Cereri. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 5431/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 559
Ședința publică din data de 5 august 2015
Președinte - M. P.
Judecători - C. M. M.
- I. M. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR RÂU ALB, cu sediul în .. Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 350 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. M., domiciliat în comuna R., . și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..1, cod poștal_, jud. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant L. M. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, recurenta pârâtă C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb a depus la dosar note scrise și răspuns la întâmpinare, însoțite de împuternicirea avocațială nr._/2014.
Curtea constată că această cauză a fost strigată la sfârșitul ședinței de judecată și că recurenta, prin apărător, nu a formulat nicio cerere de amânare sau strigare la o anumită oră.
Intimatul reclamant L. M., având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb.
Intimatul reclamant L. M., având personal cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb, invocată din oficiu, întrucât pârâta nu putea declara recurs împotriva deciziei tribunalului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului declarat de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb, invocată din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor C. L. de Fond Funciar Râul Alb și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /10.06.2013, reclamantul L. M. a solicitat obligarea pârâtei C. locală de Fondu Funciar Râu-Alb să procedeze la punerea în posesia și la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3,13 ha având următoarele vecinătăți: la nord – F. C., actualmente plantație de arbori, sud – Islazul comunei, est – drum, vest – Islazul, comunei teren identificat de expertul P. M. în dosarul 8434/1995 iar în caz contrar, obligarea primarului comunei Râu-Alb la plata unei amenzi de 50 de lei/zi de întârziere iar C. Județeană Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor să fie obligată să elibereze titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 3,13 ha.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,13 ha teren agricol, teren situat în extravilanul comunei R. și eliberarea titlului de proprietate, iar prin sentința civilă nr. 7740/25.09.1995 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul 8494/1995 i-a fost admisă cererea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, a stăpânit terenul din anul 1987, însă la data când a solicitat punerea în posesie, conform sentinței pronunțate s-a constatat că, de fapt, terenul s-ar afla pe raza comunei Bărbulețu și nu R..
S-a menționat că între cele 2 localități, R. și Bărbulețu au existat anumite neclarități cu privire la amplasamentul terenului de 3,13 ha, primarul comunei Bărbulețu fiind obligat prin hotărâre judecătorească să-l pună în posesie, să-i elibereze proces verbal de punere în posesie.
Ca urmare a refuzului de a-l pune în posesie, s-a adresat Judecătoriei Târgoviște, iar primarul comunei Bărbulețu prin hotărâre judecătorească a fost obligat să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului dar și la amendă/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2175/2005, pronunțată în dos 118/2005 până la punerea efectivă în posesie.
Ulterior s-a constatat că terenul se află pe raza Primăriei Râu-Alb, astfel că s-a adresat cu cerere comisiei de fond funciar, a folosit continuu suprafața de teren, iar autoritățile acestei localități, i-au formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, pentru amplasamentul pe care l-a stăpânit, în suprafață de 3,13 ha aflat în punctul Horoaia și cu vecinătățile arătate de expertul P. M. în raportul de expertiză.
S-au anexat cererii, în copie, sentința civilă nr.2519/16.04.1999 pronunțată în dos 2165/1999 al Judecătoriei Târgoviște, raportul de expertiză întocmit în dosar 8494/1995, anexa întocmită de expert privind identificarea terenului, sentința civilă nr. 512/23.03.2004 pronunțată în dosarul 988/2004 de Tribunalul Dâmbovița, decizia 430/3.09.2004 pronunțată în dosarul 6425/2004, sentința civilă nr. 1762/2004 pronunțată în dosarul 5304/2004, sentința civilă nr. 7440/25.09.1995 a Judecătoriei Târgoviște, hotărârea emisă de . din 13.01.2006, decizia 729/2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/2009, sentința civilă nr. 5883/26.11.2010 pronunțată în dosarul_/2009, sentința civilă nr. 4814/2008 pronunțată în dosarul 4958/2008, decizia civilă nr. 456/2005 pronunțată în dosarul 5003/2005, decizia civilă nr. 803/16.10.2006 pronunțată în dosarul 3772/2006, decizia civilă nr. 405/2010 pronunțată în dosarul 6362/2008 de Curtea de Apel Ploiești, raportul de expertiză întocmit de P. M. și cel întocmit de G. C..
Pârâta C. locală de fond funciar Râu Alb a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și autoritatea de lucru judecat, iar în fond respingerea acțiunii.
S-a susținut că sentința civilă nr. 7740/25.09.1995 de care face vorbire reclamantul în acțiune nu îi este opozabilă, celui în cauză reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de teren solicitată pe raza comunei R..
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, s-a evocat decizia 167/12.02.2001 prin care s-a admis apelul declarat de către C. L. de Fond Funciar Bărbulețu și pe fond, s-a schimbat în tot sentința 3709/16.06.2000 pronunțată în dosar 7952/1999, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ce a avut ca obiect punere în posesie.
De asemenea, s-a arătat că deși C. de Fond Funciar Râu-Alb în dosarele amintite nu a fost parte, aceasta se datorează faptului că Primăria Râu Alb a luat ființă în anul 2005, însă terenul face parte din domeniul public al comunei, pășunea comunală Horoaia, depunând înscrisuri în acest sens.
În ceea ce privește fondul cauzei, se consideră că se impune respingerea acțiunii în condițiile în care, terenul de la punctul Horoaia în perioada anilor 1999-2001 a făcut parte din domeniul public al comunei Bărbulețu, faptul că reclamantul ocupă abuziv un teren ce aparține domeniului public, nu justifică admiterea acțiunii.
S-a depus la dosar decizia civilă nr. 167/12.02.2001 pronunțată în dos 6282/2000, dar și decizia 1227/27.04.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul 2974/2001 și anexa 1-6 la hotărârea Guvernului 1140/2006 privind atestarea domeniului public al Județului Dâmbovița.
În ședința din 3.09.2014, la solicitarea instanței de a-și preciza obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul de a preciza dacă solicită reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate, reclamantul prin apărător a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,13 ha de către C. de Fond Funciar Râu-Alb, întocmirea documentației și înaintarea acesteia Comisiei Județene Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor în vederea emiterii titlului de proprietate și punerea în posesie.
La același termen pentru considerentele arătate în încheiere, s-a pronunțat instanța și asupra excepției puterii de lucru judecat, excepție pe care instanța a respins-o având în vedere motivele din încheierea respectivă.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei aceasta nu a mai insistat în această excepție, iar instanța de fond a apreciat că are calitate procesuală având în vedere că se solicită reconstituirea dreptului de proprietate de către această pârâtă C. de Fond Funciar Râu-Alb.
S-a încuviințat proba cu expertiză de specialitate, iar expertul a identificat suprafața de teren, a stabilit categoria de folosință, vecinătățile acestuia și-a întocmit schița de plan, constatându-se că terenul extravilan situat pe raza comunei Râu-Alb, punct Predeal-Horoaia face parte din domeniul public al comunei Râu-Alb.
Nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.4356/24.1.2014 s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren respectivă pe raza comunei R., conform sentinței civile nr. 7740/25.09.1995 dispunându-se eliberarea unui titlu de proprietate și pentru această suprafață de teren, însă nu i s-a eliberat titlul de proprietate și nici nu a fost pus în posesie, constatându-se ulterior că terenul de la punctul Horoaia s-ar afla pe raza comunei Bărbulețu, iar după înființarea comunei Râu-Alb, în anul 2005 s-ar afla pe raza acestei localități.
S-a argumentat că într-adevăr, conform raportului de expertiză întocmit în cauză a reieșit că terenul extravilan în suprafață de 30.955 mp. situat în punctul Predeal-Horoaia are categoria de folosință fâneață și face parte din domeniul public al comunei Râu-Alb conform inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al acestei localități, regimul său juridic fiind reglementat de art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar reconstituirea dreptului de proprietate și implicit punerea în posesie pe un teren cu astfel de destinație, nu se poate dispune de către instanță, în favoarea reclamantului, un astfel de act fiind lovit de nulitatea absolută.
În acest sens s-a făcut trimitere la Legea nr.169/1997 care în art. III alin. 1 punctul b) prevede imperativ că sunt lovite de nulitatea absolută actele de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor.
Cum terenul în litigiu constituie islazul comunei Râu-Alb, s-a concluzionat că instanța nu poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, deci atribuirea în proprietate sau punerea în posesie pe acest teren, în acest sens, pronunțându-se Tribunalul Dâmbovița prin decizia 167/12.02.2001 din dosarul 6282/2000 dar și Curtea de Apel Ploiești prin decizia 1227/27.04.2001 pronunțată în dos 2974/2001.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că potrivit sentinței civile nr.7740 din 25 sept.1995 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, iar această hotărâre are autoritate de lucru judecat, astfel că instanța de fond nu avea cum să desființeze hotărârea pronunțată anterior, motivarea cum că Primăria Râu Alb, deține izlaz comunal în pct.Predeal și Horoaia, corespunzând adevărului, decât că acest izlaz in suprafața de cca.85 ha, se învecinează cu suprafața de teren proprietatea apelantului și a altor concetățeni.
S-a menționat că această suprafață de teren a fost închiriată de Primărie, de la general N. St.D. în anul 1921, suprafață de teren pe care o deține și în momentul de față, iar o altă suprafață de teren de 85 ha a fost vândută ulterior de moștenitorii D. A. și F. A., potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat la 08 iunie 1946, autorul său pe nume N. G. L.. figurând la poziția 63 din contract cu suprafața de 1 ha din terenul „Trupul Predeal”, pe care îl deține nestânjenit și la poziția 4 din terenul „Trupul Horoaia” cu suprafața de 3 ha. teren pe care l-a folosit nestingherit până în anul 1999, pentru anii 2003, 2004 și 2005 acordându-i-se despăgubiri potrivit deciziei civile nr.803/16 oct.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.3672/2006, în cuantum de 35.437.500 lei, pe care primarul comunei Râu Alb pe nume Mihăloiu P. a fost obligat a le achita și în dosarul de executare nr.663/2006 înregistrat la B. D. A., sumă ce a fost recuperată de la fostul primar pentru lipsa de folosință a terenului.
Apelantul a învederat că până în anul 1986 această suprafață de teren de 3 ha din pct. „Horoaia-Predeal” a fost folosită de către Primăria R., iar începând cu anul 1986, el a început să folosească suprafața de teren, comunicându-i-se că terenul nu ar mai aparține Primăriei R. ci ar aparține Primăriei comunei Bărbulețu care a pierdut dreptul de administrare a suprafețelor de teren aflate pe raza localității Râu Alb, ca urmare a înființării Primăriei Râu Alb.
S-a susținut totodată că la judecata fondului apelantul a angajat un apărător care nu i-a făcut o apărare corespunzătoare și, aducându-i la cunoștință acestuia faptul că raportul de expertiză prin care s-a constatat de către expert că terenul extravilan situat pe raza comunei Râul Alb pct. „Horoaia-Predeal”, face parte din domeniul public, nu corespunde realității dorind a li formulate obiecțiuni, acesta nu s-a conformat și a permis instanței de fond a pronunța o astfel de sentință, încălcându-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 3,13 ha ce i-a fost reconstituită potrivit sentinței civile nr.7740/25 sept.1995 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, terenul chiar a fost identificat de către experți P. M. și G. C..
În opinia apelantului, prin abuz, reprezentanții Comunei Râu Alb încă de la reconstituirea dreptului de proprietate și până în momentul de față au încercat înregistrarea acestei suprafețe de teren ca făcând parte din domeniul public cu toate că nu există niciun document din care să reiasă că autorul său a donat/cedat suprafața de 3.13 ha teren către vreuna din primăriile comunelor R. sau Râu Alb, astfel că această suprafață de teren nu a aparținut și nu aparține domeniului public, nefiind aplicabile în cauză prevederile art.3 alin.l pct.b din Legea 169/1997, potrivit cărora ar fi lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate, această suprafață de teren învecinându-se cu izlazul comunei Râu Alb și al comunei R., dar nefăcând parte din izlazul comunal al nici uneia dintre aceste localități.
În probațiune, reclamantul a învederat că înțelege să se folosească de actele aflate în dosarele în care au fost pronunțate în favoarea sa, hotărârile judecătorești de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate și până în momentul de față.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței de fond, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Râu Alb să procedeze la punerea în posesie și la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 3.13 ha teren, având următoarele vecinătăți: la N - F. C., actualmente plantație de arbori, la S - izlazul comunei Râu Alb la E- drum de exploatare și la V - izlazul comunei Râu Alb teren ce a fost identificat de expert P. M. în dosarul nr.8434/1995, iar C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, să fie obligată să elibereze titlul de proprietate pentru această suprafață de teren.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 350/14.05.2015, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant L. M., împotriva sentinței civile nr. 4356/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în contradictoriu cu intimatele, C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Dâmbovița, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și al obligării pârâtelor C. L. Râul Alb de Fond Funciar și C. Județeană de Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor de a lua în evidență sentința civilă nr.7740/25.09.1995 a Judecătoriei Târgoviște, sub aspectul centralizării și al soluționării cererii din perspectiva art.8 și 11 din Legea nr.165/2013.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
Este de subliniat faptul că este nelegal procedeul instanței de fond de a cere reclamantului să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată la termenul din 3.09.2014 „în sensul de a preciza dacă se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de proprietate”, în condițiile în care partea nu se mai afla în termenul procedural de o face, corespunzător prevederilor art.204 alin.1 Cod procedură civilă( respectiv numai până la primul termen la care este legal citat) și nici nu a avut inițiativa în acest sens, ci a acceptat sugestia instanței învederând că pretinde reconstituirea dreptului de proprietate, cu toate că nu avea acest interes odată ce reconstituirea proprietății private se dispusese încă din anul 1995, chiar dacă pe raza acelei localități pe care se presupune că se afla terenul la acea dată (R.), pentru că scopul procesului nu este acela de a se obține hotărâri judecătorești fără finalitate cum s-a dovedit și cea în cauză, datorată lipsei de implicare a autorităților. Așa fiind, în analiza căii de atac, tribunalul are a se raporta la cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată în scris.
S-a reținut că deși prin sentința civilă irevocabilă cu nr.7740/25.09.1995 a Judecătoriei Târgoviște recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe fostul amplasament pentru suprafața de 3,13 ha teren agricol extravilan, pe raza comunei R., județul Dâmbovița, nici până în prezent nu a fost pus în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate corespunzător pe considerentul că în realitate terenul se afla pe raza comunei Bărbulețu din care s-a desprins ulterior, prin efectul reorganizării administrativ teritoriale . teritoriul căruia se află în prezent imobilul, iar în litigiul pendinte se invocă drept impediment pentru finalizarea procesului de restituire, regimul juridic al bunului, respectiv apartenența lui la domeniul public (pășune comunală).
Din hotărârile judecătorești atașate la dosar (sentințele civile nr.2591/16.04.1999 și nr. 2175/26.05.2006 ale Judecătoriei Târgoviște, decizia penală nr. 15.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița) rezultă că recurentul reclamant a inițiat multiple demersuri pentru atribuirea în posesie și emiterea titlului corespunzător.
Chiar dacă prin decizia civilă nr. 167/12.02.2001 a Tribunalului Dâmbovița, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1227/27.04.2001 a Curții de Apel Ploiești s-a respins acțiunea formulată de L. M. pentru punerea în posesie pe fostul amplasament și eliberarea titlului de proprietate, sub sancțiunea daunelor cominatorii, pe motiv că bunul este inclus în izlazul comunal, aparținând domeniului public, se constată că inerția comisiilor cu atribuții legale în materie a condus la această situație prin faptul că nu au oferit cel puțin un alt amplasament titularului reconstituirii dreptului de proprietate, fie în aceeași localitate, fie pe raza localităților limitrofe, în spiritul dispozițiilor art. 3 alin.1 din Legea nr.1/2000.
Sub acest aspect s-a subliniat faptul că la data soluționării dosarului nr. 6494/1995 – pârâta C. L. R. nu a făcut nicio apărare pe fondul cauzei, nu a susținut că terenul nu s-ar afla în raza sa teritorială sau că ar fi exceptat de la reconstituire și nu a atacat sentința civilă nr.7744/25.09.1995.
După momentul în care partea interesată a aflat despre împrejurarea că terenul reconstituit prin hotărârea judecătorească irevocabilă se află pe raza comunei R., președintele acestei comisii a fost obligat în mod irevocabil la plata daunelor cominatorii și la despăgubiri corespunzător sentinței civile nr. 2175/26.05.2005 a Judecătoriei Târgoviște, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 803/16.10.2006a Tribunalului Dâmbovița.
În condițiile în care autoritățile au dovedit pasivitate față de dreptul evident al recurentului și cum acesta a intrat în mod voluntar în posesia imobilului, prin sentința penală nr.126/16.03.2009 a Judecătoriei Târgoviște, s-a dispus achitarea lui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin.1 Cod penal, la plângerea părții vătămate, .>
Așadar, din cele trei comisii locale de fond funciar niciuna nu a manifestat o minimă preocupare pentru încheierea procesului de reconstituire a proprietății private, dovedind însă inițiativă pentru contracararea unui drept irevocabil.
În acest context s-a constatat ignorarea împrejurării că recurentul este titularul unui bun, în sensul art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar intervalul de timp semnificativ scurs de la data pronunțării sentinței civile nr. 7740/25.09.1995, fără punere în posesie și emiterea titlului de proprietate semnifică încălcarea art.6 din aceeași Convenție, privind dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care punerea în executare a unei hotărâri judecătorești se subsumează noțiunii de proces.
Raportat la situația de fapt evidențiată, tribunalul a apreciat că litigiul de față se impune a fi examinat și prin prisma prevederilor Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din acest act normativ, comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, până la data de 1 ianuarie 2016, în contextul în care intimata pârâtă C. L. Râul Alb nu a luat în evidență situația recurentului, cu toate că hotărârea judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate fi ignorată.
Relevantă în această privință este dispoziția art.12 din legea menționată, conform căreia atunci când nu este posibilă restituirea vechilor amplasamente, celui îndreptățit i se atribuie teren pe un alt amplasament, în ordinea menționată (terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; terenurile proprietate publică trecute, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unității administrativ teritoriale de institute, de stațiuni de cercetare ori de alte instituții publice; pe terenurile proprietate publică, trecute în condițiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului care au fost administrate de instituție, de stațiuni de cercetare ori de instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ; pe terenurile ocupate de izlazuri).
Așadar, în acord cu aceste norme, în condițiile în care în prezent, la nivel național se centralizează situația terenurilor ce pot fi atribuite(art.8) comparativ cu cererile nesoluționate dar subliniind și particularitățile speței generată de hotărârea irevocabilă de reconstituire a dreptului de proprietate, se concluzionează că în spiritul unei reparații echitabile și chiar în condițiile acestei legi, intimata pârâtă C. L. Râu Alb are posibilitatea efectivă a atribuirii fostului amplasament, stabilit prin sentința civilă nr.7740/1995, de vreme ce chiar izlazurile comunale sunt alocate pentru satisfacerea cererilor de reconstituire în natură a dreptului de proprietate, considerentele sentinței de fond sub acest aspect fiind surmontate prin intervenție legislativă. Din această perspectivă nici invocata excepție a autorității lucrului judecat nu mai subzistă.
În această împrejurare, s-a considerat că speța dedusă judecății se impune a fi soluționată prin prisma art. 8 și 11 din actul normativ menționat deoarece situația recurentului reclamant nu a fost luată în evidența comisiilor și este imperios necesar a se proceda în acest fel, așa încât se impune admiterea în parte a cererii sub aspectul menționat, obligarea președintelui Comisiei Locale Râul Alb la plata amenzii pe fiecare zi de întârziere fiind apreciată prematură până la 1.01.2016, impunându-se admiterea în parte a cererii.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a cererii, prin obligarea celor două comisii de fond funciar de a lua în evidență hotărârea judecătorească menționată, în vederea centralizării și soluționării cererii corespunzător art.8 și 11 din Legea nr.165/2013.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu-Alb, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că decizia atacată conține motive străine de natura cauzei. Astfel, cum a susținut și dovedit, terenul din litigiu aparține domeniului public al comunei Rau Alb, județul Dâmbovița (de la constituirea sa în anul 2005), iar anterior acestei date a aparținut domeniului public al comunei Bărbulețu.
În susținerea acestui argument, a atașat, atât în fond cât și la dezbaterile apelului extrasele din registrul cadastral posesori întocmit în anul 1987, ca și extrasul din Planul cadastral întocmit de asemenea tot în anul 1987.
De asemenea, recurenta a arătat că pentru dovedirea acestor susțineri a depus Hotărârea Guvernului nr.1140/2006 privind atestarea domeniului public al județului Dâmbovița - în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Râu Alb pct.76-77 fiind prevăzute Pășunea comunala Horoaia - Pășunea comunală Predeal - din care rezultă și anul dobândirii - 1926.
A mai precizat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar Râu Alb să procedeze la punerea în posesie și eliberarea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru o suprafață de 3,13 ha teren agricol.
La termenul din 3.09.2014 - la fondul cauzei reclamantul L. Mirecea a precizat ca solicita atât reconstituirea dreptului de # proprietate cât și punerea sa în posesie.
În toate etapele procesuale, a arătat și a dovedit atât cu înscrisurile depuse cât și cu proba cu expertiză întocmită în prezenta cauză că terenul pe care îl solicită reclamantul se află în domeniul public al comunei Râu Alb.
Recurenta a arătat că instanța de apel în mod greșit a admis acestuia apelul cu motivarea că deși reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe raza comunei R. prin sentința 7740/1995, întrucât acele autorități nu s-au implicat, în mod ilar obligă C. locala de fond funciar Râu Alb să ia în evidență o sentință străină de această comisie și să o centralizeze și soluționeze în temeiul Legii 165/2013.
Întrucât în temeiul Legii nr.169/1997 art. 111 alin 1 pct. B prevede imperativ ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate in domeniul public sau privat al statului, ori in domeniul public al comunelor, recurenta a considerat că este mai mult decât evident că instanța de apel a pronunțat această hotărâre în mod total greșit, întemeindu-se pe motive străine de natura cauzei.
În continuare, recurenta a arătat că decizia nr.350/14 mai 2015 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, în mod greșit, raportat la situația de fapt evidențiată, instanța de apel a examinat cauza prin prisma prevederilor Legii nr. 165/2013.
Reclamantul L. M. nu a formulat cerere întemeiată pe prevederile acestei legi. De asemenea fiind vorba despre terenuri agricole nu se poate pune in discuție legea 165/2013.
A mai subliniat recurenta că sentința nr.7740/25 septembrie 1995 pronunțată în dosarul 8494/1994 al Judecătoriei Târgoviște nu îi este opozabilă întrucât entitatea ce este obligată să îi reconstituie acestuia dreptul de proprietate și în mod corelativ să efectueze punerea sa în posesie este comisia de fond funciar a comunei R..
Implicarea acestor autorități atrage ca o consecință nefirească - obligarea unei autorități ce nu are nicio legătura cu sentința nr. 7740/25 septembrie 1995.
În niciuna din situațiile pe care le-a amintit mai sus, C. locala de aplicare a legii fondului funciar Râu Alb nu avea și nici nu va avea cum să dispună punerea în posesie a unui cetățean pe domeniul public al comunei.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.213/1998 art.3 alin 4 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, faptul că terenul solicitat de către reclamant aparține domeniului public, recurenta a arătat că nu poate fi dispusă o asemenea măsură întrucât actul este lovit de nulitate absolută, sancțiune prevăzută și de art. lll alin. 1 pct. b din Legea nr.169/1997.
Față de toate aspectele prezentate mai sus, recurenta a solicitat, în temeiul art.488 alin 1 pct.6 și 488 alin. l pct.8, admiterea recursului și casarea deciziei nr. 350/14 mai 2015.
La data de 21.07.2015, intimatul reclamant L. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr.350/4.05.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 5 august 2015, instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar R. Alb.
Curtea, examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul e inadmisibil din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul judecății se circumscrie disp. art. 94 lit. h) c.proc.civ., astfel că aceasta e susceptibilă de exercitarea căii de atac a apelului conform rt. 466(1) c.proc.civ.
Apelul exercitat de recurentă împotriva sentinței nr. 4356/24.11.2014 a Judecătoriei Târgoviște a fost soluționat prin decizia ce face obiectul recursului pendinte.
Raportat la art. 483(2) c.proc.civ., potrivit căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), Curtea urmează a reține ca întemeiată excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Râu Alb, invocată din oficiu în ședința publică din data de 05.08.2015, astfel că o va admite și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de această pârâtă împotriva deciziei civile nr. 350 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR RÂU ALB, cu sediul în .. Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 350 din 14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. M., domiciliat în comuna R., . și intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ..1, cod poștal_, jud. Dâmbovița, ca inadmisibil.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 5 august 2015.
Președinte, Judecători,
M. P. C. M. M. I. M. G.
Grefier,
C. C.
Red.MP
Tehnored. CC
5 ex./02.09.2015
D. fond_ Judecătoria Târgoviște
J.fond F. A.
D. apel_ Tribunalul Dâmbovița
J apel D. S.
A. S.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1177/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Cereri. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
