Pretenţii. Decizia nr. 509/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 8408/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 509
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. - P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul G. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 51/27 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. . și B, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator G. G., personal, lipsind intimata Asociația de P. . și B Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu chitanța nr._/20.04.2015 emisă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, în valoare de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 2 lei timbre judiciare.
Curtea invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac formulată în cauză.
Recurentul-contestator G. G., având cuvântul, arată că i s-a luat dreptul la recurs, care a fost introdus în termen legal. Recursul declarat nu este inadmisibil, i se refuză un drept constituțional, având dreptul să declare recurs. Instanțele i-au refuzat recursul, un drept constituțional.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /27.11.2014, contestatorul G. G. a chemat în judecată pe intimata Asociația de P. . și B Ploiești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea deciziei civile nr.156/30.01.2014 a Tribunalului Prahova, casarea acestei decizii și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că dosarul nr._/281/2012 conține două sentințe civile, respectiv sentința civilă nr._/25.06.2013 și sentința civilă nr._/21.10.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, împotriva ambelor sentința declarându-se, în termen legal, recurs, iar în ședințele premergătoare recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013, completul de judecată a fost atenționat, atât verbal, cât și în scris, că la dosar mai există și sentința civilă nr._/21.10.2013 cu privire la care s-a declarat recurs în termen legal.
S-a învederat că prin decizia contestată, completul de judecată a respins recursul declarat împotriva sentinței nr._/25.06.2013, pronunțându-se anticipat și asupra sentinței nr._, fiindu-i lezate contestatorului toate drepturile decurgând din disp.art.21 din Constituția României.
A susținut contestatorul că potrivit deciziei Curții Constituționale, „ori de câte ori legea penală sau civilă a fost încălcată trebuie să se asigure părții interesate posibilitatea de a cere și obține restabilirea legalității prin casarea hotărârii nelegale”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.317, 318 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr. 51/27 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată contestația în anulare.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit sentinței civile nr._/25.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de intimată împotriva contestatorului și a fost obligat contestatorul la plata sumelor de 1958,83 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2012- mai 2013, 515,03 lei penalități aferente calculate până la data de 15.05.2013, sentință comunicată contestatorului la data de 23.07.2013.
Ulterior, în baza sentinței civile nr._/21.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă cererea formulată de intimată împotriva contestatorului și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/25.06.2013, în sensul obligării contestatorului la plata sumelor de 1144,97 lei, reprezentând cote de contribuții pentru perioada martie 2011- aprilie 2012 și 1090,67 lei, penalități aferente.
Prin decizia civilă nr.156/30.01.2014 a Tribunalului Prahova s-a constatat nulitatea recursului declarat de contestator, împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata, pentru nemotivare în termen, reținându-se că potrivit dispozițiilor legale in materie, cererea de recurs formulată împotriva sentinței sus - menționate a fost înregistrată la data de 27.06.2013, însă motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 12.11.2013, deși contestatorul avea obligația să motiveze recursul până la data de 08.08.2013 inclusiv, ținându-se seama de data comunicării sentinței recurate, contestatorului, respectiv 23.07.2013, astfel încât depunerea motivelor de recurs la data de 12.11.2013 a avut loc după expirarea termenului legal de 15 zile prevăzut de lege în acest sens.
A arătat tribunalul că dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă stipulează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în cazul în care procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, însă, o contestație în anulare poate fi admisă în cazul motivului sus-menționat și atunci când un asemenea motiv a fost invocat prin cererea de recurs, iar instanța l-a respins deoarece avea nevoie de verificări de fapt sau când recursul a fost respins fără ca acesta să fi fost judecat în fond.
De asemenea, dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din analiza probelor administrate în cauză, s-a conchis că rezultă că prin sentința civilă nr._/25.06.2013 a fost obligat contestatorul să plătească intimatei sumele de 1958,83 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2012- mai 2013, 515,03 lei penalități aferente, calculate până la data de 15. 05.2013, după care, în baza sentinței civile nr._/21.10.2013, a fost obligat contestatorul să plătească intimatei sumele de 1144,97 lei cote de contribuție pentru perioada martie 2011- aprilie 2012, 1090,67 lei penalități aferente, iar la data de 27.06.2013 contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013, recurs pe care l-a motivat la data de 08.11.2013, data depunerii la poștă a plicului, formulând la data de 05.12.2013 o altă cerere de recurs și împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013, depusă la oficiul poștal, astfel încât în baza deciziei civile nr. 156/30.01.2014 a Tribunalului Prahova, a fost admisă excepția nulității recursului și s-a constatat nulitatea recursului declarat de către contestator împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, pentru nemotivare în termen, în condițiile în care contestatorul nu a motivat recursul în termenul legal de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării sentinței, respectiv 23.07.2013.
Atâta timp cât prin decizia civilă nr. 156/30.01.2014 a Tribunalului Prahova s-a constatat nulitatea recursului declarat de către contestator împotriva sentinței civile nr._/_ a Judecătoriei Ploiești, pentru nemotivare în termenul legal de 15 zile, ținându-se seama de actele procedurale existente la dosar, iar în cuprinsul considerentelor deciziei s-a menționat că petentul avea obligația să depună motivele de recurs până la data de 08.08.2013 inclusiv, tribunalul a concluzionat că în realitate, nu există nicio greșeală materială, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/2013, deoarece la stabilirea nulității formulării unui asemenea recurs s-a ținut seama de toate actele procedurale existente la dosar, care atestă formularea motivelor de recurs după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în materie, termen care a început să curgă de la data comunicării sentinței respective, și anume 23.07.2013.
Faptul că la data de 05.12.2013 contestatorul a formulat o altă cerere de recurs împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013, privind soluționarea unei cereri de completare a dispozitivului sentinței civile nr._/25.06.2013, a apreciat tribunalul, nu înseamnă în mod automat că recursul declarat împotriva sentinței civile nr._/2013 a fost motivat în termenul legal de 15 zile, întrucât la stabilirea modalității de descriere a împrejurărilor de fapt și de drept înserate în cadrul unui recurs se ține seama în exclusivitate de data la care au fost depuse motivele de fapt și de drept, raportate la recursul respectiv și nicidecum de formularea unui alt recurs împotriva unei alte sentințe pronunțată în primă instanță.
Susținerea contestatorului privind nesoluționarea recursului declarat la data de 05.12.2013 împotriva sentinței civile nr._/21.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, în baza deciziei civile nr. 156/30.01.2014 a Tribunalului Prahova, nu a fost avută în vedere pe motiv că o asemenea împrejurare nu face parte din categoria situațiilor reglementate de disp.art.317, art.318 Cod pr.civilă, dispoziții care stabilesc în mod expres, limitativ, cazurile în care poate fi formulată calea extraordinară a contestației în anulare și anume: neîndeplinirea procedurii de citare a părților, încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competența instanțelor, omisiunea motivării unor motive de recurs care determină casarea sau modificarea hotărârilor, existența unor greșeli materiale în raport de actele procedurale existente la dosar și nicidecum omisiunea în sine privind nesoluționarea unei căi de atac declarată în raport de o anumită hotărâre judecătorească, omisiune care nu constituie prin însăși natura sa o eroare materială în sensul disp. art. 318 Cod pr.civilă, adică greșeli de fapt, involuntare, ci vizează efectiv modalitatea de soluționare în sine a unor căi de atac de către instanța de recurs, modalitate care excede situațiilor reglementate de dispozițiile legale sus-menționate.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.317, art. 318 Cod pr.civilă, a respins contestația în anulare ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs contestatorul G. G..
Susține recurentul că în mod tendențios și rău voit, Tribunalul Prahova nu a reținut faptul că sentința civilă nr._/25.06.2013 și sentința civilă nr._/21.10.2013 sunt două sentințe civile total diferite, cu două dosare diferite, ce au fost indicate, iar două instanțe certifică faptul că s-a depus o cerere de recurs în termen legal, dar recursul nu a mai avut loc, deoarece această instanță l-a comasat la recursul sentinței civile nr._/25.06.2013 - dosar nr._/281/2012.
Prin rejudecarea recursului la sentința civilă nr._/21.10.2013, care prin însăși decizia nr. 51/27.01.2015 se confirmă recursul legal, arată recurentul că a fost frustrat de dreptul de a se apăra, cu toate că deține chitanțele plăților sale pentru perioada existentă în această sentința civilă nr._/21.10.2013, care, de fapt, nu este o completare de dispozitiv la sentința civilă nr._/25.06.2013, deoarece reclamanta Asociația de P. . . a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr._/281/2012. Cu toate că acesta se afla în recurs la Tribunalul Prahova, dovadă este însăși dosarul nr._/281/2012- supliment.
Mai arată recurentul că sentința civilă nr._/21.10.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a pronunțat de către instanță fără a avea dosarul cauzei, deoarece acesta se afla la Tribunalul Prahova în recurs, chiar în data când s-a emis la Judecătoria Ploiești sentința civilă nr._/21.10.2013.
În continuare, recurentul face o . precizări asupra fondului litigiului, menționând care au fost cererile formulate în dosarul de fond de către Asociația de P. și soluția pronunțată prin sentința civilă nr._/25.06.2013, învederând că există disproporții între debitele declarate și penalitățile aferente, susținând că Asociația de P. mai solicită, încă o dată, banii deja achitați.
Se solicită, în final, de către recurent, admiterea căii de atac și constatarea dreptului său de a avea recurs la sentința civilă nr._/21.10.2013, deoarece deține chitanțele plăților sale pentru acea perioadă.
Intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la calea de atac exercitată în cauză.
La termenul de judecată din data de 8.06.2015, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Astfel, una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac este legalitatea căilor de atac, care presupune că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar potrivit dispozițiilor art.320 alin.3 Cod pr.civilă, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Prin urmare, de vreme ce prin decizia civilă nr. 51 din data de 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a soluționat contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. împotriva deciziei civile nr.156 din data de 30.01.2014 a aceluiași tribunal - decizie irevocabilă, prin care a fost soluționat recursul declarat de contestatorul G. G. împotriva sentinței civile nr._ din 25.06.2013 a Judecătoriei Ploiești - decizia dată în soluționarea contestației în anulare este irevocabilă, la fel ca hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr.156 din 30.01.2014 a Tribunalului Prahova, astfel că decizia civilă nr. 51 din data de 27.01.2015 a Tribunalului Prahova nu poate fi atacată, la rândul său, cu recurs, așa cum a procedat recurentul din cauza de față, recursul promovat de acesta împotriva hotărârii dată în contestația în anulare formulată împotriva unei decizii dată în recurs, fiind inadmisibil.
Pe cale de consecință, urmează ca raportat la considerentele ce preced, Curtea să respingă recursul de față ca inadmisibil, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce recursul a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul G. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 51/27 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. . și B, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 iunie 2015.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de prezenta se semnează odihnă prezenta se semnează de președintele instanței de președintele instanței
Grefier,
N. M.
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
prim-grefier
Red.VAP/Tehnored.FM
2ex./08.07.2015
Dosar contestație în anulare nr._ - Tribunalul Prahova
Judecători contestație în anulare: Cârcioiu M., R. C., E. C.- D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 46/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 521/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
