Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3221/315/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 369
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, cu sediul în ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 444/3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..166, județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, s-a solicitat de către contestatoare judecata în lipsă, aceeași solicitare fiind formulată și de către intimată prin întâmpinarea depusă la dosar în cadrul etapei scrise a procesului,înregistrată sub nr. 3620/23.02.2015.
Curtea, constatând că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar ambele părți au solicitat în mod expres judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, în temeiul art. 717 raportat la art. 457 din noul Cod de procedură civilă, invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia rămâne în pronunțare, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, contestatoarea Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet a formulat contestație la executare împotriva procesului de sechestru pentru bunurile mobile nr._/4.03.2014, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea executării pornită de creditoarea AJFP Dâmbovița în dosarul de executare nr._ ca nelegală și netemeinică; să se dispună suspendarea executării silite pornită de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița în dosarul de executare nr._ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 04.03.2014, ora 13,00, la sediul contestatoarei s-au prezentat executorii fiscali care au procedat la sechestrarea mai multor bunuri mobile aparținând Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, pentru neplata obligațiilor fiscale restante în valoare totală de 550.455 lei. Bunurile mobile proprietatea Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet ce au valoare totală de inventar de 474.298,44 lei și care au fost puse sub sechestru sunt cele nominalizate în procesul verbal de identificare bunuri nr._/04.03.2014.
A solicitat anularea procesului-verbal de sechestru nr._/04.03.2014, considerând ca este nelegal și, prin urmare, având în vedere faptul că îi lipsesc mențiunile reglementate expres de disp. art. 152 alin 2 lit. e) g) și i) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora procesul-verbal de sechestru va cuprinde: sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere, sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată; descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrarea ori conservarea a acestora, după caz; mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate.
A apreciat contestatoarea abuzivă și netemeinica executarea efectuată de creditoare direct asupra bunurilor mobile, fără să se apeleze în prealabil la executarea prin poprirea conturilor bancare ale debitoarei unde se puteau indisponibiliza venituri necesare acoperirii creanțelor fiscale restante și, numai în măsura în care creditoarea nu se îndestula din acestea, să apeleze și la alte forme legale de executare.
A precizat contestatoarea, în raport de dispozițiile procedurale fiscale în vigoare, că bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul în data de 04.03.2014 nu sunt urmăribile, întrucât sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a debitoarei, fiind încălcate de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița dispozițiile art. 142 alin. 1 lit. a și b, și e Cod pr. fiscală care reglementează faptul că, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului urmăribil potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare.
O altă critică vizează faptul că executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă în limita a 150 % din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
A arătat contestatoarea că potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Sișești” și a sistemului de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, astfel cum a fost modificată și completată din Legea nr. 72/2011, finanțarea stațiunilor de cercetare - dezvoltare, cum este și contestatoarea, se realizează și din subvenții de la bugetul de stat, lucru ce nu s-a realizat până în prezent, că prin executarea silită a bunurilor sechestrate nu-și mai poate desfășura activitatea, dar afectează și întreg patrimoniul acesteia, ce constituie domeniul public al statului român.
In drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 148 alin. 2, art. 172 și art. 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare; art. 711 și următoarele din noul Cod procedura civila, art. 718 din noul Cod procedura civila, Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. –Sisești” și a sistemului de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, astfel cum a fost modificată și completată Legea nr. 72/2011.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât în timpul inspecției fiscale ce s-a desfășurat la Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, echipa de control a estimat obligații fiscale în sumă de 550.455 lei, reprezentând salarii, CAS angajator, venituri din amenzi, CAS angajat, CASS angajator, concedii, șomaj, TVA debit și majorări și penalități de întârziere TVA, drept pentru care s-a procedat la aplicarea sechestrului pentru bunuri mobile, conform dispozițiilor art. 151 alin 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Cod procedura fiscală.
In procesul verbal de sechestru bunuri mobile au fost menționate toate sumele datorate la bugetul consolidat al statului, menționându-se natura obligației fiscale, dar și titlurile executorii emise de organul fiscal care au stat la baza instituirii sechestrului.
În anexa ce face parte integrantă din procesul verbal de sechestru au fost descrise bunurile mobile sechestrate, cantitățile, dar și valorile estimative ale fiecărui bun mobil, acestea fiind preluate din situațiile financiar contabile prezentate de debitoare. De asemenea, bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia debitoarei, acestea nefiind sigilate, fiind depozitate la sediul debitoarei cu drept de folosință. Bunurile mobile sechestrate au fost mai întâi identificate și fotografiate, conform procesului de identificare bunuri nr._/4.03.3014.
Inițial au fost înființate lunar popriri asupra conturilor bancare deținute de instituție, conform listei popririlor emise.
Cu privire la valoarea bunurilor sechestrate, s-a arătat că, așa cum însăși contestatoarea afirmă în contestația la executare, bunurile mobile sechestrate aveau valoarea de inventar de 474.298 lei, iar valoarea obligațiilor fiscale restante era de 550.455 lei, astfel valoarea nu depășește limita 150% din valoarea creanțelor fiscale.
In legătură cu respectarea ordinii de prioritate, aceasta a fost respectată, bunurile sechestrate fiind prezentate ca fiind bunuri proprii ale unității pentru care s-au recuperat valorile prin amortizare, celelalte bunuri fiind în proprietatea publică a statului, terenuri și clădiri, sau bunuri nevandabile, mașină de scris, tub oxigen, imprimantă, etc..
Nu se dovedește în ce constă prejudiciul suferit ca urmare a acestei măsuri, instituirea măsurii asigurătorii fiind o prerogativă legală la îndemâna inspectorilor fiscali ce pot dispune poprirea asiguratorie /sau sechestrul.
În temeiul disp. art. 151 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, a fost înființat sechestrul asupra bunurilor mobile, aflate în proprietatea contestatoarei, în mod corect și cu respectarea prevederilor legale.
În legătură cu cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 15 din leg. 554/2004, în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale prevăzute de disp.art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, ce se regăsesc și în legislația fiscală (art.215 din Cod Procedura fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.)
Prin sentința civilă nr. 2454/23.06.2014, Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 04.03.2014, reprezentanții intimatei creditoare Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Serviciul de Inspecție Fiscală au procedat la sechestrarea bunurilor mobile ale debitoarei-contestatoare, încheind procesul verbal de sechestru și procesul verbal de identificare a acestor bunuri, potrivit disp. art. 151 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că prin contestația la executare debitoarea invocă nelegalitatea procesului verbal de sechestru, nefiind cuprinse mențiunile din art. 151 alin. 1 lit. e, g și i.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal conține sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere, sau majorări de întârziere, după caz, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată; descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, în anexa la procesul verbal, menționându-se că acestea au fost lăsate în custodia, fără plată, a d-nei C. M., directorul instituției debitoare, care le va depozita în localitatea de sediu a acesteia, iar în legătură cu mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate, s-a consemnat „în legătură cu bunurile sechestrate debitorul menționează că nu au fost sechestrate anterior și nu există drept de gaj, ipotecă ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane”.
Așa cum rezultă din anexa procesului verbal, au fost sechestrate utilaje (buldozer, motocositoare, autocamion basculantă, autoturisme, tractoare etc.), dar acestea au fost lăsate în custodia conducătorului unității debitoare, cu drept de folosință.
Cu privire la ordinea formelor de executare, din dosarul de executare reiese faptul că au fost înființate lunar popriri asupra conturilor debitoarei, fără însă a se ajunge în acest fel la stingerea debitelor.
Comparând valoarea debitului cu valoarea bunurilor sechestrate, instanța de fond a constatat că au fost respectate și disp. art. 142 alin 1 din OG 92/2003, republicată.
Cu privire la suspendarea executării, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu datorat acestei executări prin instituirea sechestrului, bunurile rămânând în custodia debitoarei și cu drept de folosință.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului, anularea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apelanta a arătat că cererea având ca obiect contestație la executare, are doua capete de cerere, si anume: 1. cererea de anulare a executării silite pornita de creditoarea A.J.F.P. Dambovita in dosarul de executare nr._ și 2. cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației.
Instanța de fond a judecat și s-a pronunțat numai asupra primului capăt de cerere, fara sa dea o soluție si cererii de suspendare a executării silite.
Deși instanța de fond constată in partea introductiva a hotărârii ca s-a depus la dosarul cauzei o cauțiune in cuantum de 2.000 lei, nu dispune nici cu privire la aceasta, daca se restituie sau nu unității apelante.
Pentru aceste motive, apelanta consideră ca hotărârea este dată cu incalcarea dispozițiilor art. 425 din Codul de procedura civila, fapt ce impune anularea ei.
Pe fond, s-a susținut nelegalitatea procesului-verbal de sechestru nr._/04.03.2014 si prin urmare s-a solicitat anularea acestui act având in vedere faptul ca îi lipsesc mențiunile reglementate expres de dispozițiile art.152 alin.l lit.e), g) si i) din Codul de procedura fiscala OG nr.92/2003.
Bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul in data de 04.03.2014 nu sunt urmaribile, intrucat sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit a unității apelante. Astfel, sunt incalcate de către intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita dispozițiile art.142 alin.l1 lit.a), b) si e) din Codul de procedura fiscala.
Bunurile sechestrate de către intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita si pe care aceasta urmărește a le valorifica, reprezintă totalitatea bunurilor pe care unitatea apelantă le utilizează in activitatea de producție piscicola. In cazul vânzării acestor bunuri apelanta nu are o alta alternativa pentru continuarea procesului de producție.
Potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr.45/2009 (privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești” (ASAS) și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 72/ 2011) finanțarea stațiunilor de cercetare-dezvoltare, deci si a unității apelante, se realizează si din subvenții de la bugetul de stat, lucru ce nu s-a realizat pana in prezent, desi actul normativ prin care se stabilește acest beneficiu in favoarea apelantei a intrat in vigoare inca din 10.06.2011 prin Legea nr.72/2011 de modificare a Legii 45/2009.
Desi necesarul de finanțare al activității de cercetare al unității apelante este mult mai mare decât veniturile proprii obținute de unitate prin multiplicarea si distribuția, respectiv valorificarea materialului piscicol de populare, nu a beneficiat din partea statului roman de niciun fel de alocații bugetare pentru susținerea activității de cercetare in ciuda faptului ca exista cadru legal pentru acest lucru, fapt ce a condus treptat la apariția stării de incapacitate de plata a unității.
Pentru ieșirea din aceasta situație, S.C.D.P. NUCET trebuie sa urmărească sporirea veniturilor proprii, lucru ce nu poate fi realizat fara echipamentele si utilajele ce sunt absolut necesare ciclului de producție, bunuri pe care intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita in mod nelegal le-a pus sub sechestru si urmărește a le valorifica pentru stingerea datoriei bugetare restante. In aceste condiții, se va produce in mod inevitabil blocajul intregii activități de cercetare-dezvoltare pentru piscicultura precum si imposibilitatea asigurării pazei si protecției materialului piscicol de reproducere.
A învederat că lipsa de folosința a bunurilor sechestrate de creditoare nu numai ca atrage imposibilitatea atragerii de venituri proprii, dar afectează totodată si intreg patrimoniul unității noastre, ce constituie domeniul public al statului roman, iar vânzarea de către intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita a bunurilor sechestrate nu duce la stingerea debitelor pe care unitatea le are achitat către stat, decât in proporție de cea. 20%.
Din aceste motive se solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite conform art.718 Din Noul Cod procedura civila.
In drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 si următoarele din noul Cod de procedura civila, art. 718 din Noul Cod de Procedura Civila, Legea nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești (ASAS) și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 72/ 2011.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că procesul verbal conține sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată.
Așa cum rezultă din anexa procesului verbal, au fost sechestrate utilaje, acestea fiind lăsate în custodia conducătorului unității debitoare cu drept de folosință.
Contestatoarea a formulat contestație împotriva măsurilor asiguratorii luate prin aplicarea sechestrului pentru bunuri mobile și pentru neplata obligațiilor fiscale organul fiscal a demarat procedura de executare silită prin instituirea sechestrului asigurător în vederea colectării debitului în temeiul art.151 din O.G. nr. 92/2003.
Prin decizia civilă nr. 444/3 noiembrie 2014 Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
In mod eronat considera apelanta ca Judecatoria Targoviste nu s-a pronuntat asupra cererii de suspendare a executarii. Astfel, in practicaua sentintei apelate, judecatoria a pus in discutie aceasta cerere, pronuntandu-se asupra sa in sensul respingerii, in considerente retinandu-se si motivarea solutiei.
Cat priveste cautiunea, aceasta urmeaza a servi la acoperirea creantelor, in conditiile art. 719 alin. 6 NCPC, suma fiind indisponibilizata, iar instanta nu avea cum sa se pronunte asupra cautiunii, in lipsa unei cereri si altfel decat stabileste textul legal.
A arătat tribunalul, apelanta susține că procesul verbal de sechestru este nelegal, întrucât bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul in data de 04.03.2014 nu sunt urmaribile, intrucat sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit a acesteia, fiind astfel incalcate de către intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita dispozițiile art.142 alin.l1 lit.a), b) si e) din Codul de procedura fiscala.
A reținut tribunalul că apelanta a învederat faptul că lipsa de folosința a bunurilor sechestrate de creditoare nu numai ca atrage imposibilitatea atragerii de venituri proprii, dar afectează totodată si intreg patrimoniul unității noastre, ce constituie domeniul public al statului roman, iar vânzarea de către intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita a bunurilor sechestrate nu duce la stingerea debitelor pe care unitatea le are achitat către stat, decât in proporție de cea. 20%.
Practic, apelanta reitereaza prin cererea de apel cauza cererii de chemare in judecata, neinvocand in concret vreo critica la adresa sentintei apelate.
Asa cum in mod corect a retinut si Judecatoria procesul verbal de sechestru este intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 152 C.p.fisc., cuprinde toate mentiunile legale, fiind sechestrate bunurile enumerate in acest inscris si care sunt lasate in custodia Directorului unitatii. Indisponibilizarea bunurilor nu inseamna imposibilitatea acestora de folosire, ci imposibilitea pentru debitoare de a le instraina. Asa a retinut si instanta de fond, fiind astfel lipsite de temei sustinerile apelantei, potrivit cu care urmeaza a se produce blocajul intregii activitati de cercetare dezvoltare din cauza lipsei de folosinta a bunurilor sechestrate.
Nici cauzele incapacitatii de plata in care se regaseste apelanta nu constituie critici la adresa sentintei de fond si nu pot conduce la anularea sentintei apelate cu consecinta anularii procesului verbal de sechestru.
Așa fiind, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat recurs contestatoarea Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Susține recurenta că a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/04.03.2014, având o valoarea de 550.455 lei, reprezentând obligații fiscale restante, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Dambovița prin care a solicitat anularea executării si suspendarea executării silite pana la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației la executare.
Prin sentința civila 2454/23.06.2014 Judecătoria Târgoviște i-a respins cererea, iar împotriva acestei sentințe a formulat apel care a fost soluționat prin decizia civila nr. 444/03.11.2014 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul respingerii acestuia ca nefondat.
Precizează recurenta că decizia civilă nr. 444/03.11.2014 este nelegală, întrucât instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 719 alin. 6 Cod procedura civila în ceea ce privește cauțiunea de 2.000 lei pe care a depus-o la instanța de fond pentru susținerea cererii de suspendare a executării silite. Indisponibilizarea cauțiunii in situația respingerii contestației la executare pentru a servii la acoperirea creanțelor arătate la alin. 3 din același articol 719 Cod procedura civila se realizează numai in situația in care in cursul judecării in fond a contestației la executare intimata-creditoare A.J.F.P. Dambovita ar fi formulat cerere de despăgubire sau de amendare a contestatoarei.
Arată că în cuprinsul sentinței nr. 2454/23.06.2014 a Judecătoriei Targoviste nu este reținut faptul că s-ar fi formulat vreo cerere în temeiul art.719 alin. 3 Cod procedura civila si prin urmare la situația de fata nu se aplica dispozițiile art.719 alin. 6 Cod procedura civila, cum eronat a motivat Tribunalul Dambovita in considerentele deciziei pronunțate în apel.
Apreciază recurenta că în speța de fata sunt aplicabile dispozițiile art.1063 alin.4 Cod procedura civila potrivit cărora: „Daca cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsa, instanța va dispune din oficiu si restituirea cauțiunii" si prin urmare instanța trebuia sa dispună restituirea cauțiunii având in vedere ca cererea de suspendare a executării silite pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsa.
Arată că instanța de fond nu numai ca nu s-a pronunțat din oficiu cu privire la restituirea cauțiunii în baza art.1063 alin. 4 Cod proc.civila, însă nu s-a pronunțat nici asupra tuturor cererilor deduse judecații, dispozitivul sentinței de fond necuprinzand mențiunile reglementate de art.425 alin.l lit.c Cod procedura civila si anume, nu conține soluția dată tuturor cererilor deduse judecații.
Consideră recurenta că este eronată motivarea deciziei pronunțata de instanța de apel ca asupra cererii de suspendare a executării silite instanța de fond s-a pronunțat în practicaua sentinței de fond odată cu punerea ei în discuție, iar in considerentele sentinței s-ar fi expus si motivele pentru care a fost respinsa, deoarece in partea introductiva a sentinței 2454/23.06.2014 este menționat doar ca „instanța pune in discuție cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare pe care instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei", iar in considerente se menționează numai faptul ca „s-a mai solicitat suspendarea executării, insa nu s-a făcut dovada existentei vreunui prejudiciu..."
In ceea ce privește taxa judiciara de timbru, recurenta arată că este scutita de plata acesteia, in baza art.6 alin.7 din Legea 45/2009 modificata si completata prin Legea 72/2011, întrucât este o unitate de cercetare-dezvoltare din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. lonescu-Șișești”(ASAS).
Astfel, potrivit dispozițiilor art.6 alin.7 din Legea nr.45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. lonescu-Șișești"(ASAS) și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 72/ 2011 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009) – „(7) Cererile si acțiunile în justiție adresate instanțelor de către ASAS (Academia de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Sișesti”) și de către unitățile de cercetare-dezvoltare (in speța unitatea noastră) sunt scutite de taxa judiciară de timbru”.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibi și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2015, Curtea, în temeiul art. 717 raportat la art. 457 din noul Cod de procedură civilă, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Potrivit art. 717 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
În cauza de față, fiind vorba despre o contestație la executare formulată de chiar debitorul prevăzut în procesul-verbal de sechestru al bunurilor mobile, nu sunt incidente dispozițiile art. 711 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă ce se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună și art. 714 alin. 4 din același cod, ce se referă la contestația formulată de o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit.
Conform art. 457 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege.
Trebuie relevate dispozițiilor art. 248 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond care fac inutilă administrarea de probe, ori cercetarea în fond a cauzei,situație în care instanța se va pronunța numai pe excepția invocată și nu pe fondul cererilor de apel.
Curtea reține că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este definitivă, în sensul reglementat de art. 634 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă și astfel cum se menționează în mod expres prin dispozițiile art. 483 alin. 2 teza a II-a din același act normativ.
Cum recurenta a înțeles să exercite recursul împotriva unei hotărâri definitive, dar legiuitorul nu a înțeles să prevadă o atare cale de atac, în baza textelor de lege menționate anterior și în conformitate cu art. 248 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibil recursului declarat de contestatoarea Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, cu sediul în ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 444/3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./22.04.2015
d.f._ – Judecătoria Târgoviște
j.f. A. I. N.
d.a._ – Tribunalul Dâmbovița
j.a. N. C. și R. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Pretenţii. Decizia nr. 537/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
