Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 9848/200/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta U. A., domiciliată în comuna Beceni, ., împotriva deciziei civile nr. 286 pronunțată la data de 8 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât T. C., domiciliat în comuna Beceni, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului și note scrise din partea recurentei, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, invocă din oficiu excepția nulității recursului pentru netimbrare și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea inregistrata sub numarul_ la data de 20.03.2012 pe rolul Judecatoriei Buzau,reclamanta U. A. a chemat in judecata pe paratul Tirhoaca C.,pentru ca instanta prin hotararea ce o va pronunta sa il oblige sa demoleze un grajd cu fanarie.
In motivarea actiunii,reclamanta a invederat ca paratul a edificat un grajd cu fanarie la o distanta de 6 m de usa bucatariei sale,ca in acest fel a incalcat normele de igiena si sanatate publica,ca edificarea constructiei a avut acordul primariei,ca paratul sfideaza legea,astfel ca se impune ca grajdul sa fie amplasat la o distanta de 10 m de bucataria sa.
La dosar reclamanta a depus in copii xerox urmataoarele acte:adresa nr. 8613/25.07.2011 emisa de DSV Buzau,adresa nr. 4134/28.09.2011 a Directiei de sanatate publica Buzau,un set de inscrisuri.
Reclamanta prin procurator a depus mai multe precizari la actiune prin care a solicitat demolarea grajdului,invederand ca acesta este ridicat pe un teren care i-a apartinut si pentru care plateste impozite la primarie, ca este in litigiu cu paratul pentru teren de mai multi ani ,ca solicita demolarea grajdului pentru a putea intra in posesia terenului care a apartinut familiei sale(filele 64
Instanta a dispus la termenul de judecata din 21.05.2012, efectuarea unui raport de expertiza specialitatea constructii,acesta fiind intocmit de expert G. Camelita si depus la dosar filele 55-57 dosar,cu completarile de la fila 77.
Asa cum reise din inscrisul intitulat plangere depus la fila 64 dosar ,reclamanta nu a avut de formulat obiectiuni la raportul de expertiza,completat,invederand ca solicita aprobarea demolarii grajdului.
La termenul de judecata din 22.04.2013 paratul a depus la dosar un set de inscrisuri filele 78-86.
In virtutea rolului activ conferit de dispozitiile art. 129 Cod procedura civila,instanta a pus in discutie necesitatea administrarii unui probatoriu cu 2 martori,sens in care a incuviintat administrarea acesteia probe.
La termenul de judecat din 27.11.2013 instanta a audiat martorii Macreanu R. si P. D.(declaratii filele 147,148 dosar).
Prin sentința civilă nr._ din 18.12.2013 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărâ astfel instanța fondului a avut în vedere următoarele:
Partile in cauza locuiesc in .,iar proprietatile lor se invecineaza pe o latura.
A pretins reclamanta ca paratul a edificat un grajd cu fanarie,la o distanta mai mica decat cea legal admisa de normele de igiena si sanatate publica,respectiv la o distanta de 1,5 m fata de gardul comun,iar platforma de gunoi rezultata de la animalele pe care le detinea in acest grajd era la o distanta de 6 m,asa cum rezulta din adresele aflate la filele 4,5 dosar,emise urmare a controalelor efectuate de inspectorii DSV Buzau si DSP Buzau,in cursul lunilor iulie si august 2011,la domicviliile partilor.
Cu ocazia controlului efectuat de inspectorii Directiei de Sanatate Publica a judetului Buzau,paratului i s-a pus in vedere sa amplaseze adapostul de animale la o distanta mai mare de 10 metri fata de cea mai apropiata locuinta si sa colecteze corespunzator deseurile zootehnice.
Din declaratiile martorilor audiati la termenul de judecata din 27.11.2013,instanta a retinut ca paratul a executat masurile impuse de institutiile mentionate mai sus,respectiv a schimbat destinatia grajdului,amenajandu-l ca magazie,fapt confirmat si de reclamanta prin inscrisul depus la filele 60 dosar,care recunoaste ca după ce a fost amendat de inspectorii DSV Buzau,paratul nu a mai tinut in grajd animale.
In sedinta publica din 22.04.2013,procuratorul reclamantei a precizat expres ca animalele au fost luate de parat in momentul controlului ,iar grajdul a capatat o alta destinatie,chiar de atunci(fila 86).
Martorul P. D. a relatat ca la momentul sesizarii instantei cu prezenta cauza in martie 2012 in fostul grajd este amenajata o magazine/atelier,ca de fapt litigiul nu are legatura cu aceasta constructie,ci cu demersurile reclamantei de a intra in stapanirea terenului pe care este edificat acesta.
Cele relatate de martor sunt confirmate de toate precizarile la actiune formulate de reclamanta,prin care aceasta solicita expres demolarea grajdului,pentru a putea obtine recunoasterea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafata de 600 mp pe care sustine ca acesta a fost edificat.
Din actele dosarului,instanta a retinut ,ca in anul 1989 paratul si sotia sa au cumparat de la numitii S. I. si S. M. un imobil casa de locuit,iar suprafata de 250 mp teren aferent a trecut in proprietatea statului,iar dupa 1990 ,in virtutea dispozitiilor art 36 din Legea 18/1991 prin ordin al prefectului judetului,intrega suprafata de teren de 2152 mp,ce reprezenta curtea si gospodaria, le-a revenit in proprietate.
Reclamanta a revendicat si ea acest teren ca fiind mostenire,zestre de la mama sa,defuncta P. A.,ai carei mostenitori au instrainat dupa decesul acesteia casa si terenul aferent de 250 mp ,in anul 1979,paratul fiind dobanditor subsecvent.
Ulterior primului termen de judecată și precizarilor la actiune aflate la fila 17 dosar,prin care se solicita incă o data demolarea grajdului,prin precizarile ulterioare,facute după încuviințarea probatoriilor “printre randuri” reclamanta a solicitat si restituirea terenului,însă cererea sa nu a putut fi primita avand in vedere dispozițiile art.132 Cod procedura civilă.
Cum culpa procesuală în declansarea prezentului litigiu aparține reclamantei,aceasta a fost obligată sa suporte ,în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedura civila ,cheltuielile de judecata efectuate de parat,constand in onorariu avocat,cheltuieli cu martorii și transportul la instanță în cuantum de 1860 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii apelanta a învederat instanței că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtului la demolarea unui grajd cu fânărie, amplasat la o distanță de 6 metri de ușa bucătăriei mele, întrucât prin construirea acelui grajd în care pârâtul ține animalele (bovine) încalcă normele de sănătate publică și igienă.
În dovedirea acțiunii a propus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili situația de fapt. Arat că prezentul dosar a parcurs faza primei judecăți în condițiile în care trei complete de judecată diferite au efectuat acte de procedură în cauză. Expertiza efectuată în cauză a stabilit cu claritate faptul că în conformitate cu art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 „Adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu se producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor" și că grajdul ce face obiectul expertizei exista la momentul efectuării expertizei și se afla la o distanță mai mică de 10 m față de imobilul meu, al reclamantei.
După efectuarea expertizei, pârâta pentru a se feri de consecințele soluției instanței, a mutat animalele, ori acest fapt nu are relevanță deoarece la momentul promovării acțiunii situația de fapt era cea expusă de mine în petitul acțiunii, așa cum de altfel a statuat și expertiza . Mai mult, din adresa Direcției Sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor B. rezultă cu claritate că pârâtul a amplasat grajdul pentru animale la o distanță de 1,5 m față de gardul său, al reclamantei. De asemenea, din aceeași adresă rezultă că gunoiul de grajd este depozitat la o distanță de aproximativ 6 m de gardul său.
Prin adresa din partea DSP B. control în sănătatea publică se arată că pârâtul nu a respectat distanța impusă pentru construirea grajdului de animale și că și colectarea dejecțiilor zootehnice se face în mod necorespunzător.
Mai mult, instanța de fond conferă o pondere exagerată comparativ cu proba cu înscrisuri prin dispunerea din oficiu a audierii unor martori fără ca pârâtul să solicite acest lucru. Ambii martori audiați sunt în dușmănie cu apelanta-reclamantă, dar instanța nu a ținut cont de opoziția sa. Concluziile depuse de pârâtă prin care se solicită respingerea acțiunii fac referire la cu totul alte situații si nu în concret la obiectul cauzei de fată. Se susține că acțiunea este un efect al răzbunării pentru că în dosarul nr._/200/2009 al judecătoriei B. s-a respins acțiunea sa având ca obiect revendicare. Situația invocată este eronată, având în vedere dosarul nr._/200/2009 având ca obiect uzucapiune și că pârâtul nu are legătură cu acest dosar care este și în prezent pe rol și în care mă judec cu Primăria Beceni și nu cu pârâtul . Mai mult, acțiunea a fost admisă în parte și după ce am declarat recurs care a fost admis și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, urmează ca această cauză să fie soluționată de Judecătoria B.. Nu rezultă că imobilul a fost folosit cu destinație de grajd, ci din contră așa cum am arătat în acesta, pârâtul creștea animale și după ce s-a dispus efectuarea expertizei, pârâtul i-a schimbat destinația tocmai pentru a denatura situația de fapt existentă la momentul promovării acțiunii.
Probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile (expertiză de specialitate, adrese de la organele abiliatte sanitare) nu pot fi combătute de depozițiile martorilor care așa cum am arătat sunt în dușmănie cu mine, în legătură cu aceștia m-am opus audierii.
Concluziile depuse de pârât sunt în contradicție cu realitatea (a se vedea că distanța la care este construit grajdul este de 6 m și nu de 19,75 ml) această ultimă distanță se referă la noua construcție în care au fost mutate animalele după promovarea de către acțiunii pentru ca pârâtul să fie absolvit de consecințele admiterii acțiunii. Strict la obiectul acțiunii sale, respectiv obligația de a face, aceasta a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, urmând a fi înlăturate dispozițiile martorilor care au fost tendențioase, dar mai ales date de persoane cu care sunt în dușmănie și care au fost influențate de actuala conducere a primăriei cu care eu sunt în litigiu referitor la dosarul nr._/200/2009.
S-a solicitat admiterea apelului și pe fond a acțiunii promovate în sensul obligării pârâtului la demolarea grajdului ce a format obiectul cauzei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă (vechi).
Intimatul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat în cauză, cu obligarea părții adrese la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Partea adversă "uită" obiectul cauzei dedusă judecății, este normal, deoarece a căutat să tergiverseze soluționarea acestui dosar și a modificat cererile depuse la dosarul cauzei, deși, în esență acestea rămân cu același obiect.
In niciun caz, nu-i pot fi luate în considerare modificările acțiunii introductive de instanță, care sunt depuse după termenul prevăzut de lege, avându-se în vedere opoziția expresă a sa .
Apelanta consideră, în continuare că poate repune în discuție situația terenului pe care 1-a revendicat într-o acțiune anterioară, deoarece alt scop nu poate avea cererea care a făcut obiectul dosarului de fată.
Referitor la "modificările" cererii introductive de instanță, trebuie să se ia act de declarațiile sale făcute în ședință publică, dar și de cererea depusă din termenul de 2.10.2013.
Trebuie să se aibă în vedere și lipsa la interogatoriu a părții adverse, lipsă care trebuie valorificată în condițiile art. 225, CP, dar trebuie coroborată și cu celelalte probe administrate în cauză.
Nu există nici o probă la dosarul cauzei, din care să rezulte că au fost încălcate drepturi prevăzute de lege.
Instanța de judecată a dat curs tuturor cerilor apelantei, tocmai dintr-un exces de zel nejustificat, și în opinia sa cedînd presiunilor părții adverse.
Prin decizia civilă nr. 286 pronunțată la data de 8 septembrie 2014, Tribunalul B. a respins apelul declarat de către reclamanta U. A. împotriva sentinței civile nr._ din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu paratul T. C., ca nefundat și a obligat apelanta, către intimat, la 1250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Critica apelantei, potrivit căreia instanța fondului a interpretat greșit probele administrate în cauză este neîntemeiată.
Acțiunea cu care apelanta a investit instanța fondului a fost aceea prin care solicita demolarea de către pârât a unui grajd cu fânărie, construit la 6 m față de ușa bucătăriei sale, cu încălcarea normelor de sănătate publică și igienă.
Așa cum reiese din probele administrate în cauză, intimatul se află în posesia Autorizației de construire nr. 5 din 12.04.2002 pentru executarea lucrărilor de construire grajd și fânar, f- 15 dosar fond, și a Certificatului de Urbanism nr. 3 din 20.03.2002, f-16, acte administrative în vigoare și la acest moment.
Este adevărat că în anul 2011, ca urmare a sesizării formulate de apelantă, reprezentanții Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B. și ai Direcției de Sănătate Publică B., au constatat că intimatul are amplasat grajdul pentru animale la o distanță de aproximativ 5 m față de gardul apelantei ; gunoiul de grajd era depozitat la o distanță de aproximativ 6 m, nu au fost găsite scurgeri ale acestui gunoi în curtea apelantei și nu au fost vizualizate ca fiind prezente muște și rozătoare.
Însă este de observat că termenul maxim de amplasare a adăpostului pentru animale la o distanță mai mare de 10 m față de cea mai apropiată locuință, a fost 10.10.2011, iar acțiunea formulată de apelantă a fost introdusă la 20.03.2012.
D. fiind starea conflictuală dintre părți, dacă intimatul nu ar fi remediat situația, cu siguranță apelanta ar fi sesizat din nou organele în drept.
Potrivit raportului de expertiză expert G. Camelița, grajdul ce face obiectul cauzei nu mai avea funcțiunea de grajd, el fiind utilizat ca magazie și atelier de reparații, intimatul utilizând pentru animale grajdul nr. 2, ce este amplasat potrivit normelor legale, la o distanță de 19,75 m.
Această situație de fapt este confirmată și de martorii P. D. și M. R., ambii relatând că acest grajd, din anul 2011, după controlul efectuat de către reprezentanții Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B. și ai Direcției de Sănătate Publică B., nu a mai avut destinația de grajd de animale, intimatul mutând grajdul într-o locație, la aproximativ 20 de metri de gardul apelantei.
În consecință, în mod corect instanța fondului, a respins acțiunea apelantei reclamante, dat fiind faptul că destinația construcției nu mai este de grajd de animale, iar demolarea s-a solicitat în considerarea și datorită încălcării dispozițiilor legale privind destinația construcției, aceea de grajd de animale.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 296 c.p.c, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, în conformitate cu art. 304 pct. 8 Cod pr.civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta-pârâtă a fost citată pentru primul termen de judecată din data de 29 ianuarie 2015 cu mențiunea să achite o taxă judiciară de timbru în suma de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului și având în vedere dispozițiile art. 137 C.pr.civilă și față de împrejurarea că recurenții nu au satisfăcut cerința timbrajului, a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, raportat la excepția netimbrării recursului invocată din oficiu, Curtea constată că aceasta este întemeiată, iar recursul va fi anulat pentru netimbrare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Potrivit art.20 alin.1-3, cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța a pus în vedere recurenților să achite o taxă judiciară de timbru în suma de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, stabilite potrivit art.11 alin.1 și art. 2 al. 1 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificată, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citației ce i-a fost comunicată în data de 04.05.2012, așa cum rezultă din dovezile de citare aflate la fila 5-8 din dosar.
Potrivit art. 18 din Legea 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Cum recurenții nu s-au conformat obligației de a achita sumele indicate până la termenul de judecata stabilit, din data de 29.01.2015 și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civila cu aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța va admite excepția de netimbrare, invocată din oficiu, excepție cu caracter absolut și dirimant, și, pe cale de consecință, va anula recursul declarat ca fiind netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta U. A., domiciliată în comuna Beceni, ., împotriva deciziei civile nr. 286 pronunțată la data de 8 septembrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât T. C., domiciliat în comuna Beceni, ., pentru netimbrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
red./tehnored.grefier
2 ex./10.02.2015
d.f._ Judec.B.
d.f. M. Marinâ
d.a._ Trib. B.
j.a. V. B.
E. P.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 89/2015. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 194/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
