Actiune în constatare. Decizia nr. 1281/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1281/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1281/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1281
Ședința publică din data de 24 septembrie 2015
Președinte – M. G.
Judecător - C. P.
Grefier - A. M. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I.-P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții B. T. M. și B. M. C., cu domiciliul la Cabinetul de avocatură L. N. M. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și în Ploiești, .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 207 din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Prahova Comisia pentru Protecția Copilului cu sediul în Ploiești, .-16, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți B. T. M. reprezentat, B. M. C. personal și asistată, de avocat L. N. M. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 27 dosar, lipsind C. Județean Prahova – Comisia pentru Protecția Copilului Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, este motivat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/24.06.2015, din partea intimatului-pârât și răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/7.07.2015, din partea apelanților-reclamanți.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Avocat L. N. M. pentru apelanții-reclamanți având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza medicala de specialitate având ca obiectiv evaluarea medicala a celor doi copii și în funcție de starea de sănătate, în ce grad de handicap se încadrează aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu se opune probelor solicitate de apărătorul apelanților.
Curtea, respinge ca neconcludentă proba cu expertiză și încuviințează proba cu înscrisuri, care se află deja la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelanților-reclamanți în susținerea motivelor de apel.
Avocat L. N. M. având cuvântul pentru apelanții-reclamanți B. T. M. și B. M. C., solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea contestației, în sensul ca minorii să fie încadrați în grad ,, grav” de handicap.
Arată apărătorul apelanților-reclamanții că cei doi copii s-au născut cu o afecțiune congenitală prin lipsa totală a organului auditiv intern, în anul 2007 au suferit o intervenție chirurgicală fiindu-le implantat câte un aparat auditiv, care în timp, se presupune că le-ar permite să distingă sunetele, cu o singură ureche.
Susțin apelanții că minorii nu sunt recuperați, fac vizite periodice la tratament, nu se pot descurca singuri și au nevoie de însoțitor.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ 14, reclamanții B. T. M. și B. M. C. au chemat în judecată pe pârâtul C. Județean Prahova - Comisia Pentru Protecția Copilului, formulând contestație împotriva Hotărârilor nr. 5169/28.01.2014 și 5170/28.01.2014 emise de Comisia pentru Protecția Copilului Prahova, prin care copiii reclamanților, B. A. și B. C., diagnosticați cu hipoacuzie neurosenzorială bilaterală forma profundă, au fost încadrați cu grad de handicap mediu, deși afecțiunea de care suferă impune o . necesitați de ordin financiar și medical pretabile gradului de handicap grav.
Reclamanții au solicitat admiterea contestației urmând a se dispune anularea Hotărârilor 5169/28.01.2014 și 5170/28.01.2014 și încadrarea ambilor minori în gradul de handicap grav.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, cei doi gemeni ai acestora, născuți la data de 24.07.2003, cu hipoacuzie neurosenzorială bilateral profundă și, cu ajutorul unui program de finanțare acordat de stat, în iulie 2007 aceștia au fost operați, fiindu-le implantate, fiecăruia, câte un aparat auditiv cu care, în timp, vor începe sa distingă sunetele.
Reclamanții au mai arătat că, după realizarea celor doua implanturi cu aceste aparate auditive, copiii au nevoie de reglaje periodice, care să permită o treptată mărire a intensității sunetelor pe care copiii vor putea să le perceapă, iar întreținerea acestui aparat este destul de costisitoare, numai bateriile ajungând la aproximativ 100 lei/luna pentru fiecare aparat.
Au precizat reclamanții că fiii acestora au nevoie de o supraveghere medicala constantă, motiv pentru care trebuiesc însoțiți cel puțin o dată pe lună la Sibiu unde beneficiază de serviciu audiologic de specialitate (obligatoriu o dată pe lună, fiecărui copil i se executa câte o audiogramă - aceasta fiind executată la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Sibiu). Tot o dată pe lună, trebuiesc însoțiți la București unde sunt sub observația unui medic specialist. Aceste deplasări (Sibiu și București) ajung la 400-500 lei pentru fiecare drum.
În condițiile în care copiii ar fi încadrați cu grad de handicap grav, ar beneficia de dreptul de a avea un însoțitor, căruia să-i fie decontate aceste cheltuieli.
Întrucât ambii copii s-au născut surzi, pentru a putea vorbi, aceștia urmează un program strict de exerciții la un logoped, cu ședințe de două pe săptămâna pentru fiecare copil, la un cabinet medical unde achită câte 20 lei pe ședință pentru fiecare copil, ședințe care însumează săptămânal pentru ambii copii aproximativ 100 lei.
Au arătat reclamanții că, pentru a putea progresa mai mult, s-ar impune ca aceste ședințe, în care specialistul logoped face cu ei ședințe complexe, să fie mai dese, însă posibilitățile acestora nu le permit mai mult.
Au învederat reclamanții faptul că, numai tatăl copiilor lucrează (lucrător comercial la o stație peco), deoarece mama a fost nevoită să-și lase serviciul pentru a-i putea însoții în permanență pe cei doi copii, iar pe lângă cheltuielile mai sus enumerate, acești copii trebuiesc hrăniți, îmbrăcați, și au nevoie de o locuință a cărei întreținere nu este tocmai ieftină. Ca și cum aceste cheltuieli nu ar fi de ajuns, se mai adaugă întreținerea celor două aparate auditive (partea exterioară a aparatului) care trebuie suportată în întregime de către părinți, conform listei de prețuri pe care o anexează.
Totodată, au arătat că afecțiunea de către suferă copiii A. și C., impune pe lângă aceste îngrijiri speciale și o supraveghere permanentă din partea acestora. În stadiul actual de recuperare aceștia nu pot sa facă decât foarte puține lucruri singuri. La medic, sau în orice alte deplasări care depășesc perimetrul casei, singurul spațiu în care se simt în siguranță, trebuie mereu însoțiți deoarece nu se pot comporta și exprima normal. Deficiențele auditive și tulburările de limbaj derivate din faptul că s-au născut surzi, nu le permite să reacționeze la diverse pericole. Se simt nesiguri, dezorientați și extrem de stresați într-un mediu nefamiliar. Ori pentru a evita toate acestea unul dintre părinți trebuie să îi însoțească mereu oriunde merg. Spre exemplu, presupunând că vreunul din ei ar fi singur pe stradă și s-ar întâmpla să se descarce bateriile (trebuiesc schimbate la 2-3 zile) acesta ar rămâne total dezorientat riscând să fie accidentat de mașini.
În opinia reclamanților, prin acordarea unui grad de handicap care să corespunda nevoilor lor reale, ar putea beneficia de o alocație mai mare, precum și de o . avantaje cum ar fi dreptul la un însoțitor remunerat, mai ales că, în speță sunt doi copii cu acest handicap. Toate acestea i-ar ajuta să le ofere fiilor o șansă reală la o viață normală.
Mai mult decât atât, consideră că situația acestora, dar și legislația aplicabilă în materie, trebuie interpretate prin prisma interesului suprem al copilului și al scopului urmărit prin implementarea acestor programe de protecție. Ce folos ar mai avea faptul că statul a reușit să le ofere șansa de a auzi prin finanțarea aparatelor auditive implementate, dacă ulterior programul de recuperare nu ar fi complet, scopul fiind acela de a reda acestor copii o șansă reală la o viață normală, iar ajutoarele ce le pot fi acordate trebuie să fie în concordanță cu nevoile lor reale.
De altfel, chiar art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește cu putere de principiu că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează prin acordarea unei îngrijiri individuale și personalizate. Aplicarea acestui principiu cuprins în disp. art. 6 lit. f din Legea 272/2004 presupune o analiză concretă de la caz la caz și găsirea unei soluții care să asigure o rezolvare reală a nevoilor copilului.
Au considerat reclamanții că fiii acestora au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală și socială normală, însă, pentru a putea realiza acest lucru sunt necesare cheltuieli suplimentare, pentru că, situația este una specială.
Art. 46 din Legea 272/2004 a enumerat drepturile de care trebuie să beneficieze un copil cu dizabilități încadrarea lor cu grad de handicap grav, i-ar ajuta să le oferim condiții mai bune.
De altfel, în țară, instituțiile care manageriază aceste cazuri, au înțeles deja acest lucru și pentru același diagnostic ca cel al fiilor reclamanților, au acordat copiilor grad de handicap grav pe considerentul că aceștia necesită îngrijiri speciale și supraveghere permanentă din partea unei alte persoane.
Ordinul Ministrului Sănătății nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora prevede de altfel, că, pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali, etc. Deci, pentru aceeași boală - ca premisă a identificării și încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor, la gradul grav.
Același act normativ prevede că gradul grav de handicap, se poate acorda copiilor care au în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În aceasta situație, autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple, în participarea socială a copilului. D. urmare, copiii necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
În Anexa 2 a Ordinului citat la pct. C „Deficiențe funcționale grave" sunt menționate deficiențe de limbaj cu/fără tulburări expresive, care fac imposibilă stabilirea relațiilor cu mediul înconjurător, și că minorii care prezintă asemenea deficiențe au nevoie, de regulă, de îngrijire și/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane, ca atare se recomandă încadrarea în gradul grav de handicap.
Arată că, legislația aplicabilă în cazul de față reglementează ca și criteriu determinant al stabilirii gradului de handicap nu boala în sine, ci consecințele acesteia și nevoile reale impuse de procesul de vindecare/recuperare ale copilului.
Nu în ultimul rând, au solicitat a se constata că în perioada 2007-2010 ambii copii au fost încadrați cu grad de handicap grav, acest lucru materializându-se în urma demersurilor reclamanților la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului din București, aceștia impunând Comisiei pentru Protecția Copilului Prahova să acorde celor doi copii gradul de handicap grav.
Însă, membrii Comisiei pentru Protecția Copilului Prahova, din rea voință, au retrogradat gradul de handicap al copiilor, în prima fază Accentuat pentru ca ulterior în grad Mediu, deși situația acestor copii nu a suportat schimbări majore între prezent și perioada 2007-2010.
Pentru considerentele menționate în precedent, reclamanții au solicitat admiterea contestatei, anularea Hotărârilor nr.5169/28.01.2014 și 5170/28.01.2014 și, pe cale de consecință să se dispună încadrarea fiilor acestora, cu grad de handicap grav.
În subsidiar, reclamanții solicită acordarea gradului de handicap Accentuat.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
In drept, au fost invocate Legea 272/2004, Ordinul 725/2002.
La data de 18.07.2014 pârâtul C. Județean Prahova- Comisia pentru protecția Copilului Prahova a formulat, în baza disp.art.205 C.pr.civilă, întâmpinare, prin care au arătat că, încadrarea copiilor B. A. și B. C. în gradul de handicap MEDIU s-a făcut, conform legislației în vigoare și având la bază Ordinul nr. 725/12.769/01.10.2002, capitolul IL b) Afectări ale structurii și funcțiilor auzului, afecțiuni ORL, prin care se precizează:
1.„hipoacuzia congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă (poate fi asimilată gradului mediu de handicap);
2.tulburări de auz bilateral cu pierderea peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, sau asociate cu tulburări psihice și de limbaj (se poate acorda gradul mediu de handicap)".
Același act legislativ menționat anterior precizează faptul că „diagnosticul medical în sine nu este (..,) suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu ; evaluarea, psihosocială. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilității, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali". Urmare acestei corelări, Comisia pentru Protecția Copilului Prahova a dispus încadrarea copiilor în gradul MEDIU de handicap.
La data evaluării, în vederea încadrării într-un grad de handicap în ședința CP.C.Ph. din data de 28.01.2014,echipa multidisciplinară de la nivelul SECCD cunoștea faptul că cei doi copii frecventau cu succes cursurile școlare din cadrul Școlii Gimnaziale "A. M." Ploiești. De asemenea, cei doi gemeni parcurg un program de recuperare logopedică urmare căruia percep mai bine și corect, vorbirea și și-au dezvoltat limbajul verbal, fapt consemnat de altfel și în Caracterizarea psihopedagogică întocmită la data de 16.01.2014 de către d-na Prof. înv. primar, S. M.: "disfuncția auditivă (...) nu a avut efecte majore asupra psihicului" copiilor, iar aceștia-înregistrează. "dezvoltarea limbajului"* ("pronunță corect fonemele separat și vorbirea curentă e inteligibilă").
Astfel, copiii „prezintă o ușoară întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv dar se constată un progres excepțional față de evaluarea preimplant";
1." Performanțele cognitive, afective și motorii ale celor doi minori sunt în limite normale;
2.„Detectează și discriminează eu ușurință stimulii" auditivi";
3.„Identifică semnificația stimulilor auditivi"";
4.„Recunoaște cu ușurință mesajul verbal fără labiolectură";
5.în cazul ambilor copii „comunicarea este totală";
6.Toate performanțele auditive și verbale „converg spre încadrarea și integrarea (...) în sistemul de învățământ școlar normal din septembrie 2011".
Prin urmare, dată fiind evoluția extraordinară a gemenilor B., cu câștiguri enorme pe toate palierele dezvoltări; acestora și menținute de-a lungul anilor, ar fi ilegală încadrarea lor în alt grad de handicap decât cel mediu, conform tuturor prevederilor din domeniu.
Susținerile părinților conform cărora fiii acestora s-ar afla în situația descrisă în Ordinul nr.725/_/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială acestora, capitolul „Afectări (deficiențe) ale sistemului nervos și funcțiilor mentale globale", litera c) „Deficiențe funcționale grave", punctul 16: „deficiențe de limbaj cu/fără tulburări expresive, care fac imposibilă stabilirea relațiilor cu mediul înconjurător, în context neurologic, obiectivate clinic și paraclinic" și ar recomanda încadrarea în gradul grav de handicap, sunt combătute de evaluările și constatările avizate ale specialiștilor care au în evidență copiii încă din anul 2007 de când aceștia sunt implicați în procesul recuperator postimplant.
A susținut pârâta că, urmare evaluării complexe a situației medico-psihosociale a copiilor în cauză, conform Ordinului nr. 18/3989/_, Ordinului nr. 725/12.709/2002, respectiv Ordinului nr. 762/2012 s-a stabilit gradul de limitare a activității și restricțiilor de participare ia 5,82% pentru A., respectiv 5,09% pentru C. (după ce au fost verificați toți itemii listați Ia activități și participare, în funcție de vârsta copilului). Menționează faptul că gradul de limitare astfel calculat și exprimat în procente descrie restricții/limitări în activitate și participare de nivel UȘOR, ceea ce corespunde „unei includeri sociale acceptabile".
Conform actelor normative deja menționate „gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestație fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală, redusă, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute, ceea ce duce Ia limitări în activitate, în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. în această situație ele se reflectă în restricții relativ semnificative ale participării sociale a copilului.
Prin comparație, „gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad: de dependență ridicat fizic și psihic, în această situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijiri speciale și supraveghere permanentă din partea altei persoane".
Prin urmare, pentru situațiile în care apare gradul mediu al afectării funcționale alături de gradul ușor al limitării și restricțiilor, Comisia pentru Protecția Copilului Prahova nu poate acorda, în mod legal, GRAV de handicap, în final, majoritatea acestor argumente au fost expuse, în anul 2011, Tribunalului Prahova, în deliberarea cauzei dosarului nr. 2798, respectiv nr._, având același obiect al contestației numiților B. T. M. și B. M. C..
În legătură cu cele de mai sus, Tribunalul Prahova a respins, prin Sentințele civile nr. 1469 și nr. 1470/24.06.2011, contestația formulată de părinții B., ca fiind neîntemeiată, iar la data de 17.08.2011, respectiv 08.09.2011 Curtea de Apel Ploiești respinge recursul ca nefondat, hotărâre irevocabilă.*
A apreciat că, în lipsa modificării și/sau abrogării legislației specifice în ceea ce privește criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap, nu se justifică demersul de contestare efectuat de către părinții copiilor B..
Cu alte cuvinte, criteriile au rămas aceleași, la fel, metodologia de evaluare și încadrare, iar evoluția în timp a gemenilor este una de excepție (susținută nu de pârâtă, ci de către specialiștii recuperatori care lucrează cu minorii).
Pentru aceste considerente, consideră că este nejustificată acțiunea întreprinsă de părinții minorilor B..
În cauză au fost administrate probatorii cu acte, respectiv, au fost depuse Hotărârea nr. 5170 din 28.01.2014 a Comisiei pentru Protecția Copilului, certificat de încadrare a copilului în grad de handicap, certificat medical nr. 565 din 20 decembrie 2013, Hotărârea nr. 5169 din 28.01.2014, certificat de încadrare în grad de handicap, certificat medical nr. 565 din 20 decembrie 2013, certificatele de naștere ale celor doi minori, adeverință de salariu, Hotărârea nr. 5085 din 23.01.2007 a Comisiei pentru Protecția Copilului, Hotărârea nr. 5064 din 22.01.2008, Hotărârea nr. 5080 din 20.01.2009, Hotărârea nr. 5093 din 19.01.2010, Hotărârea nr. 5084 din 23.01.2007, certificat de încadrare a copilului într-un gard de handicap, Hotărârea nr. 5065 din 22.01.2008, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, certificat medical nr. 832 din 16 noiembrie 2007, Hotărârea nr. 5079 din 20.01.2009, nr. 5092 din 19.01.2010, certificat medical, Hotărârea nr. 285 din 22.08.2013, nr. 287 din 22.08.2013, adresa nr. 2283/SECCD/17.02. 2014 către reclamantul B. T. M., ancheta socială, listă piese MED-EL, referat privind evaluarea medico- psihosocială a celor doi copii.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că, ceea ce omite pârâta să îi lămurească este tocmai legalitatea emiterii Hotărârilor pentru perioada 2007-2010 prin care cei doi copii au fost încadrați în gradul de handicap grav.
La emiterea Hotărârilor în perioada indicată cei doi copii au fost încadrați în gradul de handicap raportat tot față de evaluarea preimplant, iar situația lor medicală între anul 2010 și 2014 este neschimbată, acești copii având nevoie de supraveghere medicală de specialitate constantă, au nevoie de program strict de exerciții la logoped, iar ca și atunci, și în prezent aceștia au nevoie de supraveghere permanentă din partea unei persoane.
Reclamanții au susținut că cei doi copii au implantate aparatele auditive numai la o ureche, cu cealaltă ureche nu pot auzi nici un sunet, rezultând astfel o capacitate de orientare foarte scăzută. Mai mult orientarea acestora devine zero, în momentul când acumulatorii aparatelor auditive scad sub un anumit amperaj, pericolul cel mare constând în faptul că ei nu-și pot da seama că aparatul lor auditiv nu mia funcționează și li se pot provoca accidente.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014, instanța a dispus efectuarea unei expertize medicale care să stabilească, în funcție de actele medicale aflate la dosar, precum și în urma examinării minorilor, dacă pe parcursul evoluției bolii minorilor, având în vedere diagnosticul acestora, starea de boală s-a ameliorat sau nu, dacă a suferit o stagnare, o agravare sau o ameliorare de la momentul stabilirii diagnosticului, dar și raportat la momentul emiterii hotărârilor contestate în cauză.
INML M. Minovici a arătat prin adresa nr. A8/8640/13.10.2014, că potrivit Legii de organizare și funcționare a instituțiilor de medicină legală, cu modificările aduse de Legea nr. 459/2001, OG nr. 57/2001, Legea nr. 271/2004, prima expertiză medico legală indiferent de natura acesteia este de competența Serviciului Teritorial de Medicină Legală Prahova.
Instanța, la termenul de judecată din data de 17 octombrie 2014, a dispus față de adresa INMML M. Minovici, a dispus efectuarea expertizei de Serviciul de medicină Legală Prahova, sens în care a înaintat o adresă acestei instituții.
Prin adresa nr. 782/27.10.2014, Serviciul Județean de Medicină Legală Prahova, comunică că reclamantul nu s-a prezenta la sediul laboratorului în vederea examinării medico legale. Arată că Serviciul de Medicină Legală Ploiești nu poate efectua expertize medico legale privind încadrarea în grad de handicap și nici nu poarte stabili agravarea sau ameliorarea unei boli cu cauză netraumatică.
Prin sentința civilă nr. 207 din 23.01.2015, Tribunalul Prahova a respins contestația formulata de reclamanții B. T. M. și B. M. C., în calitate de reprezentanți legali ai minorilor B. A. și B. C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cei doi copii ai reclamanților s-au născut la data de 24.07.2003, cu hipoacuzie nerosenzorială bilateral profundă, cei doi reclamanți, ulterior reușind să îi opereze pe copii și să le implanteze câte un aparat auditiv.
Prin Hotărârile nr. 5169/28.01.2014 și nr. 5170/28.01.2014 emise de C. Județean Prahova, Comisia pentru Protecția Copilului s-a dispus încadrarea celor doi copii într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, conform certificatului nr. 169/28.01.2014, cuprins în Anexa 1, pentru copilul B. C., respectiv grad de handicap mediu, și certificatului nr. 168 din 28.01.2014, pentru copilul B. A..
Potrivit Ordinului nr. 725/01.10.2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copil și se aplică măsurile de protecție specială acestora, diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilități, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali. În absența familiei se evaluează particularitățile mediului substitutiv. Ponderea acestor factori în constituirea handicapului va fi evaluată prin criterii de facilitare și/sau bariere, identificate prin raportul de anchetă psihosocială.
Atât în procesul evaluării medico-psihosociale, cat și în luarea deciziilor privitoare la copil trebuie să se respecte principiile parteneriatului cu familia și cu copilul, în raport cu vârsta și gradul său de dezvoltare.
Evaluarea și încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine, ele trebuie sa ducă la creșterea calității vieții copilului, prin îmbunătățirea îngrijirii și intervenții personalizate cu scop recuperator și de facilitare a integrării sociale.
Ele se vor concretiza în planul de servicii personalizat, elaborat pe baza raportului de evaluare complexa, validat pe baze contractuale ferme, ceea ce va asigura o conduită activă, pozitivă a comunității față de persoana cu handicap sau dizabilitate. Planul de servicii personalizat va fi pus în practica de familie și de instituțiile competente, furnizoare de servicii, cu implicarea activă a copilului. Serviciile sunt asigurate sau facilitate de autoritățile locale, iar planul personalizat va fi monitorizat de instituția abilitată.
Încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei.
Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entități se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeași boală - ca premisă a identificării și încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul ușor la gradul grav.
Măsurile de protecție specială și serviciile de intervenție și sprijin sunt, în cadrul legal existent, foarte variate; pentru viitor, în funcție de nevoile individuale și disponibilitățile comunității, ele vor fi dezvoltate în mod corespunzător.
Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependență ridicat fizic și psihic. În aceasta situație autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului. D. urmare, copilul necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfășura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării și vârstei se datorează unor limitări funcționale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecțiuni severe, în stadii înaintate, cu complicații ale unor aparate și sisteme. În aceasta situație participarea socială a copilului este substanțial restricționată.
Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestație fizică (motorie, metabolica) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficiențe funcționale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu așteptările corespunzătoare vârstei. În aceasta situație ele se reflectă în restricții relativ semnificative ale participării sociale a copilului.
Gradul ușor de handicap se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activității, și nu necesita măsuri de protecție specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate și înregistrate statistic.
În referatul privind evaluarea medico psihosocială a copiilor B. A. și B. C. întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din cadrul DGASPC Prahova, se arată că încadrarea celor doi copii în gradul de handicap mediu, s-a făcut conform legislației în vigoare și având la bază Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002, capitolul II: b) Afectări ale structurii și funcțiilor auzului, afecțiuni ORL, prin care se precizează: hipoacuzia congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă poate fi asimilată gradului mediu de handicap; tulburări de auz bilateral cu pierderea peste 70 db, calculată cu audiogramă, ce se protezează greu sau asociate cu tulburări psihice și de limbaj. Diagnosticul în sine nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială.
În cuprinsul aceluiași referat se arată că, evaluarea capacității în cazul gemenilor B. a stabilit potențialul biopsihic al acestora, ținându-se cont de limitele impuse de dizabilitate, cât și de acțiunea mediului și a educației. Se menționează că, acest proces a presupus raportare la criterii cât și raportare la individ, stabilind: capacitatea de autoservire și autonomia păstrate, gradul de dependență fizică și psihică în limite normale vârstei de 10,6 ani( vârsta copiilor la data efectuării evaluării în scopul obținerii încadrării într-un grad de handicap), limitările și restricțiile de nivel ușor în activitate și participare, pot orienta spre o singură concluzie, aceea de încadrare a celor doi copii gemeni în gradul de handicap mediu.
Reclamanții au făcut referire în cuprinsul acțiunii la Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 725/2002, însă în această anexă sunt prevăzute criteriile medicale conform TCD 10 pentru încadrarea în grad de handicap, respectiv pentru handicap accentuat, afectarea calitativă și cantitativă accentuată a interacțiunii sociale, cu interacțiune socială posibilă într-un mediu controlat, afectarea calitativă și cantitativă a limbajului expresiv și receptiv, afectarea calitativă și cantitativă a abilităților de autoservire cu nevoia de ajutor din partea adultului, afectarea abilităților motorii cu prezența stereotipiilor motorii și comportamentale.
Așadar, în baza considerentelor enunțate, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată, cele două hotărâri contestate fiind emise cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 725/2002 și ale Legii nr. 272/2004.
Împotriva sentinței civile nr. 207 din 23 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal, au declarat recurs reclamanții B. T. M. și B. M. C., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Prin decizia nr. 444 din 14 mai 2015, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și a respins ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. T. M., și B. M. C..
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 457 al. 1 Cod pr. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași text de lege mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Alineatul 3 al reglementării procedurale dispune că, dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea instanței de control judiciar va fi comunicată din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Dintr-o interpretare coroborată a acestor dispoziții procedurale rezultă fără putere de tăgadă că, noul cod de procedură civilă, păstrând și consacrând expres principiul legalității căii de atac, aduce totuși prin art. 457 al. 3 un coercitiv pentru ca, partea care a dat credință hotărârii judecătorești cu privire aspectul în discuție, să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greșit.
În alte cuvinte, atunci când judecătorul a făcut în dispozitiv o mențiune inexactă cu privire la calea de atac, iar partea a dat curs acestei mențiunii calea de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Partea are însă posibilitatea de a exercita calea de atac legală, în condițiile menționate în teza II a art. 457 al. 2 Cod pr. civ.
Raportând aceste considerații generale la speța de față Curtea a constatat că Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere având ca obiect contestație împotriva hotărârii emise de Comisia pentru protecția copilului, înregistrată la 26.02.2014.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile din Legea nr. 272/2004 coroborate cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cu care împotriva hotărârilor definitive se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
Așa fiind, în mod greșit a fost menționat în hotărârea de primă instanță recursul, iar nu apelul, așa cum era legal, iar părțile, în virtutea unei atare precizări au exercitat o cale de atac neprevăzută de lege.
Pentru toate motivele arătate Curtea a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și pe cale de consecință a respins recursul ca inadmisibil, partea interesată având deschisă calea de atac a apelului împotriva sentinței Tribunalului Prahova în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile nr. 207 din 23 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, au declarat apel reclamanții B. T. M. și B. M. C., criticând-o pentru motive de nelegalitate, susținând că pentru a se stabili încadrarea în gradele de handicap, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, proba indispensabila rezolvării litigiului în condițiile în care, așa cum rezulta din actele dosarului, inițial minorii au fost încadrați ca având un handicap grav.
De altfel, au precizat instanței de mai multe ori, ca nimic nu s-a schimbat în situația minorilor în perioada de la încadrarea lor în grad de handicap grav până la reîncadrarea în grad de handicap mediu.
La termenul din 23.01.2015, când s-a soluționat pe fond cauza, atât apărătorul acestora, cât și reprezentantul Parchetului, au comunicat instanței faptul ca SML Prahova nu poate efectua expertiza pentru că nu cunoaște instituția medicala competentă să examineze minorii și să ofere datele necesare stabilirii gradului de handicap.
Contrar art. 259 NCPC instanța a revenit implicit asupra acestei probe, fără ca revenirea să fie pusă în discuția părților și fără să constate că au fost administrate alte probe care sa permită o astfel de revenire. Chiar daca situația de fapt era cea prezentata în practicaua Sentinței, aceasta se putea rezolva în condițiile art. 330 alin. 2 și 3 NCPC, respectiv instanța se putea adresa unui institut de specialitate, ori judecătorul cauzei putea, la cererea părților sau chiar din oficiu, sa solicite punctul de vedere al unei personalități în domeniu, cum ar fi un profesor universitar de la UMF C. D. București, specializarea ORL.
Se susține că instanța de fond a încălcat regulile de procedura cu consecința încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil privind aflarea adevărului și dreptul la apărare, precum și acela al unui proces echitabil.
Pentru a se stabili gradul mediu de handicap, astfel cum s-a arătat și prin întâmpinarea intimatei, s-a avut în vedere disp. Ordinului 725/2002 al Ministrului Sănătății Capitolul IL, litera b, pct. 1 și 2, respectiv Hipoacuzie congenitala sau dobândita precoce și tulburări de auz bilateral cu pierderea peste 70 dB.
Niciuna dintre aceste două situații nu este incidența în cauza, pentru ca cei doi minori nu s-au născut hipoacuziei sau cu tulburări de auz, ci s-au născut lipsiți complet de auz ca urmare a nedezvoltării aparatului auditiv.
In aceste condiții, este limpede ca numai o expertiza de specialitate putea sa lămurească în ce măsura o astfel de încadrare era posibila.
Mai mult decât atât, în aceeași întâmpinare, intimata da o definiție a handicapului grav, a cărui consecința consta în faptul ca minorii necesita îngrijiri speciale și supraveghere permanenta din partea altei persoane. Se poate constata ca situația de fapt probata în dosar, demonstrează pe deplin acest lucru.
O alta încălcare de lege rezulta din chiar motivarea soluției propriu zise, pentru ca după ce analizează conținutul gradelor de handicap, instanța nu analizează și situația minorilor însușindu-si poziția intimatei exprimata în întâmpinare, fără a arata în ce măsura aceasta corespunde textelor de lege incidente în cauza, evident fiind vorba de norme de drept substanțial, precum și situației de fapt rezultata din putinele probe administrate în cauza.
In concluzie solicită admiterea apelului, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 207/23.01.2015 pronunțata de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.5169/ 28.01.2014 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului – C. Județean Prahova, minorul B. A., născut la 24.07.2003 in București, a fost încadrat in categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, conform certificatului nr. 168/28.01.2014, cuprins în Anexa 1 ce face parte integrantă din hotărâre.
Celălalt minor,B. C. născut la aceeași dată, respectiv 24.07.2003 in București a fost, a fost încadrat in categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială prin Hotărârea nr.5170/ 28.01.2014 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului – C. Județean Prahova, dar și prin certificatul nr. 169/28.01.2014, cuprins în Anexa 1 ce face parte integrantă din hotărâre.
Cei doi frați gemeni au fost încadrați în grad de handicap mediu conform raportului de evaluare complexă nr. 143EC/23.01.2014, eliberat de Serviciul evaluare complexă a copilului, certificatul fiind valabil până la data de 28.01.2015 .
Curtea constată, în primul rând, că este cert faptul că minorii suferă de
hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală congenitală, ceea ce înseamnă că auzul este afectat total, situație în care în perioada 2003-2011 minorii au fost încadrați în gradul de handicap grav. Trebuie menționate în acest sens certificatele nr. 92 și 93/19.01.2010, valabile până la data de 19.01.2011, prin care minorii au fost încadrați în gradul de handicap grav, menționându-se că aceștia necesită îngrijire specială și supravegherea permanentă din partea altei persoane. La baza emiterii acestor certificate au stat certificatele medicale în care se arată și prezența implantului cohlear UD, cu precizarea expresă că minorii necesită însoțitor permanent.
Faptul că minorii au beneficiat de implant cohlear nu presupune automat încadrarea lor într-un grad mai ușor de handicap, începând cu vârsta școlară, putându-se observa că la formularea propunerii de către Serviciul evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități, precum și în procesul decizional de la nivelul Comisiei pentru Protecția Copilului Prahova, s-au luat în considerare mai mult recomandările științifice ale acestui dispozitiv decât alte criterii legale pentru stabilirea gradului de handicap.
Însă, potrivit criteriilor legale, diagnosticul medical în sine nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuind corelat cu evaluarea psihosocială. În plus, pentru identificarea și aprecierea gradului de handicap, se iau în considerare deficiența, limitarea activității și restricțiile de participare socială a persoanei respective.
În acest sens Ordinul nr. 725/01.10.2002 emis de Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului si Adopție, cuprinde criteriile generale medico-psihosociale de identificare si încadrare a copiilor cu deficiențe de handicap, potrivit cărora încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual si prin corelare cu funcționarea psihosociala corespunzătoare vârstei. Se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali.
În speță, minorii beneficiază de o îngrijire foarte bună din partea părinților, care au depus toate eforturile pentru ca aceștia să beneficieze de un implant cohlear și fac demersuri permanente pentru a urma educația logopedică, precum și tratamentele medicale aferente, pentru a asigura minorilor o viață normală.
Aceste împrejurări sunt relevate și de către Comisia pentru Protecția Copilului prin întâmpinare, arătându-se că cei doi gemeni parcurg un program de recuperare logopedică și că frecventează cu succes cursurile școlare din cadrul Școlii Gimnaziale „A. M.” din Ploiești.
Însă potențialul de recuperare al minorilor, pentru a avea o viață normală, trebuie stimulat în continuare, prin efectuarea tratamentelor specifice afecțiunii de care suferă, tratamente costisitoare în raport cu veniturile familiei. De asemenea, cheltuielile familiei nu se rezumă la tratamente, fiind necesare și cheltuieli suplimentare pentru hrană, școală, îngrijire zilnică, activități extrașcolare și, în genere, orice alte cheltuieli pentru o bună dezvoltare din toate punctele de vedere.
Mai trebuie menționat și faptul că aparatele auditive au nevoie de reglaje periodice care să permită o treptată mărire a intensității sunetelor pe care urechile celor doi copii le vor percepe, iar întreținerea acestor aparate este destul de costisitoare, costul lunar al bateriilor fiind ridicat, cu atât mai mult cu cât este vorba de doi copii aflați în această situație.
În aceste condiții, contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că afecțiunea de care suferă cei doi minori presupune în continuare un grad ridicat de dependență fizică și psihică, autonomia lor fiind scăzută, aceștia necesitând sprijin permanent din partea altei persoane în vederea satisfacerii nevoilor. Chiar dacă minorii au fost supuși intervenției chirurgicale complicate a implantului cohlear, tot specialiștii arată că nu se cunoaște exact vârsta ideală la care trebuia montat implantul, nefiind de neglijat nici dezavantajele acestui dispozitiv, explorările medicale viitoare pentru testarea auzului, indispensabile în astfel de situații, fiind destul de costisitoare.
Curtea mai reține că din perspectiva H.G.nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului și a Ordinului nr. 725/01.10.2002 emis de Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului si Adopție, prezența unei afecțiuni nu conduce in mod obligatoriu la stabilirea unui handicap, însă chestiunea litigioasă nu este aceea a stabilirii existenței handicapului, ci doar a stabilirii în concret a gradului de handicap, accentuat sau grav, prin raportare la gradul de disfuncționalitate a organismului copilului, la stadiul de evoluție, de complicații, de vârstă și evaluarea psihosocială a copilului.
Se impune a se menționa că atât timp cât prevederile art.10 din H.G. 1437/2004 fac trimitere expresă la regulile speciale prevăzute de Legea nr. 272/2004, rezultă că și într-o astfel de cauză, care vizează chestiuni litigioase de natură a influența situația specială a unui minor, încadrat . handicap, sunt pe deplin aplicabile prevederile art.1 si 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificată și completată prin Legea nr. 257/2013 .
Astfel, potrivit art.2 din actul normativ amintit anterior orice reglementări adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al minorului , principiu care va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În acest sens, trebuie menționate si dispozițiile art. 23 din Convenția cu privire la drepturile copilului , adoptată de Adunarea Generala O. la 20 noiembrie 1989 si ratificata de România prin Legea nr. 18/1990, reglementare ce stabilește obligația statelor membre de a asigura pentru copiii handicapați fizic si mintal, o viață împlinită si decentă, in condiții care să le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activă la viața comunității.
Prin urmare, în raport de actele medicale, de referatul de anchetă socială și în considerarea principiului interesului superior al copilului, Curtea apreciază contestația ca fiind întemeiată, minorii având nevoie de îngrijire din partea altei persoane, astfel că, în baza art.480 N.C.P.C. va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va anula Hotărârea nr. 5169/28.01.2014 și Hotărârea nr. 5170/28.01.2014 și va dispune ca minorii B. A., născut la 24.07.2003 in București și B. C., născut la aceeași dată, respectiv 24.07.2003 în București să fie încadrați în gradul de handicap ,,grav".
În baza art.453 N.C.P.C., va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei către apelanți, reprezentând onorariul apărătorului din faza de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanții B. T. M., și B. M. C., cu domiciliul la Cabinetul de avocatură L. N. M. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și în Ploiești, .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 207 din 23 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. Județean Prahova Comisia pentru Protecția Copilului cu sediul în Ploiești, .-16, jud. Prahova și în consecință ;
Schimbă în tot sentința și, pe fond, admite contestația.
Anulează Hotărârea nr. 5169/28.01.2014 și Hotărârea nr. 5170/28.01.2014 și dispune ca minorii B. A. și B. C. să fie încadrați în grad de handicap ,,grav”.
Obligă intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. G. C. P.
Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele completului,
Grefier,
A. M. B.
Red. MG
tehnored.BA
5 ex./23.10.2015
dosar fond nr._ 14 Tribunal Prahova
jud.fond N. C.
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia nr. 738/2015. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
