Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 358/42/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 41 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27 mai 2015
Președinte - P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalului Prahova și Judecătoria Ploiești, cu privire la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect constatare nulitate act juridic, formulată de reclamantul M. T., cu domiciliul în Ploiești, ..15A, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. PLOIEȘTI prin PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, P. P., cu domiciliul în Ploiești, ..44, județul Prahova și P. E., cu ultimul domiciliu în Ploiești, ..44, județul Prahova.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.03.2013 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul M. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Ploiești prin Primar, P. P. și P. E. ca instanța, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 803/19-03-2012 emisa de Primarul municipiului Ploiești, în baza legii 10/2001 și a actelor subsecvente încheiate în baza acestei dispoziții respectiv: protocolul de predare - preluare, procesul verbal de predare - preluare, intabularea în cartea funciara, rolul fiscal deschis la organul fiscal, cu repunerea în situația anterioară a părților, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 803/19-03-2012 s-a restituit, potrivit Legii 10/2001, petenților P. P. și P. E., o parte din imobilul teren în suprafața de 392 mp, situat în Ploiești .. 14A jud. Prahova (fosta .) și în compensare suprafața de 56,40 mp pe fostul traiect al căii de circulație . prevederilor exprese ale Legii 10/2001 actualizată și a normelor metodologice de aplicare ale acesteia. A mai precizat că modalitatea de soluționare a notificării este în contradicție vădită cu prevederile legale, întrucât s-a făcut abstracție că pe terenul retrocedat au fost construite o . garaje, în urma unei proceduri de licitație publică organizată de autoritatea publică locală, sens în care s-au eliberat autorizații de construcție și s-au încheiat contracte de închiriere pentru suprafețele de teren pe care s-au edificat garajele.
Reclamantul a arătat că a încheiat contractul de închiriere nr._ cu M. Ploiești prin Consiliul Local al Municipiului Ploiești pentru suprafața de teren de 18 mp lotul 7 în anul 2000 pe care a edificat un garaj conform autorizației de construire nr. 574/2005, contract valabil până în anul 2014.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1247 cod civil, Legea 10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, actualizată, Legea 247/2005, Hotărârea Guvernului 250/2007 actualizată privind normele metodologice de aplicare ale Legii 10/2001.
În dovedirea acțiunii, s-au depus, în copie, mai multe înscrisuri.
La data de_, pârâtul P. P. a formulat întampinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. E., decedată, excepția lipsei de interes a reclamantului cu privire la motivele de nulitate ce vizează terenul dat în compensare, iar, pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții M. Ploiești prin Primar și Primarul Municipiului Ploiești au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția de netimbrare a cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Ploiești, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sent.civ. nr._/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu și s-a dispus declinarea cauzei către Tribunalul Prahova – Secția Civilă.
Primindu-se cauza, a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 09.01.2015, sub nr._ .
La termenul de judecata din 02.03.2015 pârâtul P. P. a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova.
Prin sentința civilă nr.1124, pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 27.04.2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, în baza art. 132 din Noul Cod proc.civ., a constatat că instanța judecătorească competentă sa soluționeze cauza, este Judecătoria Ploiești și a constatat conflictul negativ de competență în conformitate cu disp. art. 133 pct.2 din Noul Cod de proc.civ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata cu a cărei soluționare a fost învestită instanța, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 803/19.03.2012 emisa de Primarul mun. Ploiești, în temeiul Legii 10/2001 precum și a actelor subsecvente acestei dispoziții, temeiul de drept invocat de către reclamant fiind art. 1247 Noul Cod Civil, dispoziții ce reglementează expres cazurile de nulitate absoluta.
Tribunalul a reținut și împrejurarea că reclamantul are calitatea de terț în raport de aceasta dispoziție, prin care se constata dreptul pârâților P. P. și P. E. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Astfel, reclamantul are calitatea de chiriaș în contractul de închiriere nr._ /22.03.2000 încheiat cu Mun. Ploiești prin Consiliul Local al mun. Ploiești, pentru suprafața de teren de 18 m.p. ce face parte din imobilul - teren situat în Ploiești ., nr. 14 A (contractul de închiriere se afla la filele 13-17 din dosarul inițial înregistrat), imobil restituit în natura foștilor proprietari.
Prin urmare, reclamantul are calitatea de terț atât în raportul cu emitentul cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură, acesta pretinzând că a suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime, prin actul emis de primar în temeiul legii 10/2001.
Dispoziția ce face obiectul prezentului demers judiciar face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului în litigiu, având forța probantă a unui înscris autentic conform disp. art. 25 al. 4 din Legea nr. 10/2001(„Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natura a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probanta a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara”), astfel încât instanța a apreciat că nu trebuie analizat exclusiv prin prisma respectării prevederilor Legii 10/2001, ci și a normelor de drept comun, având în vedere de altfel, și temeiul de drept invocat de către reclamant și anume art. 1247 Cod civil.
Aceasta soluție corespunde jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție care a reținut constant faptul că, terțul nu are deschisă calea prevăzută de art. 26 al. 3 din Legea 10/2001 („Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptățita la secția civila a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”), acest mijloc procedural fiind pus exclusiv la dispoziția persoanelor îndreptățite potrivit legii să beneficieze de măsurile reparatorii.
În consecință, în cazul acțiunilor în anulare de drept comun formulate de un terț, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 referitoare la competența de soluționare a contestației împotriva dispoziției sau a deciziei, urmând a fi avute în vedere normele procedurale de drept comun ce reglementează competența după materie potrivit Noului Cod de proc.civ. (aplicabil în cauză față de data înregistrării cererii de chemare în judecată).
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că, în actuala reglementare procedurală, judecătoriile păstrează o competență extinsă în multe materii, normele privind competența acestei instanțe urmând a fi aplicate în mod strict, iar nu extensiv, potrivit art. 10. NCPC („Legile care deroga de la o dispoziție generală ( …) se aplica numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege”) .
În aceasta situație, în stabilirea competenței materiale în prezenta speță, instanța s-a raportat la disp. art. 94 pct. 1 lit. j care conferă competență materială judecătoriei în cazul cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Așadar, chiar dacă a conferit tribunalelor calitatea de primă instanță de drept comun, NCPC operează o delimitare echilibrată, după criteriul valoric, între competența judecătoriei și cea a tribunalului, reglementare judicioasă față de actuala organizare judiciară.
În consecință, s-a avut în vedere caracterul patrimonial al prezentei cereri, ce are ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției emise în temeiul Legii 10/2001 (față de caracterul patrimonial al raportului juridic și finalitatea patrimonială a cererii), motiv pentru care a stabilit competența în raport de valoarea de circulație a bunului ce formează obiectul actului juridic litigios, la data introducerii acțiunii (respectiv 15.03.2013) .
Potrivit art. 194 lit.c NCPC valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost stabilită după prețuirea reclamantului, prin raportare la interesul patrimonial pe care l-ar reprezenta pentru el admiterea cererii formulate și, în caz de contestație, prin estimare, în raport de înscrisurile depuse și explicațiile prezentate de părți.
În speță, nu a existat o estimare a valorii obiectului cererii de chemare în judecată, deși judecătoria, inițial învestită în cauză, a pus în vedere reclamantului la termenul de judecată din data de 18.04.2014 să evalueze obiectul cererii de chemare în judecată, să indice modul de calcul și să depună nota de timbraj, obligație ce nu a fost îndeplinită de către reclamant.
Prin urmare, Tribunalul a avut în vedere valoarea estimată în raport de înscrisurile depuse la dosar, față de disp. art. 104 NCPC, dat fiind că nu a putut fi stabilită nici valoarea impozabilă a imobilului, la termenul acordat în acest scop potrivit disp. art. 131 al. 2 NCPC (respectiv 02.03.2015), aceste dispoziții procedurale permițând acordarea unui singur termen pentru lămurirea sau administrarea de probe suplimentare necesare stabilirii competenței.
Valoarea suprafeței de teren în litigiu a fost estimată în raport de înscrisurile invocate chiar de către reclamant în sprijinul cererii sale de chemare în judecată, respectiv contractul de închiriere nr._/22.03.2000 (aflat la fila 18 din dosarul inițial înregistrat) contract prin care s-a stabilit o chirie anuală de 72 USD pentru suprafața de 18 m.p., chirie transformată ulterior, în anul 2011, prin actul adițional aflat la fila 18, într-o chirie trimestrială de 62,81 lei pentru aceeași suprafață, de unde rezultă o valoare aproximativă a chiriei de 3,48 lei /m.p./trimestru.
Prin urmare, Tribunalul a estimat valoarea terenului ce face obiectul interesului litigios al reclamantului, în funcție de aceste elemente, rezultând o valoare mai mică de 200.000 lei, ceea ce atrage competența materială a judecătoriei, de soluționare a prezentei cauze. Chiar și în situația în care ar fi fost avută în vedere valoarea estimată prevăzută de Studiul privind estimarea valorilor etalon minime de piață utilizat de Camera Notarilor Publici Ploiești, valoarea interesului litigios al reclamantului ar fi mai mică de 200.000 lei .
Concluzionând, Tribunalul a apreciat că acțiunea în anularea unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, promovată de un terț, este o acțiune în anulare de drept comun, ce cade în competența de primă instanță a judecătoriei în funcție de valoarea obiectului litigios, iar nicidecum în competența de primă instanță a tribunalului, ca instanță specializată în soluționarea litigiilor decurgând din art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Față de suma acestor considerente, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și pe cale de consecință, în baza art. 132 din Noul Cod proc.civ., a constatat că instanța judecătorească competentă să soluționeze cauza, având ca obiect constatare nulitate act juridic este Judecătoria Ploiești, a constatat conflictul negativ de competență în conformitate cu disp. art. 133 pct.2 din Noul Cod de proc.civ., iar în baza art. 134 și 135 din N.C.P.civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești spre competentă soluționare a conflictului negativ de competență.
Pe rolul Curții de Apel Ploiești dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Curtea, învestită fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamantul, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. Ploiești prin Primar, P. P. și P. E. să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.803/19.03.2012 emisă de Primarul municipiului Ploiești, în baza Legii 10/2001 prin care s-a restituit pârâților P. P. și P. E., o parte dintr-un imobil teren, fiind terț față de această decizie.
În drept cererea a fost întemeiată atât pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 cât și pe dispozițiile art. 1247 din Codul civil.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001: „decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării în termen de 30 zile de la comunicare”.
Pe cale de consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 și în favoarea careia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziție o poate ataca în instanță, în condițiile art.26 alin.3 din lege, ipoteză în care într-adevar competența materială de soluționare ar reveni în primă instanță tribunalului.
În schimb, în situația de față în care o dispoziție emisă în favoarea unei persoane îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este atacată de catre o terță persoană, alta decât cea în favoarea careia a fost emisă decizia, cenzurarea legalitătii și valabilității acesteia se va putea face în condițiile dreptului comun și în nici un caz în condițiile procedurii speciale, reglementată de Legea nr.10/2001.
Terța persoană are astfel la îndemână o acțiune în constatarea nulității absolute de drept comun, iar nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, chiar dacă aceasta susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a facut obiectul dispoziției atacate sau invocă motive privind nerespectarea dispozițiilor acestei legi în procesul de emitere a dispoziției atacate.
Ori în cauză reclamantul a invocat pe lângă dispozițiile legii speciale și dispozițiile art. 1247 din Codul civil, care privesc nulitatea contractului, înțelegând asfel să invoce nulitatea dispoziției menționate în condițiile dreptului comun, ceea ce atrage compentența instanței de drept comun determinată în raport de prevederile art. 94 alin.1 lit j din NCPC sau art. 95 alin.1 din NCPC, în raport exclusiv de valoarea bunului ce face obiectul litigiului.
Reținând deci că valoarea imobilului teren ce face obeictul litigiului este stabilită atât în raport de înscrisurile invocate de reclamant ( în lipsa estimării acestuia și în lipsa valorii de inventar a terenului), cât și în raport de Studiul privind estimarea valorilor etalon minime de piață utilizat de Camera Notarilor Publici Ploiești este sub valoarea de 200.000 lei, curtea reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 94 alin.1 lit j din NCPC, care atrag competența de primă instanță a judecatoriei, și nicidecum competența de primă instanță a tribunalului, ca instanță specializată în soluționarea litigiilor decurgând din aplicarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Este știut că normele de competență sunt de strictă interpretare, astfel încât în măsura în care prin aceste dispozitii legale speciale nu se prevede în mod expres competența materială a tribunalului, ca instanță specializată și cu privire la alte cereri, competența revine instanței de drept comun.
Dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi inserat în textul Legii nr.10/2001, o dispozitie expresă prin care să stabileasca în favoarea tribunalului competența de soluționare a acțiunilor în anulare sau în constatarea nulității absolute, introdusă de terți împotriva deciziilor emise în baza acestei legi.
Astfel, în lipsa unei dispoziții speciale în acest sens, derogatorie de la dispozițiile de drept comun în materie de competență, competența de soluționare în prima instanță a actiunii în anulare sau în constatarea nulității absolute introdusă de terți împotriva deciziilor emise în baza Legii nr.10/2001, de pârâtul M. Ploiești prin primar în favoarea pârâților, revine instanței de drept comun.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.135 rap. la art. 94 alin.1 lit. j din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, acțiune formulată de reclamantul M. T., cu domiciliul în Ploiești, ..15A, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. PLOIEȘTI prin PRIMAR, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, P. P., cu domiciliul în Ploiești, ..44, județul Prahova și P. E., cu ultimul domiciliu în Ploiești, ..44, județul Prahova, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2015.
Președinte,
M. P. G.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
6 ex./27.05.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 801/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 484/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
