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 C proc.civ., în sensul că instanța de control judiciar în apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 294 al.l Cod pr.civ, deoarece, în apel, nu se pot schimba, calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot face alte cereri noi.

Or, susținerea pârâtului, ca sumele constituite în depozite CEC nu ar constitui bun comun, constituie o cerere nouă, care vine cu o noua motivare în fața instanței de apel, care nu se regăsește la instanța de fond - raportat la suma de bani ce a făcut obiectul partajului.

Mai mult, pârâtul în motivele de apel precizează că sumele la care fac referire excede sumei de_ lei, ceea ce ar rezulta că, de fapt, recunoaște ca bun comun suma de_ lei.

Or, în instanța de apel nu se pot propune decât mijloace noi de apărare, adică argumente noi, aduse în sprijinul aceleiași cauze, care au fost și la prima instanță și numai dacă această apărare sau mijloace de apărare nu ar fi existat la momentul judecării cauzei la instanța de fond.

Instanța de apel a încălcat toate aceste aspecte legale, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Mai susține recurenta că, prin încheierea din 16 sept 2013, instanța de apel a luat act de invocarea, de către intimata-recurenta J. Constanta, a dispozițiilor art .294 al.l C.proc.civ, urmând a face obiectul discuțiilor pe fond. Pe fond a invocat aceleași dispoziții legale, insă instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun mod asupra acestora, încălcându-le și pronunțând și sub acest aspect, o hotărâre nelegală.

Astfel, instanța de control judiciar în apel, încălcând dispozițiile art 129 al.6 C.proc.civ. care stipulează clar, că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății stabilit, fără ca paratul-apelant să solicite explicit nici la instanța de apel și fără să fii solicitat la instanța de fond, a se constata caracterul de bun propriu al sumei de bani constituită în depozite CEC, că suma de_,28 lei are natură juridică (nici instanța de apel nu este explicită) și modifică în parte IAP din data de 7.03.2012 și sentința apelată, în sensul că scoate din masa partajabilă această sumă.

Acest aspect vizează și nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 Cod pr.civ. în sensul că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut.

Pe de altă parte, daca ar fi fost explicit apelantul în cererea sa, în apel, nu poate fi analizată, pentru prima dată, calificarea unui bun ca fiind propriu, în condițiile în care pârâtul-reclamant nu a susținut acest lucru în fata instanței de fond, dimpotrivă, a recunoscut explicit caracterul de bun comun și nu a solicitat a se constata că sumele de bani din depozitele constituite la CEC provin din surse proprii (judecătorul fondului era ținut de aceleași dispoziții ale art. 129 al.6 Cod pr.civ., neputând a hotărî decât asupra obiectului cererii dedus judecații, ceea ce a și respectat).

Așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat la instanța de fond și din susținerile paratului, nu s-a conturat, în niciun mod, o cerere sau apărare în sensul celei arătate la instanța de apel (dimpotrivă la instanța de fond a arătat și în concluziile scrise fila 88, dosar fond, că, în perioada 2002-2006, a constituit mai multe depozite la CEC, prin depuneri succesive, recunoscând calitatea de bun comun a acestor sume, menționând doar că sumele astfel constituite au fost utilizate în timpul căsătoriei).

Totodată, instanța apreciază și tratează extrem de minuțios noțiunea de dividend concluzionând că suma constituită depozit la CEC Bank nu face parte din masa bunurilor comune, deși nu s-a făcut nicio dovadă de către apelant ca suma astfel constituită ar fi fost compusă numai și numai din venituri proprii ale apelantului sau ca dividende, dacă le-ar fi ridicat, ar fi avut destinația presupusă de instanță.

Pe de altă parte, în mod greșit, instanța de apel apreciază caracterul de bun propriu al dividendelor, întrucât soțul asociat - prin activitatea de comerț -urmărește obținerea unor venituri absolute necesare nevoilor căsătoriei ca și un salariat și, totodată, dividendele obținute în urma activității societății, încasate în timpul căsătoriei care devin bunuri comune.

Reclamanta a fost salariată, a lucrat în timpul liber - fiind recepționeră la un hotel din B. - și pentru societate, a făcut și muncă în gospodărie.

Presupunerile instanței de apel, sunt contrazise încă de la instanța de fond și chiar în motivarea apelului, când apelantul se referă la suma de_ lei.

Pe de altă parte, instanța de apel putea prezuma, dacă tot se merge pe prezumții, că "dividendele de plată" la simbol cont 457, din balanțele de verificare, puteau avea altă destinație, de exemplu, reinvestirea sau plata unor datorii sau alte asemenea cauze, cât timp nu s-au făcut probe certe că acestea au fost depuse în contul constituit pe numele soților.

Afirmația apelantului în sensul că banii societății erau constituiți . pe numele său, nu poate fi primită, cât timp, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă din balanța de verificare că societatea avea conturi proprii prin care se făcea și rulaj.

In consecință, arată recurenta-reclamantă, considerentele instanței de apel pot fi apreciate ca străine de natura pricinii, nulitate prevăzută de art.304, pct.7 C.proc.civ., cât timp nu s-a solicitat prin nicio cerere, de către niciuna din părți, aducerea la masa de partaj a capitalul social, a dividendelor, numai în acest caz instanța ar avea a se preocupa de natura capitalului social, al dividendelor, etc.

Si sub acest aspect, hotărârea este nelegală, eforturile instanței de apel în a admite fără probatorii clare făcute de partea căreia ii revine sarcina probei, o cerere care nu este explicită, care oscilează intre o afirmație și alta, sunt dincolo de dispozițiile legale.

In consecință, tribunalul, în baza caracterului devolutiv al apelului, nu poate, în mod extensiv, dincolo de prevederile legale, să verifice decât, potrivit art.295 Cproc civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Avocat Z. V., având cuvântul pentru intimatul-pârât P. M., solicită respingerea recursului ca nefundat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar și menținerea deciziei pronunțată în apel ca legală și temeinică.

În ce privește prima critică formulată de recurentă, în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin.1 Cod pr. civilă, este neîntemeiată, întrucât, în speță, nu au fost schimbate în apel nici calitatea părților, nici obiectul cererii de chemare în judecată, ci a constatat în mod corect că sumele constituite în timpul căsătoriei pe numele intimatului-pârât în depozite CEC și retrase în timpul căsătoriei, nu au caracterul și calitatea de bunuri comune, astfel încât nu fac parte din patrimoniul comun, nu reprezintă economii comune ale părților.

Nici celelalte critici ale recurentei nu sunt întemeiate, motiv pentru care se impune respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr._ din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Joacălesne C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. și, în parte, cererea reconvențională.

S-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți prin omologarea raportului de expertiză bunuri mobile în varianta unică, a raportului de expertiza auto și a raportului de expertiza construcții.

S-a atribuit reclamantei următoarele bunuri: combina frigorifica Gorenje în valoare de 725 lei, tv Sony în valoare de 120 lei, biblioteca în valoare de 1300 lei,covor 2/3mp în valoare de 11 lei, mobila dormitor în valoare de 1080 lei, garaj în valoare de 5852 lei.

S-a atribuit pârâtului următoarele bunuri: autoturism marca Cielo în valoare de_ lei, filtru cafea în valoare 33 lei,aspirator în valoare de 45 lei,combina muzicala Sony în valoare de 80 lei.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de_ lei.

S-au compensat cheltuielile de judecată.

Prima instanță a reținut că părțile în cauză s-au căsătorit la data de 19.10.2002, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr.5240 pronunțată de Judecătoria B. la data de 1.10.2007.

Conform celor reținute în conținutul sentinței, precum și în susținerile părților, acestea s-au despărțit în fapt în cursul lunii aprilie 2007, pârâtul părăsind domiciliul comun, domiciliu aflat în locuința proprietatea părinților reclamantei.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că părțile au dobândit ca bunuri comune, cu contribuții egale, un autoturism marca Cielo ( aflat la pârât, uzură intervenită în aprilie 2007 ce se va imputa asupra lotului pârâtului), suma de 149.450,28 lei constituită depozit la CEC, un garaj edificat pe terenul proprietatea părinților reclamantei, combina muzicala Sony, aspirator, filtru de cafea, aflate în posesia pârâtului, combina frigorifica Gorenje, televizor Sony, bibliotecă, covor, mobilă dormitor aflate în posesia reclamantei.

Astfel, părțile au recunoscut că următoarele bunuri au calitatea de bunuri comune: autoturismul marca CIELO, un televizor marca Sony, combina muzicală, un aspirator și un filtru de cafea, mașina de spălat la a cărei partajare s-a renunțat ulterior, față de faptul că reclamanta a plătit cea mai mare parte a ratelor în creditul cu care aceasta a fost achiziționată și o centrală termică, ce nu va fi reținută la masa de partajată întrucât a fost dată cadou la nunta nașilor de cununie.

A pretins reclamanta că are regim de bun comun și suma de bani de aproximativ 150.000 lei constituită în timpul căsătoriei depozit la CEC pe numele pârâtului, sumă care anterior pronunțării divorțului a fost retrasă de acesta.

Pârâtul a contestat existența sumei pretinse de reclamantă, arătând că aceasta a fost folosită în timpul căsătoriei, așa cum se vede din extrasele de cont înaintate de unitatea bancară, însă nu a indicat în ce modalitate au fost cheltuiți banii, ce anume s-a făcut cu aceștia într-un interval relativ scurt de timp. Conform extraselor de cont înaintate la dosar, suma exactă constituită depozit era de 149.450,28 lei și a fost retrasă treptat de pârât în intervalul 8.03._07 (adresa nr._/28.12.2011-fila 73).

Cum doar acesta avea acces la conturile de depozit și cum nu a indicat în ce modalitate a cheltuit banii, ce destinație s-a dat acestora (așa cum pretinde, împreună cu reclamanta), este mai mult decât evident că acesta, pe fondul deteriorării relației cu reclamanta, anticipând despărțirea ce urma, a retras din bancă suma menționată, însă a dispus singur de aceasta, astfel că instanța a reținut-o ca făcând parte din masa de partajat.

Cu referire la celelalte bunuri mobile-combina frigorifica Gorenje, televizor Sony, biblioteca, covor, mobila dormitor instanța a dat eficiență declarației martorului audiat la propunerea pârâtului care a relatat că s-a întâlnit cu părțile atunci când acestea căutau prin magazine să achiziționeze mobila, ca după nunta au cumpărat combina, biblioteca, frigiderul.

Martora audiată la propunerea reclamantei, fina părinților acesteia a relatat că reclamanta ar fi avut parte din bunurile menționate mai sus, încă înainte de încheierea căsătoriei, însă instanța, reținând legătura apropiată dintre martoră și familia reclamantei, nu a reținut cele arătate de aceasta martoră.

În privința aparatului telefonic, instanța a reținut că acesta a fost achiziționat în 2004, că este un simplu telefon, care urmare a trecerii timpului este uzat moral, fără valoare economică.

In ceea ce privește garajul, instanța a reținut că, în curtea casei părinților reclamantei, exista o construcție care a fost folosită drept garaj, construcție amenajată cu această destinație de pârât în cursul anului 2005, mai precis în lunile octombrie –noiembrie, cu materiale achiziționate pe numele firmei al cărei administrator era.

Pentru evaluarea și lotizarea bunurilor supuse partajării, instanța a dispus efectuarea unei expertize specialitatea construcții, raportul de expertiză fiind întocmit de expert Petrachescu M. și depus la dosar filele102-108, o expertiză auto, raportul fiind întocmit de expert R. N., depus la filele 114-115 dosar și o expertiză bunuri mobile, cu includerea sumei de bani reținute, raportul fiind întocmit de expert R. G. și depus la dosar la filele 135-137.

La dosar s-au depus obiecțiuni la expertiza auto, însă părțile, înainte de judecata în fond, au renunțat la acestea, pârâtul insistând în obiecțiunile formulate la expertiza construcții.

Conform acestui raport, pe baza celor constatate de expert la fața locului, acesta a reținut că garajul reprezintă o construcție veche amenajată de părți pentru a căpăta această destinație, lucrările efectuate - manoperă și materiale având o valoare de 5852 lei.

La momentul formulării cererii reconvenționale, pârâtul a evaluat garajul la 15.000 lei și a depus la dosar un set de chitanțe cu care a achiziționat pe numele firmei pe care o avea, în anul 2005, mai multe materiale de construcție a căror valoare este de 3676,23 lei (total chitanțe filele 20-31).

Parcurgând mențiunile din aceste chitanțe, instanța a constatat că pârâtul a achiziționat conform acestora nisip, ciment, material lemnos, fier, tablă și accesorii specifice pentru montarea acesteia, var.

A pretins reclamantul că această construcție este ridicată în totalitate de ei, iar martorul audiat la propunerea sa a relatat că aceasta are pereții din zid de cărămidă, însă instanța a reținut că, deși s-a dovedit extrem de meticulos când a fost vorba de bunurile achiziționate în timpul căsătoriei, păstrând chitanțe, facturi, pentru cărămida ce s-ar fi folosit la garaj nu are astfel de documente.

Chitanțele depuse la dosar, cu care s-au achiziționat materiale de construcții folosite pentru ridicarea garajului, evidențiază clar în ce a constat investiția părților pentru amenajarea garajului, astfel că instanța a dat eficiență celor reținute de expertul constructor.

În consecință, față de cele reținute, având în vedere dispozițiile art. 36 Codul familiei, instanța a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți prin omologarea raportului de expertiză bunuri mobile în varianta unică, a raportului de expertiză auto și a raportului de expertiză construcții.

A atribuit reclamantei următoarele bunuri: combina frigorifica Gorenje în valoare de 725 lei, tv Sony în valoare de 120 lei,biblioteca în valoare de 1300 lei,covor 2/3mp în valoare de 11 lei, mobila dormitor în valoare de 1080 lei, garaj în valoare de 5852 lei.

A atribuit pârâtului următoarele bunuri: autoturism marca Cielo în valoare de_ lei, filtru cafea în valoare 33 lei, aspirator în valoare de 45 lei, combina muzicala Sony în valoare de 80 lei.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de_ lei ce reprezintă diferența valorică rezultată ca urmare a atribuirii bunurilor, plus ½ din suma de 149.450,28 lei, de care pârâtul a dispus singur.

Conform art. 276, a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul P. M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin primul motiv de apel pârâtul a susținut că sumele pe care le-a depus într-un cont bancar în perioada căsătoriei nu reprezintă economii comune familiale, raportat la veniturile comune ale părților. A precizat că sumele respective au aparținut . și au fost depuse în contul respectiv pentru a produce dobânzi bancare, fiind retrase pentru achitarea unei datorii ale societății menționate.

De asemenea, a criticat sentința pentru faptul că i-au fost respinse obiecțiunile privind subevaluarea construcției cu destinație garaj, care a fost edificată cu materiale noi, pe fundație nouă din ciment, acoperită cu tablă ondulată și fiind prevăzută cu uși duble metalice.

De asemenea, s-a susținut că a fost încălcată puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 5240/2007 a Judecătoriei B., care a reținut că părțile s-au despărțit în fapt în cursul lunii aprilie 2007.

Ultima critică privește faptul că există contrarietate între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, în sensul că nu este precizat în dispozitiv valoarea totală a lotului atribuit, cât și enumerarea strictă a bunurilor ceea ce echivalează cu o nepronunțare a fondului judecății.

Prin decizia civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2014, Tribunalul B. a admis apelul pârâtului - reclamant P. M., a modificat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 7.03.2012 și sentința apelată, în sensul că a scos din masa partajabilă suma de 149.450,28 lei depozite constituite la CEC Bank pe numele pârâtului apelant și a constatat că valoarea garajului edificat pe terenul părinților intimatei reclamante este de_ lei, conform raportului de expertiză R. N..

A atribuit intimatei reclamante lotul format din următoarele bunuri: combină frigorifică în valoare de 725 lei, TV SONY în sumă de 120 lei, bibliotecă în valoare de 1300 lei, covor în sumă de 11 lei, mobilă dormitor în sumă de 1080 lei și garaj în valoare de_ lei, valoarea lotului atribuit fiind de 16.426 lei.

A atribuit pârâtului apelant lotul format din autoturism CIELO în valoare de_ lei, filtru cafea în sumă de 33 lei, aspirator în sumă de 45 lei și combină muzicală în valoare de 80 lei, valoarea totală a lotului atribuit fiind de 10.982 lei.

A obligat reclamanta- intimată să plătească pârâtului apelant suma de 2711 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a deciziei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat reclamanta intimată să plătească apelantului suma de 1107 lei cheltuieli de judecată în apel (taxă de timbru, timbru judiciar și onorar expert).

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că părțile s-au separat în fapt în luna aprilie 2007, reclamantul fiind cel care a părăsit domiciliul comun datorită neînțelegerilor cu pârâta și socrii săi.

Prin încheierea de admitere în principiu din 7.03.2012, prima instanță a reținut că părțile s-au separat în fapt în cursul lunii aprilie 2007, pârâtul părăsind domiciliul comun aflat în locuința proprietatea părinților reclamantei. Ca atare nu este fondată critica că instanța de judecată ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței de divorț, reținând ca moment al separării în fapt, data precizată în hotărârea prin care s-a declarat desfăcută căsătoria părților.

Apelul a fost considerat fondat în ce privește natura juridică a sumei de_,28 lei constituită depozit la CEC Bank și reținută de către prima instanță ca făcând parte din masa bunurilor comune.

Părțile s-au căsătorit la data de 19.10.2002.

Înainte de căsătorie apelantul a înființat societatea comercială . cu sediul social în . ca activitate principală transporturi terestre de călători. Certificatul de înregistrare al societății a fost emis de Camera de Comerț și Industrie la data de 28.08.2002.

În mod evident, aportul material la constituirea societății comerciale a aparținut apelantului, societatea fiind înființată înainte de căsătoria părților. Prin tranzacția încheiată la 12.05.2006 și autentificată sub numărul 1421/2006, apelantul a cesionat cele 20 de părți sociale, pe care le deținea ca asociat unic la societatea menționată, urmând să primească de la cesionari suma de 90 000 lei după cum urmează: 30 000 lei la data semnării tranzacției, iar restul de 60 000 lei în 12 rate lunare, câte 5000 lei lunar în perioada iunie 2006 – mai 2007. La data semnării contractului, apelantul a primit suma de 30 000 lei.

De asemenea, din balanțele de verificare depuse în copii la dosarul de apel, rezultă că, în anul 2004, apelantul a încasat dividende de la societate în sumă de 80.033,950 lei, iar în anul 2006, a primit cu titlu de dividende suma de 7364 ,89 lei.

Atât sumele de bani, rezultate din vânzarea părților sociale, cât și cele încasate cu titlu de dividende, au calitatea de bun propriu ale apelantului pârât. Este incontestabil că părțile sociale au reprezentat contribuția proprie a apelantului la constituirea capitalului social, iar dividendele, în calitate de fructe civile, se cuvin numai proprietarului părților sociale, situație în care au calitatea de bunuri proprii.

Potrivit art.67 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend. Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat și se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale.

Tribunalul a constatat că dividendul reprezintă, potrivit definiției legale, cota parte din profit, ce se plătește fiecărui asociat. Acest dividend poate consta într-un câștig material, în servicii sau bunuri procurate de societate în condiții avantajoase, în evitarea unor cheltuieli sau în realizarea unor economii.

Izvorul dreptului la dividende îl reprezintă calitatea de asociat, prin intermediul participării la capitalul social vărsat.

În mod evident, capitalul social al . a fost constituit anterior încheierii căsătoriei și părțile sociale respective constituie bunuri proprii ale apelantului pârât.

Întrucât izvorul dividendelor încasate de către apelant este reprezentat de părțile sociale ce constituie bun propriu al acestuia, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, ele reprezintă fructe civile ale unui bun propriu, situație în care se cuvin în exclusivitate asociatului care este proprietarul părților sociale.

Concluzia în sensul că suma constituită depozit la CEC Bank nu face parte din masa bunurilor comune rezultă și din celelalte probe ale dosarului, în primul rând din situația veniturilor pe care le-a realizat intimata reclamantă în calitate de salariată la . B..

Din adeverința comunicată de ., rezultă veniturile pârâtei, începând cu octombrie 2002 și până în luna martie 2007, venituri care sunt de nivel redus și care nu pot constitui sursa unui asemenea depozit bancar consistent.

De asemenea, nu s-au făcut alte dovezi din care să rezulte că, în timpul căsătoriei, părțile au realizat economii bănești din alte surse, precum vânzări de bunuri mobile sau imobile, activități economice sau agricole, chirii, vânzări de produse, etc.

Apelantul pârât a dovedit atât constituirea societății comerciale înainte de încheierea căsătoriei, calitatea sa de asociat unic, precum și faptul că a înstrăinat părțile sociale în timpul căsătoriei și a încasat dividende din profitul societății în perioada anilor 2004-2006, respectiv, înainte de separarea în fapt care a intervenit în luna aprilie 2007.

Apelul pârâtului a fost considerat fondat și cu privire la valoarea garajului edificat în timpul căsătoriei pe terenul proprietatea părinților reclamantei intimate.

Prima instanță a reținut prin Încheierea de admitere în principiu, că, părțile au edificat un garaj pe terenul proprietatea părinților reclamantei, construcție care a fost amenajată în cursul anului 2005, cu materiale achiziționate pe numele firmei administrate de către pârât.

Reclamanta nu a apelat sentința sub acest aspect, deși pe parcursul procesului a susținut că părțile au efectuat numai îmbunătățiri la un garaj existent pe terenul proprietatea părinților săi.

Prin raportul de expertiză întocmit la judecata în fond, s-a reținut că părțile au executat pe un imobil vechi, proprietatea părinților reclamantei, lucrări de modificare și modernizare, respectiv demolat și executat o nouă structură pentru șarpantă, montat învelitoare tablă cutat, tencuieli interioare și exterioare, tâmplărie metalică și au turnat o placă din beton, valoarea lucrărilor fiind apreciată la suma de 5852 lei, cuantum reținut de către prima instanță de judecată.

Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a garajului, urmând ca expertul să precizeze dacă a fost edificat integral de părțile din proces sau a fost construit pe un schelet preexistent, precum și dacă au fost folosite materiale noi ori recuperate.

În prezența părților, expertul a făcut constatări și a concluzionat că garajul reprezintă o construcție executată din nou, având o structură realizată din fundații de beton, pereți din zidărie blocuri beton, planșeu din grinzi de lemn, șarpantă în două ape, învelitoare din tablă cu jgheaburi și burlane tip aruncătoare. Garajul are pardoseli de beton, tencuieli interioare și exterioare, ușă dublă de acces și o fereastră din ramă de țeavă rectangulară.

Expertul a apreciat că acest garaj a fost edificat în integralitatea lui de către părțile în proces, cu materiale noi, pe care le-au achiziționat, stabilind valoarea construcției la suma de 13.190 lei.

Reclamata intimată a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, considerând că s-a aplicat greșit la evaluare prețul de 1300 lei per m² care se aplică construcțiilor cu finisaje superioare.

Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul desemnat de instanța de apel a precizat că diferența de valoare față de primul raport de expertiză este datorată faptului că, în prima expertiză, s-a avut în vedere contravaloarea numai a unor lucrări, în timp ce propria evaluare a avut în vedere garajul în integralitatea sa ca fiind executat de nou. A mai preciza expertul că, atât apelantul cât și intimata, au fost prezenți la efectuarea constatărilor și au precizat că această clădire este executată de nou, cu materiale integral noi.

Concluzia expertului desemnat de către instanța de apel a fost judicioasă și s-a coroborat cu înscrisurile depuse la dosar din care a rezultat achiziționarea materialelor de construcții, precum și cu declarația martorului T. N. care a precizat că este vorba despre o construcție cu fundație, cu pereți din zid, acoperită cu tablă, care a fost edificată în anul 2006.

Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, Tribunalul a admis apelul pârâtului - reclamant P. M. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 07.03.2012 și a sentinței civile nr._/28.11.2012, ambele pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta Joacălesne C..

A modificat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 7.03.2012 și sentința apelată, în sensul că scoate din masa partajabilă suma de 149.450,28 lei depozite constituite la CEC Bank pe numele pârâtului apelant și constată că valoarea garajului edificat pe terenul părinților intimatei reclamante este de_ lei, conform raportului de expertiză R. N..

A obligat reclamanta- intimată să plătească pârâtului apelant suma de 2711 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a deciziei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

A obligat reclamanta intimată să plătească apelantului suma de 1107 lei cheltuieli de judecată în apel (taxă de timbru, timbru judiciar și onorar expert).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, critici care vizează nelegalitățile prevăzute de art .304 pct.6,7 și 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că prima critica vizează nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C proc.civ., instanța de control judiciar în apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 294 al.l Cod pr.civ, în sensul că, "în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi" .

Astfel, susținerea pârâtului, ca sumele constituite în depozite CEC nu ar constitui bun comun, constituie o cerere nouă.

De asemenea, vine cu o nouă motivare în fața instanței de apel, care nu se regăsește la instanța de fond - raportat la suma de bani ce a făcut obiectul partajului.

Mai mult, pârâtul, în motivele de apel, precizează că "sumele la care fac referire excede sumei de_ lei" ceea ce ar rezulta că, de fapt, recunoaște ca bun comun suma de_ lei.

Or, în instanța de apel, nu se pot propune decât mijloace noi de apărare, adică argumente noi, aduse în sprijinul aceleiași cauze, care au fost și la prima instanță și numai dacă această apărare sau mijloace de apărare nu ar fi existat la momentul judecării cauzei la instanța de fond.

Instanța de apel a încălcat toate aceste aspecte legale, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Se mai susține că, prin încheierea din 16 sept 2013 ( fila 6 dosar apel), instanța de apel a luat act de invocarea, de către intimata-recurenta J. Constanta, a dispozițiilor art .294 al.l C.proc.civ, urmând a face obiectul discuțiilor pe fond. Pe fond, a invocat aceleași dispoziții legale, insă instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun mod asupra acestora, încălcându-le și pronunțând și sub acest aspect, o hotărâre nelegală.

Astfel, instanța de control judiciar, în apel, încălcând dispozițiile art 129 al.6 C.proc.civ. care stipulează clar că "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății stabilit”, fără ca paratul-apelant sa solicite explicit nici la instanța de apel și fără să fii solicitat la instanța de fond a se constata caracterul de bun propriu al sumei de bani constituita în depozite CEC, a decis că suma de_,28 lei are natura juridica de bun comun și modifică în parte IAP din data de 7.03.2012 și sentința apelată, în sensul că scoate din masa partajabilă această sumă.

Acest aspect vizează și nulitatea prevăzuta de art.304 pct.6 Cod pr.civ. în sensul ca instanța a dat ceea ce nu s-a cerut.

Pe de altă parte, în apel, nu poate fi analizata pentru prima data, calificarea unui bun ca fiind propriu, în condițiile în care pârâtul-reclamant nu a susținut acest lucru în fata instanței de fond, dimpotrivă, a recunoscut explicit caracterul de bun comun și nu a solicitat a se constata că sumele de bani din depozitele constituie la CEC provin din surse proprii (judecătorul fondului era ținut de aceleași dispoziții ale art. 129 al.6 Cod pr. civ., neputând a hotărî decât asupra obiectului cererii dedus judecații, ceea ce a și respectat).

Așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat la instanța de fond și din susținerile paratului, nu s-a conturat în niciun mod o cerere sau apărare în sensul celei arătate la instanța de apel (dimpotrivă, la instanța de fond a arătat - și în concluziile scrise de la fila 88, dosar fond, că, în perioada 2002-2006, a constituit mai multe depozite la CEC, prin depuneri succesive, recunoscând calitatea de bun comun a acestor sume, menționând doar că sumele astfel constituite au fost utilizate în timpul căsătoriei).

In motivarea admiterii apelului și a modificării IAP-ului, instanța de apel aduce argumente proprii, cantonându-se pe un singur aspect, constituirea societății înainte de căsătorie (deși din înscrisurile depuse în dosarul de apel rezultă o situație ce nu a fost avută în vedere de către instanță, dacă tot a dat importanță unor aspecte colaterale cauzei), aportul material la constituirea societății stabilind cu "evidență" și ceea ce nu s-a susținut de către apelant.

Pe aceiași linie de argumentare, instanța apreciază și tratează extrem de minuțios noțiunea de dividend, concluzionând că suma constituită depozit la CEC Bank nu face parte din masa bunurilor comune, deși nu s-a făcut nicio dovadă de către apelant că suma astfel constituită ar fi fost compusă numai și numai din venituri proprii ale apelantului sau că dividendele, dacă le-ar fi ridicat, ar fi avut destinația presupusă de instanță.

Pe de altă parte, în mod greșit, instanța de apel apreciază caracterul de bun propriu al dividendelor. Soțul asociat -prin activitatea de comerț-urmărește obținerea unor venituri absolute necesare nevoilor căsătoriei ca și un salariat, iar dividendele obținute în urma activității societății, încasate în timpul căsătoriei, devin bunuri comune.

Si reclamanta a fost salariată, a lucrat în timpul liber- fiind recepționeră la un hotel din B.- și pentru societate, a făcut și muncă în gospodărie.

Presupunerile instanței de apel, sunt contrazise încă de la instanța de fond și chiar în motivarea apelului, când apelantul se referă la suma de_ lei.

Afirmația apelantului în sensul că banii societății erau constituiți . pe numele său, nu poate fi primită, cât timp din înscrisurile depuse la dosar rezultă din balanța de verificare simbol cont 512; 512.1 - societatea avea conturi proprii prin care se făcea și rulaj.

In consecință, considerentele instanței de apel, pot fi apreciate ca străine de natura pricinii, nulitate prevăzută de art. 304, pct. 7 C.proc.civ., cât timp nu s-a solicitat prin nicio cerere de către niciuna din părți aducerea la masa de partaj a capitalul social, a dividendelor s.a.m.d., numai în acest caz instanța avea a se preocupa de natura capitalului social, al dividendelor, etc.

In consecință, tribunalul, în baza caracterului devolutiv al apelului, nu poate, în mod extensiv, dincolo de prevederile legale, să verifice decât, potrivit art.295 Cproc civ.,stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond.

Refacerea sau completarea probatoriilor, le poate încuviința potrivit art 295 al. 2 C.proc. civ., dar circumscrise scopului prevăzut în art.295 al.l Cod pr.civ., fără a încălca dispozițiile art. 294 al. 1, Cod pr .civ.

In ceea ce privește admiterea expertizei tehnice construcții R. N. privind garajul, în opinia recurentei, instanța trebuia să înlăture această expertiză, păstrând raportul efectuat la instanța de fond, întrucât raportul de expertiză Petrachescu M. a avut în vedere, așa cum precizează instanța de fond în considerentele sentinței apelate, că, deși paratul s-a dovedit minuțios în a păstra chitanțe, facturi pentru orice bun achiziționat, pentru cărămidă nu a avut niciun document, situație în care a dat eficiență celor reținute de domnul expert.

Totodată, domnul expert R. N. nu a fost în măsură să răspundă obiecțiunilor formulate de intimată, eludând voit problema aplicării unei norme pentru evaluarea anexei locuințe, care ar putea avea o astfel de valoare numai dacă ar fi fost parte integrantă din locuința proprietarului casei.

Se solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, susținerea pârâtului că sumele constituite în depozite CEC nu ar constitui bun comun, nu constituie o cerere nouă, ci numai o apărarea acestuia.

Motivările noi în fața instanței de apel, care nu se regăsesc la instanța de fond sunt legale iar recunoașterile părții trebuie coroborate cu celelalte probatorii administrate în cauză.

Pârâtul-apelant s-a apărat susținând caracterul de bun propriu al sumei de bani constituită în depozite CEC, astfel că modificarea IAP din data de 7.03.2012 și sentința apelată nu apare ca vizând nulitatea prevăzuta de art.304 pct.6 Cod pr.civ. în sensul că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut.

Se arată că, în mod greșit, instanța de apel apreciază caracterul de bun propriu al dividendelor, însă acestea se cuvin în virtutea calității de asociat sau acționar. Ele se pot colecta într-un cont personal al acestuia, nu în conturile proprii ale societății.

Recurenta a avut posibilitatea de a efectua obiecțiuni la raportul de expertiză în ceea ce privește admiterea expertizei tehnice construcții R. N. privind garajul, de altfel, acesta este un motiv de netemeinicie a recursului, nu de nelegalitate a acestuia.

Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta J. C., domiciliată în ., împotriva deciziei civile nr. 20 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât P. M. domiciliat în comuna B., ..

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2014.

Președinte, Judecători,

C. P. V. D. M. G.

Grefier,

A. M. B.

Red.CP

tehnored.BA

2 ex./10.10.2014

dosar fond nr._ Judecătoria B.

jud.fond M. M.

dosar apel nr._ Tribunalul B.

jud.apel V. B.; F. C. P.

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

← Cereri. Sentința nr. 7/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1909/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1909/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI