Grăniţuire. Decizia nr. 521/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1406/284/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 521
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte - C. M. M.
Judecători - A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul C. D. domiciliat în București, .. 17, ., ., împotriva deciziei civile nr. 132 din 24 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C. V., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât C. D. asistat de avocat Ț. R. E. din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 și intimata reclamantă D. C. V., asistată de avocat D. N. din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este netimbrat.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare.
Avocat Ț. R. E., pentru recurentul pârât C. D., depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, potrivit chitanței nr. 4227/9.06.2015 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
Părțile prezente, având cuvântul prin apărători declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat Ț. R. E., având cuvântul pentru recurentul pârât C. D., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod pr. civilă.
Astfel, arată că hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept pentru care instanța a păstrat dispoziția din sentința privitoare la modalitatea de grănițuire, care afectează dreptul de proprietate al recurentului. De asemenea, instanța de apel, într-un mod cel puțin simplist, respinge ca nefondat apelul, fără a motiva această soluție. Instanța de apel se contrazice vehement, în sensul că deși s-a reținut că a criticat faptul că s-a realizat o expertiză care nu a avut în vedere nici lucrările cadastrale, nici actele de proprietate ale părților, instanța a respins ca nefondat acest motiv de apel reținând în motivare că a făcut referire doar la lucrările cadastrale care nu reprezintă acte de proprietate.
Totodată, arată că instanța nu a lecturat corespunzător cererea de apel și ca atare, asupra actelor de proprietate ale părților nu exista nici măcar o apreciere într-un sens sau altul, acest aspect rămânând neacoperit juridic.
Menționează că este mai mult decât evident că a făcut vorbire de actele de proprietate ale părților, în special titlul de proprietate al reclamantei care prezintă nereguli grave sesizate atât de către experți cât și de către primărie, care pe cale administrativă a modificat de trei ori titlul reclamantei, dar care nu a putut explica unde a fost poziționată ultima suplimentare de teren pe cale administrativa de 200 mp, și unde se afla . în titlul reclamantei și cu care se presupune că se învecinează, parcelă care nu figurează în înscrisurile primăriei și ale OCPI-ului, care a fost avuta în vedere la trasarea liniei de hotar deși aceasta este aflată la o distanță considerabilă de proprietatea sa, într-o altă . la încălcarea disp. art. 304 pct. 8 cod pr. civilă, arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât susținerile și apărările părților, dar mai ales constatările experților, conduc la ideea că instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că s-a invocat în susținere o suprapunere de teren, confirmată de către cei trei experți, aspect asupra căruia instanța nu a făcut nicio referire.
Mai mult arată că hotărârea atacată este fără temei legal, disp. art. 585 cod civil fiind interpretate și aplicate greșit, având în vedere că acțiunea așa cum a fost formulată și susținută tinde la revendicare, părțile contestându-și limitele proprietății și dreptul de proprietate.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.9/10.06.2015, privind plata onorariului de avocat.
Avocat D. N., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate în cauză ca legală și temeinică.
Astfel, au formulat acțiunea în grănițuire în cauză, pentru motivul că atât recurentul ca și intimata pârâtă nu își cunoșteau cu exactitate limitele, astfel cum a menționat și expertul, menționând că în ambele titluri de proprietate sunt înscrise suprafețe mai mari decât în realitate.
Din punct de vedere al acțiunii în revendicare, arată că reclamanta nu a susținut niciodată că i s-a încălcat dreptul de proprietate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.430/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de către reclamanta D. C. – V., împotriva pârâtului C. D.; s-a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților conform raportului de expertiză întocmit de către inginer C. L., pe traseul ABC identificat în anexa ABC. A fost obligat pârâul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3009 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul dețin terenuri care se învecinează pe raza satului Bâldana, astfel 1223 m.p. arabil intravilan în tarlaua 24, . 6376 cartea funciară 5029 și potrivit actelor doar 1200 m.p. reclamanta, iar pârâtul 3449 m.p. conform măsurătorilor, în tarlaua 24 parcelele 1068/6, 1068/7 și 1068/8, număr cadastral_, carte funciară_, dar conform actelor de proprietate 3432 m.p.
S-a reținut că niciuna dintre părți la momentul efectuării fazei de teren a expertizei tehnice nu s-a pronunțat cu siguranță asupra poziției liniei de hotar care le desparte proprietățile, aceasta fiind așadar incertă.
Proprietatea pârâtului este împrejmuită parțial cu gard, terenul său respectând documentația cadastrală atât ca formă cât și dimensiunile și poziționarea în sistemul național de proiecție stereografic 1970. S-a reținut că există astfel concordanță a numărului cadastral_ cu numerele cadastrale_,_ și_, cu mențiunea că gardurile de la nord nu au limite de proprietate în concordanță cu documentația cadastrală.
În privința terenului reclamantei s-a reținut că este împrejmuit cu gard pe latura de sud – vest, spre drumul național, spre sud spre limita de proprietate cu I. M., iar referitor la documentația cadastrală cu nr. 6376 ce-i aparține acesteia, nu se află în sistemul de coordonate stereografice 1970 ci a fost realizată în coordonate determinate pe cale grafică, ceea ce a justificat amplasarea conturului în proiecția stereografică 1970, pe baza detaliilor comune planului cu nr. cadastral 6376 și a elementelor topografice stabilite în teren.
Din cauza celor constatate și motivate temeinic de către expert nerespectându-se aliniamentul frontului stradal al limitelor de proprietate, aliniamentul drumului și al proprietăților dinspre zona de nord, față de toate datele culese, concluzionându-se că practic în zona terenurilor care fac obiectul acestei cauze nu este suficient teren fizic pentru a le acoperi suprafețele părților conform actelor pe care le dețin și deci inevitabil apare o suprapunere între numerele cadastrale_ și 6376 de 82 m.p.
A considerat instanța că modalitatea pe care o propune expertul tehnic este cea mai optimă pentru stingerea acestui litigiu, dată fiind întocmirea celor două documentații cadastrale fără a se ține cont de limita lor comună și a faptului că terenurile nu au fost total împrejmuite, deci nu au avut limite certe iar documentațiile cadastrale s-au întocmit pe baza indicațiilor și pe propria răspundere a proprietarului care a indicat limitele de proprietate.
Așadar, s-a admis cererea reclamantei conform art. 584 Cod civil și s-a stabilit linia de hotar conform traseului ABC marcat pe plan în anexa cu nr. 3.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul arătând următoarele: sentința pronunțata de către instanța de fond se bazează se exclusiv pe lucrarea de expertiza tehnica realizata in cauza, omologându-se o variantă care nu este conformă cu realitatea având în vedere că deși au fost desemnați 3 experți în cauză niciunul nu a identificat corespunzător, în concret, terenurile părților în conformitate cu actele de proprietate deținute. De asemenea, la realizarea expertizei, expertul a avut în vedere și cele două lucrări cadastrale ale părților constatând in expertiza realizata pentru termenul din 25.06.2013 faptul ca "proprietatea paratului C. D. este împrejmuită parțial cu gard, iar la confruntarea măsurătorilor realizate in teren cu documentația avizata a paratului s-a constat ca terenul respecta documentația cadastrala, atat ca forma si dimensiuni cat si ca poziționare in sistemul național de proiecție Stereografic 1970. S-a constatat ca exista concordanta a numărului cadastral_ cu numerele_,_ si_ din care numărul mai înainte menționat a rezultat prin alipire, din punct de vedere geometric, al suprafețelor^ cat si din punct de vedere al poziționării in sistemul național de proiecție Stereografic 1970". Cu privire la constatările efectuate asupra proprietății reclamantei, expertul a concluzionat faptul ca "terenul deținut de către reclamanta,prin raportarea coordonatelor punctelor de inflexiune de pe contur nu se afla in coordonate Stereografice 1970,ci a fost realizata in coordinate determinate pe cale grafica, având o translatare de câțiva metri fata de poziția reala si ca poziționarea in Sistemul național de proiecție stereo 70 a cadastrului reclamantei s-a realizat având în vedere respectarea limitei de proprietate a lui N. V., așa cum aceasta a fost indicata de către reclamanta, in zona de Nord". Mai mult, tot domnul expert afirma ca" limita sudica de vecinătate a reclamantei cu lancu M. trece prin curtea acesteia si in imediata vecinătate a casei de locuit, nerespectând gardul existent ". Având in vedere aceste constatări ale dlui expert ne punem întrebarea:"oare de ce dl expert nu a constatat oportuna măsurarea proprietății lui N. V., tatăl reclamantei (teren folosit in prezent de fratele reclamantei), deși instanța s-a pronunțat afirmativ asupra acestui aspect? Oare de ce s-a mulțumit doar cu precizările reclamantei cu privire la vecinătatea pe latura nordica cu tata, vecinătate care poate fi modificata după bunul plac a! reclamatei prin mutarea gardului despărțitor? Oare de ce nu s-a putut constata tehnic poziționarea celor 200 mp reconstituiți pe cale administrativa reclamantei? Oare de ce dl expert nu poate preciza exact unde se poziționează presupusa suprapunere? Care dintre părți justifica un drept de proprietate pentru aceasta din urma suprafața de teren Deși a susținut în fața instanței de fond aceste critici prin obiecțiuni, expertul" a ocolit" oarecum răspunsul concret,fundamentat tehnic, cu privire la suprapunerea existenta, unde se afla aceasta st mai ales cauza acesteia. De asemenea, la realizarea acestei expertize dl expert nu a analizat cu atenție actele puse la dispoziție de părți si aici facem referire la Titlul de Proprietate al reclamantei unde exista o eroare si anume "apariția unei parcele 1020, inexistenta în schițele și evidențele trimise de către Primăria Tartasesti si OCPI Dâmbovița. Având în vedere constatările expertului consideram ca atâta timp cat reclamanta nu si-a modificat titlul de proprietate, in sensul de a pune in concordanta suprafața menționata in acesta cu cea pe care o ocupa efectiv în teren, atâta timp cat nu sunt clare vecinătățile pe latura nordica si pe latura sudica si atâta timp cat lucrarea cadastrala nu este conforma cu realitatea din teren, nu se va putea dispune o grănițuire a proprietăților.
Mai mult atât din susținerile părților, din concluziile experților privind o suprapunere dar mai ales din cererea de chemare in judecata instanța trebuia sa constate ca acțiunea de granițuire astfel cum a fost promovata este inadmisibila, nu poate intra pe fondul susținerilor pârtilor pentru ca in fapt, reclamanții cer si parte din terenul limitrof pe care vecinii, pârâți din cauza, ar stăpâni-o fără drept, ("diminuarea ieșirii la . terenului in profunzime") astfel că, în fapt, se ridica probleme de revendicare, acțiune cu care instanța nu a fost învestită si asupra căreia nu se poate pronunța. Astfel si fostul Tribunal Suprem si actuala ÎCCJ au stabilit ca, in sensul art. 584 Cod procedură civilă, granițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate. In caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătoreasca nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci si atunci când atare semne exista, dar sunt controversate, situație în care implica si o revendicare (Tribunalul Suprem sentințele civile 1303/1982,781/_, 255/1982,1CCJ -713/1992), cele doua acțiuni fiind strâns corelate si exercitate împreuna. In aceste condiții, fata de dispozițiile art. 6 din CEDO aplicabile in baza art. 20 din Constituție, având în vedere ca in prezenta cauza, după cum s-a arătat mai sus, au fost ridicate probleme cu privire la însuși dreptul de proprietate al pârtilor, ca reclamanții au învederat in fata instanței ca nu renunța la pretențiilor lor, ca doresc sa le fie respectat dreptul de proprietate, ca pârâții le-ar fi încălcat dreptul de proprietate, ba mai mult se propusese si o soluție de către dl expert prin care părțile sa cedeze o parte din teren, ceea ce ar fi presupus nu numai ca instanța sa se pronunțe pe ceva ce nu s-a solicitat expres de către reclamanții, dar si sa se dea reclamanților mat mult decât au cerut prin acțiune si apărările formulate, instanța nu ar putea sa se pronunțe in mod indirect pe toate aceste aspecte si sa procedeze la o analiza a drepturilor pârtilor, a titlurilor lor de proprietate decât așa cum prevede legea în cadrul unei acțiuni în revendicare, care însă nu a fost promovata de reclamanți, si nu in cadrul unei simple acțiuni în granituire cu care de fapt a fost investita. Ori de câte ori se ridica probleme cu privire ia însuși dreptul real, situația implica, așa cum am arătat si mai sus, si o revendicare, acțiune care însa nu a fost formulata in cauza, astfel ca instanța, in conformitate cu art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, care consacra principiul disponibilității in materie civila, nu are dreptul să se pronunțe. Neputând face o analiza indirecta cu privire la dreptul de proprietate al pârtilor, deși părțile își contesta reciproc acest drept, instanța de fond trebuia sa constate ca acțiunea doar in stabilirea hotarului dintre cele doua terenuri limitrofe este inadmisibila. Un alt motiv de apel îl reprezintă obligarea apelantului parat la suportarea in integralitate a cheltuielilor de judecată știut fiind faptul ca in procesele de granituire se împart în mod egal între părți, însă, această regulă este aplicabilă doar în situația în care, în sarcina părților nu se constată vreo activitate culpabilă. In prezenta speța nu se poate reține nicio culpă procesuală în sarcina apelantului-pârât, în sensul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, atâta timp cât din probațiunea administrată a rezultat că acesta nu se face culpabil de situația care a provocat litigiul. A solicitat proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate, interogatoriu, martori. In drept și-a întemeiat apelul pe disp. art. 282 și art.287 Cod procedura civila.
La data de 12.12.2014 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 132/24.02.2015 a respins ca nefondat apelul civil promovat de apelantul pârât C. D., împotriva sentinței civile nr. 430 din 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, intimata reclamantă fiind D. C. V. și a păstrat hotărârea atacată, obligând apelantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
Apelantul, în motivele sale de apel, a criticat varianta din lucrarea de expertiză tehnică judiciară omologată de instanța de fond, susținând că nu este conformă cu realitatea.
Astfel, apelantul a susținut că expertiza nu a avut în vedere planurile cadastrale, aspect ce se constată a fi nefondat cât timp planurile cadastrale nu reprezintă acte de proprietate, fiind înscrisuri realizate la cererea părții.
Acesta a fost și motivul pentru care linia de hotar s-a stabilit prin diminuarea suprafețelor de teren ale ambelor părți.
A mai susținut apelantul că expertul nu a măsurat și terenul lui N. V., aspect ce s-a constatat a fi nefondat, cât timp această persoană nu are calitatea de parte în cauză.
S-a constatat că un alt motiv de apel se referă la inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire, apreciindu-se că se solicită de fapt revendicarea unei suprafețe de teren, motiv care, de asemenea, este nefondat, cât timp, în urma stabilirii liniei de hotar reclamanta nu mai deține 1200 mp cât este menționat în acte ci 1182 mp.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a constatat că apelantul se află în eroare cu privire la cuantumul acestora, reclamanta efectuând cheltuieli de judecată în cuantum de 6019 lei, iar instanța de fond a acordat doar jumătate din acestea, respectiv 3009 lei.
În consecință, tribunalul a apreciat că și acest motiv de apel este nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În temeiul art. 304 pct. 7 c.pr. civ. recurentul a invocat faptul că decizia nu conține motivele de fapt și de drept pentru care instanța a păstrat dispoziția din sentința privitoare la modalitatea de grănițuire care afectează dreptul de proprietate al recurentului. Instanța de apel, într-un mod cel puțin simplist respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, fără a motiva această soluție. În cele 3-4 fraze sumare ale presupusei motivării aflate la finalul considerentelor întrucât restul acestora este constituit din copierea cererii sale de apel, instanța de apel se contrazice vehement în sensul că deși s-a reținut că a criticat faptul că s-a realizat o expertiză care nu a avut în vedere nici lucrările cadastrale, nici actele de proprietate ale părților, instanța a respins ca nefondat acest motiv de apel reținând în motivare că a făcut referire doar la lucrările cadastrale care nu reprezintă acte de proprietate.
Astfel, instanța nu a lecturat corespunzător cererea de apel și ca atare, asupra actelor de proprietate ale părților nu exista nici măcar o apreciere într-un sens sau altul, acest aspect rămânând neacoperit juridic de către instanța de apel.
A menționat recurentul că este mai mult decât evident că a făcut vorbire de actele de proprietate ale pârtilor, în special titlul de proprietate al reclamantei care prezintă nereguli grave sesizate atât de către experți cât și de către primărie, autoritate care pe cale administrative a modificat de trei ori titlul reclamantei, dar care nu a putut explica unde a fost poziționată ultima suplimentare de teren pe cale administrativa de 200 mp, unde se afla . în titlul reclamantei și cu care se presupune că se învecinează, de ce această . înscrisurile primăriei și ale OCPI-ului, de ce această parcelă 1022 avuta în vedere la trasarea liniei de hotar figurează la numita B. M. aflată la o distanță considerabilă de proprietatea sa într-o altă . N. V.. Toate aceste aspecte referitoare la neregulile actelor de proprietate au fost trecute ușor cu vederea de către instanță deși era ușor de identificat apariția "misterioasă" a unei parcele 1022 de 1000 mp cu care se învecinează și în raport de care s-a dispus grănițuirea în situația în care la o simpla vizionare a planului parcelar eliberat de către primărie și la o simplă vizionare a înscrisurilor OCPI se observă faptul că există o continuitate a parcelelor în tarlaua 24, respectiv A 1086/3.. A 1086/12, singura . găsește o poziționare fizica și juridica fiind cea cu nr. 1022 care exista doar în titlul reclamantei între A 1086/ 6 . 1086/5 .> Este ușor de observat că pe latura de nord reclamanta se învecinează cu mine, fiind dobânditorul terenurilor moștenitorilor lui C. Gh. V. și B. conform actelor depuse la dosar.
În temeiul art. 304 pct. 8 C. pr. civ. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât susținerile și apărările părților, dar mai ales constatările expertizelor în sensul suprapunerii de teren conduc la ideea că instanța a fost învestită și cu o acțiune în revendicare asupra căreia instanța nu face nicio apreciere. Acest motiv de apel considerat nefondat este acela referitor la inadmisibilitatea acțiunii în grănițuire față de împrejurările existente. Instanța de apel pierde din vedere faptul că a invocat în susținere o suprapunere de teren confirmată de către cei trei experți, aspect asupra căruia instanța nu face nicio referire, ba mai mult nu se face referire nici la faptul că apărările părților vizează o revendicare, acestea contestându-și actele de proprietate, lucrările cadastrale, limitele proprietăților, aspecte despre care a făcut vorbire în motivele de apel, dar pe care instanța le-a omis. Privită din această perspectivă, soluția instanței de apel nu se raportează corect la dispozițiile de drept substanțial, întrucât neagă premisele acțiunii în grănițuire, dând o soluție specifică acțiunii în revendicare confirmând apărările părților care își contestă dreptul de proprietate.
Mai mult decât atât, chiar soluția de compromis acceptată de către instanța este specifică acțiunii în revendicare. Recurentul a menționat că motivarea sumara a instanței în sensul că reclamanta rămâne cu 1182 mp și nu cu 1200, nu răspunde corespunzător la susținerile lor vis-a-vis de aspectele de revendicare susținute de către părți, ori în situația în care un expert Chesches L., în concluziile finale certifică faptul că „având în vedere cele de mai sus, susțin că doar o soluție de compromis poate fi aproape de adevăr, cu riscul ca o atare situație poate sa aducă nemulțumire ambelor părți. Afirm acest lucru cu rezerva semnelor de întrebare ridicate mai sus cu privire la conținutul documentației cu numărul cadastral 6376 aparținând reclamantei, si de ce nu, a mijloacelor tehnice folosite la întocmirea acesteia".
În această situație în care instanța a pronunțat o soluție bazată doar pe o expertiză, eliminând orice apreciere asupra actelor de proprietate ale părților, expertiza pe care chiar expertul o pune sub semnul întrebării cu privire la înscrisurile avute în vedere la realizarea ei (documente cadastrale ale reclamantei), pe care chiar expertul o consideră aproape de adevăr, recurentul a arătat că nu este legal și moral, să renunțe la o suprafață de teren pentru a remedia într-un mod convenabil lipsurile din lucrarea cadastrală a reclamantei? Oare cum a fost posibilă grănițuirea în condițiile în care, fizic, . 1000 mp nu există? Oare este corect și legal ca un bun proprietar, cu acte de proprietate conforme, cu cadastru corespunzător realității să renunțe la o suprafața de teren pentru a-i completa vecinului lipsurile din actele care au fost criticate atât de către experți cât și de către primărie și OCPI?
Mai mult, recurentul a arătat că, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr. civ, hotărârea este fără temei legal, dispozițiile art. 585 c. civ. fiind interpretate și aplicate greșit. Nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii în grănițuire. Această acțiune așa cum a fost formulată și susținută tinde la revendicare, părțile contestându-și limitele proprietății, dreptul de proprietate iar din expertizele efectuate rezulta cu certitudine ca are loc o suprapunere de teren, ceea ce implica recalificarea acțiunii ca fiind una in revendicare, fiecare parte implicata trebuind sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra porțiunii revendicate.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 08.06. 2015, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică,
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Curtea va constata că motivul de recurs referitor la incidența art. 304 pct.7 C.pr.civ. este nefondat întrucât nu există contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv și nici vreo contradicție între considerentele ce au format opinia instanței. De asemenea, hotărârea atacată cuprinde toate motivele ce au dus la formarea convingerii instanței, acestea sunt prezentate în mod clar și logic, iar nici unul dintre motivele cuprinse în hotărâre nu este străin de natura pricinii și nu prezintă elemente contradictorii.
Faptul că instanța de fond, în urma analizării întregului material probator, a ajuns la o concluzie diferită decât susținerile recurentului nu reprezintă o nemotivare a hotărârii sau utilizarea unor motive contradictorii.
Criticile din apel vizau raportul de expertiză efectuat în cauză, iar tribunalul a răspuns acestor critici precizând că sunt corecte concluziile acestui raport.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. – când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv de recurs se invocă faptul că instanța ar fi trebuit să se considere investită și cu acțiune în revendicare, chiar dacă nu exista o solicitare expresă în acest sens, situație ce nu se circumscrie motivului de recurs invocat.
Recurentul nu precizează care este actul juridic a cărui natură ori al cărui înțeles a fost schimbat de instanță și în ce constă această schimbare, astfel că simplele afirmații în acest sens nu pot constitui un motiv fondat pentru admiterea recursului.
Pe cale de consecință, curtea va constata nefundat și acest motiv de recurs.
Se mai invocă, de asemenea, incidența art.304 pct.9 C.pr.civ. (vechi), motiv pe care curtea de asemenea, îl va constata nefondat.
Singura susținere a recurentului în cadrul acestui motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel ar fi nesocotit disp. art.585 Cod civil și că nu a constatat că acțiunea era, de fapt, o revendicare, iar nu o simplă acțiune în grănițuire.
Curtea va constata nefondate aceste susțineri, întrucât limitele cadrului procesual sunt stabilite de către părți, iar acestea au înțeles să investească instanța cu o acțiune în grănițuire, nicidecum cu o acțiune în revendicare.
Curtea va constata că susținerile din recurs sunt nefondate, astfel că văzând și disp. art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca atare.
În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C. D. domiciliat în București, .. 17, ., Sector 6, împotriva deciziei civile nr. 132 din 24 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. C. V., domiciliată în ., ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2015.
Președinte, Judecători,
C. M. M. A. M. R. M. P.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./23.06.2015
d. fond nr._ Judecătoria Răcari
j. fond. A. V.
d. apel. nr._ Tribunalul Dâmbovița
J apel C. M. G.
S. D.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 509/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 43/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
