Nulitate act. Decizia nr. 1389/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1389/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2747/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1389
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Președinte - M. I. G.
Judecător - VeronicaGrozescu
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul C. Județean Dâmbovița - Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.1, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.932 din 06.08.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții V. E. și V. A., reprezentanți legali ai minorei V. N. I., ambii domiciliați în Moreni, ..E, județul Dâmbovița.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – reclamantă V. E. asistată de avocat T. I. din Baroul Dâmbovița conform împuternicirii avocațiale . nr._/2014 și intimatul reclamant V. A. reprezentat de același avocat, lipsă fiind intimata - pârâta D.G.A.S.P.C. Dâmbovița
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că apelul este la primul termen de judecată și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat T. I., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părții și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
A arătat că față de modul lapidar în care a fost formulată cererea de apel înțelege să critice soluția instanței de fond prin prisma probatoriilor administrate care nu au fost corelate corect.
Minora a fost diagnosticată ca suferind de tulburare de spectru autist, deficit cognitiv ușor, dislalie severa, sindrom Aspenger și reprezentanții acesteia au încercat să obțină un certificat de încadrare în grad de handicap. Deși minora a împlinit vârsta de 5 ani vârsta ei mentala a fost evaluata la nivelul unui copil de 3-4 ani iar la acest nivel a ajuns datorită muncii părinților care încearcă să o ajute să se integreze în familie și societate, în prezent nereușind să comunice inteligibil cu oamenii din jurul ei, este ușor iritabilă și irascibilă, nu se poate concentra asupra niciunei activități.
Comisia pentru Protecția Copilului a făcut încadrarea în grad de handicap pe baza documentației medicale depusă care a fost însoțita și de planul individualizat de protecție întocmit de DGASPC Dâmbovița și de raportul de evaluare complexă și expertiză medicală a copiilor cu handicap care necesită protecție specială și de propunerea acestei instituții de încadrare a minorei în grad de handicap grav cu asistent personal. La întocmirea acestui raport de evaluare complexă participă pe lângă medici și alți specialiști, toții fiind de acord cu încadrarea în grad de handicap cu însoțitor.
Recomandările medicilor și ale persoanelor de specialitate au fost în sensul ca minora să participe la terapie logopedică, terapie educațională, exerciții de gimnastică, exerciții pentru dezvoltarea atenției, exerciții de îmbunătățirea limbajului, toate în scopul de a o stimula și a o aduce la nivelul unui copil de vârsta ei.
Neîncadrarea în gradul grav de handicap, care atrage după sine și neacordarea dreptului la asistent personal reprezintă o nedreptate, pentru că minora este total dependentă de prezenta unui adult în preajma sa și starea sa de sănătate îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi încadrată în acest grad.
Față de aceste argumente, avocat T. I., solicită respingerea apelului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamanții V. E. și V. A., în calitate de reprezentanți legali ai minorei V. N. I., în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Dâmbovița - Comisia pentru Protecția Copilului au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Hotărârii nr. 659/03.06.2014 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița, anularea Certificatului de încadrare a copilului în grad de handicap nr. 659/03.06.2014 emis de aceeași pârâtă, obligarea Comisiei pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița la eliberarea unui nou Certificat de încadrare în grad de handicap pentru minora V. N. I., prin care aceasta sa fie încadrata în grad de handicap " grav" cu asistent personal.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că minora V. N. I. a fost diagnosticată ca suferind de tulburare de spectru autist, tulburarea hiperkinetică de deficit de atenție, deficit cognitiv ușor, dislalie severa, sindrom Aspenger și că având în vedere afecțiunile de care suferă, au încercat să fructifice drepturile legale ale minorei, în sensul de a obține un certificat de încadrare în grad de handicap pentru aceasta, punând la dispoziția Comisiei pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița toată documentația medicală care atestă diagnosticele antemenționate, documentație care a fost însoțita de planul individualizat de protecție întocmit de Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Dâmbovița, de raportul de evaluare complexă si expertiză medicală a copiilor cu handicap care necesită protecție speciala nr._/19.05.2014 (conform art. 9 alin. 6 din HG nr. 1437/2004) și de propunerea acestei din urma instituții ca minora sa fie încadrata în grad de handicap "grav"cu asistent personal.
Au mai precizat reclamanții că la momentul deliberării pârâta și-a manifestat dezacordul față de propunerea de încadrare în grad de handicap grav, a preferat să ignore diagnosticele medicale și recomandările medicilor psihiatrii/psihologi și a dispus încadrarea minorei în grad de handicap accentuat, iar afecțiunea de care suferă fiica lor, autismul atipic, constituie o permanenta lupta cu sine atât pentru ea, cât și pentru întreaga familie, fiind un copil care necesită supraveghere și stimulare permanenta, diferite terapii și exerciții care să o ajute în a învăța lucruri pe care un copil de vârsta ei le dobândește cu ușurința, fără efort.
Deși a împlinit vârsta de 5 ani, vârsta ei mentala a fost evaluata la nivelul unui copil de 3-4 ani, iar la acest nivel a ajuns datorita muncii continue pe care o depun reclamanții pentru a o ajuta sa se integreze în familie și societate, în acest moment, nereușind să comunice inteligibil cu oamenii din jurul ei, este ușor iritabilă și irascibilă, nu se poate concentra asupra niciunei activități, numai insistenta si efortul lor reușind să o mobilizeze în sensul de a evolua.
Reclamanții au mai arătat că nu au acceptat niciodată ideea ca N. este un copil bolnav, este, însa, un copil cu nevoi speciale și care necesită atenția permanentă a unui adult care să-i înțeleagă comportamentul și să o sprijine în orice demers pe care dorește sa-1 întreprindă și care, finalmente, ar putea duce la o evoluție pozitiva a stării ei de sănătate.
Recomandările medicilor și ale persoanelor de specialitate sunt in sensul ca N. să participe la terapie logopedica, terapia ABA, terapie educațională, exerciții de gimnastică, exerciții pentru dezvoltarea atenției, exerciții de îmbunătățirea limbajului, toate in scopul de a o stimula si a o aduce la nivelul unui copil de vârsta ei și eforturile lor și ale Nadiei, care au adus-o pe aceasta la un nivel cognitiv superior copiilor de vârsta ei suferind de aceeași afecțiune, nu pot constitui o motivație temeinică și pertinentă pentru ca pârâta sa dispună încadrarea minorei într-un grad inferior de handicap decât cel care a fost recomandat de specialiști, creându-se o situație care conduce la afectarea, in cel mai negativ mod, a condițiilor care sa-i permită o dezvoltare fizica, mentala, spirituala, morala si sociala adecvata, fiind încălcate in acest sens dispozițiile art.32 din Legea nr. 272/2004.
Au arătat reclamanții în concluzie că neîncadrarea în gradul grav de handicap (care atrage după sine și neacordarea dreptului la asistent personal), reprezintă o nedreptate, pentru că acest copil este total dependent de prezenta unui adult in preajma sa și starea sa de sănătate îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi încadrata în acest grad, conform dispozițiilor Ordinului nr. 725/2002 care statuează în sensul ca "Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, in raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În această situație autonomia persoanei este foarte scăzuta din cauza limitării severe in activitate, ceea ce conduce la restricții multiple in participarea sociala a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane. "
În drept, Legea nr. 272/2004, H.G.1437/2004 și Ordinul nr.725/2002.
Tribunalul a solicitat actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate iar pârâta a depus la dosar raportul de evaluare complexă a copilului cu dizabilități.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 932 din 06.08.2014 a admis cererea, a anulat Hotărârea nr.659/3.06.2014 emisă de Comisia Județeană Dâmbovița și certificatul de încadrare a copilului V. N. I., în grad de handicap accentuat, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre pentru încadrarea minorei în grad de handicap grav precum și un nou certificat de încadrare a copilului în grad de handicap grav. Totodată a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1020 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 659/03.06.2014, Comisia Județeană Dâmbovița pentru Protecția Copilului a hotărât încadrarea minorei V. N. I., fiica reclamanților V. A. și V. E., născută la data de 29.06.2009, CNP_, în grad de handicap accentuat deși prin raportul de evaluare complexă și de expertiză medicală s-a propus încadrarea copilului în grad de handicap grav fiind propus un asistent personal.
Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor din anexa 2 din Ordinul 725/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei, Capitolul I, paragraful referitor la „Tulburări psihice” lit. b) că „ tulburările pervazive de dezvoltare/tulburările de spectru autist: autismul infantil, autismul atipic, sindromul Rhett, altă tulburare de dezintegrare a copilăriei, hiperactivitate asociată cu o întârziere mintală și mișcări stereotipe, sindromul Asperger, alte tulburări invadante ale dezvoltării, tulburări invadante ale dezvoltării fără precizare, în raport cu gradul de afectare a funcționării globale, pot fi încadrate în diferite grade de handicap, fiind necesară prezența a minimum două dintre următoarele criterii medicale (conform ICD 10) din care criteriul „Socializare” este obligatoriu; că pentru încadrarea în gradul de handicap sever se cere ca la criteriul Socializare: să existe afectarea calitativă și cantitativă severă a interacțiunii sociale, interacțiune socială limitată în cadrul familiei, interacțiunea cu mediul social exterior familiei este mediată de un adult, ca la criteriul Limbaj, să se constate absența dezvoltării limbajului (expresiv și receptiv) sau dezvoltarea limbajului cu afectarea rolului de comunicare; de asemenea, este necesar ca, la criteriul Autoservire să se constate absența abilităților de autoservire sau efectuarea sub supravegherea strictă a unui adult, în timp ce la criteriul Motor să se constate afectarea abilităților motorii fine și grosiere cu prezența stereotipiilor motorii și comportamentale.
Tribunalul a mai reținut că din raportul de evaluare complexă a copilului cu dizabilități nr._/19.05.2014 ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate reiese că minora a fost diagnosticată cu tulburare de spectru autist, deficit cognitiv ușor, dislalie severă, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție, gradul de integrare și participare socială fiind deficitar în proporție de 95%; că din fișa psihologică (fila 21) reiese că există tulburări majore de limbaj, limbajul fiind slab dezvoltat și pronunția deficitară; că din fișa privind traseul educațional (fila 22) rezultă că minora necesită sprijin permanent și însoțitor un părinte și că din raportul de evaluare psihologică (fila 23 din dosar) rezultă că minora nu relaționează cu ceilalți copii (nu se joacă, nu poate comunica cu ei), că au apărut stereotipii comportamentale și că are un grad de autonomie parțial, însușindu-și parțial deprinderile alimentare și igienice, necesitând supraveghere continuă.
Având în vedere cele reținute mai sus, concluziile raportului de evaluare complexă a copilului cu dizabilități în care s-a propus încadrarea copilului în grad de handicap grav fiind propus un asistent personal precum și faptul că, în cazul minorei, sunt întrunite criteriile medicale care să impună încadrarea în gradul de handicap grav și ținând cont că în hotărârea atacată nu s-au precizat în concret care sunt considerentele pentru care au fost ignorate recomandările din raportul de evaluare complexă a copilului, tribunalul constată că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză și că, față de diagnosticul minorei, gradul ridicat de dependență a copilului ce necesită însoțitor permanent și dispozițiile legale mai sus citate, se impunea încadrarea copilului în grad de handicap grav.
Ca urmare, tribunalul a anulat hotărârea nr. 659/2014 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului Dâmbovița și certificatul de încadrare a copilului V. N. I., fiica reclamanților V. A. și V. E., născută la data de 29.06.2009, CNP_, în grad de handicap accentuat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre pentru încadrarea minorei V. N. I., în grad de handicap grav și, în mod corespunzător, un nou certificat de încadrare a copilului în grad de handicap grav.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1020 lei din care 20 lei – taxa judiciară de timbru și 1000 lei - onorariul avocatului ales.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința civilă nr. 932/06.08.2014, Tribunalul Dâmbovița a anulat hotărârea nr. 659/03.06.2014 a Comisiei pentru protecția copilului Dâmbovița obligând-o să emită o noua hotărâre de încadrare a minorei Vremaroiu N. I. în gradul de handicap grav. A considerat apelanta că instanța de fond, Tribunalul Dâmbovița, a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, prin hotărârea nr. 659/03.06.2014 a C.P.C Dâmbovița, copilul Vremaroiu N. I., a fost încadrat în gradul de handicap ACCENTUAT, eliberându-se certificatul de încadrare într-un grad de handicap nr. 659/03.06.2014.
Potrivit actelor medicale care au stat la baza eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap, copilul a fost diagnosticat cu tulburare de spectru autist, deficit cognitiv ușor și dislasie severa.
În raport de diagnosticul prezentat, copilul a fost încadrat, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică masurile de protecție specială a acestora. Astfel, au fost avute în vedere prevederile anexei 2, cat. I (t.p.) lit b.
A menționat apelanta faptul că în conformitate cu prevederile art. 21 din H.G. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului, serviciul de evaluare complexă are competența de a efectua evaluarea complexă a copilului și de a propune comisiei pentru protecția copilului încadrarea copilului într-un grad de handicap, însa diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap, el trebuie să fie corelat cu evaluarea psihosocială. Astfel, analizând actele medicale depuse la dosar și văzând starea de sănătate a copilului, comisia a hotărât încadrarea în gradul de handicap ACCENTUAT.
Față de aceste considerente, apelanta Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile nr. 932/06.08.2014 pronunțată în dosarul civil nr._, în sensul respingerii contestației formulate de Vremaroiu E. și Vremaroiu A..
Intimații reclamanți V. E. și V. A., în calitate de reprezentanți legali ai minorei V. N. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că în mod greșit instanța a admis contestația, făcând o greșită aplicarea a dispozițiilor Ordinului nr. 725/2002- anexa 2, cap. I (t.p.) lit b și art. 21 din H.G. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.
Astfel, potrivit Ordinului nr. 725/2002, conform Anexei nr. 1, încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei, iar pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap se ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali etc.
Deci, pentru aceeași boală - ca premisă a identificării și încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav.
Tot în aceeași anexă se detaliază și condițiile concrete care determină încadrarea corectă într-un grad de handicap.
Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic.
În această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului și drept urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfășura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor aparate și sisteme. În această situație participarea socială a copilului este substanțial restricționată.
Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestație fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. În această situație ele se reflectă în restricții relativ semnificative ale participării sociale a copilului.
Gradul ușor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activității, și nu necesită măsuri de protecție specială, participarea socială fiind în limite rezonabile.
De asemenea, Curtea apreciază, față de cele arătate mai sus, că important în stabilirea gradului de handicap al unui copil este nu numai boala, ci și modalitatea în care această boală își pune amprenta în cazul posibilității acestuia de autoîngrijire și de participare la viata socială, aspecte ce pot fi constatate numai de specialiștii în domeniu.
Or, în speța de față, contrar celor susținute de recurentă, prin raportul de evaluare complexă și de expertiză medicală a copilului cu dizabilități nr._/19.05.2014 ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate, s-a propus încadrarea copilului în grad de handicap grav fiind propus un asistent personal.
În cuprinsul acestui raport s-a reținut că minora a fost diagnosticată cu tulburare de spectru autist, deficit cognitiv ușor, dislalie severă, tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție, gradul de integrare și participare socială fiind deficitar în proporție de 95%, iar din fișa psihologică (fila 21), fișa privind traseul educațional (fila 22) și din raportul de evaluare psihologică (fila 23 din dosar) reiese că există tulburări majore de limbaj, limbajul fiind slab dezvoltat și pronunția deficitară, minora necesitând sprijin permanent și însoțitor un părinte, ea nerelaționând cu ceilalți copii (nu se joacă, nu poate comunica cu ei), având stereotipii comportamentale și un grad de autonomie parțial, necesitând supraveghere continuă.
Potrivit dispozițiilor din anexa 2 din Ordinul 725/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei, Capitolul I, lit. b) „ tulburările pervazive de dezvoltare/tulburările de spectru autist: autismul infantil, autismul atipic, sindromul Rhett, altă tulburare de dezintegrare a copilăriei, hiperactivitate asociată cu o întârziere mintală și mișcări stereotipe, sindromul Asperger, alte tulburări invadante ale dezvoltării, tulburări invadante ale dezvoltării fără precizare, în raport cu gradul de afectare a funcționării globale, pot fi încadrate în diferite grade de handicap, fiind necesară prezența a minimum două dintre următoarele criterii medicale (conform ICD 10) din care criteriul „Socializare” este obligatoriu.
În atare condiții, în mod corect a reținut Tribunalul că, raportat la actele și lucrările dosarului, în special la concluziile raportului de evaluare complexă și de expertiză medicală a copilului cu dizabilități nr._/19.05.2014, minora ar fi trebuit încadrată, în grad de handicap grav, cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în speță niciunul din motivele de apel invocate în cererea sa de către pârâtă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.932 din 06.08.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 480 c.pr.civ.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 453 c.pr.civ. instanța va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, respectiv la suma de 600 lei cu titlu de onorariu apărător, conform chitanței atașată la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul pârâtul C. Județean Dâmbovița - Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr.1, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.932 din 06.08.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții V. E. și V. A., reprezentanți legali ai minorei V. N. I., ambii domiciliați în Moreni, ..E, județul Dâmbovița.
Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. I. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
5 ex./22.12.2014
d.f. nr._ Tribunal Dâmbovița
j.f. S. D.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1283/2014. Curtea... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1541/2014.... → |
|---|
