Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1128/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1128/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 8846/315/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1128
Ședința publică din data de 7 mai 2014
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul D. M. C., domiciliat în Târgoviște, .. 3, ..1, județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 324/16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta B. I. C., domiciliată în ..
Recurs timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._/23.04.2014 emisă de Consiliul Local Târgoviște și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata-reclamantă B. I. C., asistată de avocat D. A. din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/16.04.2014, lipsind recurentul-pârât D. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâtul a solicitat judecata în lipsă. De asemenea, se menționează că, prin intermediul serviciului registratură, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, înregistrată sub nr. 9450/22.04.2014.
Avocat D. A., pentru intimata-reclamantă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanțele nr. 97/16.04.2014 și nr. 120/6.05.2014, reprezentând dovezile de achitare a onorariului de avocat, vizate de Curte.
Avocat D. A., pentru intimata-reclamantă, arată că nu are cereri de formulat și nu insistă neapărat asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile reglementate de art. 304 Cod proc. civilă.
La solicitarea instanței, avocat D. A., pentru intimata-reclamantă, declară că nu înțelege să mai susțină excepția nemotivării recursului, invocată prin întâmpinare și solicită judecarea pe fond a recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului ales al intimatei-reclamante, în sensul că nu mai susține excepția invocată prin întâmpinare și că nu are cereri de formulat și reținând că prin cererea de recurs s-a solicitat de către pârât judecata în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. A., având cuvântul pentru intimata-reclamantă B. I. C., pe linia apărărilor expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică soluția pronunțată de tribunal, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Apreciază că recurentul a invocat prin cererea de recurs situații de fapt ce au fost combătute argumentat și înlăturate justificat atât de instanța de fond, cât și de cea de apel.
Învederează că în anul 2010, prin hotărâre judecătorească, se permite pârâtului păstrarea legăturilor personale cu minorul D. Ș. C., însă pârâtul a luat minorul și nu l-a mai înapoiat mamei reclamante.
Susține că motivele de recurs invocate de către pârât nu sunt reale, probatoriile administrate atestând că acesta nu realizează venituri. Tot din probatoriile administrate rezultă că minorul se află în prezent la intimata-reclamantă, care se ocupă de creșterea, educarea și dezvoltarea acestuia în mod corespunzător.
Solicită a se reține că declarația martorei Pastuca L., care a menționat că la mama reclamantă nu există condiții corespunzătoare pentru minor, a fost înlăturată dat fiind relația de concubinaj a martorei cu recurentul-pârât.
Arată că probele converg cu certitudine la ideea că minorul trebuie să locuiască la mamă, unde există condiții de creștere și educare optime.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, reclamanta B. I.-C., a chemat în judecată pe pârâtul D. M.-C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună încredințarea copilului minor rezultat din concubinajul acestora D. Ș. C., născut la data de 13.07.2008.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat la termenul de judecată din data de 25.10.2012 obiectul acțiunii, în sensul că solicită exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamanta mamă; stabilirea locuinței minorului la ea și stabilirea unei pensii de întreținere la care să fie obligat pârâtul.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.09.2012, sub nr._, pârâtul-reclamant, D. M.-C., a solicitat la rândul său exercitarea autorității părintești exclusiv de către el; stabilirea locuinței minorului la el.
La termenul din 25.10.2012 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr._ pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul încheierii de ședință (fila 26).
Prin sentința civilă nr. 2122/18.04.2013 Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta-pârâtă B. I. C..
A admis în parte cererea de chemare în judecată conexă, formulată de către pârâtul-reclamant D. M.-C..
A dispus ca exercițiul autorității părintești să revină ambilor părinți.
A stabilit locuința minorului D. Ș.-C., născut în data de 13.07.2008, conform actului de naștere înregistrat sub nr. 1463/16.07.2008 la Târgoviște, la reclamanta-pârâtă B. I. C..
A obligat pe pârâtul-reclamant D. M.-C. la plata către minor a unei pensii de întreținere în cuantum de 370,00 lei lunar, începând cu data de 20.09.2012 și până la majoratul minorului.
A compensat în parte cheltuielile de judecată, în limita cheltuielilor efectuate de către pârâtul-reclamant D. M.-C..
A admis în parte cererea reclamantei-pârâte B. I. C. de obligare la plata restului cheltuielilor de judecată necompensate.
A obligat pe pârâtul-reclamant D. M.-C. la plata sumei de 250,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 13.07.2008 din relația de concubinaj dintre părți a rezultat minorul D. Ș.-C., conform actului de naștere înregistrat sub nr. 1463/16.07.2008 la Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, că în adoptarea soluției de stabilire a locuinței minorului la mamă instanța a pornit de la principiul interesului superior al minorului care impune ca raportarea să se facă în primul rând la situația acestuia și că este în interesul minorului să locuiască la mamă cu care a locuit în permanență până în momentul reținerii sale abuzive de către tată, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a susținerilor părților, ale martorilor și din concluziile referatelor de anchetă socială.
A reținut că minorul are o vârstă fragedă la care separarea intempestivă de mamă poate produce consecințe grave asupra dezvoltării sale fizice și psihice, cu atât mai mult cu cât pârâtul reclamant manifestă o disponibilitate redusă de a o implica pe mamă în deciziile luate cu privire la minor, iar un alt argument avut în vedere de către instanța a fost acela că situație locativă a părților este relativ similară astfel că nu s-ar putea reține că minorul ar fi lipsit de anumite condiții speciale de creștere și educare prin stabilirea locuinței sale la mamă.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la exercițiul autorității părintești, instanța de fond a considerat că acesta trebuie să revină ambilor părinți, întrucât în cauză, nu s-au constatat împrejurări care să facă necesară restrângerea exercițiului autorității părintești al unuia dintre părinți, iar motivele invocate de către părți, în sensul că s-au ocupat exclusiv de îngrijirea și creșterea minorului în anumite perioade, ori că celălalt părinte nu și-ar fi îndeplinit corespunzător îndatoririle părintești referitoare la obligația de întreținere, educare și creștere, nu reprezintă motive temeinice, neîncadrându-se de altfel nici în cazurile prevăzute de lege de restrângere a autorității părintești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul-reclamant D. M. C., calificat apel de către instanță, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în mod neadevărat judecătorul fondului a susținut că reclamanta-pârâtă B. I. ar avea un venit net cumulat pe 6 luni de 1050 lei, în realitate aceasta având un venit cumulat pe 6 luni de 900 lei și ia în calcul un venit de 800 lei pe lună pe care pretinde că l-ar realiza dar care nu este dovedit prin nici un mijloc de probă, fiind nesusținută și afirmația că aceasta ar fi ajutată de fratele și de tatăl ei care ar avea venituri de 2000 lei pe lună.
Apelantul a considerat neadevărată și afirmația instanței de fond că nu ar fi dovedit veniturile sale de 1500-2000 lei, deși a depus acte perfect valabile, respectiv declarație de venituri anticipată care se face pe baza veniturilor realizate cu un an în urmă, la care s-a plătit impozit și că minorul D. Ș. C. a fost luat din domiciliul mamei fără consimțământul acestuia, în realitate copilul a dorit și dorește să rămână cu tatăl său, iar motivele care l-au determinat să-l ia de la mamă au fost tocmai semnalele pe care le-a primit, în sensul că acesta suferă de foame, de frig, fiind lăsat singur pentru că reclamanta nu mai locuiește acolo, intrând în diverse relații de concubinaj.
A arătat reclamantul că nici o hotărâre judecătorească nu are ca obiect stabilirea minorului la mamă și că în mod greșit instanța de fond a reținut că „prin decizia unilaterală a pârâtului-reclamant minorul a fost lipsit de prezența și grija mamei, cu consecințe negative asupra dezvoltării psihice normale”, în realitate, așa cum rezultă din declarația martorei Păstucă L., reclamanta lipsea perioade lungi din domiciliu, iar singura care întreținea întreaga familie, inclusiv pe minor a fost această martoră care avea un venit stabil fiind încadrată cu contract individual de muncă.
În continuare, apelantul a arătat că instanța de fond trebuia să rețină contribuția negativă a reclamantei-pârâte la agravarea stării de sănătate a minorului dovedită cu acte medicale și cu declarația martorei Păstucă L. care a arătat că acesta era nesupravegheat de mamă, că iarna stătea într-o cameră neîncălzită, că făcea pe el în timpul iernii și nu era schimbat de reclamantă sau de părinții săi, iar deși instanța reține că minorul are probleme de sănătate și că este în prim proces de recuperare, prin sentința pronunțată intervine în acest proces, reclamanta-pârâtă manifestând dezinteres față de starea de sănătate a copilului pe care nu l-a dus niciodată la vreun medic.
Printr-un alt motiv de apel a mai criticat sentința instanței de fond, sub aspectul că a considerat declarația martorei Păstcă L. ca fiind făcută din constatări indirecte și pe baza relatărilor altor persoane, adevărul fiind că această martoră care cunoaște în mod direct și nemijlocit condițiile în care a locuit acest minor timp de 4 ani de zile.
Apelantul a mai criticat și afirmația instanței că minorul ar avea situații de trai similare la locuințele ambelor părți, însă o simplă cercetare la fața locului ar putea dovedi diferența netă de condiții pe care minorul le-ar avea în domiciliul tatălui, iar la toate criticile formulate mai sus a mai adăugat și faptul că avocatul său a fost dat afară de către judecător din sală, la penultimul termen de judecată, lipsindu-l de dreptul la apărare, i s-a luat interogatoriu, fără avocat și nu a putut să administreze proba cu interogatoriul reclamantei, întrucât nu a știut cum a știut să facă acest lucru, iar martorilor audiați în cauză nu le-a putut pune întrebări afectând grav dreptul său la apărare, iar hotărârea atacată fiind lovită de nulitate absolută, fiind încălcate și disp. art.123 alin.1 C.P.C, în sensul că instanța era obligată, sub pedeapsă de nulitate să-i pună în vedere avocatului îndepărtat din sală faptele se s-au întâmplat în lipsa sa.
A mai criticat și respingerea cererii de amânare a judecății formulată la ultimul termen de judecată, pe motiv de tergiversare a soluționării cauzei, deși judecătorul fondului a amânat pronunțarea de 4 ori.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii recurate și rejudecând să se stabilească locuința minorului D. Ș. C. în domiciliul său, întrucât are condiții mai bune de creștere și educare.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, calificat ulterior ca apel, motivat de faptul că pârâtul-reclamant nu a probat niciodată vreo sursă legală de venit, vreun domiciliu unde să se efectueze vreo anchetă socială sau orice modalitate de a-i crea copilului condiții de creștere și educare, restul susținerilor fiind simple afirmații fără suport probator.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatorii și martori și a respins cererea privind efectuarea unei cercetări locale.
Prin decizia civilă nr. 324/16 decembrie 2013 Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul D. M. C..
A dispus păstrarea sentinței pronunțată de instanța de fond.
A obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform art. 295 alin. 2 din codul de procedură civilă instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 Cod procedură civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, dispoziții în raport de care tribunalul a încuviințat cererea apelantului privind completarea probelor și cererea privind reaudierea martorei Păstucă L..
Tribunalul a avut în vedere faptul că la termenul la care a fost audiată această martoră și au fost luate interogatorii, apărătorul apelantului a fost îndepărtat din sală, că nu a fost chemat în sală pentru a i se aduce la cunoștință faptele întâmplate în lipsa sa și pentru că i s-a respins apelantului cererea de amânare pentru lipsă de apărare pe motiv că s-ar fi tergiversat soluționarea cauzei, acesta fiind lipsit de apărare atât la un termen la care s-au administrat probe necesare soluționării cauzei cât și la termenul la care s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Probele administrate în calea de atac a apelului nu au fost de natură a conduce la o altă situație de fapt și la o altă soluție a cererii de stabilire a locuinței minorului D. Ș. C. decât cele reținute de instanța de fond.
În cea mai mare parte criticile formulate de către apelant se referă la modul în care instanța a interpretat declarația martorei Păstucă L., care în opinia sa, era relevantă în dovedirea condițiilor precare de creștere și educare oferite de reclamanta-pârâtă minorului D. Ș. C..
A reținut tribunalul că, este adevărat că această martoră a locuit o perioadă de timp în același domiciliu cu minorul și a putut face constatări directe și nemijlocite cu privire la condițiile de creștere și educare, însă obiectivitatea acesteia este pusă la îndoială de împrejurarea că în prezent trăiește în relații de concubinaj cu apelantul, aspect ce rezultă din declarația martorei I. M., iar declarația sa conține și o . neconcordanțe care o fac necredibilă.
Deși aceasta a afirmat că în primii trei ani de zile după nașterea minorului a avut foarte mare grijă de minor când ajungea acasă de la serviciu, se constată că nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a se ocupa de acesta întrucât din propria declarație rezultă că avea program la restaurantul unde lucra ca ospătar de la orele 9 la orele 22, ajungând la Niculești la orele 23. Ajungând acasă atât de târziu nu era nici în măsură să cunoască dacă copilul era îngrijit de mamă pe parcursul zilei sau de altcineva.
În legătură cu condițiile precare de locuit pe care le-ar fi avut minorul în domiciliul mamei sale, declarația acestei martore vine în contradicție cu constatările referatului de anchetă socială din 12.10.2012 care opinează că mama are condiții corespunzătoare de creștere și educare, întrucât este angajată cu carte de muncă la un salon de înfrumusețare din orașul B., bunica maternă se ocupă de îngrijirea familiei și de gospodărie, bunicul matern lucrează fără forme legale în construcții iar unchiul matern este muzicant cântând la nunți și botezuri. Casa de locuit a familiei este compusă din trei camere, bucătărie, baie mobilate, curate, aerisite dotare cu aragaz, televizor, mașină de spălat, frigider.
Referitor la condițiile de locuit ale apelantului, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut corect că acestea sunt similare cu cele ale intimatei, în apel neexistând probe suplimentare care să ateste existențe unor condiții superioare.
Faptul că în domiciliul din Târgoviște minorul era dus la înot și la gimnastică medicală, așa cum rezultă din declarația martorei Păstucă L., nu reprezintă un motiv întemeiat pentru stabilirea domiciliului minorului la tată, întrucât aceste activități pot fi desfășurate și în lipsa stabilirii domiciliului la tată, în egală măsură acesta fiind obligat să se îngrijească de sănătatea minorului, întrucât exercițiul autorității părintești a revenit ambilor părinți, iar sub acest aspect hotărârea nu a fost apelată.
Nici declarația martorei I. M., audiată la propunerea apelantului nu conduce la posibilitatea reținerii unei alte situații de fapt referitoare la modul în care minorul a fost îngrijit în domiciliul mamei întrucât aceasta a afirmat că l-a văzut și la mamă de mai multe ori, în . fost tot bine îngrijit, la fel ca și la tată.
Declarația martorului I. F., audiat la propunerea intimatei se coroborează cu concluziile referatului de anchetă socială și cu declarația martorei I. M. sub aspectul faptului că minorul era bine îngrijit în domiciliul părinților reclamantei, fiind spălat, curat iar casa în care locuia era compusă din 3 dormitoare, baie, bucătărie, de copil ocupându-se efectiv bunica maternă în perioada când reclamanta era plecată la serviciu.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată de apelant și în legătură cu modul în care instanța de fond a reținut situația financiară a părților, critici pe care tribunalul le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Reclamanta lucrează la un salon de înfrumusețare în orașul B. realizând venituri cumulate pe ultimele 6 luni de 1050 lei astfel cum atestă adeverința aflată la fila 45 din dosarul de fond, veniturile totale lunare fiind de 800 lei pe lună rezultate din venituri suplimentare obținute de reclamantă la acest salon, iar veniturile familiei reclamantei sunt întregite și de sumele obținute de tatăl acesteia care din ianuarie 2013 s-a angajat ca zidar cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată conform adeverinței nr. 61/09.12.2013, de mama acesteia care are un salariu de încadrare de 800 lei atestat de adeverința nr.26/05.12.2013, precum și de fratele reclamantei care lucrează ca muzicant.
În privința veniturilor apelantului instanța reține că acesta a depus o declarație de venit anticipată pe anul 2013 cu un venit net estimat de 2000 lei, venit care și dacă ar fi fost realizat nu ar fi într-un cuantum mai mare decât veniturile nete obținute de membrii familiei reclamantei.
Tribunalul, în baza prevederilor art. 295 alin.1 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul stabilirii domiciliului minorului la mamă, corespunde interesului superior al copilului prevăzut de art. 486 din Noul Cod Civil.
În baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat și a păstrat sentința instanței de fond.
A obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul D. M. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că instanța de apel nu a analizat în mod judicios motivele de apel raportate la probele administrate în cauză.
Este nemulțumit de modalitatea de administrare a probatoriului, întrucât s-a făcut în lipsa apărătorului său, acesta fiind evacuat din sala de judecată, declarația martorei Pastuca L. trebuia analizată în contextul probator al cauzei și nu eliminata datorită relației existente.
Mai mult decât atât, condițiile de locuit de la domiciliul său din Târgoviște, ., nr. 3, .. 1, județul Dâmbovița, apreciază că nu pot fi asimilate cu condițiile intimatei din . asigura condiții mult mai bune minorului privind grădinița, activități recreative, gimnastica medicala, activități sportive, consult periodic la medic.
Pentru aceste necesitați ale minorului, intimata trebuie să se deplaseze din ., ceea ce presupune un timp în plus și supunerea minorului la aceste deplasări mai puțin confortabile.
Aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de apel și nici de cea de fond și nici nu au fost combătute.
Cât privește veniturile realizate de părți, arată că instanțele au considerat în mod subiectiv ca venitul intimatei poate fi întregit de veniturile familiei sale (tata, unchi, mama, frate) fără a avea în vedere faptul că venitul său este superior tuturor veniturilor rudelor intimatei și că și el poate fi ajutat de rudele sale.
Apreciază că interesul minorului trebuia analizat de instanța de fond și cea de apel raportat la necesitățile acestuia - îngrijire medicala, chimeto-terapie, grădinița, etc. - cât și la posibilitățile părinților de a-i asigura această îngrijire.
Mai arată că, instanțele nu au ținut seamă nici de faptul că minorul cât a locuit în Târgoviște a frecventat cursurile grădiniței „Raza de S.”, iar când locuiește la mamă nu merge la grădiniță.
Precizează că a depus la dosar declarațiile fiscale aferente anilor 2012 și 2013 din care rezultă venitul lunar pe care îl realizează, iar intimata a depus o adeverință din care rezultă un venit de 175 lei și că mai realizează și alte venituri de la o societate, unde nu a făcut dovada efectiv cu un contract de muncă.
Mai mult decât atât, din declarația martorei Pastuca L. reiese faptul că, imobilul unde intimata își are domiciliul este compus din două camere în care locuiesc 6 persoane, contrar anchetei sociale efectuate în cauză la domiciliul acesteia și care nu reflectă realitatea.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 324/16.12.2013 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 2122/18.04.2013 pronunțata de Judecătoria Târgoviște și, pe fond, stabilirea domiciliului minorului la tată.
Intimata-reclamantă B. I. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Deși recurentul susține că instanța de apel nu a analizat în mod judicios motivele de apel raportate la probele administrate în cauză, Curtea va reține că în realitate acest motiv de recurs este întemeiat pe art. 304 pct. 10 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, text de lege care a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005, motiv pentru care aceasta critică nu se va analiza.
Aceeași soluție se impune și pentru critica ce vizează modalitatea de administrare a probatoriului.
Critica recurentului că poate asigura condiții mult mai bune minorului privind grădinița, activități recreative, gimnastica medicala, activități sportive, consult periodic la medic, nu constituie, în realitate o critică în sensul dispozițiilor art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța de apel nu este obligată să se pronunțe asupra tuturor argumentelor invocate de părți, ci poate să analizeze motivele de apel sintetizate într-un raționament juridic de sinteză sau să analizeze un singur aspect considerat astfel, esențial, astfel că omisiunea de a cerceta anumite argumente nu constituie o cauză de nulitate a deciziei pronunțată în apel.
Susținerea recurentului că avea venituri superioare tuturor veniturilor rudelor intimatei și că, și el poate fi ajutat de rudele sale, nu poate fi reținută de către instanță, întrucât, interesul superior al minorului nu trebuie analizat numai în funcție de veniturile părinților și condițiile de locuit, dimpotrivă acest interes superior trebuie raportat și la posibilitățile de îngrijire ale minorului de către părinți, respectiv de a-i asigura cele necesare hranei, igiena personală, afecțiune, posibilitatea de a se ocupa personal de educarea acestuia.
Or, în cauza de față, minorul a locuit cu mama sa, până la momentul reținerii abuzive de către tată, iar vârsta minorului impune prezența permanentă a mamei sale, nefiind corectă atitudinea recurentului de a-l despărți pe minor de mama sa, prin luarea acestuia de la domiciliul mamei.
Cu atât mai mult, se impune ca minorul să aibă domiciliul la mama sa, cu cât, din probele administrate la instanțele anterioare nu rezultă că recurentul ar putea să-i ofere condiții superioare de creștere și educare față de cele oferite de mama reclamantă.
Față de aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
In baza art. 274 Cod proc. civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. M. C., domiciliat în Târgoviște, .. 3, ., împotriva deciziei civile nr. 324/16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta B. I. C., domiciliată în ..
Obligă recurentul-pârât D. M. C. către intimata-reclamantă B. I. C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2014.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./12.05.2014
d.a._ – Tribunalul Dâmbovița
j.a. N. C. și I. S.
d.f._ – Judecătoria Târgoviște
j.f. A. I. S.
Operator de date cu caracter personal
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1541/2014.... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 347/2014. Curtea... → |
|---|
