Anulare act. Decizia nr. 194/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 11402/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 194
Ședința publică din data 24 februarie 2015
Președinte - V. G.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul C. I., domiciliat în com. Băleni, .. 183, jud. Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 358 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul A. S., domiciliat în Târgoviște, ..20B, ., jud. Dâmbovița.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200lei prin anularea chitanțelor nr._(4) și nr._(5)/26.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant C. I., lipsind intimatul-pârât A. S..
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului și răspuns la întâmpinare din partea recurentului.
Curtea, pune în vedere recurentului să precizeze calea de atac formulată împotriva hotărârii Tribunalului Dâmbovița, având în vedere că a intitula-o apel iar decizie care a fost pronunțată tot în apel.
Recurentul-reclamant C. I. precizează că a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a intitulat-o apel întrucât nu are cunoștințe de specialitate.
Curtea, ia act de declarația recurentului în sensul celor susținute anterior și invocă din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac pentru a exercitat-o împotriva unei decizii definitive.
Recurentul-reclamant C. I. susține că în cauză, deși s-au întocmit trei rapoarte de expertiză, și față de care consideră că se poate înscrie în fals și abuz în serviciu, concluziile acestora sunt contradictorii deoarece în prima lucrare se arată că nu are 400 m. față de titlu, în a doua lucrare că a acaparat 800 m. și în a treia lucrare 560 m. Or, lui i s-au acaparat 1354,6 m. din proprietatea sa pentru care are titlu de proprietate.
Consideră că are posibilitatea să declare recurs, așa fiind legal.
C u r t e a,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtul A. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate cele trei expertize efectuate în dosarul nr. 595/2006.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prima expertiză efectuată de pârât la data de 16.06.2006, a menționat că reclamantului D. D., în dosarul nr. 595/2006, i-ar trebui 364 mp. pe aliniament de 1 m. lățime, iar pârâtul C. I. deține cu 2,32 m. teren pe aliniament mai mică față de suprafața reală, în al doilea raport de expertiză, depus la data de 19.01.2007 s-a menționat că pârâtul a ocupat o suprafață de 608 mp, iar în raportul de expertiză din 02.03.2007 s-a precizat că pârâtul a ocupat o suprafață de 564 mp. pe o lățime de 3,1 m. și o lungime de 364 m., astfel că cele trei expertize sunt viciate de adevăr și i s-a ocupat o suprafață de 1354,6 mp., conform raportului de expertiză tehnică agricolă extrajudiciară încheiat în martie 2011.
S-a mai arătat că prin aceste expertize dubioase s-a pronunțat instanța de fond prin care i s-a luat suprafața de 1354,6 mp., s-a plâns penal împotriva expertului, dar datorită trecerii timpului - peste 5 ani - nu s-a dat începerea urmăririi penale în dosarul nr. 1224/2011, constatându-se că sunt aplicabile prevederile art.10 lit. g Cod pr. penală, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Prin completările din data de 11.12.2013, reclamantul a învederat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 105 alin. (2) vechiul Cod de procedură civilă și art. 175 alin. (1) și (2) noul Cod de procedură civilă, întrucât niciuna dintre cele trei rapoarte de expertiză nu corespunde adevărului și i s-a pricinuit o pagubă nerecuperabilă dacă nu se anulează aceste expertize.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de art. 201 Cod procedură civilă și a fost decăzut din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Prin sentința civilă nr. 836/27.02.2014 Judecătoria Târgoviște a respins cererea așa cum a fost precizată, reținând că în dosarul nr. 595/2006, D. D. l-a chemat în judecată pe C. I., pentru acțiune în revendicarea terenului de 800 mp., teren arabil situat în comuna Băleni, . 272/45, județ Dâmbovița, că pentru soluționarea cererii s-a încuviințat proba cu expertiză, raportul fiind întocmit de expert A. S. și depus la dosar în data de 16.06.2006 și că la termenul de judecată din 14.07.2006, instanța a pus în discuție și a încuviințat efectuarea unui supliment de expertiză.
A mai reținut instanța de fond că raportul de expertiză - supliment a fost depus la dosar în data de 19.01.2007 și reclamantul D. D. a formulat obiecțiuni, puse în discuția părților și încuviințate de instanță, iar expertul a răspuns obiecțiunilor prin completarea raportului de expertiză din data de 02.03.2007; că prin sentința civilă nr. 1151/20.03.2007 a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul C. I. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință diferența de 564 mp teren, pe aliniamentul din completarea raportului de expertiză.
Recursul declarat împotriva sentinței a fost anulat prin decizia nr. 998/18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, iar C. I. a formulat revizuire, cerere în anulare și cerere de îndreptare eroare materială, toate fiind respinse prin sentințe, respectiv încheiere, rămase irevocabile.
Totodată, instanța de fond a reținut că împotriva expertului s-a formulat și plângere penală pentru mărturie mincinoasă și prin rezoluția din 18.10.2013, în dosarul nr. 1224/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prima instanță a reținut că în cauza dedusă judecății s-a solicitat anularea raportului de expertiză, a suplimentului și completării acestuia, în baza art. 105 alin. (2) vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Față de temeiul juridic invocat, instanța de fond a constatat că acesta stabilește regimul juridic al nulității unui act de procedură, pentru neobservarea formelor legale și necompetența funcționarului, însă nu are aplicabilitate în speța dedusă judecății, raportul de expertiză este o probă, iar nulitatea acestuia putea fi pusă în discuția părților, în baza art. 208 Cod pr. civilă, în dosarul nr. 595/2006, nu în prezenta cauză, în care nu figurează toate părțile din acel dosar.
Mai mult, a constatat instanța de fond că nu s-a dovedit în cauză nici existența unei vătămări, raportul de expertiză extrajudiciară nefiind o probă ce ar putea duce la soluționarea cauzei și nici nu poate fi coroborată cu vreo altă probă și că reclamantul nu a dovedit, prin probele administrate, existența unei cauze ilicite, deși avea această obligație, chiar dacă s-ar raporta la condițiile de validitate ale actului juridic prevăzute de art. 948 Cod civil.
Împotriva sentinței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul C. I., susținând că prin cele trei expertize întocmite în cauză a fost desproprietărit de terenul aflat în litigiu, că acestea se contrazic între ele, că instanța de fond în mod ilegal i-a respins cererea și că se impune casarea sentinței civile atacate și anularea celor trei expertize efectuate de către expertul tehnic A. S. ca nereale și netemeinice.
Intimatul pârât A. S. a formulat întâmpinare, prin care și-a expus punctul de vedere referitor la lucrările întocmite de acesta în cauză, iar apelantul reclamant C. I. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că cele trei expertize se contrazic, că îi lipsesc 400 mp., că și numitului D. D. îi lipsesc 800 mp. și că îi lipsesc 560 mp. teren fără a se ține cont de titlul de proprietate.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat decizia civilă nr. 358/26.09.2014 prin care a respins apelul declarat de reclamant și a păstrat sentința civilă a instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, s-a constatat de tribunal că, instanța fondului a reținut că, potrivit sentinței civile irevocabilă nr. 1151/20.03.2007, apelantul a fost obligat să lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 564 mp. teren pe aliniamentul din completarea raportului de expertiză întocmită de către intimatul din prezenta cauză.
Din petit-ul acțiunii a rezultat că apelantul a solicitat anularea raportului de expertiză, a suplimentului la expertiză și a completării acestuia, temeiul juridic al acțiunii constituindu-l art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă.
Tribunalul a constatat că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege pentru a fi declarat nul raportul de expertiză, având în vedere că acesta nu este un act de procedură, ci o probă administrată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 595/2006.
Pe de altă parte, raportul de expertiză tehnică extrajudiciară din care rezultă că între suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/2002 și cea măsurată pe teren ar fi o diferență de 1354,6 mp. nu poate constitui temei pentru constatarea existenței unei vătămări care i s-ar fi produs apelantului, nefiind o probă în cauza de față și nici nu poate fi coroborată cu alte probe, astfel că nu poate determina anularea lucrărilor întocmite de intimat.
Împotriva sus-menționatei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, arătând că prin cele trei expertize efectuate de expert A. S. i s-au luat din terenul său 1200 mp., astfel că se înscrie în fals și uz de fals și abuz în serviciu.
Mai mult, în una din cele trei expertize concluzionează că nu are 400 m. față de titlu, în a doua lucrare că a acaparat 861 m. și în a treia lucrare 560 m.
Solicită recurentul admiterea recursului și anularea celor trei lucrări efectuate.
În ședința publică din 24 februarie 2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, fiind declarat împotriva unei decizii definitive.
Curtea, față de dispozițiile art. 248(1) NCPC, se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate din oficiu, care va fi admisă având în vedere următoarele:
Potrivit art. 483 NCPC, sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În același timp, potrivit art. 634(6) NCPC, sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Coroborând cele două texte legale rezultă că recursul introdus împotriva unei hotărâri definitivă este inadmisibil.
În speță, prin hotărârea atacată cu prezentul recurs Tribunalul Prahova s-a pronunțat definitiv cu privire la apelul cu a cărui soluționare a fost investit, motiv pentru care, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C. I., domiciliat în com. Băleni, .. 183, jud. Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 358 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul A. S., domiciliat în Târgoviște, ..20B, ., jud. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2015.
Președinte, Judecători,
V. G. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. E.M. /tehnored. V.M.
2 ex./27.02.2015
d.f._
j.f. P. S.-C.
d.a._ Tribunalul Dâmbovița
j.a. G. S., M. I.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Fond funciar. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
