Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 347/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 28223/200/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 347
Ședința publică din data de 27 februarie 2014
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta A. M. G., domiciliată în B., . 17 D, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 230 pronunțată la data de 13 noiembrie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M., domiciliată în . B. și autoritățile tutelare P. municipiului B., cu sediul în ., județul B. și P. comunei Poșta Câlnău, cu sediul în . B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă A. M. G., asistată de avocat A. I. C. din Baroul B., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr._/2014 și cu 0, 30 lei, conform timbrelor judiciare ce au fost anulate la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat și declarat în termen.
Avocat A. I. C., pentru recurentă, având cuvântul, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, pe care le depune la dosar, învederând că acestea au fost comunicate și intimatei-reclamante.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea, încuviințează recurentei proba cu înscrisurile depuse la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat A. I. C., pentru recurentă, având cuvântul, critică cele două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice, fiind date cu interpretarea eronată a probelor administrate în cauză.
Susține că s-au omis aspectele esențiale, care, analizate cu atenție, conduce la concluzia că nu se impune ca intimata-reclamantă să beneficieze de relații cu minora. Arată că minora, în prezent, are șase ani și, de aproape 4 ani, nu au mai existat nici un fel de relații.
Arată că pârâta este de acord ca intimata să o viziteze pe minoră, dar numai în domiciliul său, o dată pe lună, sâmbăta sau duminica, mai ales că, din toamnă, minora urmează să meargă la școală, ea împlinește, peste o lună, șase ani și poate fi ascultată prin prelungirea probatoriului, pentru a fi întrebată dacă dorește să meargă în domiciliul reclamantei.
Solicită admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri, în sensul respingerii acțiunii
În subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru a fi ascultată minora, sau admiterea recursului, modificarea sentinței, referitor la programul de vizită, o dată pe lună, sâmbăta sau duminica, la domiciliul pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, pârâta A. M. G. susține că tatăl minorei se sustrage de la executarea pedepsei și nu a pus în practică niciodată programul de vizitare minor.
De asemenea, arată că tatăl dorește ca reclamanta, să o ia minoră în domiciliul său, pentru a o scoate din țară, el fiind condamnat și dat în urmărire internațională, nu a fost găsit din anul 2011, de când nu l-au mai văzut.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9316 din data de 03.06.2013, Judecătoria B. a respins excepțiile lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei P. M., invocate de pârâta A. M. G., prin întâmpinare si a admis, în parte, acțiunea, a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu minora P. S. A., născută la data de 11.08.2008, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10:00, până duminică la ora 20:00, la domiciliul său, în .. B., stabilind, în sarcina reclamantei, obligația de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtei și de a o înapoia la același domiciliu, la orele stabilite conform programului dispus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantei P. M., invocate de pârâta A. M. G. sunt neîntemeiate.
Calitatea procesuală nu este definită de lege, dar teoria și practica judiciară au arătat că, prin aceasta, se înțelege aptitudinea părții de a sta în proces ca reclamant sau pârât într-o cauză concretă. Calitatea procesual activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Potrivit art. 14 al. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În cauză, reclamanta este bunică paternă, iar legea însăși spune că este rudă de gradul II cu minora, asupra dreptului minorei nu poate decide mama acesteia, în privința ei, dreptul transformându-se într-o obligație.
D. urmare, reclamanta este titulara unui drept a cărui protejare o solicită în instanță, motiv pentru care excepția lipsei calității procesual active invocată, va fi respinsă ca fiind nefondată.
Cu privire la excepția lipsei de interes, acesta este nefondată, întrucât reclamanta urmărește un folos practic, material și moral, care este născut, legitim, personal și actual, în condițiile în care pârâta se opune relațiilor personale dintre reclamantă și minoră.
Apărările (de altfel, destul de ambigui) referitoare la lipsa celor două condiții de exercitare a acțiunii, referitoare la faptul că numai tatăl minorei ar avea interes în cauză să solicite legături personale, iar în condițiile în care, prin hotărâre irevocabilă, deja s-a stabilit acest program, ar dispărea și interesul, deoarece, însăși legea dă dreptul copilului să mențină relații personale și contacte directe, nu numai cu părinții, ci și cu rudele.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin decizia civilă nr.4110/06.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._, dar și referatelor de anchetă socială efectuate în cauză, minora este rezultată din relația de concubinaj pe care pârâta A. M. G. a avut-o cu numitul P. I. S., care este fiul reclamantei.
Reclamanta este bunica minorei.
Prin decizia civilă menționată au fost menținute restul dispozițiilor hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, prin care se dispuse stabilirea domiciliului la mamă, pârâta din prezenta cauză.
De asemenea, s-a încuviințat pentru numitul P. I. S., legături personale cu minora, în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă la ora 10:00, până duminica la ora 20:00.
Conform susținerilor ambelor părți, situația fiind confirmată și de declarația ambilor martori audiați în cauză, există neînțelegeri cu privire la modul în care bunica reclamantă păstrează legăturile cu minora, pe fondul unei lipse a tranșării problemei printr-o hotărâre judecătorească.
Interesul superior al minorului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, astfel după cum se prevede, atât în art. 2, al. 3, din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, dar și în art. 263 NCC.
Art. 8 al. 3 din Legea nr. 272/2004 arată că minorul are dreptul se a-și păstra relațiile de familie, iar art. 14 din aceeași lege, stabilește dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, instanța poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Art. 14 instituie un drept al minorei asupra căruia numai minora poate să dispună, mama în grija căreia se află minora neputând să se opună exercitării acestui drept sau să îl limiteze în vreun fel. De asemenea, textul nu condiționează menținerea relațiilor personale și a contactelor directe cu părinții sau rudele, de existența vreunei legături de atașament, arătând simplu că „are dreptul”, condiționarea de legăturile de atașament referindu-se la „alte persoane”, în afara celor deja menționate.
Ambele declarații ale martorilor audiați, referitoare la existența legăturilor (martorul reclamantei), respectiv, inexistența acestor legături (martorul pârâtei), vor fi apreciate de către instanță ca fiind irelevante pentru rezolvarea cauzei.
In cauză, nu au fost prezentate motive suficiente, de natură a forma convingerea că, dacă reclamanta ar avea legături personale cu minora, acesteia i s-ar periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială.
Reclamanta a indicat un program de vizitare, altul decât cel încuviințat de Curtea de Apel Ploiești în favoarea tatălui.
La stabilirea modalității de exercitare a legăturilor personale, instanța a avut în vedere necesitatea ca acestea să fie efective, normale și să nu creeze disconfort în viața minorului. Pe de altă parte, interesul superior al minorei de a avea un program stabil atunci când trebuie să plece de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui și al bunicii paterne, impune ca programul să fie unul comun, respectiv, cel stabilit prin decizia Curții de Apel Ploiești, întinderea lui fiind una rezonabilă și de natură să satisfacă interesul legal al minorei.
Nu se poate nega nici dreptul pârâtei de a putea beneficia de exact aceleași drepturi pe care reclamanta și tatăl minorei le pretind, respectiv, dreptul de a putea petrece week-end – uri cu minora, în egală măsură ca și tatăl acesteia, întrucât, față de copil, părinții acestuia au drepturi și obligații egale. În condițiile în care s-ar admite cererea, pe un alt interval decât cel deja stabilit de instanță în favoarea tatălui, s-ar ajunge ca mama pârâtă să fie în imposibilitatea de a putea pune la dispoziția tatălui, minora, începând de sâmbătă la ora 10, în condițiile în care s-ar admite cererea reclamantei de a dispune programul începând cu ziua de vineri, ora 16:00.
Art. 401 al. 2 dă posibilitatea instanței de tutelă să decidă asupra modalității de exercitare a dreptului privind legăturile personale cu minorul, instanța a apreciat că programul de vizitare a minorei de către reclamantă se poate suprapune celui deja stabilit prin decizia civilă nr. 4110/06.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ .
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta A. M. G..
In motivele de apel, se arată că, greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate P. M., întrucât numai părinților copilului li se pot încuviința relații personale cu minora.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.4110/2012, a stabilit, în mod irevocabil, situația privind domiciliul minorei și a programului de vizită ce urmează a fi exercitat de tatăl acesteia, P. I. S.. In acest context, reclamantei intimate nu i se poate reține calitatea procesual activă, raportat doar la împrejurarea că este bunica paternă a minorei.
De asemenea, excepția lipsei de interes a reclamantei-intimate a fost respinsă în mod greșit și în contradicție cu situația concretă din cauză, din moment ce reclamanta-intimată este bunica paternă a minorei P. S. A., cererea acesteia ieșind din sfera drepturilor și obligaților părintești. Legea 272/2004, pe care o invocă instanța în motivarea sentinței apelate, are în vedere alte situații de fapt decât cea legală.
Pe fond, apreciază că sentința nr. 9316/2013 a Judecătoriei B. nu satisface și nu are în vedere interesul major al minorei.
S-a trecut cu mare ușurință peste situația concretă și probatoriul administrat în cauză, mai ales peste împrejurarea că, între reclamanta-intimată și minoră, nu au mai existat nici un fel de relații de aproximativ 3 ani și jumătate.
Mai mult, în perioada în care a avut relații de concubinaj cu fiul reclamantei, întâlnirile dintre minoră și reclamantă erau foarte rare și superficiale.
Minora nu o cunoaște, practic, pe reclamanta-intimată P. M. și între ele nu există nici un fel de legătură emoțională și/sau afectivă.
A precizat că se impune prelungirea probatoriului prin ascultarea minorei care a împlinit vârsta de 5 ani.
A solicitat admiterea apelului și, rejudecând cauza pe fond, să se respingă cererea reclamantei-intimate.
In drept, a invocat prevederile art. 288 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 230 pronunțată la data de 13 noiembrie 2013, Tribunalul B. a respins apelul ca neîntemeiat, reținând următoarele:
Potrivit art. 264 din Noul Cod Civil, în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie și, cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
In speță, nu se impune prelungirea probatoriilor în baza art. 295 alin.2 Cod procedură civilă privind ascultarea minorei, întrucât copilul are o vârstă fragedă.
Pe fond, s-a constatat că se impune menținerea soluției instanței fondului
Chiar dacă dispozițiile art. 401 cod civil se referă la părinții minorului, nimic nu se opune ca și bunica paternă să aibă legături personale cu minora.
De aceea, justificat, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.14 alin.3 din Legea nr.272/2004, care arată că părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
În cauza de față, nu s-a făcut dovada că bunica nu ar prezenta garanții morale pentru a avea legături personale cu nepoata sa.
La vârsta sa, minora necesită afecțiune și din partea tatălui și a bunicii paterne, temeiul legal regăsindu-se în dreptul național prin implementarea dreptului comunitar, care reglementează instituția legăturilor personale, așa cum este stabilit în mod expres în Legea nr.272/2004, așa încât, corect, prima instanță a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Exercițiul dreptului tatălui și a bunicii la legături personale cu minora, în sensul stabilirii unui program de vizitare, se presupune a fi efectiv, impunându-se ca dispozițiile adoptate în acest sens să nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire, iar prin luarea minorei la domiciliul reclamanților, se asigură intimitatea necesară a relației dintre tată, bunică și copil.
Prin modalitatea stabilită de instanță, programul prin care s-a încuviințat ca bunica paternă să aibă legături personale cu minora se suprapune cu programul stabilit de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.4110/2012, astfel că minora va avea legături personale cu bunica în prezența tatălui .
Este în interesul minorei să-și cunoască bunica paternă, iar faptul că nu au existat relații de aproximativ 3 ani și jumătate, nu este de natură să conducă la respingerea acțiunii.
Art. 15 din Legea nr. 272 /2004 arată că relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană, se poate realiza și prin găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. M. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, urmare a aplicării greșite a legii și a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză.
Susține că, în mod greșit, instanțele au respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei intimate P. M., urmând a se constata că nu ne aflăm în situația în care unei alte persoane decât părinții minorei i se pot încuviința de către instanță relații personale cu aceasta.
Așa cum a susținut și în fața instanței de apel, Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 4110/2012, a stabilit, în mod irevocabil, situația privind domiciliul minorei și a programului de vizită ce urmează a fi exercitat de tatăl acesteia, P. I. S..
În acest context, apreciază că reclamantei-intimate nu i se poate reține calitatea procesual activă, raportat doar la împrejurarea că este bunica paternă a minorei.
De asemenea, apreciază că și excepția lipsei de interes a reclamantei-intimate a fost respinsă în mod greșit și în contradicție cu situația concretă din cauză. Faptul că, așa cum a arătat, reclamanta-intimată este bunica paternă a minorei P. S. A., nu are relevanță în cauză, cererea acesteia ieșind din sfera drepturilor și obligaților părintești.
Plecând de la raționamentul celor două instanțe ar însemna că oricare dintre rudele mai apropiate sau îndepărtate ale tatălui minorei să se prevaleze de dispozițiile Legii 272/2004 și să solicite, la rândul lor, relații personale cu minora. Legea 272/2004, pe care o invocă instanțele în motivarea hotărârilor recurate, are în vedere alte situații de fapt decât cea în fața căreia ne aflăm, nedând dreptul oricărei rude a minorei să invoce un interes născut, legitim și actual.
Pe fond, apreciază că, atât sentința de fond, cât și decizia nr. 230/2013 a Tribunalului B., nu satisfac și nu au în vedere interesul major al minorei.
Arată că, s-a trecut cu mare ușurință peste situația concretă și probatoriul administrat în cauză, mai ales peste împrejurarea că, între reclamanta-intimată și minoră, nu au mai existat nici un fel de relații de mai bine de 3 ani și jumătate.
Mai mult, în perioada în care am avut relații de concubinaj cu fiul reclamantei, întâlnirile dintre minoră și reclamantă erau foarte rare și superficiale.
Plecând de la cele mai sus expuse, este evident că minora nu o cunoaște practic pe reclamanta-intimată P. M. și că, între ele, nu există nici un fel de legătură emoțională și/sau afectivă.
În acest context, plecând de la prevederile Legii 272/2004, a solicitat instanței de apel să dispună prelungirea probatoriului și ascultarea minorei care a împlinit vârsta de 5 ani. Instanța nu a luat în discuție această cerere, deși consideră că avea mare relevanță pentru justa soluționare a cauzei, ca instanța să ia act și de punctul de vedere al minorei.
Se solicită admiterea recursului, casarea cele două hotărâri și, rejudecând cauza pe fond, să se respingă cererea reclamantei-intimate.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 299 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 4110/2012, s-a stabilit, în mod irevocabil, situația privind domiciliul minorei și a programului de vizită ce urmează a fi exercitat de tatăl acesteia, P. I. S.. Ca atare, urmează a se stabili, pentru minoră, un program de vizitare, altul decât cel încuviințat de Curtea de Apel Ploiești în favoarea tatălui. Cum, prin modalitatea stabilită de primele două instanțe, programul prin care s-a încuviințat ca bunica paternă să aibă legături personale cu minora se suprapune cu programul stabilit de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.4110/2012, se impune schimbarea acestuia, având în vedere și situația specifică în care se află tatăl minorei.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 din Legea nr.272/2004, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. În cauza de față, nu s-a făcut dovada că bunica nu ar prezenta garanții morale pentru a avea legături personale cu nepoata sa.
Art. 15 din Legea nr. 272 /2004 arată că relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană, Curtea considerând că cea mai adecvată modalitate de a păstra relații de familie cu minora este prin obligarea pârâtei să permită reclamantei vizitarea minorei S. A., născută la 11.08.2008, în a 2-a și a 4- a sâmbătă din fiecare lună, între orele 15,00-17,00, la domiciliul mamei minorei.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul formulat, va modifica în tot decizia, în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentința și, în consecință, va obliga pârâta să permită reclamantei vizitarea minorei S. A., născută la 11.08.2008, în a 2-a și a 4- a sâmbătă din fiecare lună, între orele 15,00-17,00, la domiciliul mamei minorei. Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. M. G., domiciliată în B., . 17 D, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 230 pronunțată la data de 13 noiembrie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. M., domiciliată în . B. și autoritățile tutelare P. municipiului B., cu sediul în ., județul B. și P. comunei Poșta Câlnău, cu sediul în . B..
Modifică în tot decizia, în sensul că admite apelul, schimbă în parte sentința și, în consecință:
Obligă pârâta să permită reclamantei vizitarea minorei S. A., născută la 11.08.2008, în a 2-a și a 4- a sâmbătă din fiecare lună, între orele 15,00-17,00, la domiciliul mamei minorei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 27 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
2 ex./17.03.2014
Red. CP/Tehnored.CO
d.f._ Judec. B.
j.f. N. N.
d.a._ Trib.B.
j.a. D. R.
G. I. R.
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1128/2014. Curtea de Apel... |
|---|
