Nulitate act. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 164/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 164
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâtul C. Județean Dâmbovița - Comisia Județeană Pentru protecția Copilului, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr.1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1661 pronunțată la 01 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta L. N., domiciliată în ., județul Dâmbovița.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă. Mai învederează că prin serviciul registratură, intimata reclamantă L. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că prin întâmpinare, intimata-reclamantă L. N. a invocat excepția tardivității declarării apelului, constatând că sentința atacată în prezenta cauză a fost comunicată apelantului la data de 07 noiembrie 2014, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul de fond, fila 44, iar calea de atac a fost promovată la data de 11 noiembrie 2014, așa cum rezultă din rezoluția de pe cererea de apel, fila 5 dosar apel, deci în termenul prevăzut de dispozițiile legale, respinge excepția tardivității declarării apelului.
Curtea, având în vedere că atât prin cererea de apel cât și prin întâmpinare s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 Teza a II-a Noul Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta L. N. a solicitat anularea hotărârii nr.1535 din 19.11.2013 a Comisiei pentru Protecția Copilului care a fost încadrat fiul său L. A. O. M. în gradul de handicap „accentuat”, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea comisiei să emită un certificat prin care să se recunoască gradul de handicap ca fiind „grav”.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile Legilor nr.272/2004, 448/2006, Ordinul nr.725/2002, copilul cu handicap trebuie să aibă șanse egale în raport cu vârsta și gradul de dezvoltare. În prezent copilul frecventează cursurile clasei „O” și acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi dispus de asistent personal, care îndeplinind acest rol l-a putut supraveghea și transporta la această locație.
Evaluarea și încadrarea într-un grad de handicap nu este un scop în sine, el trebuie să ducă la creșterea calității vieții copilului prin îmbunătățirea îngrijirii cu scopul recuperator și de facilitate a integrării sociale, ori acest lucru se poate face doar printr-o supraveghere permanentă care poate duce și la minimalizarea unor consecințe generate de boala cum ar fi arcuirea sau fracturarea oaselor. A învederat reclamanta că deplasarea la unitatea de învățământ unde fiul său urmează cursurile clasei „O” a făcut-o cu bicicleta, întrucât distanța depășește 3 km, dar au fost momente când aceasta s-a stricat și a fost nevoită să care copilul în spate deoarece după câteva sute de metri, el acuza cârcei și dureri puternice la picioare.
De asemenea, viteza de deplasare este foarte mică iar grăbirea mersului duce la eforturi considerabile, iar în timpul serii minorul acuza dificultăți în respirație, având impresia că se sufocă. Acest lucru este vizibil cu ochiul liber și reiese din rapoartele medicale deformarea toracelui și sternului înfundat. Copilul are un grad de dependență ridicat, având în vedere greutatea și înălțimea lui care duce la limitarea severă a activităților cu restricții multiple, nu ajunge să deschidă frigiderul, nu ajunge la chiuvetă, la masă, nu se poate urca pe un scaun cu înălțime normală, refuzând să meargă la cursuri în absența sa.
A menționat reclamanta că încadrarea în gradul de handicap „grav” se poate acorda și copiilor care au în raport de vârstă capacitatea de autoservire încă neformată, fiind dependenți de anumite persoane. Copilul său nu mănâncă, nu se spală, nu iese la joacă și nu se uită singur la televizor, solicitând prezența sa pe motiv că-i este frică să rămână singur. Din raportul de analiză medical se observă multiple modificări ale sângelui, urmate de recomandările din scrisorile medicale a regimului alimentar normocaloric cu cinci mese pe zi.
În continuare a precizat reclamanta că la data de 4.12.2012 minorul a fost încadrat în gradul de handicap grav conform hotărârii nr.1590/4.12.2012, de atunci și până în prezent nu a avut loc nici un miracol și datorită bunei îngrijiri permanente nu au apărut complicații. Nivelul de sănătate evoluează încet, singurele modificări constau în faptul că a luat în greutate 3 kg și a mai crescut 4 cm. În prezent are 17 kg și 98 cm și conform graficului de creștere se clasează la vârsta de 3 ani. În septembrie 2014 începe cursurile clasei a I-a primară având vârsta de 7 ani și 11 luni.
S-au atașat, în copie, graficul de creștere a copilului, raportul de evaluare complexă a copilului cu dizabilități, hotărârea nr.1437/2.09.2004.
La solicitarea instanței, Comisia Județeana pentru protecția Copilului a comunicat hotărârea nr.1590/4.12.2012, precum și raportul de evaluare complexă a copilului întocmit la data de 28.11.2012.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1661 din 01.10.2014 a admis cererea, a anulat decizia - Hotărârea nr.1535 din 19 noiembrie 2013, pronunțată de C. Județean Dâmbovița - Comisia pentru Protecția Copilului și a dispus încadrarea minorului L. A.-O.-M., fiul lui I. și N., născut la data de 25.10.2006, în gradul de handicap GRAV.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că încadrarea într-un grad de handicap este de competența Comisiei pentru Protecția Copilului-organ de specialitate al Consiliului Județean Dâmbovița, potrivit disp.art.104 (1) lit.a din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, având competența și atribuțiile stabilite prin art.2 și urm.din Hotărârea Guvernului nr.1437 din 2 septembrie 2014 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.
Analizând prin comparație cele două hotărâri de stabilire a gradului de handicap pentru minorul L. A.-O.-M. pentru anii 2012 și 2013, s-a constatat că, deși minorul suferă de aceeași boală și are stabilit de medici același diagnostic osteocondro-displazie cu transmitere familială autozonală dominantă și hipoacuzie tip traumatică ureche bilaterală-formă medie, potrivit raporturilor de evaluare complexă a copilului cu dizabilități pentru anii 2012 și 2013, comisia de specialitate a stabilit încadrarea minorului în grade diferite de handicap, respectiv grav pentru anul 2012 și accentuat pentru anul 2013.
Potrivit anexei 2 cat.X B.g.i din Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr.725/2002 privind criteriile de stabilire a gradelor de handicap pentru copii și a măsurilor de protecție a acestora, pentru bolile genetice invalidante, adică pentru aberațiile cromozomiale în raport de afectarea capacității intelectuale, de comunicare, prezența comorbidității și a restricțiilor de participare pot fi încadrate în grade diferite de handicap.
Prin urmare, dacă în anul precedent 2012, pentru această aberație cromozomiale osteocondro-displazie cu transmitere familială-autozonală dominantă i s-a acordat minorului gradul grav de handicap pentru același diagnostic din anul următor 2013 i s-a acordat, potrivit dispozițiilor legale de mai sus, gradul accentuat, fără nici o motivare specială în fond.
Dimpotrivă, boala de care suferă minorul s-a accentuat, deficiențele motorii și de adaptare a organismului la mediu s-au deteriorat de la 80% în 2012 la 90% în 2013, iar gradul de integrare și participare socială s-a diminuat la 10%, impunându-se menținerea gradului grav de handicap și nu schimbarea acestuia.
Tribunalul a stabilit că după modul de încadrare a gradului de handicap raportat la boala de care suferă minorul-afecțiuni-aberații cromozomiale legate de boli genetice invalidante-anexa 2 categ.X B.g.i-există posibilitatea încadrării minorului în grade diferite de handicap, însă, întrucât, așa cum s-a precizat mai sus, afecțiunea de care suferă minorul s-a agravat în gradul precedent față de 2012, se impunea obligatoriu, menținerea gradului grav de handicap și nu schimbarea lui în accentuat.
La stabilirea gradului grav de handicap, tribunalul a reținut că, potrivit raportului de evaluare complexă și de expertiză medicală, minorul necesită o protecție specială, așa cum de altfel se reține și în hotărârea contestată, îngrijire și supraveghere permanentă din partea părinților, stimulare și susținere în familie, crearea unui climat socio-afectiv necesar unei bune desfășurări a activităților, terapie comportamentală și logopedică, măsuri de educație speciale și psihopedagogice în familie și școală, potrivit planului individual de protecție întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
De asemenea, s-a constatat că pârâta a trecut peste concluziile și recomandările medicilor de specialitate din cuprinsul raportului de evaluare complexă a minorului, referitor la îngrijire, stimulare și susținere în familie, activități practice, recreative și în limita vârstei și a diagnosticului, respectarea recomandărilor medicale, continuarea școlii generale și menținerea gradului de handicap.
Așa fiind, tribunalul a constatat că în mod nejustificat comisia a schimbat gradul de handicap al copilului, motiv pentru care a admis contestația petentei, a anulat decizia nr.1535/19.XI.2013 și a dispus încadrarea copilului în gradul grav de handicap.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate.
A arătat apelanta că, în fapt, prin sentința civilă nr.1661/01.10.2014, Tribunalul Dâmbovița a anulat hotărârea nr.1535/19.11.2013 a Comisiei pentru Protecția Copilului Dâmbovița, respectiv a dispus încadrarea minorului L. A.-O.-M. în gradul de handicap grav, însă această hotărâre este nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii (Ordinul nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplica măsurile de protecție specială a acestora).
În speță, prin hotărârea C. Dâmbovița nr.1535/19.11.2013, copilul L. A.-O.-M. a fost încadrat în gradul accentuat de handicap, eliberându-se certificatul de încadrare într-un grad de handicap cu același număr.
Potrivit actelor medicale, copilul este diagnosticat cu «Osteocondro-displazie cu transmitere familiala autozonală dominanta».
Conform Ordinului nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurile de protecție specială a acestora,, bolile genetice invalidante, pot fi încadrate în diferite grade de handicap"(anexa 2, cat. X Afectări multiple ale organismului legate de boli genetice invalidante).
Analizând actele medicale depuse la dosar și văzând starea de sănătate a copilului, comisia a apreciat că încadrarea în gradul de handicap accentuat este conformă cu starea actuală de sănătate a copilului și criteriile medicale stabilite de Ordinul 725/2002, întrucât în prezent boala nu este invalidantă și nu prezintă exprimare motorie.
Instanța de fond a dispus încadrarea minorului L. A.-O.-M. în gradul de handicap „grav”, deși în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului „încadrarea copiilor cu dizabilități într-un grad de handicap este de competența comisiilor pentru protecția copilului". Instanța de judecata poate dispune doar obligarea comisiei la eliberarea unei alte hotărâri cu încadrarea în alt grad de handicap.
F. de aceste considerente, apelanta Comisia pentru Protecția Copilului Dâmbovița a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr.1661/01.10.2014 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr._, în sensul respingerii acțiunii formulate de către L. N..
Intimata reclamantă L. N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului ( excepție respinsă de instanță potrivit considerentelor expuse în practicaua prezentei decizii), iar pe fond a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Dâmbovița așa cum a fost pronunțată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Nemulțumirile apelantei exprimată prin calea de atac formulată vizează împrejurarea că în mod eronat s-a dispus de către instanța de fond anularea hotărârii prin care s-a stabililit că minorul L. A. O. M. se încadrează în gradul de handicap „accentuat”.
Conform anexei I din Ordinul nr. 725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru copii și se aplică măsurilor de protecție specială a acestora, diagnosticul medical în sine nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, ci el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. Cert este că la evaluarea eventualului handicap, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, precum și factorii sociali.
În speța dedusă judecății se reține că prin hotărârea nr. 1535/19.11.2013 (atacată pe calea prezentei acțiuni) s-a dispus de către Comisia pentru Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița încadrarea în gradul de handicap accentuat.
În cuprinsul acestei hotărâri (fila 8 dosar fond inițial) s-a menționat că deși prin raportul de evaluare complexă și expertiza medicală a copiilor cu handicap care necesită protecție specială nr._/28.10.2013 s-a propus încadrarea copilului în gradul de handicap „grav”, comisia pentru protecția copilului nu a fost de acord cu această încadrare și pe baza analizei actelor medicale depuse la dosar, a stării de sănătate a copilului, conform criteriilor medicale stabilite de lege, a apreciat că încadrarea corectă este în gradul de handicap „accentuat”, deoarece în prezent boala nu este ivalidantă și nu prezintă exprimare motorie.
Astfel cum rezultă din analiza prin comparație a celor două hotărâri de stabilire a gradului de handicap pentru minorul L. A.-O.-M. emise pentru anii 2012 și 2013 se observă că, deși minorul suferă de aceeași boală și are stabilit de medici același diagnostic osteocondro-displazie cu transmitere familială autozonală dominantă și hipoacuzie tip traumatică ureche bilaterală-formă medie, potrivit raporturilor de evaluare complexă a copilului cu dizabilități pentru anii 2012 și 2013, comisia de specialitate a stabilit încadrarea minorului în grade diferite de handicap, respectiv „grav” pentru anul 2012 și „accentuat” pentru anul 2013.
Prin urmare, sub acest aspect corect s-a stabilit de tribunal că dacă în anul precedent 2012, pentru această aberație cromozomială osteocondro-displazie cu transmitere familială-autozonală dominantă i s-a acordat minorului gradul „grav” de handicap pentru același diagnostic din anul următor 2013 i s-a acordat, potrivit dispozițiilor legale de mai sus, gradul „accentuat”, fără nici o motivare specială în fond, cu toate că boala de care suferă minorul s-a accentuat, deficiențele motorii și de adaptare a organismului la mediu s-au deteriorat de la 80% în 2012 la 90% în 2013, iar gradul de integrare și participare socială s-a diminuat la 10%, impunându-se astfel menținerea gradului „grav” de handicap și nu schimbarea acestuia.
Pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii nr. 1483/18.11.2014 (depusă în faza procesuală a apelului) rezultă că în anul 2014 minorul a fost încadrat în gradul de handicap „grav” raportat la actele medicale depuse la dosar, diagnosticul copilului și criteriile prevăzute de dispozițiile legale.
În condițiile în care atât în anul 2012, cât și în anul 2014 copilul a fost încadrat în gradul de handicap grav, ținând cont că față de anul 2012 afecțiunea acestuia se accentuase (astfel cum s-a menționat în precedent) este evident că în anul 2013 nu se impunea schimbarea acestuia în „accentuat”, ci menținerea aceluiași grad de handicap „grav”.
În anexa la Ordinul 725/2002 se menționează că încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare vârstei, iar în acest sens se va ține seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport de stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială, de factorii personali.
Potrivit aceluiași act normativ, gradul de handicap „grav”se poate acorda copiilor care în raport cu vârsta au un grad ridicat de dependență fizică și psihică, deoarece în această situație autonomia copilului este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricții multiple în participarea socială a copilului, acesta din urmă necesitând îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane.
În speță, în mod corect, la stabilirea gradului „grav” de handicap, tribunalul a reținut că, potrivit raportului de evaluare complexă și de expertiză medicală, minorul necesită o protecție specială, îngrijire și supraveghere permanentă din partea părinților, stimulare și susținere în familie, crearea unui climat socio-afectiv necesar unei bune desfășurări a activităților, terapie comportamentală și logopedică, măsuri de educație speciale și psihopedagogice în familie și școală, potrivit planului individual de protecție întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Prin urmare, criticile apelantei cu privire la acordarea minorului a gradului de handicap „ grav” apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
O a doua critică a apelantei se referă la faptul că instanța nu putea să dispună încadrarea minorului în gradul de handicap „grav”, întrucât o atare măsură este de competența comisiilor pentru protecția copilului.
În conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului „încadrarea copiilor cu dizabilități într-un grad de handicap este de competența comisiilor pentru protecția copilului". Faptul că în speță instanța de fond a dispus direct încadrarea minorului L. A.-O.-M. în gradul de handicap „grav”, deși potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, instanța putea să dispună doar obligarea comisiei la eliberarea unei hotărâri cu încadrarea în alt grad de handicap, reprezintă doar o chestiune cu caracter pur formal care nu este de natură să determine schimbarea sentinței pronunțate de primă instanță, în condițiile în care pe fondul propriu-zis al pricinii soluția pronunțată de tribunal este legală, în raport cu probele administrate în cauză și prevederile legale incidente.
În raport de toate aceste argumente, Curtea apreciază că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care în baza art. 480 NCPC îl va respinge, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul C. Județean Dâmbovița - Comisia Județeană Pentru protecția Copilului, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr.1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1661 pronunțată la 01 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta L. N., domiciliată în ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.VG
Tehnored.GC
4 ex./23.02.2015
d.f. nr._ Tribunal Dâmbovița
j.f. I. S.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 632/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
