Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 90/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA Nr. 90

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015

Președinte – A.-M. R.

Judecători - C. M. M.

- M. P.

Grefier - C. G.-A.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta T.-V. I.-M., domiciliată în B., .. 14, jud. Prahova și intervenienții V. I. și V. M. V., domiciliați în B., .. 14, jud. Prahova împotriva deciziei civile nr. 444 din 3 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. V. V., domiciliat în B., .. 14, județul Prahova și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B., ., județul Prahova și intimatul - intervenient P. N., domiciliat în B., ., județul Prahova.

Dezbaterile avut loc în ședința de judecată din data de 22 ianuarie 2015, și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.2611/204/25.06.2008 al Judecătoria Câmpina, reclamantul P. V. Vicentiu a chemat în judecată pe pârâta T. - V. ( fostă P.) I. M., solicitând instanței pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei constând în imobilul situat în B., ..14, jud.Prahova având la parter -5 camere, la etaj -6 camere și al subsol -2 camere cu beci și camera centralei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere nr.1355/13.10.2003 părinții pârâtei au înstrăinat acesteia din urmă dreptul indiviz de 1/3 din imobilul situat în B., ..14, jud. Prahova, având un teren de 1570 mp și 3 camere construite din lemn, camere care au fost demolate, edificându-se imobilul în litigiu de la fundație în timpul căsătoriei părților.

La data de 22.09.2008 reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând, stabilirea în favoarea sa a contribuției de 75% la dobândirea lor, restul de 25% în favoarea pârâtei, aducerea la masa de partaj a bunurilor mobile menționate expres în cuprinsul cererii, respectiv:: cuier haine, dozator apă, jaluzele 2 buc, covor persan, frigider, aragaz, hotă, cuptor cu microunde, filtru de cafea, prăjitor pâine, râșniță electrică, televizor cu suport, mobilier de bucătărie, lustră, alt covor persan și jaluzele 3 seturi de tacâmuri, 12 seturi cești cafea, 2 seturi oale inox, 2 seturi, castroane yena, 2 seturi oale de câte 5 piese, 8 seturi pahare, 4 câni, 4 fete de masă, mașină de spălat, alt covor persan, lustră și toate obiectele din baie, mobilă de sufragerie, cu toate obiectele aferente (perdea, bar, semineu, televizor), mobilierul din 4 dormitoare inclusiv covoare, aplice, lustre, pilote, calculator, combină cu CD și radio, aspirator, cele 2 centrale pe gaze și pe lemne, construcțiile anexe: magazie cu fundație de beton și pereți din lemn, acoperită cu lemn și tablă, cotețe pentru porci și păsări pe fundație din beton și pereți din lemn și BCA, bucătărie de vară pe pardoseală din beton cu tavan și pereți în lambriu, hol pe fundație din beton placat cu lambriu, autoturismul marca VW Golf 2, înmatriculat_, deducerea în favoarea sa a contravalorii manoperei edificării construcțiilor, deoarece a executat în proporție de 95% împreună cu tatăl său construcția în litigiu, cu excepția lucrărilor de tencuit în interior, exterior, obligarea pârâtei să-i restituie bunurile personale, constând în legitimații tip MI și IPA, suport cătușe, mască de gaze, mănuși de piele cu nisip, suport baston, tonfa, 2 ferăstraie de mâna, abricht, circular cu motor electric, polizor electric, aparat sudura și aparat de lipit electric, stanță de tăiat tablă, bormașina electrică, flex mic și flex mare, ferăstrău pendular, circular de mână, circular rotopercutor și betonieră, toate primite de la părinții săi.

La data de 21.10.2008 pârâta a formulat întâmpinare - cerere reconventională, motivându-se că majoritatea bunurilor comune au fost realizate cu eforturile sale proprii sau ale părinților săi cărora le aparțin și că în perioada frecventării cursurilor Institutului Teologic Târgoviște, s-a ocupat de problemele gospodăriei în condițiile în care săptămânal își petrecea timpul acasă de joi până duminica după amiaza, fiind încadrată ca profesor suplinitor la Școala generală B. de Sus, motiv pentru care pretențiile reclamantului sunt subiective și nerealiste, deoarece părinții săi au fost cei care au angajat meseriași pentru lucrările calificate, au suportat costul lucrărilor, inclusiv din gospodăria proprie ( porci, păsări, grădina de legume), nefiind plătite toate persoanele care au participat la lucrări, în calitate de prieteni, cunoștințe, contribuțiile celor doi soți compensându-se, solicitându-se deducerea în favoarea sa a sumei de 33.700 lei pe care a împrumutat-o de la BCR în anul 2006, ținându-se seama de suma datorată la data de 14.02.2008, data despărțirii în fapt, sumă pe care a achitat-o personal în mod exclusiv.

Totodată, pârâta a solicitat deducerea uzurii autoturismului VW dobândit ca dar de nuntă, în contul reclamantului, actualizată, cu excepția sumei de 500 lei depusă de părinții săi ca dar exclusiv în favoarea sa, includerea la masa de partaj a împrumutului CEC nerestituit din suma de 1100 lei folosită la dobândirea televizorului color, suportului și lustrei cu telecomandă din sufragerie, a bunurilor constând în scule sau contravaloarea acestora, la care au contribuit și părinții săi, însușite de către reclamant anterior despărțirii în fapt, conform actelor din dosarul penal 255/2008, obligarea reclamantului la restituirea unor scule aparținând părinților săi, includerea sumei de 5000 ron, taxe și material didactic cumpărate de reclamant din sume comune pentru a urma Facultatea de D. din cadrul Universității Hyperion, la care se afla în anul III la momentul despărțirii în fapt, după achitarea sumei de 1200 lei și camera foto digitală.

La data de 27.10.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții V. I. și V. V., solicitându-se excluderea de la masa de partaj a bunurilor mobile proprietatea acestora, nominalizate în mod expres în cadrul cererii, obligarea reclamantului, a pârâtei la plata c/valorii lucrărilor efectuate la construcțiile părților (materiale și manoperă), excluderea de la masa de partaj a construcțiilor edificate anterior căsătoriei lor, aparținând intervenienților, motivându-se că la imobilul înstrăinat părților s-au realizat îmbunătățiri substanțiale de către reclamant și pârâtă care au contribuit prin muncă, nefiind demolată construcția ci doar o magazie în locul căreia s-au construit un beci, camera centralelor, o baie, cota de participare fiind egală, câte 1/2 fiecare familie, ocazie cu care s-a specificat că au contribuit egal la executarea lucrărilor nominalizate în cadrul cererii, a bunurilor mobile constând în diferite unlete folosite în gospodărie,

În ședința publică din data de 27.10.2008 instanța având în vedere cererile părților a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților V. I. și V. V..

In ședința publică din 10.11.2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr._ și_ ale Judecătoriei Câmpina, cauză repusă pe rol la data de 4.01.2010, suspendată la 15.03.2010 până la soluționarea irevocabilă a acelorași cauze, dată la care pârâta și-a completat cererea reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la plata contravalorii lucrărilor de aducere a centralelor termice la starea de folosința, a contravalorii unei uși, a încuietorii distruse de către acesta, aducerea la masa de partaj a unei betoniere.

La data de 06.04.2010 reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data de 07.06.2010 intervenienții și-au completat cererea de intervenție, solicitând scoaterea de la masa de partaj a unor categorii de bunuri mobile indicate expres în cadrul cererii, obligarea soților la plata unor despăgubiri pentru diferite lucrări menționate expres în cerere.

La data de 07.06.2010 reclamantul pârât și-a completat acțiunea, menționând că susținerile pârâtei, ale intervenienților nu se justifică ținându-se seama că a fost cel care a achiziționat materialelor de construcție necesare efectuării lucrărilor, de veniturile modeste ale intervenienților, precizând că nu s-a dispus rezoluționarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere față de persoana sa, contractul producând efecte în continuare, fiind în prezent coproprietar alături de cei doi vânzători, solicitându-se și deducerea în favoarea părților a contravalorii ratelor plătite ulterior despărțirii în fapt - 14.02.2008, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru bunurile mobile și imobile aflate în posesia sa începând cu data de 14.02.208 la zi, obligarea pârâtei la plata contravalorii taxelor de titularizare în valoare de 1000 euro reprezentând contravaloarea chiriei și întreținerii pe perioada cursurilor școlare evaluate la 2000 lei, obligarea intervenienților la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire realizate de părți la imobilul construcție care nu a făcut obiectul vânzării, a contravalorii magaziei, a cotețelor de porci și păsări și a bucătăriei de vară.

De asemenea, numitul P. N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, precum și în interesul reclamantului, solicitându-se obligarea pârâtei la plata contravalorii manoperei pentru imobilul - construcție edificat în B., ..14, obligarea intervnienților la plata contravalorii manoperei pentru lucrările executate la imobilul acestora în proporție de 50%, la restituirea abrichtului aflat în posesia lor în condițiile în care personal a executat lucrări de zidărie, dulgherie, instalație electrică, termică, sanitară, alimentare cu apă curentă, evacuare apa menajeră, montaj tâmplărie, inclusiv

La data de 14.06.2010 pârâta și intervenienții V. V. și V. I. au formulat întimpinări, solicitând respingerea cererii de intervenție formulată de numitul P. N. în condițiile în care niciuna dintre susținerile acestuia nu este întemeiată, motiv pentru care în ședința publică din data de 14.06.2014 instanța a dispus introducerea acestuia din urmă în cauză în calitate de intervenient.

După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice construcții, merceologică, prin încheierea interlocutorie din data de 13 02.2012, a Judecătoriei Câmpina, au fost admise în parte, în principiu, atât acțiunea completată formulată de reclamant împotriva pârâtei, în contradictoriu cu intervenienții, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâtă, precum și cererile de intervenție în interes propriu completate, în parte formulate de intervenienți și s-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în cote de câte 70%, reclamantul și 30 % pârâta următoarele bunuri comune :construcția (materiale și manoperă ) locuință - identificată de către expert P. M. prin contur-roșu-realizată până la data despărțirii în fapt 14.02.2008, pe terenul care la momentul partajului este proprietatea intervenienților V. I. și V. V., situat în B. ..14 jud. Prahova constând în: -lucrări de demolare a pereților la parter până la scheletul de lemn, camerele 1,2,3,4,5 și refacere pereți BCA cu excepția unui singur perete rămas comun cu intervenienții, la toate camerele menționate:tencuit, gletuit, vopsit interior; lucrări reconstruire camerele 1,2,3,4,5, făcut tavane, turnat șapă, montat parchet, tâmplărie interioară, construire camere, terasă, beci ,baie cu CT ; stâlpi de susținere colțuri și lucrări de refacere pereți la camerele 6 și 7 etaj și integral camerele 1,2,3,43,5, etaj și cu finisaje superioare (parchet, gresie, tâmplărie termopane, scară interioară; lucrări de amenajare la locuința identificată prin raportul de expertiză construcții ing. P. M. cu contur roșu integral, cu excepția lucrărilor de fațadă și vopsit acoperiș reținute în favoarea intervenienților V. I. și V. V.; lucrări de construire beci și CT, inclusiv echipamentul instalație termică, instalație electrică în partea de construcție realizată de soți (materiale și manoperă) ; lucrări de izolație exterioară, placat cu polistiren și plasă; lucrări de edificare mansardă; lucrări de demolare magazie pe locul căreia s-a construit terasă, beci și baie; lucrări de faianțare și aplicat gresie în interiorul imobilului; lucrări de construcție - anexă identificată prin raportul de expertiză P. M. (fără materiale de construcție) ; bunuri mobile comune: autoturism marca VWGolf înmatriculat sub nr._ în posesia reclamantului; în bucătărie -jaluzele verticale 2 buc, covor, cuptor cu microunde, dozator apă, filtru cafea, prăjitor de pâine, râșniță electrică, TV cu suport, covor mic persan, lustră, jaluzele verticale, 2 seturi tacâmuri, 4 căni, 3 seturi farfurii de 6 persoane, 6 seturi cești cafea, un set inox oale inox, un set oale câte 5 piese ,în baie-chiuvetă, WC,în sufragerie - canapea piele, lustră cu telecomandă, televizor color cu suport, bar cu scaun, perdea cu draperie; în dormitor - covor persan mare, aplice 2 buc, în dormitor 2- șifonier, noptieră, masă, covor persan 6 pături, perdea, casa scării - 3 aplice ,15 pături, 2 covoare, 2 jaluzele, o pilotă, un set cuvertură pat; - în dormitor 3-3 covoare, 1 șifonier, un pat cu 2 noptiere, un TV, lustră, perdea cu draperii; - dormitor 4 - perdea, calculator, combină cu CD, aspirator, lustră, o betonieră.

S-a reținut contravaloarea lucrărilor materiale și manoperă realizate de intervenienții V. I. și V. la locuința folosită de părți în timpul căsătoriei și realizată după încheierea contractului de vânzare cumpărare rezoluționat, următoarele: montare jgheaburi, burlane și pervaz din tabl, placat polistiren zona coșului (spate construcție), ultimul strat de tencuială exterior și vopsit exterior, vopsit pazie, montat schele și demontat, aparent-montat centrală Vaillant cu instalație, în folosul construcției intervenienților inclusiv echipamentul, executat coș de fum din cărămidă presată (montat + manoperă) pentru centrală beci, bunuri mobilă interior- recamier, 2 fotolii, masă sticlă, toaletă cu oglindă, cadă de baie de colț, aragaz și hotă electrică Beko, luându-se act de renunțarea reclamantului la solicitarea la partaj a sumei de 1000 Euro și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului bunuri personale legitimații tip M.I.și I.P.A, aparat de sudură.

Totodată, s-a reținut ca și contribuție a intervenientului P. N. la lucrările de îmbunătățiri a construcției intervenienților: executat mobilier bucătărie, executat lambriu pentru închiderea holului și manoperă, înlocuit ferestre și calitatea de bun propriu al intervenientului pentru abricht, bun în posesia intervenienților V. și s-a dispus că în ceea ce privește capetele de cerere privind deducerea uzurii autoturismului și a lipsei de folosință a bunurilor, deducerea în favoarea fiecărei părți a sumelor achitate cu titlu de rate contractuale după data despărțirii în fapt 14.02.2008, sumele rămase de achitat de fiecare parte la BCR - Agenția B. și BRD- Agenția B., împrumut CEK și debit carduri, ca instanța să se pronunțe odată cu fondul cauzei după calculul acestora de către expertul contabil care urmează să fie numit

Pentru stabilirea sumelor de bani sus menționate, întocmirea propunerilor de lotizare a fost numit un expert contabil, iar pentru reevaluarea lucrărilor reținute la partaj a fost numit un expert constructor.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 18.09.1999, despărțindu-se în fapt la data de 14.02.2008, căsătorie desfăcută prin divorț conform Sentinței civile nr.3073/20.10.2008 a Judecătoriei Câmpina, însă între intervenienții V. I., V. V., părinții pârâtei și foștii soți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1355/2003 privind cota indiviză de 1/3 din terenul de 1570 mp situat în B. ..14 jud. Prahova, camerele 1,2,3,4,5 dintr-o locuința în schimbul sumei de 15.000.000 ROL și a unei obligații de întreținere, contract desființat în baza Sentinței civile nr.1728/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în urma rezoluțiunii contractului sus menționat, repunerii părților în situația anterioară, astfel încât acțiunea în rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare nu îi este opozabilă reclamantului în condițiile în care acesta nu a fost parte în cauza respectivă, deși dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului în virtutea prezumției comunității de bunuri - prev de art.30 cod familie în prezent abrogat prin dispozițiile noului cod civil conform contractului de vânzare cumpărare nr.1355/2003, încheierii nr.4374/27.11. 2003 emisă de BCF Câmpina de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea ambilor soți, mai ales că vânzătorii V. I., V. V., au promovat o nouă acțiune cu nr._ prin care au solicitat rezoluțiunea actului autentic în contradictoriu și cu reclamantul, cauză soluționată prin Sentința civilă nr.1631/28.04.2009 constând în respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a menționat că, deși părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul în litigiu, construcția a fiind parțial demolată, pe aceeași fundație, edificându-se pe aceleași coordonate exterioare, alte încăperi, față de dreptul de proprietate actual al intervenienților asupra terenului dovedit cu hotărâri judecătorești irevocabile, s-a constatat ca bun comun supus împărțelii dreptul de proprietate rezolubilă în devălmășie asupra construcției, adică dreptul de proprietate afectat de un eveniment viitor și nesigur, constând în manifestarea de voință a proprietarului terenului, respectiv a intervenienților V. I. și V. V. care apare ca o condiție rezolutorie, fiind certă calitatea soților de constructori de bună credință în perioada în care aveau și nuda proprietate asupra terenului în baza actului autentic nr.1355/2003, desființat ulterior, după despărțirea în fapt a soților, însă anterior pronunțării divorțului, aspecte confirmate de probele administrate din care rezultă cu certitudine ca locuința demolată avea pereții din lemn, fiind din paiantă, în timp ce construcția nouă, cu excepția unui singur perete comun, a fost edificată din zid B.C.A, pereții fiind reconstruiți după demolare, fiind concludente în acest sens fotografiile existente la dosar, declarațiile martorilor .

S-a specificat că, în urma analizării în concret a probelor administrate în cauză, a considerentelor Sentinței civile nr.1728/2008 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.613/17.11.2008, coroborate cu recunoașterile pârâtei la interogatoriu, s-a constatat că, deși soții, intervenienții V., s-au gospodărit în comun, contribuțiile acestora la dobândirea bunurilor nu au fost egale deoarece există o contradicție între susținerile intervenienților din cadrul acțiunii în rezoluțiunea contractului soluționată irevocabil privind nevoia acestora de întreținere, sprijin permanent pe care o aveau la momentul încheierii contractului, deci în anul 2003 și susținerile din cadrul prezentei acțiuni referitoare la veniturile rezultate din activitatea în gospodărie care ar fi depășit necesitățile acestora, regăsindu-se în investițiile la noua construcție, iar pârâta a recunoscut la interogatoriu că în perioada 1999 -2003 în care a fost studentă timp de un an nu a avut venituri, materialele de construcție fiind achiziționate în perioada respectivă de către reclamant constând în lemn, BCA, fier beton și balast, materiale necesare instalației electrice, ceea ce înseamnă că pârâta și intervenienți V. au fost de conivență, încercând să înlăture contribuția reclamantului la edificarea construcției, ținându-se seama de toate celelalte probe existente la dosar.

Astfel, adeverințele de venituri existente la dosar, adeverințele nr. 154/2008, 157/2008, l56/2008, 155/2008 eliberate de C.A.R. Spital B. coroborate cu probele testimoniale administrate, dovedesc contribuția reclamantului efectivă din punct de vedere financiar, fizic, prin realizarea manoperei, a tuturor categoriilor de lucrări de specialitate, executare tâmplărie în atelier,(scară interioară, tâmplărie), placare gresie, faianță, efectuarea instalațiilor sanitare, termice, electrice, montare parchet, izolație termică, aspecte relatate detaliat de martorii Șuruparu C., Șuruparu L., D. A., recunoscute de către pârâtă la interogatoriu, existând o participare efectivă la executarea lucrărilor de construcții nu numai a reclamantului, ci și a rudelor acestuia( tată, frate), întreaga construcție fiind supravegheată în desfășurare de către intervenientul P. N., care a fost șef său la S.C. Arta Lemnului, având deci experiența necesară în domeniu, inclusiv la pregătirea materialului, turnarea plăcilor de beton atât la beciul nou construit, cât și deasupra parterului pentru ridicarea etajului, lucrările desfășurându-se pe o perioada de 4 ani, împrejurări care dovedesc contribuția reclamantului în contextul ajutorului primit de la intervenienți prin gospodărirea în comun și asigurarea hranei din gospodăria comună care însă nu pot compensa până la egalitate contribuția părților, cu atât mai mult cu cât din relația de familie nu au rezultat copii.

S-a reținut că reclamantul a făcut dovada în aceste condiții a cotei sale de contribuție de 70/% la dobândirea bunurilor comune, având în vedere nivelul veniturilor realizate de fiecare soț pe parcursul căsătoriei, aportul adus de fiecare în gospodărie, la cheltuielile aferente întreținerii și menajului, iar soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei, a celor privind creșterea și educarea copiilor în temeiul art.364 alin 2 N.C.C., ceea ce înseamnă că obligațiile asumate prin contractele de credit încheiate de soți în timpul căsătoriei constituie datorii comune, având ca scop administrarea bunurilor comune, a investițiilor comune care au constituit interes deosebit pentru căsătorie, motiv pentru care, în speță, plățile făcute de fiecare dintre soți după despărțirea lor în fapt, reprezintă un drept al fiecăruia care urmează să se deducă în favoarea fiecăruia din valoarea bunurilor comune în care au fost investite sumele împrumutate, împrejurare de asemenea confirmată de părți, mai ales că potrivit recunoașterilor pârâtei din cadrul întâmpinării, la interogatoriu soții au dobândit în timpul căsătoriei o . bunuri mobile comune, respectiv: un set tacâmuri 6 persoane, 3 seturi farfurii 6 persoane, 6 seturi cafea, un set oale inox, un set oale 5 piese albastru, 4 seturi pahare, 2 fețe de masă în bucătărie, în bucătărie - jaluzele verticale 2 buc. covor, cuptor cu microunde, dozator apă, filtru cafea, prăjitor de pâine, râșniță electrică, TV cu suport, covor mic persan, lustră, jaluzele verticale, 2 seturi tacâmuri, 4 căni, 3 seturi farfurii de 6 persoane, 6 seturi cești cafea, un set inox oale inox, un set oale câte 5 piese, - în baie chiuvetă, WC, în sufragerie - canapea piele, lustră cu telecomandă, televizor color cu suport, bar cu scaun, perdea cu draperie, - în dormitor - covor persan mare, aplice 2 buc,- dormitor 2, - șifonier, noptieră, masă, covor persan 6 pături, perdea, - casa scării - 3 aplice ,15 pături, 2 covoare, 2 jaluzele - o pilotă, un set cuvertură pat, - dormitor 3-3 covoare, 1 șifonier,, un pat cu 2 noptiere, un TV, lustră, perdea cu draperii, - dormitor 4 - perdea, calculator, combină cu CD, aspirator, lustră, - betonieră - centrală pe lemne a fost recunoscută ca bun comun prin aceeași întâmpinare și prin cererea de intervenție ca și abrichtiul și aparatul de sudură ca bunuri personale ale reclamantului rămase în posesia pârâtei conform aceleași recunoașteri.

De asemenea, s-a reținut ca bun comun autoturismul marca Wolkswagen înmatriculat sub nr._ în posesia reclamantului, recunoscut de către părți, betoniera, bunuri dovedite conform facturilor depuse la dosar, neexistând dovezi cu privire la bunurile mobile constând în scule și alte obiecte folosite în construcții, solicitate de către pârâtă prin intermediul cererii reconvenționale, iar potrivit declarației martorului N. C., răspunsurilor la interogatoriu ale reclamantului, intervenienții V. au executat după despărțirea în fapt a soților lucrări de placare cu polistiren pe partea de construcție proprietate și folosință efectivă a acestora, gletuirea, zugrăvirea holului mic, montarea parchetului, aplicarea culorii la întreaga construcție ce înglobează și construcția bun comun, vopsirea paziei, montarea jgheaburilor, a burlanelor, mai ales că planșele fotografice evidențiază în prezent o singură construcție, caz în care doar raportul de expertiză construcții ing. P. M. care a avut în vedere planul de situație anexă actului autentic desființat, evidențiază în mod real construcția realizată de foștii soți în timpul căsătoriei, reprezentând bun comun al acestora, motiv pentru care nu au fost avute în vedere obiecțiunile formulate de intervenienții V. și pârâtă, punctul de vedere al expertului consilier N. C., privind la spațiile de la parter ,camerele l,2 și la etaj camerele 6,7, acestea fiind parte din construcția bun comun.

Prin urmare, instanța, ținând seama de recunoașterile la interogatoriu ale părților, de înscrisurile sub semnătură privată, facturile depuse la dosar, chitanțe și facturi datate după despărțirea în fapt a soților, respectiv mai,iunie, iulie, 2008, a pronunțat încheierea interlocutorie din data de13.02.2012, reținându-se și contravaloarea lucrărilor materiale și manoperă realizate de intervenienții V. I. și V. la locuința folosită de părți în timpul căsătoriei și realizate după încheierea contractului de vânzare cumpărare rezoluționat, următoarele :montare jgheaburi, burlane și pervaz din tablă, placat polistiren zona coșului (spate construcție), ultimul strat de tencuială exterior și vopsit exterior, vopsit pazie, montat schele și demontat, aparent, montat centrală Vaillant cu instalație, în folosul construcției intervenienților, inclusiv echipamentul, executat coș de fum din cărămidă presată (montat + manoperă) pentru centrală beci, bunuri mobile interior- recamier, 2 fotolii, masă sticlă, toaletă cu oglindă, cadă de baie de colț, aragaz și hotă electrică Beko, precum și contribuția intervenientului P. N. la lucrările de îmbunătățiri a construcției intervenienților constând în :executat mobilier bucătărie, executat lambriu pentru închiderea holului și manoperă înlocuit ferestre și calitatea de bun propriu al intervenientului pentru abricht, bun în posesia intervenienților V., mai ales actele depuse la dosar de intervenienți privind achiziționarea unor materiale de construcție în timpul căsătoriei părților, nu dovedesc contribuția acestora la edificarea construcției soților, în lipsa altor mijloace de probă în condițiile în care intervenienții au efectuat lucrări de același gen la partea de construcție proprietatea lor pentru care au avut nevoie de materialele procurate în aceiași perioadă.

În conformitate cu disp. art.246 c.pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la suma de 1000 euro cu titlu de taxe plătite la instituția de învățământ superior, iar în ceea ce privește capetele de cerere privind deducerea uzurii autoturismului, a lipsei de folosință a bunurilor, deducerea în favoarea fiecărei părți a sumelor achitate cu titlu de rate contractuale după data despărțirii în fapt la BCR - Agenția B. și BRD- Agenția B., împrumut CEK și debit carduri, s-a dispus ca instanța să se pronunțe odată cu fondul cauzei după calcularea acestora de către un expert.

După administrarea probelor cu expertize contabilă, construcții, prin sentința civilă nr. 1511/27.05.2013 a Judecătoriei Câmpina au fost admise în parte atât acțiunea completată formulată de reclamant împotriva pârâtei P. I. M. domiciliată în or. B. ..14 jud. și în contradictoriu cu intervenienții, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtă, fiind admise în parte cererile de intervenție completate și s-a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei I de la raportul de expertiza contabilă lotizare refacere expert V. I., modificată cu privire la cererile de intervenție și anume reclamantului i s-a atribuit în lot autoturismul VW Golf nr._ în valoare de=5.630 lei, având dreptul la 155.022,70 lei, urmând să primească sultă de la pârâtă după compensarea drepturilor de primit, a obligațiilor de plătit suma de 122.087,88 lei, iar pârâtei i s-au atribuit în lot construcțiile locuință și anexa evaluate de expert P. M. la 205. 429 lei, bunurile mobile evaluate prin expertiza C. M. și reținute prin încheierea interlocutorie în valoare de 10.402 lei, respectiv în bucătărie -jaluzele verticale 2 buc., covor, cuptor cu microunde, dozator apă, filtru cafea, prăjitor de pâine, râșniță electrică, TV cu suport, covor mic persan, lustră, jaluzele verticale, 2 seturi tacâmuri, 4 căni, 3 seturi farfurii de 6 persoane, 6 seturi cești cafea, un set inox oale inox, un set oale câte 5 piese ,în baie .chiuvetă, WC,în sufragerie - canapea piele, lustră cu telecomandă, televizor color cu suport, bar cu scaun, perdea cu draperier în dormitor - covor persan mare, aplice 2 buc,- dormitor 2, -șifonier, noptieră, masă, covor persan 6 pături, perdea, - casa scării - 3 aplice ,15 pături, 2 covoare, 2 jaluzele - o pilotă, un set cuvertură pat,- dormitor 3-3 covoare, 1 șifonier, un pat cu 2 noptiere, un TV, lustră, perdea cu draperii, - dormitor 4 - perdea, calculator, combină cu CD, aspirator, lustră, - betonieră, urmând să plătească sultă după compensarea drepturilor de primit și a obligațiilor de plătit de la respectiv către reclamant în favoarea acestuia din urmă suma de 122.087 ,88 lei.

S-a constatat dreptul de creanță al intervenienților V. I. și V. V. asupra construcției în sumă de 29.772 lei, dreptul de creanță al intervenientului P. N. asupra construcției în sumă de 4.323 lei, luându-se act de renunțarea reclamantului la solicitarea lipsei de folosință a bunurilor mobile declarată în ședința publică din 14.01.2013 și au fost respinse ca neîntemeiate cererea de deducere în favoarea reclamantului a sumelor achitate de acesta în vederea încheierii contractului de refinanțare nr._/03.03.2008, capetele de cerere privind lipsa de folosință a construcției și a autoturismului formulate de reclamant respectiv pârâtă, fiind obligată pârâta și intervenienții să restituie reclamantului bunurile personale respectiv - legitimații tip MI și IPA, aparatul de sudură, abrichtul, bunuri recunoscute a fi rămas în posesia acestora.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 2.024 lei cheltuieli de judecată către reclamant, rest după compensare, în timp ce reclamantul a fost obligat să plătească intervenienților V. I. și V. V. suma de 2.025 lei, parte din cheltuieli de judecată, fiind obligată pârâta să plătească intervenientului P. N. suma de 890 lei, parte din cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza încheierii interlocutorii din data de 13.02.2012 s-au constatat bunurile comune mobile și imobile dobândite de către foții soți în timpul căsătoriei, contribuțiile acestora, lucrările executate de către intervenienți, iar conform expertizei contabile expert V. I. au fost calculate sumele achitate de fiecare parte după despărțirea în fapt, respectiv 14.02.2008 și sumele rămase de achitat de fiecare parte la BCR Agenția B. și BRD Agenția B., p descoperirile de card existente la data respectivă, în timp ce în baza rapoartelor de expertiză tehnică construcții inclusiv completare ing. P. M., merceologică expert C. M., auto S. N. au fost evaluate toate bunurile mobile și imobile reținute la masa de partaj, astfel încât în urma examinării tuturor variantelor de lotizare întocmite de către expertul contabil s-a constatat ca în mod corect au fost calculate drepturile părților de către expert, preluându-se corect datele expertizelor de specialitate efectuate, cenzurându-se expertiza merceologică prin prisma dispozițiilor încheierii interlocutorii și calculându-se sultele după luarea în considerație a drepturilor, a obligațiilor de plată, cu excepția drepturilor intervenienților care urmează a fi stabilite ca drepturi de creanță asupra construcției atribuite pârâtei, mai ales că era necesară modificarea variantei de lotizare în condițiile în care calculul efectuat de expertul constructor P. M. a vizat valoarea construcției drept comun al părților, separat de dreptul intervenienților de creanță asupra aceleiași construcții, caz în care atribuirea construcției în lotul pârâtei impune constatarea dreptului de creanță al intervenienților asupra lotului ei.

S-a menționat că, în raport de posesia exercitată de către pârâtă asupra bunurilor mobile în exclusivitate de la data despărțirii în fapt a soților, se impune atribuirea acestora în lotul pârâtei, luându-se act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind lipsa de folosință a bunurilor mobile conform art. 246 c.pr.civ și au fost respinse capetele de cerere privind lipsa de folosință a imobilului, a autoturismului în condițiile în care nu există nicio dovadă în acest sens constând în utilizarea acestora de către fiecare parte, opoziția părții adverse, mai ales că simpla indicare a valorii chiriei unui imobil în zona sau a chiriei unui autoturism nu este suficientă pentru a atrage răspunderea civilă delictuală în sensul stabilirii unui prejudiciu în patrimoniul părții prin nefolosirea bunului litigios, cu atât mai mult cu cât conflictul dintre părți a făcut obiectul mai multor dosare civile, construcția fiind edificată pe teren indiviz, dobândit prin act autentic desființat, implicând aspecte complexe ale relației de familie soluționate prin diferite hotărâri judecătorești.

Au fost obligați pârâta și intervenienții să restituie reclamantului bunurile personale: legitimații tip MI și IPA, aparatul de sudură și abrichtul, bunuri recunoscute a fi rămas în posesia acestora, iar în temeiul disp. art 274-276 c.pr.civ. au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.024 lei cheltuieli de judecată către reclamant, rest după compensare, reclamantul fiind obligat să plătească intervenienților V. I. și V. V. suma de 2.025 lei, parte din cheltuieli de judecată, în timp ce pârâta a fost obligată să plătească intervenientului P. N. suma de 890 lei, parte din cheltuieli de judecată față de admiterea în parte a cererilor formulate.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii interlocutorii din data de 13.02.2012 a declarat apel pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și a încheierii în sensul admiterii în parte a acțiunii, a cererii de intervenție a intervenientului P. N., admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, a cererii de intervenție a intervențiilor V. I., V. V., motivându-se că eronat s-a reținut în favoarea reclamantului o cotă de 70% la dobândirea bunurilor comune, fără să se țină seama că începând cu anul 2000 a realizat venituri în calitate de salariată la Școala B. de Sus, inclusiv în perioada în care au avut loc lucrările de renovare a casei, fiind profesor titular cu normă întreagă la diferite școli și că în timpul facultății părinții săi au fost cei care i-au asigurat cele necesare traiului zilnic, chiria pentru imobilul închiriat în Târgoviște, reclamantul aflându-se în întreținerea părinților săi, fiind cea care la rândul său efectua menajul reclamantului la sfârșitul săptămânii, mai ales că reclamantul obținea venituri mici în calitate de agent de poliție, dispunând discreționar de veniturile sale, beneficiind de hrana din gospodăria părinților săi care creșteau animale, aspecte confirmate de recunoașterile reclamantului la interogatoriu, de declarațiile martorilor, de fotografiile existente la dosar.

În continuare, pârâta a arătat că eronat s-a ținut seama la stabilirea contribuției reclamantului de adeverințele de venituri ale acestuia pentru perioada septembrie 1999- ianuarie 2008, inclusiv nr. 154-157/2008, fără să existe nicio dovadă că sumele de bani încasate de părinții, fratele reclamantului au intrat în patrimoniul comun al soților, fiind modice, încasate în lunile iunie – iulie în care se achiziționau lemne pentru iarnă, nefiind destinate edificării construcției în litigiu, adeverința emisă de familia C. privind efectuarea ferestrelor, a ușilor de termopan de către reclamant, nedemonstrând plata tâmplăriei, neachitând familiei respective nicio sumă de bani în condițiile în care erau nașii lor, fiind ajutați de firma acestora și că toate utilitățile la imobilul în litigiu au fost achitate de părinții săi până în februarie 2008, data despărțirii în fapt a soților, neexistând contracte separate, cheltuieli suportate și în perioada 2003-2008, demonstrând contribuția sa la dobândirea bunurilor comune, în mod egal cu reclamantul, mai ales că în timpul căsătoriei reclamantul a absolvit Facultatea de D., achitând taxele anuale timp de 3 ani de câte 1300 lei plus materialul didactic.

De asemenea, pârâta a precizat că eronat nu s-a ținut seama de toate documentele, facturile, chitanțele privind achiziționarea de către intervenienții V. a materialelor de construcție în perioada 2003-2007, constând în lemn, tablă, scândură, manoperă achitată față de terțe persoane, fiind ajutați de părinții săi ( tatăl salariat), mama sa asigurând supravegherea muncitorilor, participând la edificarea construcției, la efectuarea hranei obținută din gospodăria proprie, neexistând nicio dovadă la dosar care să ateste achiziționarea de către reclamant a materialelor de construcție în perioada 1999 - 2003, considerându-se eronat achiziționarea acestora de către reclamant, ținându-se seama doar de proba cu interogatoriu, de declarațiile martorilor acestuia care nu au cunoscut persoana care a suportat materialele și că eronat nu au fost incluse la masa de partaj bunurile mobile constând în abricht, betonieră dobândite în timpul căsătoriei, mașini electrice, bunuri însușite de către reclamant, impunându-se atribuirea în lotul acestuia a bunurilor mobile descrise în varianta a II - a de lotizare în anexa 4 de la expertiza contabilă, mai ales că în mod greșit i-au fost atribuite în lot toate bunurile mobile comune, fiind obligată la plata unei sulte fără să existe nicio dovadă că reclamantul ar fi solicitat o parte din bunuri după despărțirea în fapt și ar fi refuzat să le restituie.

Totodată, pârâta a menționat că bunurile respective se află într-o stare foarte bună, nefiind folosite, fiind utile în gospodăria reclamantului, imposibilă atribuirea în exclusivitate a acestora unuia dintre soți, fără să se țină seama de caracterul de bun comun al acestora, de inexistența unei justificări privind utilizarea exclusivă a bunurilor mobile numai de către una dintre părți și că eronat au fost calculate cu titlu de sultă sumele de bani fără să se țină seama de creanțele existente în favoarea celor doi soți, de valoarea masei partajabile, de contribuția reclamantului la dobândirea bunurilor, impunându-se scăderea sumei ce trebuie suportată de către reclamant din pasivul partajabil de 18.757,28 lei din suma de 122.087,88 lei, având de achitat o sultă de 103.330,08, fiind obligată eronat și la restituirea legitimațiilor MI și IPA către reclamant, atât timp cât acesta a recunoscut în baza declarației olografe din 21.02.2008 că și-a însușit toate documentele personale, neexistând în posesia sa legitimațiile sus menționate.

La data de 25.06.2013 au declarat apel împotriva aceleiași sentințe și a încheierii interlocutorii intervenienții V. I., V. V., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a acestora în sensul admiterii în parte a acțiunii, admiterii în totalitate a cererii de intervenție, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de sentința civilă nr.1728/27.05.2008, privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, sentință irevocabilă în urma respingerii apelului declarat de către reclamant ca inadmisibil, nefiind parte în contractul respectiv, datorită caracterului intuituu personae al acestuia, fiind respinsă ulterior o acțiune privind rezoluțiunea contractului și față de reclamant ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în baza sentinței civile nr.1631/28.04.2009 și că eronat nu s-a ținut seama de aceste hotărâri judecătorești care atestă dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor existente pe teren, incluzându-se la masa de partaj construcția C1- anexele, constatându-se calitatea soților de constructori de bună credință, deși în realitate constructorul de bună credință este acea persoană care, necunoscând că terenul aparține altcuiva, edifică construcții pe teren.

În continuare, intervenienții au arătat că eronat nu s-a ținut seama că proprietarul unui teren devine obligatoriu proprietar al construcției fără să solicite demolarea acesteia, având obligația în baza disp. art.494 cod civil să-l despăgubească pe constructor, fiind imposibilă constatarea dreptului de proprietate rezolubilă în devălmășie al soților asupra construcției, devenind aplicabile disp. art.494 cod civil în temeiul cărora proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, fiind imposibilă recunoașterea unui drept de superficie atât timp cât nu a existat o convenție de constituire a unui drept de superficie și că soții au un drept de creanță privind lucrările de îmbunătățire, modernizare și reparație asupra imobilului în litigiu, mai ales că nu au fost demolate construcții, cu excepția unei singure magazii aflată în spatele casei, în locul căreia s-au edificat un beci, o baie, o cameră a centralelor, efectuându-se doar lucrări de reparații, îmbunătățiri, edificarea unui număr de două camere la etaj, casa scării, o baie mică neterminată la care au contribuit în cote egale toate părțile.

Totodată, intervenienții au precizat că eronat s-a ținut seama de planșele fotografice, declarațiile martorilor reclamantului privind materialele de construcție din care a fost edificată casa în 1975, respectiv lemn, paiantă, fără să se recurgă la metode științifice de identificare a materialelor existente în corpul clădirii (cărămidă, bolțari, BCA), fără să țină seama de autorizația de construcție nr.30/1975, certificatul de aliniere nr.2085/1975, memoriul justificativ din 1975, facturile, chitanțele conform cărora casa a constituit o construcție de beton și cărămidă, învelită cu tablă, mențiunea înserată în contractul de vânzare-cumpărare din 13.10.2003, privind edificarea construcției din lemn, fiind înserată în scopul reducerii taxelor notariale și că eronat nu au fost respectate disp. art.1, 3, 6¹ din Legea nr.50/ 1991 care stabilesc existența unor autorizații de demolare, de construcție, autorizații inexistente atât timp cât lucrările efectuate la imobil nu au necesitat asemenea acte, motiv pentru care afirmațiile reclamantului privind demolarea celor cinci camere de la parter, edificarea unei noi construcții, au un caracter nereal în lipsa acestor documente, fiind imposibil să se constate dreptul de proprietate al foștilor soți asupra unei construcții ridicată pe terenul proprietatea lor.

De asemenea, intervenienții au menționat că eronat s-au apreciat ca fiind concludente declarațiile martorilor Suruparu C., Suruparu L., G. F. fără să se țină seama că niciunul nu au declarat că s-ar fi demolat un număr de cinci camere, referindu-se la demolarea unor magazii, la lucrări de îmbunătățiri, reparații, efectuându-se în 2004-2007 lucrări la camerele de la parter, de la etaj, de îmbunătățire prin contribuția egală a tuturor, având o contribuție de ½, la executarea acestora, existând înscrisuri sub semnătură privată, chitanțe fiscale, facturi privind achiziționarea materialelor, plata manoperei din 2003-2007, declarațiile martorilor privind contribuția loc în bani, produse, muncă efectivă și că în perioada conviețuirii soților au fost cei care au suportat toate cheltuielile privind utilitățile, intervenientul fiind electrician, obținând venituri mai mari decât reclamantul, intervenienta ocupându-se de creșterea animalelor, dezvoltarea gospodăriei proprii, contribuind la întreținerea întregii familii, inclusiv a reclamantului, aspecte confirmate de martori, de pozele existente la dosar, reținându-se eronat doar un drept de creanță privind c/valoarea unor lucrări efectuate după despărțirea în fapt a soților de 29.772 lei.

Pe de altă parte, intervenienții au învederat că se impune excluderea de la masa de partaj a bunurilor mobile proprietatea lor constând în toaletă cu oglindă, cuier haine, combină frigorifică Arctic, aragaz cu patru ochiuri Beko, hotă Beko, materiale mobilier bucătărie, cadă baie colț, TV, covor persan, șifonier cu două uși (3 buc), recamier cu față verde, vitrină, masă cu două fotolii, canapea bej cu bibliotecă deasupra patului TV sport Artoc, masă sticlă.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 01.08.2013.

La data de 20.04.2013, intervenienții au formulat și o cerere de aderare la apelul declarat de pârâtă, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a acestora în sensul admiterii în parte a acțiunii, admiterii în totalitate a cererii de intervenție, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de sentința civilă nr.1728/27.05.2008, privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, sentință irevocabilă în urma respingerii apelului declarat de către reclamant ca inadmisibil, nefiind parte în contractul respectiv, datorită caracterului intuituu personae al contractului, fiind respinsă ulterior o acțiune privind rezoluțiunea contractului și față de reclamant ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în baza sentinței civile nr.1631/28.04.2009 și că eronat nu s-a ținut seama de aceste hotărâri judecătorești care atestă dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor existente pe teren, incluzându-se la masa de partaj construcția C1- anexele, constatându-se calitatea soților de constructori de bună credință, deși în realitate constructorul de bună credință este acea persoană care, necunoscând că terenul aparține altcuiva, edifică construcții pe teren.

În continuare, intervenienții au arătat că eronat nu s-a ținut seama că proprietarul unui teren devine obligatoriu proprietar al construcției fără să solicite demolarea acesteia având obligația în baza disp. art.494 cod civil să-l despăgubească pe constructor, fiind imposibilă constatarea dreptului de proprietate rezolubilă în devălmășie al soților asupra construcției, devenind aplicabile disp. art.494 cod civil în temeiul cărora proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, fiind imposibilă recunoașterea unui drept de superficie atât timp cât nu a existat o convenție de constituire a unui drept de superficie și că în speță soții au un drept de creanță având drept obiect lucrările de îmbunătățire, modernizare și reparație asupra imobilului în litigiu, mai ales că în realitate nu au fost demolate construcții cu excepția unei singure magazii aflată în spatele casei, în locul căreia s-a edificat un beci, o baie, o cameră a centralelor, efectuându-se doar lucrări de reparații, îmbunătățiri, edificarea unui număr de două camere la etaj, casa scării, o baie mică neterminată la care au contribuit în cote egale toate părțile.

Pe de altă parte, intervenienții au învederat că se impune excluderea de la masa de partaj a bunurilor mobile proprietatea lor constând în toaletă cu oglindă, cuier haine, combină frigorifică Artic, aragaz cu patru ochiuri Beko, hotă Beko, materiale mobilier bucătărie, cadă baie colț, TV, covor persan, șifonier cu două uși (3 buc), recamier cu față verde, vitrină, masă cu două fotolii, canapea bej cu bibliotecă deasupra patului TV sport Artoc, masă sticlă.

La data de 20.03.2014, reclamantul a formulat întâmpinări prin dare a invocat excepția tardivității declarării apelului de către cei doi intervenienți, solicitând respingerea acestor apeluri în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte cererea reconvențională și cererea de intervenție, reținând în favoarea sa o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, însă apelul declarat de către intervenienți nu a fost formulat înăuntrul celor 15 zile prevăzut de dispozițiile legale în materie, atât timp cât nu poartă viza de înregistrare la instanța de fond, fiind imposibilă depunerea acestuia la data de 25.06.2013, data depunerii la poștă a apelului declarat de pârâtă.

În cauză s-a administrat proba cu acte.

În ședința publică din data de 22.05.2014, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității introducerii apelului declarat de către cei doi intervenienți, urmând să se pronunțe cu privire la această excepție odată cu soluționarea tuturor cererilor formulate în prezenta cauză.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 444 din 3 iulie 2014, a respins excepția tardivității introducerii apelului declarat de apelanții intervenienți invocată de către intimatul reclamant și a respins cererile privind completarea probatoriilor formulate de apelanta pârâtă și apelanții intervenienți în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul intervenient, ca neîntemeiate.

Prin aceeași decizie, instanța a respins apelul declarat de apelanta pârâtă, T. - V. (fostă P.) I. M., împotriva încheierii interlocutorii din data de 13.02.2012 și a sentinței civile nr. 1511/27.05.2013 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu apelanții - intervenienți V. I. și V. V., intimatul - reclamant P. V. V. și intimatul - intervenient P. N., ca nefondat.

A respins apelul declarat de apelanții-intervenienți V. I. și V. V., împotriva încheierii interlocutorii din data de 13.02.2012 și a sentinței civile nr. 1511/27.05.2013 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu apelanta pârâtă T. - V. (fostă P.) I. M., intimatul - reclamant P. V. V. și intimatul - intervenient P. N., ca nefondat.

Totodată, instanța a respins cererea de aderare la apelul declarat de apelanta-pârâtă, formulată de către apelanții intervenienți apelanții - intervenienți V. I. și V. V., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1355/13.10.2003, intervenienții V. I., V. V. au înstrăinat pârâtei dreptul indiviz de 1/3 din imobilul situat în B., ..14, având un teren de 1570 mp. și cinci camere din locuința C1, edificată din lemn, în suprafață construită de 83,69 mp., în schimbul unui preț de 15.000 ROL și a unei obligații de întreținere constând în asigurarea în favoarea vânzătorilor a hranei zilnice, încălzirea locuinței, asigurarea iluminatului electric, asistență medicală, medicamente.

În baza sentinței civile nr. 1728/27.05.2008 a Judecătoriei Câmpina, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de apelanții intervenienți împotriva pârâtei și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.1355/13.10.2003 cu consecința repunerii părților în situația anterioară, reținându-se că, în urma analizării declarațiilor martorilor audiați în cauză, recunoașterilor pârâtei la interogatoriu, s-a constatat că aceasta din urmă nu și-a respectat obligațiile de întreținere, plecând din imobil în luna ianuarie 2008, motiv pentru care intervenienții au apelat la sprijinul unor terțe persoane pentru procurarea medicamentelor, alimentelor, realizarea menajului, efectuarea unor lucrări în gospodărie.

În temeiul sentinței civile nr.1631/28.04.2009 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost respinsă acțiunea formulată de apelanții-intervenienți împotriva pârâtei și a reclamantului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind respinsă și cererea reconvențională a reclamantului ca inadmisibilă, reținându-se că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă față de pretențiile formulate de către intervenienți, privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1355/2003.

Conform contractelor de credit nr._/27.07.2007, extraselor de cont existente la dosar, adeverințelor nr.154/2008, 155/2008, 156/2008, 157/2008, proceselor verbale de punere în funcțiune a gazelor din 09.05.2006, 08.05.2006, facturilor și chitanțelor existente la dosar, chitanței din data de 28.10.1999, contractelor de credit nr.130/08.03.2006, extraselor de cont anexate acesteia, ordinelor de încasare, în anul 2007 reclamantul a contractat un împrumut de nevoi personale de la BRD de 14.000 lei, achitând integral la data de 08.03.2006, 30.07.2007 alte credite de 4500 euro, 4500 lei, contractând un împrumut CAR în perioada august 1999 - iunie 2008 ale căror rate au fost achitate de mama acestuia, P. M., punându-se în funcțiune în luna mai 2006 șase focuri de ardere privind consumul de gaze naturale la imobilul în litigiu, achiziționându-se pe numele reclamantului la data de 29.07.2007, o betonieră, la 17.03.2000 un motor diesel, fiind cel care a cumpărat autoturismul VW Golf în schimbul sumei de 4300 mărci, în timp ce pârâta a contractat în anul 2006 un împrumut de la BCR de 33.700 lei pentru nevoi personale.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1409/17.06.1965, autorizației de construcție nr.30/14.04.1975, certificatului nr. 34/1975, memoriului justificativ, documentației anexate acestuia, facturilor și chitanțelor existente la dosar, bonurilor fiscale, intervenientul V. I. a dobândit un teren de 1500 mp. situat în B., ..12, pe care a edificat o casă, având parter și etaj, instalații electrice, în anul 1975, construcție cu fundații din beton, pereți din cărămidă, învelitoare din tablă, achiziționând în perioada februarie 2007-mai 2008 materiale de construcție constând în plasă, adeziv, polistiren, tencuială, amorsă, o canapea cu 2 locuri, iar în perioada 1969-1976, canapele, inclusiv rabatabilă, o bibliotecă, fotolii, intervenienții fiind cei care au achitat impozitele aferente imobilului în litigiu, ocupându-se cu creșterea animalelor, obținând venituri, efectuând lucrări la imobilul în litigiu în perioada iunie - iulie 2008 costând izolație cu polistiren, vopsit scândură, montarea unor margini la exterior, executarea în anul 2006 a unui coș de fum, achiziționarea în anul 2003 a unui număr de 40 foi de tablă, a unui aragaz cu cuptor, a unei uși din lemn, a unei stropitori, tabla fiind folosită la magazii, cotețe, WC.

La data de 16.05.2014, numiții F. I., F. M. au declarat că pârâta a locuit în imobilul situat în Târgoviște, pe care îl dețin în proprietate în perioada în care aceasta a fost studentă la Facultatea de Teologie din Târgoviște -1999-2003, cheltuielile de întreținere lunare fiind suportate de către tatăl acesteia.

În conformitate cu adeverințele nr.382/17.11.2011, 849/20.05.2014, 1933/ 28.05.2014, fișele fiscale existente la dosar, actele de studii depuse la dosar, pârâta a fost salariată în perioada 01.09._08 la Liceul Teoretic A. V., fiind cadru didactic la diferite școli aparținând acestuia, obținând venituri variind între 461.526 ROL și 1340 RON, intervenientul V. I. fiind la rândul său salariat, îndeplinind funcția de electrician, obținând venituri în această calitate, achiziționând în anul 2002 o centrală termica Vaillant, iar în baza chitanțelor existente la dosar filele 265-266, 269 dosar apel, acesta obținea sume de bani din vânzarea porcilor crescuți în gospodărie, sume pe care i le-ar fi dat reclamantului în anul 2005, respectiv 7.500.000 ROL pentru achiziționarea unui număr de 50 foi tablă galvanizată, achiziționând scândură folosită în propria gospodărie, inclusiv diferite materiale de construcție în anul 2006 (ciment, parchet, plasă, vopsea lavabilă, glet saten.

Martorii Șuruparu L., Șuruparu C., P. P., G. F., B. D. au declarat că în timpul căsătoriei foștii soți au demolat diferite magazii din lemn pe care au turnat o fundație edificând un beci, deasupra o baie, bucătărie, casa scării, lipite de construcția existentă pe teren, la parterul căreia au turnat șapă, au montat parchet, gresie pe hol, bucătărie baie, au edificat etajul din BCA-uri, au montat întreaga tâmplărie la construcție din lemn stratificat lucrat la firma nașilor celor doi soți, au tencuit pereții pe care i-au gletuit, vopsit cu lavabil, au refăcut instalația electrică, termică, au montat calorifere noi, la exterior polistiren plasă, au zugrăvit, au montat tablă pe casă, jgheaburi, folosindu-se astereală, căpriori, executându-se lucrări de gletuire în interior la parter și etaj, au montat centrală pe lemne, lucrări care au transformat casa veche într-o casă nouă la care au participat efectiv martorii sus menționați alături de reclamant, fratele acestuia și tatăl său P. N., reclamantul fiind cel care le-a achitat c/valoarea muncii prestate.

Totodată, martorii D. A., P. A., au arătat că inițial intervenienții V. au avut o construcție cu 13 camere la care, după căsătoria celor doi tineri, au fost executate lucrări de renovare și extindere la care au participat toți, inclusiv tatăl reclamantului, părinții pârâtei care i-a ajutau cu bani, prestând activitate în gospodărie, lucrări în urma cărora veranda a fost transformată în casa scării, dormitorul de la parter în bucătărie deasupra căreia s-au executat un alt dormitor, un hol, o terasă, baie neterminată, demolându-se o magazie în locul căreia a fost executată o altă magazie, intervenienții fiind cei care au montat centrala de gaze, alături de centrala pe lemne a foștilor soți, aceștia ocupându-se cu creșterea animalelor, valoarea manoperei pentru montarea instalației centrale de gaze a intervenienților fiind achitată de către aceștia din urmă.

De asemenea, martorul P. M. O. a precizat că în timpul căsătoriei celor doi soți s-au executat lucrări de îmbunătățire la imobilul în litigiu constând în demolarea unor pereți, edificarea altora, montarea unor ferestre termopan, executarea unor lucrări de zugrăvire, inclusiv la exterior, montarea polistirenului la exterior, turnarea plăcii de beton între etaje, intervenienții crescând animale și păsări în gospodărie, lucrări la care a participat exclusiv reclamantul.

În cuprinsul adeverințelor nr._/24.05.2011, nr.1/01.03.2011, s-a menționat că reclamantul în calitate de agent șef adjunct de poliție a încasat în perioada septembrie 1999 - ianuarie 2008 sume de bani reprezentând salariul și norma de hrană variind între 1.394.008 ROL plus 69.720 ROL și 1318 lei plus 493 lei, însă în perioada martie - aprilie 2004, reclamantul a executat în atelierul de tâmplărie aparținând . tâmplăria exterioară din lemn stratificat cu geam termopan, tâmplăria interioară din lemn masiv, inclusiv cea aparținând scărilor interioare cu trepte din lemn masiv, operații constând în prelucrare, îmbinare și finisare, executate personal de reclamant împreună cu tatăl său, tâmplărie montată la imobilul în litigiu.

Conform raportului de expertiză tehnică construcții ing. P. M., valoarea de circulație a construcției în litigiu este de 169.407 lei, anexa având o valoare de 5.016 lei, manopera încorporată în construcția în litigiu fiind de 72.603 lei, iar valoarea de ½ din valoarea construcțiilor este de 87.212 lei.

Din raportul de expertiză tehnică construcții, inclusiv completare, reiese că valoarea totală a locuinței în litigiu este de 203.924 lei, anexa având o valoare de 1505 lei, valoarea reținută în favoarea interveniențillor V. reprezentând c/ valoare materiale, manoperă, centrală Vaillant, fiind de 12.766 lei, respectiv 17.006 lei, iar valoarea reținută în favoarea intervenientului P. N. fiind de 4323 lei, în timp ce în baza raportului de expertiză contabilă expert V. I. Severus s-a constatat că pârâta a fost cea care a achitat integral creditul de la BCR - Agenția B., reclamantul fiind cel care a achitat integral creditul de la BRD - Agenția B., mai ales că pârâta are de achitat creditul la BCR - Agenția B. de 34.724,08 lei, având la data despărțirii în fapt, de achitat și un credit de card la CEC de 735,782 lei și o descoperire de card la 14.04.2012 de 861,63 lei.

În temeiul raportului de expertiză tehnică merceologică expert C. M., inclusiv completare, valoarea totală a bunurilor mobile comune în litigiu este de 17.839. lei, neexistând în domiciliul pârâtei abrihtul cu motor electric și suport, menționându-se că o parte din bunurile menționate în acțiune ar fi fost recunoscute de către părți ca fiind ale părinților reclamantului și ale părinților pârâtei și că bunurile aparținând reclamantului au o valoare totală de 1830 lei, bunuri din care fac parte legitimațiile tip MI, IPA, luate de către reclamant.

În conformitate cu raportul de expertiză tehnică auto S. N., valoarea totală a autoturismului VW Golf cu nr. de înmatriculare_ este de 5630 lei, lipsa de folosință a acestuia fiind de 13.003 lei, în timp ce valoarea totală a bunurilor mobile în litigiu reținute la masa de partaj este de 12.472 lei, valoare care nu include bunurile mobile aparținând părinților reclamantului.

În cuprinsul raportului de expertiză contabilă, expert V. I. Severus s-a menționat că în urma analizării tuturor creditelor contractate de către cei doi soți în timpul căsătoriei, inclusiv completare, refacere, au fost întocmite două variante de lotizare, ținându-se seama de opțiunile părților, variante în temeiul cărora s-au atribuit pe rând părți din bunurile mobile și imobile în litigiu, în funcție de drepturile valorice ale acestora, de posesia bunurilor, de creditul nerestituit în timpul căsătoriei.

Disp. art. 356 cod civil modificat stipulează că în cazul în care regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia, iar în scopul lichidării comunității, se determină mai întîi cota parte ce revine fiecărui soț pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, însă până la proba contrară se prezumă că soții au avut o contribuție egală, conform disp. art 357 cod civil modificat, mai ales că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor în temeiul disp. art.364 alin 2 cod civil modificat.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, inclusiv răspunsurile la interogatoriu, părțile s-au căsătorit în anul 1999, despărțindu-se în fapt în luna ianuarie - februarie 2008, iar la un moment dat intervenienții apelanți au înstrăinat pârâtei dreptul indiviz de 1/3 din imobilul situat în B., .. 14, având un teren de 1570 mp și o construcție C1, în schimbul sumei de 15.000.000 ROL și a unei obligații de întreținere în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.1355/ 13.10.2003, contract desființat la cererea intervenienților în urma admiterii acțiunii de rezoluțiune a acestuia prin sentința civilă nr.1728/27.05.2008, formulată numai față de pârâtă, ocazie cu care s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de cei doi creditori, însă în timpul căsătoriei foștii soți au contractat diferite împrumuturi din care la data despărțirii în fapt, fuseseră achitate creditele luate de către reclamant în timpul căsătoriei, rămânând de achitat doar creditul contractat de către pârâtă în valoare de 34.724,08 lei, aspect confirmat de raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pe de altă parte, potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale părților, fotografiilor existente la dosar, actelor, declarațiilor tuturor martorilor, în timpul căsătoriei celor doi soți, aceștia au demarat efectuarea unor lucrări de renovare, îmbunătățire la construcția aparținând apelanților intervenienți, constând în demolarea unor magazii, reconstruirea unor anexe, respectiv beci, baie, bucătărie, casa scării, refacerea pereților de la toate camerele de la parter și etaj, inclusiv a etajului din BCA-uri, prin încorporarea unor materiale noi de construcție, montarea întregii scânduri, inclusiv la acoperiș, a tablei, a tâmplăriei din lemn stratificat, geam termopan la casa scării, a ușilor din lemn masiv în interior, refacerea tuturor instalațiilor, izolarea casei, lucrări la care au participat efectiv reclamantul, rudele acestuia, inclusiv P. N., fiind cel care a achitat c/ valoarea manoperei, în timp ce părinții pârâtei la un moment dat ar fi înstrăinat diferite animale din gospodărie în anii 2003-2005, achiziționând tablă, scândură, ocupându-se de-a lungul timpului cu creșterea animalelor, fiind cei care în perioada 2007-2008 ar fi achiziționat materiale de construcție, o centrală termică, executând lucrări de izolație cu polistiren la exterior după despărțirea în fapt a soților, montând centrală Vaillant.

Ca atare, atât timp cât în timpul căsătoriei, cei doi foști soți au executat lucrări de renovare, modernizare, îmbunătățire la construcția în litigiu aparținând apelanților intervenienți, constând în demolarea unor anexe, reconstruirea pereților de la parter, refacerea acestora cu BCA-uri, a camerelor de la etaj, montarea parchetului, gresiei, tâmplăriei termopan, executarea unei scări interioare, turnarea șapei, montarea scândurii, tablei, edificarea terasei, a beciului, băii, executarea lucrărilor de izolație la exterior cu polistiren plasă, inclusiv echipamentul la instalația electrică, termică, mansardarea construcției, înseamnă că în realitate toate aceste lucrări au fost efectuate de către foștii soți în timpul căsătoriei, reprezentând bunuri comune, având drept efect modificarea vechii construcții, creșterea valorii acesteia, impunându-se recunoașterea în favoarea celor doi soți a unui drept de codevălmășie asupra acestor lucrări executate pe terenul aparținând apelantului intervenient.

De altfel, analizându-se toate actele și declarațiile martorilor existente la dosar, reiese cu certitudine că reclamantul a obținut venituri în calitate de salariat, în timpul căsătoriei, a participat efectiv la executarea lucrărilor, ajutat de fratele și tatăl său, care la rândul lor au participat personal, prestând activitate în acest sens, fiind cel care a executat împreună cu tatăl său într-un atelier întreaga tâmplărie din interiorul și exteriorul casei, inclusiv cu geam termopan, a ușilor din lemn masiv, a scărilor interioare, foștii soți fiind cei care au plătit efectiv muncitorii, iar pârâta a obținut în timpul căsătoriei venituri mai mici față de reclamant, fiind cadru didactic în perioada 2000-2008, ceea ce înseamnă că în realitate contribuția foștilor soți la achiziționarea bunurilor comune, inclusiv la executarea lucrărilor respective a fost total diferită, reclamantul participând activ și implicându-se într-o măsură mult mai mare la executarea lucrărilor respective și la finalizarea acestora față de pârâtă.

În realitate, la stabilirea contribuției foștilor soți la achiziționarea bunurilor mobile și imobile în litigiu, se ține seama de cuantumul veniturilor obținute în timpul căsătoriei de către aceștia, de munca prestată de fiecare în gospodărie, de aportul adus de fiecare la cheltuielile necesare întreținerii, menajului, de plata c./valorii creditelor contractate în timpul căsătoriei.

De fapt, în speță toate probele administrate în cauză (acte, răspunsuri la interogatoriu, declarații de martori), demonstrează prin însăși natura lor contribuția total diferită a celor doi soți la achiziționarea, dobândirea tuturor bunurilor comune, deoarece este cert că reclamantul nu numai că a obținut venituri mult mai mari decât pârâta, dar a achitat în integralitate creditele contractate în timpul căsătoriei, a participat efectiv, prestând activitate în natură, alocând sume de bani la executarea lucrărilor de construcție (materiale și manoperă) la imobilul în litigiu, în timp ce pârâta a obținut venituri mult mai mici, nu a achitat toate creditele contractate, având în prezent restanțe, ceea ce înseamnă că reclamantul a avut o contribuție mult mai mare la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei față de pârâtă, respectiv 70%, restul de 30% constituind contribuția pârâtei.

Mai mult chiar, analizându-se toate probele administrate în cauză, inclusiv acte, declarațiile de martori, instanța a constatat că nu rezultă că apelanții intervenienți au participat efectiv cu sume de bani, materiale de construcție, muncă la executarea lucrărilor de construcție efectuate la imobilul în litigiu de către cei doi soți în timpul căsătoriei, întrucât niciunul dintre martorii propuși de către intervenienți nu au furnizat informații privind modul în care apelanții ar fi participat efectiv la efectuarea lucrărilor, la plata c/valorii muncii prestate de către terțe persoane, angajate în acest sens, iar pe de altă parte chitanțele existente la dosar vizează obținerea unor sume de bani sporadic de către intervenienți, în urma vânzării unor animale, achiziționarea sporadică a unor materiale de construcție în 2005, 2007, 2008, în special după despărțirea în fapt a soților, când lucrările erau finalizate, nefiind dovezi concludente privind contribuția efectivă a celor doi intervenienți în nume propriu, în cotă egală de ½ la executarea lucrărilor respective.

Tribunalul a reținut că, în realitate, apelanții intervenienți nu au făcut dovada că au participat efectiv la executarea lucrărilor de construcție în timpul căsătoriei celor doi soți, fie în natură, fie cu diferite sume de bani, inclusiv achiziționarea unor materiale de construcție în mod periodic, ceea ce înseamnă că aceștia se află în imposibilitate legală să pretindă un drept de coproprietate de ½ cu privire la lucrările respective, lucrări realizate în exclusivitate de către reclamant în timpul căsătoriei cu pârâta, iar inexistența unor facturi, chitanțe privind achiziționarea de către reclamant a materialelor de construcție, nu atestă pur și simplu contribuția de ½ a celor doi apelanți intervenienți la executarea lucrărilor ci, dimpotrivă, o asemenea împrejurare se analizează în strânsă legătură cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu declarațiile tuturor martorilor, inclusiv ai celor propuși de către reclamant, care au descris efectiv modalitatea de derulare a lucrărilor, în ce au constat efectiv, persoanele care au participat efectiv, modalitatea de realizare a acestora, de participare a tuturor părților implicate în cauză.

Pentru ca apelanții intervenineți să pretindă un drept de coproprietate de ½ asupra lucrărilor respective era necesar ca aceștia să facă dovada, la rândul lor, privind achiziționarea materialelor de construcției, plata manoperei pe întreaga perioadă în care a avut loc executarea lucrărilor și nicidecum sporadic, mai ales că pârâta nu a avut venituri care să-i permită să execute asemenea lucrări și deci se impunea ca în cazul în care cei doi apelanți ar fi participat la efectuarea lucrărilor în contul fiicei lor să achiziționeze permanent eventual materiale de construcție, să plătească muncitorii, ceea ce însă nu există, astfel încât în realitatea aceștia nu au participat la efectuarea lucrărilor nici în contul pârâtei și nici ca o contribuție personală a acestora.

Faptul că în baza sentinței civile nr.1728/2008 s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.1355/2003 încheiat de către apelanții intervenienți în favoarea pârâtei cu privire la dreptul indiviz de 1/3 din imobilul în litigiu, în urma neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de întreținere, iar în cuprinsul documentelor anexate autorizației de construcție din anul 1975, s-a specificat că locuința în litigiu a fost executată din fundație de beton cu pereți din cărămidă acoperită cu tablă, nu înseamnă în mod automat că foștii soți nu au executat lucrări la imobilul în litigiu, inclusiv refacerea pereților de la parter, etaj, deoarece în realitate desființarea contractului sus menționat nu înlătură dreptul foștilor soți de a dobândi în timpul căsătoriei diferite bunuri, de a executa lucrări la construcția aparținând intervenienților, mai ales că toate planșele fotografice existente la dosar coroborate cu fotografiile efectuate anterior anului 1999, atestă că partea de la etaj a construcției era clar executată din lemn, pereții fiind realizați din cărămidă numai la parter, fiind de notorietate că de-a lungul timpului orice construcție implică prin natura sa executarea unor lucrări de renovare, reparație, reconstruire, ținându-se seama de noutatea intervenită în domeniul materialelor de construcție, fiind cert că locuința în litigiu a fost modernizată substanțial la parter și etaj, având un aspect total diferit de cel existent în 1986, 1992.

În fapt, analizându-se toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv raportul de expertiză contabilă, refacere completare, instanța a apreciat că reiese cu certitudine că valoarea totală a bunurilor mobile și imobile în litigiu este de 221.461 lei, ocazie cu care au fost întocmite două variante de lotizare în temeiul cărora au fost repartizare în natură pe cât posibil bunurile mobile și imobile în litigiu, astfel încât analizându-se cele două variante de lotizare s-a constatat că varianta nr.1 permite o repartizare echitabilă în natură a bunurilor, ținându-se seama de posesia acestora, de lucrările de construcție executate de către foștii soți pe terenul aparținând intervenienților, de imposibilitatea împărțirii lucrărilor respective, de modalitatea în care au fost achitate creditele în timpul căsătoriei de către foștii soți.

Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte atât acțiunea completată, cererea reconvențională, cât și cererile de intervenție completate și a constatat că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei construcția (materiale și manoperă), reprezentând locuință, amplasată pe terenul aparținând apelanților intervenienți, situat în B., ..14, constând în lucrări de demolare a pereților la parter, până la scheletul de lemn, camerele 1-5, refacere pereți BCA, cu excepția unui singur perete rămas comun cu intervenienții, refacere la toate camerele, inclusiv, tencuit, gletuit, vopsit interior, lucrări de reconstruire a camerelor 1-5, executarea tavanelor, turnat șapă, montat parchet, tâmplărie interioară, edificare camere, terasă, beci, baie cu CT, stâlpi de susținere colțuri, lucrări de refacere pereți la camerelor 6, 7 etaj, integral camerele 1, 2 - 5 etaj, cu finisaje superioare (parchet, gresie, tâmplărie termopane, scară interioară), lucrări de amenajare la construcția descrisă în cadrul expertizei tehnice ing. P. M., cu roșu, integral cu excepția lucrărilor la fațadă, vopsit acoperiș, executate de apelanții intervenienți, lucrări de construire beci CT, inclusiv echipamentul instalație termică, instalație electrică în partea de construcție realizată de soți, de izolație exterioară, inclusiv cu polistiren, plasă, de edificare mansardă, de demolare magazie în locul căreia s-au edificat o terasă, beci, baie, montat faianță gresie, lucrări de construcție anexă cu excepția materialelor de construcție aparținând intervenienților.

Totodată, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a constatat bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei de către ambii soți constând în autoturism VW Golf, obiecte de uz casnic, obiecte în baie, de mobilier în sufragerie, în patru dormitoare, betonieră, diferite decorațiuni de iluminat, covoare, pături, jaluzele TV, perdele, calculator, combină cu CD, aspirator lustră, reținându-se în favoarea o contribuție reclamantului de 70% și pârâtei de 30% la dobândirea bunurilor, c/valoarea lucrărilor de construcție și manoperă efectuate de către intervenienții apelanți constând în montarea unor jgheaburi, burlane, pervaz din tablă, placat polistiren în zona coșului, vopsit pazie, montat schele, demontat, aplicarea ultimului start de tencuială și vopsit la exterior, executat coș de fum din cărămidă presată, diferite obiecte de mobilier, recamier, două fotolii, masă sticlă, toaletă cu oglindă, cadă de baie de colț, aragaz și hotă electrică Beko, precum și contribuția intervenientului P. N. la lucrările de îmbunătățiri constând în executarea mobilierului bucătărie, lambriului pentru închiderea holului, manopera la înlocuirea ferestrelor, astfel încât în mod corect s-a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei I de la expertiza contabilă lotizare refacere, modificată, în condițiile în care aceasta respectă criteriile prev. de disp. art.741 cod civil nemodificat, art.673⁹ cod pr. civilă, asigurând pe cât posibil o repartizare în natură a bunurilor ținându-se seama de mărimea drepturilor valorice, posesia bunurilor.

Referitor la susținerile pârâtei în senul că eronat s-a reținut în favoarea reclamantului o cotă de 70% la dobândirea bunurilor comune, fără să se țină seama că începând cu anul 2000 a realizat venituri, inclusiv în perioada în care au avut loc lucrările de renovare, fiind profesor la diferite școli și că în timpul facultății părinții săi au fost cei care i-au asigurat cele necesare traiului zilnic, inclusiv chiria pentru imobilul închiriat în Târgoviște, perioadă în care reclamantul s-a aflat în întreținerea părinților săi, Tribunalul Prahova a apreciat că nu pot fi avute în vedere deoarece declarația extrajudiciară dată de F. I., F. M. are un caracter extrajudiciar, nefiind relevantă în condițiile în care a fost emisă pro causa în scopul de a justifica anumite cheltuieli pretinse a fi fost efectuate de către intervenienți, iar la stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor comune se ține seama de cuantumul veniturilor realizate, de perioada în care pârâta nu a avut venituri, neexistând nicio dovadă la dosar că părinții acesteia i-ar fi întreținut pe cei doi soți.

Cu privire la împrejurările invocate de către pârâtă în sensul că a fost cea care la rândul său efectua menajul reclamantului la sfârșitul săptămânii, reclamantul obținând venituri mici în calitate de agent de poliție de care dispunea discreționar, beneficiind de hrana din gospodăria părinților săi care creșteau animale, aspecte confirmate de interogatoriul reclamantului, de declarațiile martorilor, de fotografiile existente la dosar, instanța de apel a reținut că nu constituie prin însăși natura lor dovezi certe privind contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, atât timp cât apelanții intervenienți nu au formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtei în scopul de a-i justifica o anumită contribuție la dobândirea bunurilor comune sub forma ajutorului acordat propriului copil, iar probele administrate în cauză atestă că părinții pârâtei s-au ocupat de creșterea păsărilor, animalelor în gospodărie, sporadic pentru consumul propriu al familiei, în condițiile în care apelanta intervenientă este casnică, fiind cea care s-a ocupat de gospodăria care îi aparține în exclusivitate.

Tribunalul a apreciat că nu au relevanță în cauză afirmațiile pârâtei în sensul că eronat s-a ținut seama la stabilirea contribuției reclamantului de adeverințele de venituri ale acestuia, inclusiv nr. 154-157/2008, fără să existe nicio dovadă că sumele de bani încasate de rudele reclamantului au intrat în patrimoniul soților, fiind modice încasate în perioada în care se achiziționează lemne pentru iarnă, nefiind destinate edificării construcției în litigiu și că adeverința emisă de familia C. privind efectuarea tâmplăriei de către reclamant, nu atestă plata acesteia, fiind ajutați de firma acestora, în calitate de nași, deoarece era normal și firesc să se țină seama de toate probele administrate în cauză, de cuantumul veniturilor obținute de ambii soți, în ce măsură familia fiecăruia a acordat ajutor celor doi soți, în natură sau în bani, neexistând nicio dovadă că împrumuturile contractate de rudele reclamantului ar fi fost folosite la achiziționarea unor lemne de foc, iar în condițiile în care reclamantul a fost cel care a executat efectiv toate activitățile pentru realizarea tâmplăriei la întreaga casă, la interior, exterior, indiferent de achitarea sau neachitarea unor sume de bani firmei care deținea atelierul, se impunea ca întreaga muncă prestată de către reclamant să fie luată în considerare la stabilirea contribuției celor doi soți la dobândirea bunurilor comune.

Instanța a constatat că sunt nejustificate apărările pârâtei conform cărora toate utilitățile la imobilul în litigiu au fost achitate de părinții săi până la data despărțirii în fapt a soților, neexistând contracte separate, demonstrând contribuția sa la dobândirea bunurilor comune, în mod egal cu reclamantul și că în timpul căsătoriei reclamantul a absolvit Facultatea de D., achitând sume de bani în acest sens, întrucât apelanții intervenienți aveau obligația să achite c/valoarea tuturor utilităților, în calitate de proprietari ai întregului imobil în litigiu, având obligația, la rândul lor, să formuleze anumite pretenții față de cei doi soți, în cazul în care considerau că aceștia nu participă efectiv la achitarea propriilor utilități, indiferent de existența sau inexistența unor contracte separate, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că reclamantul ar fi absolvit cursurile Facultății de D., ar fi alocat în timpul căsătoriei diferite sume de bani în acest scop, sume care ar fi avut ca efect diminuarea veniturilor reclamantului la dobândirea bunurilor comune.

Referitor la motivele invocate de către pârâtă în sensul că eronat nu s-a ținut seama de toate documentele, facturile, chitanțele privind achiziționarea de către intervenienții V. a materialelor de construcție în perioada 2003-2007, constând în lemnărie, tablă, scândură, manoperă achitată față de terțe persoane, soții fiind ajutați de părinții săi, tatăl fiind salariat, mama sa asigurând supravegherea muncitorilor, participând la edificarea construcției, la efectuarea hranei și că nu există nicio dovadă la dosar care să ateste achiziționarea de către reclamant a materialelor de construcție în perioada 1999 - 2003, Tribunalul Prahova a apreciat că sunt neîntemeiate deoarece s-a ținut seama de toate actele existente la dosar, acte care atestă achiziționarea, în special, în perioada 2007-2008 de către intervenienți a materialelor de construcție, fapt ce a determinat reținerea în favoarea acestora a anumitor lucrări descrise în încheierea interlocutorie, iar achiziționarea sporadica a unor materiale de construcție în 2003, 2005, nu conferă în favoarea pârâtei o contribuție mai mare de 30 % la dobândirea bunurilor, în condițiile în care înșiși intervenienții au emis pretenții în interes propriu cu privire la realizarea în procent de ½ a tuturor lucrărilor de construcție, fiind imposibil ca achiziționarea sporadică a acestor materiale să profite atât pârâtei, cât și intervenienților, mai ales că la stabilirea și reținerea în favoarea intervenienților a unor lucrări de construcție realizate în perioada conviețuirii soților s-a ținut seama de achiziționarea materialelor respective în anii 2003, 2005.

Cu privire la criticile pârâtei potrivit cărora eronat s-a ținut seama de interogatoriu, declarațiile martorilor reclamantului care nu au cunoscut persoana care a suportat valoarea materialelor, nefiind incluse eronat la partaj bunurile mobile constând în abricht, betonieră dobândite în timpul căsătoriei, mașini electrice, bunuri însușite de către reclamant, impunându-se atribuirea în lotul acestuia a bunurilor mobile și că în mod greșit i-au fost atribuite în lot toate bunurile mobile comune, fiind obligată la plata unei sulte fără să existe dovada solicitării de către reclamant a unei părți din bunuri, a refuzului de a le restitui, Tribunalul a reținut că sunt nefondate, întrucât în mod corect s-a ținut seama de răspunsurile la interogatoriu, declarațiile tuturor martorilor, inclusiv ale reclamantului care au descris situații de fapt percepute personal, participând efectiv la executarea lucrărilor, iar în realitate au fost incluse la masa de partaj bunurile sus menționate indiferent în posesia cărui soț se află aceste bunuri, fiind normal și firesc ca la atribuirea bunurilor mobile în loturile soților să se țină seama de toate bunurile existente în posesia pârâtei, bunuri care la un moment dat au fost afectate strict folosinței construcției în litigiu, nefiind necesar ca reclamantul să formuleze o cerere privind . bunuri.

În legătură cu aspectele invocate de către pârâtă în sensul privind starea corespunzătoare a bunurilor mobile în litigiu, utilitatea acestora în gospodăria reclamantului, imposibilitatea atribuirii în exclusivitate a acestora unuia dintre soți, fără să se țină seama de caracterul de bun comun al acestora și că eronat au fost calculate cu titlu de sultă sumele de bani fără să se țină seama de creanțele existente în favoarea celor doi soți, de valoarea masei partajabile, de contribuția reclamantului la dobândirea bunurilor, instanța de apel a reținut că nu au niciun temei legal deoarece, indiferent de gradul de uzură al bunurilor, în condițiile în care acestea se ală în posesia pârâtei, în imobilul în litigiu, fiind destinate exclusiv folosinței acesteia, se impunea atribuirea bunurilor mobile în lotul pârâtei, iar la stabilirea cuantumului sultei datorată reclamantului s-a ținut cont de toate drepturile părților, de obligațiile de plată reciproce existente între foștii soți, aspect confirmat de raportul de expertiză refacere completare care a stabilit cert valoarea sultei existentă în sarcina pârâtei de 122.087,88 lei.

Tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate pretențiile pârâtei conform cărora s-ar impune scăderea sumei pe care ar trebui să o suporte reclamantul din pasivul partajabil de 18.757,28 lei din suma de 122.087,88 lei, având de achitat o sultă de 103.330,08, fiind obligată eronat la restituirea legitimațiilor MAI, IPA către reclamant, atât timp cât acesta a recunoscut în baza declarației olografe din 21.02.2008 că și-a însușit toate documentele personale, neexistând în posesia sa legitimațiile sus menționate, în condițiile în care, analizându-se raportul de expertiză contabilă s-a constatat că la stabilirea sumei de 122.087,88 lei cu titlu de sultă, în sarcina pârâtei s-a ținut cont de toate drepturile, obligațiile foștilor soți, de creditele neachitate în timpul căsătoriei, neexistând nicio justificare privind scăderea unei alte sume de bani din sulta sus menționată, iar în realitate însăși pârâta a recunoscut la interogatoriu că deține legitimațiile aparținând reclamantului, neexistând nicio dovadă la dosar că reclamantul la momentul plecării din imobil ar fi luat și aceste documente, declarația sus menționată demonstrând pur și simplu ridicarea unor bunuri mobile de către reclamant constând în haine, documente personale, o veioză cu senzori, o cameră foto.

Cu privire la susținerile apelanților intervenienți în sensul că eronat nu s-a ținut seama de sentința civilă nr.1728/27.05.2008, privind rezoluțiunea contractului, sentință irevocabilă, reclamantul nefiind parte în contract datorită caracterului intuitu personae al actului, fiind respinsă ulterior acțiunea privind rezoluțiunea contractului față de reclamant ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în baza sentinței civile nr.1631/28.04.2009, tribunalul a apreciat că nu pot fi avute în vedere întrucât era imposibil să se țină seama în exclusivitate de cele două hotărâri judecătorești în condițiile în care rezoluțiunea contractului încheiat cu pârâta, în timpul căsătoriei acesteia cu reclamantul, a avut loc după despărțirea în fapt a soților, demonstrând încercările celor trei apelanți de a înlătura orice drept al reclamantului cu privire la construcția în litigiu, rezoluțiune care a avut la bază refuzul pârâtei de a-i îngriji pe cei doi creditori, fiind o dovadă certă că pârâta pe parcursul conviețuirii cu reclamantul nu a avut nicio contribuție la efectuarea menajului în gospodărie.

În legătură cu afirmațiile apelanților conform cărora eronat nu s-a ținut seama de hotărârile judecătorești care atestă dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor, incluzându-se la partaj construcția C1 - anexele, constatându-se calitatea soților de constructori de bună credință, deși are o asemenea calitate persoana care, necunoscând că terenul aparține altcuiva, edifică construcții pe teren, tribunalul a apreciat că nu au relevanță în cauză deoarece, cele două hotărâri judecătorești atestă dreptul de proprietate al celor doi intervenienți numai cu privire la construcția veche descrisă în cadrul contractului de vânzare-cumpărare nr.1355/2003 și nicidecum și asupra construcției în litigiu, iar în speță potrivit doctrinei și jurisprudenței au calitatea de constructori de bună credință copiii care edifică pe terenul părinților lor diferite construcții sau execută anumite lucrări de anvergură, situație aplicabilă și celor doi foști soți care au executat lucrări de construcție pe terenul aparținând intervenientului.

Totodată, tribunalul a apreciat că apărările apelanților în sensul că eronat nu s-a ținut seama de disp. art. 494 c.civ. conform cărora proprietarul unui teren devine obligatoriu proprietar al construcției fără să solicite demolarea acesteia, în schimbul unei despăgubiri, fiind imposibilă constatarea dreptului de proprietate rezolubilă în devălmășie al soților asupra construcției, a unui drept de superficie atât timp cât nu a existat o convenție în acest sens și că foștii soți au un drept de creanță privind lucrările de îmbunătățire, modernizare, reparație asupra imobilului în litigiu, sunt nejustificate întrucât, dispozițiile sus menționate nu devin aplicabile de plano, ci în raport de situațiile de fapt deduse judecății, de raporturile dintre foștii și intervenienți, fiind echitabil să se recunoască în favoarea foștilor soți un drept de codevălmășie asupra lucrărilor de construcție realizate în timpul căsătorie, drept care nu este înlăturat de dreptul de proprietate al intervenientului asupra terenului, indiferent de existența sau inexistența unei convenții scrise cu privire la un drept de superficie, iar intervenienții nu au niciun drept să cenzureze dreptul de codevălmășie al soților asupra lucrărilor de construcție, mai ales că reclamantul nu a pretins atribuirea în natură a unor părți din construcția în litigiu pentru a se pune în discuție existența sau inexistența în favoarea acestuia a unui eventual drept de superficie.

De asemenea, instanța de apel a constatat că motivele invocate de către apelanții intervenienți privind nedemolarea construcțiilor, cu excepția unei magazii, edificarea în locul acesteia a unui beci, băi, camere a centralelor, efectuarea unor lucrări de reparații, îmbunătățiri, edificarea unor camere la etaj- 2, a casei scării,a unei băi neterminate la care au contribuit în cote egale toate părțile și că eronat s-a ținut seama de planșele fotografice, declarațiile martorilor reclamantului privind edificarea casei în 1975 din lemn, paiantă, fără să se recurgă la metode științifice de identificare a materialelor existente în corpul clădirii (cărămidă, bolțari, BCA), sunt neîntemeiate deoarece toate fotografiile existente la dosar, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei, declarațiile tuturor martorilor demonstrează cu certitudine demolarea unor încăperi, edificarea unor pereți din BCA pe vechea structură a casei, executarea unor lucrări de anvergură care au avut ca efect modificarea aspectului în interior, exterior al întregii construcții, nefiind pur și simplu lucrări de reparații, iar în speță era obligatoriu să se țină cont, deopotrivă, de toate declarațiile martorilor, de planșele fotografice existente la dosar, de edificarea mansardei vechi din lemn, aspect confirmat de fotografiile care atestă structura casei anterior anului 1999, inclusiv a mansardei.

Referitor la criticile apelanților potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de autorizația nr.30/1975, certificatul de aliniere nr.2085/1975, memoriul din 1975, facturile, chitanțele conform cărora casa a fost edificată din beton, cărămidă, învelită cu tablă, mențiunea înserată în contractul de vânzare-cumpărare din 13.10.2003, privind edificarea construcției din lemn, vizând reducerea taxelor notariale și că eronat nu au fost respectate disp. art.1, 3, 6¹ din Legea nr.50/1991 privind existența unor autorizații de demolare, de construcție, lucrările efectuate la imobil neimplicând existența acestor acte, Tribunalul Prahova a apreciat că sunt nefondate întrucât actele sus menționate demonstrează edificarea doar a etajului din cărămidă și beton, mansarda intitulată etaj fiind edificată în 1975 din lemn, aspect confirmat de fotografiile existente la dosar, iar apelanții nu-și pot invoca propria culpă privind inexistența unor autorizații în temeiul dispozițiilor legale sus menționate, constând în neefectuarea demersurilor necesare pentru a le obține începând cu anul 1999 în calitate de proprietari ai terenului, caz în care este imposibil să se prevaleze de propria lor culpă pentru a invoca inexistența lucrărilor de îmbunătățire efectuate la construcția în litigiu, lucrări de anvergură care implicau obținerea unor autorizații la cererea celor doi intervenienți.

Inexistența unor autorizații de demolare, de construcție, declarațiile martorilor Suruparu C., Suruparu L., G. F., împrejurările de fapt relatate de acești martori, inclusiv cu privire la executarea unor lucrări în perioada 2004-2007, demolarea unor magazii, existența unor chitanțe fiscale, facturi, înscrisuri sub semnătură privată, declarațiile martorilor pârâtei, ale intervenienților, plata utilităților de către apelanți, obținerea unor venituri de către intervenient, munca prestată în gospodărie de către intervenientă, nu atestă prin însăși natura lor contribuția efectivă a celor doi apelanți - intervenienți la suportarea cheltuielilor celor doi soți, la executarea lucrărilor respective, deoarece analizându-se toate declarațiile martorilor, actele existente la dosar reiese cu certitudine că în realitate au fost demolate anumite magazii în locul cărora au fost executate diferite încăperi, reconstruiți pereții de la parter, de la etaj prin încorporarea unor materiale noi de construcție.

De fapt, intervenienții au achiziționat materiale de construcție în special în anii 2007, 2008 pe care le-au folosit la lucrările de îmbunătățire executate după despărțirea în fapt a soților, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că cei doi intervenienți au prestat activitate în gospodărie, au alocat diferite sume de bani pentru întreținerea soților, caz în care este imposibil să se rețină o contribuție a acestora fie în favoarea pârâtei la dobândirea bunurilor comune, fie în interesul lor propriu la executarea lucrărilor de construcție.

În legătură cu aspectele invocate de către intervenienți conform cărora s-ar impune excluderea de la masa de partaj a bunurilor mobile proprietatea lor constând în toaletă cu oglindă, cuier haine, combină frigorifică Artic, aragaz cu patru ochiuri Beko, hotă Beko, materiale mobilier bucătărie, cadă baie colț, TV, covor persan, șifonier cu două uși (3 buc), recamier cu față verde, vitrină, masă cu două fotolii, canapea bej cu bibliotecă deasupra patului TV sport Artic, masă sticlă, instanța a apreciat că nu au niciun temei legal întrucât nu există nicio dovadă la dosar că ar fi fost incluse la masa de partaj bunurile mobile aparținând celor doi intervenienți, ci, dimpotrivă, s-a constatat că o . bunuri menționate mai sus constituie proprietatea intervenienților, iar pe de altă parte nu există nicio dovadă la dosar că o parte din bunurile sus menționate ar fi proprietatea celor doi intervenienți, fiind reținute la masa de partaj bunurile comune ale foștilor soți potrivit recunoașterilor părților la interogatoriu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât intervenienții V. I. și V. M. V., cât și de pârâta T.-V. I.-M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții V. I. și V. V. au solicitat în principal, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casata, fiind necesara administrarea de probe noi;

In subsidiar, modificarea deciziei atacate, cu consecința desființării Sentinței civile nr. 1511/2013 pronunțata de Judecătoria Campina și a încheierii interlocutorii pronunțata în ședința publica din 13.02.2012, iar pe fondul pricinii: admiterea în parte a cererii principale; admiterea cererii de intervenție; obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecata.

În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că hotărârea pronunțata în apel a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii - motivul de recurs prevăzut de art 304 pct.9 Cod procedura civila vechi.

Astfel, au invocat nelegalitatea deciziei atacate în ceea ce privește includerea în masa partajabila a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție C1 și anexă.

Au arătat că așa cum au dovedit cu actele depuse la dosar, intre V. I. și V. V. și foștii soti, s-a încheiat Contractul de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1355/2003 al BNP F. V. C. Cozia având ca obiect cota indiviza de 1/3 din terenul în suprafața de 1570 mp, situat în B., ..14, jud. Prahova și camerele 1,2,3,4,5 din locuința situata pe acest teren, contract cu clauza de întreținere, parata având obligația de întreținere, totodată pastrandu-le și dreptul de uzufruct viager.

Deoarece parata nu si-a respectat obligațiile asumate prin contract, au procedat la rezilierea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de Întreținere, astfel ca, prin Sentința civila nr. 1728/27.05.2008 pronunțata de Judecătoria Campina în dosarul nr._ instanța le-a admis acțiunea și a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere cu consecința repunerii părtilor în situația anterioara.

Sentința a fost pronunțata inainte de încetarea devălmășiei matrimoniale a foștilor soti (divorțul pârtilor s-a pronunțat prin Sentința civila 3073 pronunțata de Judecătoria Campina la data de 20.10.2008 în dosarul civil nr._ ).

Apelul formulat de P. V. Vicentiu a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia nr. 613/2008 a Tibunalului Prahova, retinandu-se ca acesta nu a avut calitatea de parte nici în contractul de vanzare-cumparare a cărei rezolutiune s-a solicitat și nici în cauza dedusa judecații în acel dosar, hotărârea a rămas definitiva și irevocabila.

In mod corect, atat instanța de fond cat mai ales instanța de apel, au reținut caracterul intuitu personae al contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere încheiat intre V. I. și V. V. și fiica acestora.

Ulterior, au promovat o noua acțiune ce a făcut obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Campina prin care au solicitat rezolutiunea actului autentic și în contradictoriu cu P. V. Vicentiu. Cauza a fost soluționata prin Sentința civila nr. 1631/28.04.2009 prin respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, sentință rămasa definitiva și irevocabila prin neatacarea sa.

In aceeași cauza a fost respinsa ca inadmisibila cererea reconventionala formulata de paratul P. V. Vicentiu în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului compus din subsol, parter, etaj, mansarda, edificat împreuna cu soția sa în timpul căsătoriei dupa încheierea actului autentic prin care au dobândit imobilul cu clauza de întreținere, sentința fiind irevocabila prin ne recurare (filele 95-97). Prin urmare, având în vedere cele 2 sentințe judecătorești definitive și irevocabile, este evident ca în cauza a operat rezilierea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere atat fata de intimata parata T. V. I.-M. cat și fata de intimatul reclamant P. V. Vicentiu. De altfel, au depus la dosarul de fond Extrasul de Carte Funciara eliberat la 13.07.2010* din care rezulta ca în Cartea Funciara cu nr.1930/1 a localității B., imobilul având număr cadastral 2498, 2498/C1 este în prezent proprietatea lui V. I. și V. V..

Față de această împrejurare, au solicitat a se constata că printr-o eroare judiciara grava, atat instanța de fond Judecătoria Campina, cat și Tribunalul Prahova, prin decizia atacata, deși a reținut ca în prezent întervenientii V. I. și V. V., sunt proprietari asupra întregii suprafețe de teren, drept dovedit cu hotărâri judecătorești irevocabile, a reținut în mod total greșit la masa partajabila, ca bun comun supus împărțelii, dreptul de proprietate rezolubila în devălmășie asupra construcției CI și a anexelor și au invocat dispo. Art. 494 Cod civil referitor la întinderea obligației de dezdăunare, precizând că, daca instanța de fond a considerat, în mod greșit ca foștii soti au edificat o construcție noua pe terenul proprietatea lor, iar daca instanța de apel a menținut o asemenea soluție greșita, prin încălcarea normei imperative din art. 494 Cod civil

Consideră că soluția nu putea fi în nici un caz cea pronunțata de instanța, în sensul de a constata dreptul de proprietate rezolubila în devălmășie al soților asupra construcției, un asemenea artificiu juridic fiind inadmisibil, fata de dispozițiile art. 494 Vechiul Cod civil* potrivit cărora proprietarul terenului devine și proprietarul construcției.

Au mai arătat că, în speța, nu se putea constata nici un drept de superficie al părților asupra construcției și un drept de folosința asupra terenului, atâta timp cat intre intervenienti și foștii soti nu a existat o convenție de constituire a unui drept de superficie.

În opinia recurenților intervenienți, soluția corecta era aceea de a constata ca intervenientii V. I. si V. V. sunt și proprietari asupra construcției si, facand aplicarea corecta a normelor civile în materia accesiunii sa includă în masa supusa partajului doar un drept de creanța pe care il au foștii soti care are drept obiect valoarea lucrărilor de imbunatatire, modernizare și reparație asupra imobilului situat în B., ..14, jud. Prahova.

Cea mai grava consecința a acestei greșeli judiciare o constituie menținerea prin decizia atacata, în masa partajabila a valorii totale a locuinței în litigiu în cuantum de 203.924 lei, și a anexei în valoare de 1505 lei, asa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica construcții (completat) efectuat la fond (fila 17 par, 4 din decizie).

Se impunea așadar, completarea probatoriilor prin refacerea expertizei în construcții, cu obiectivul principal de a se stabili care este contravaloarea materialelor și a muncii incorporate în imobilul proprietatea lor, sau plusvaloarea adusă locuinței, ca urmare a lucrărilor de îmbunătățire, modernizare și reparație efectuate de foștii soti în perioada 2002-2008 la camerele 1,2,3,4,5 de pe schița de plan și la camerele 6 și 7 de la etaj.

Au mai arătat că, cu nesocotirea dreptului lor la apărare și a dispozițiilor art. 295 pct. (2) Cod procedura civila, instanța de apel a respins completarea probatoriilor, respectiv a cererii lor de a se dispune refacerea expertizei în construcții, care era absolut necesara pentru soluționarea corecta a cauzei, pronunțând astfel o hotărâre nelegala ce solicită a fi casata.

Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegala, cu încălcarea dispozițiilor legislatiei și normelor în materia construcțiilor.

Prin acțiunea sa, asa cum a fost completata în mai multe rânduri, precum și prin răspunsurile date la interogatorii, reclamantul a afirmat constant ca, cele 5 camere de la parterul casei (notate pe schița de plan anexa la contractul de vânzare cu clauza de întreținere reziliat, cu simbolurile 1,2,3,4,5) "nu mai exista, întrucât au fost demolate, în locul acestora am edificat împreuna cu parata un imobil ce se compune din beci, camera centralei parter - 5 camere și hol, etaj - 5 camere și hol mansarda." (fila 19). Totodată, a afirmat și a încercat sa dovedească, prin toate probatoriile propuse și administrate în cauza, ca inițial "locuința cumparata de la intervenienti era o construcție din lemn, iar în prezent imobilul este o construcție cu temelie, pereți din BCA, acoperită cu invelitoare din tabla," (fila 19), precum și ca "lucrarea pe care am realizat-o este o construcție noua atat în ceea ce privește structura, materialele, suprafața, raportata la cele 5 camere din lemn inscrise în contract, care nu mai exista".

Au mai precizat că, prin cererea formulată, au arătat și dovedit ca, la imobilul instraintat cu contractul de vanzare-cumparare rezolutionat, nu s-au demolat construcții cu excepția unei singure magazii aflata în spatele casei, în locul acesteia construindu-se un beci și camera centralelor, precum și o baie, și au susținut și dovedit cu martorii audiați ca s-au adus numai imbunatatiri și modificări acestei parti de casa, precum și ca, lucrările care s-au realizat la partea de casa pe care au vandut-o fiicei lor, au constat numai în reparații și imbunatatiri și construcția noua a 2 camere la etaj, casa scării și o baie mica neterminata, iar la toate aceste lucrări au contribuit în cote egale cu foștii soti.

De asemenea, au arătat că instanța si-a format părerea cu privire la materialele de construcții din care a fost construită locuința în anul 1975 de către ei vizualizând niște planșe fotografice, precum și din declarațiile martorilor propuși de reclamant și a concluzionat ca aceasta a fost din lemn și paianta, fara insa a recurge la metode științifice de identificare a materialelor existente incorporate în corpul clădirii, inca din anul construcției, respectiv cărămida, boltari, BCA.

Din analiza tuturor facturilor și chitanțelor de cumpărare blocuri beton de către recurentul V. I., în anul 1975 (depuse la dosar, la fila 328), rezulta cu evidenta ca, locuința proprietatea recurenților V. I. și V. V. a fost inca de la inceput o construcție de beton și cărămida, și nicidecum una din lemn și paianta. Mențiunea din contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere rezolutionat, incheiat intre parti la 13.10.2003, precum ca, "camerele notate pe schița de plan cu simbolurile 1,2,3,4,5 din locuința identificata în schița de plan la poziția CI sunt construite din lemn" a fost inserata evident, cu sopul de reducere a taxelor notariale.

În continuare, au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor lesislatiei și normelor în materia construcțiilor, respectiv ale Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul precum și cele cuprinse în Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructi, republicata, cu modificările ulterioare, acte normative care stabilesc principiile generale în aceasta materie.

Au invocat dispozițiile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii republicata, cu modificările ulterioare, asa cum fusese modificata și completata în anul 2004, precizând că, în cauza dedusa judecații, este mai mult decât evident ca lucrările efectuate de către parti la imobilul în discuție, nu au necesitat nici autorizație de construcție și nici autorizație de demolare, întrucât ele nu au constat asa cum greșit a reținut instanța prin hotărârea atacata, "in demolarea parțiala a construcției și reconstruirea și consolidarea acesteia pe vechiul amplasament", lucrări pentru care era impusa de lege eliberarea atat a autorizației de demolare cat și a autorizației de construcție.

În opinia recurenților, era absolut obligatoriu, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, fata de afirmația și susținerile reclamantului din acțiunea sa, în sensul ca cele 5 camere de la parter nu mai exista intrucat au fost demolate, și ca lucrarea pe care a realizat-o este o construcție noua atat în ceea ce privește structura, materialele cat și suprafața sa, sa se solicite intimatului reclamant sa depună la dosarul cauzei atat autorizația de demolare cat și autorizația de construcție a "noii case".

Prin lipsa de la dosar a acestor acte de autoritate ale administrației publice locale pe baza cărora se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor, cat și prin lipsa certificatului de urbanism, a fost pronunțata o hotărâre lipsita de temei legal atunci cand s-a constatat ca foștii soti au dobândit un drept de proprietate pentru "construcția ridicata de aceștia pe terenul proprietatea intervenlentllor."

Este indubitabil faptul ca, autoritatea locala ar fi sancționat aspru lipsa autorizației de construcție pentru un eventual imobil nou, fie cu amenda administrativa, fie chiar cu sancțiunea desființării lucrărilor efectuale nelegal, în cazul în care s-ar fi executat.

Au mai arătat că judecătorul fondului cat și cel al apelului nu au reținut în favoarea lor cota de 1/2 solicitata, din totalul lucrărilor efectuate la imobil în timpul căsătoriei pârtilor.

Au menționat că au suportat, pe toata perioada lucrărilor, toate cheltuielile cu apa, curentul, gazele consumate, care de altfel provin din instalațiile lor, asa cum au dovedit cu facturile depuse la dosar.

Totodată, a arătat că recurentul V. I. a dovedit ca a fost electrician și a avut un salariu foarte bun, mai mare decât al intimatului reclamant P. V. Vicentiu iar soția sa, V. V., deși casnica, s-a ocupat toata viata cu ingrijirea și dezvoltarea unei gospodarii prospere, cu creșterea porcilor, pasărilor, gradina de zarzavat și legume, pomi fructiferi, din care a întreținut toata familia, inclusiv pe intimatul reclamant, pe toata perioada de 9 ani, în care au locuit împreună, aspecte dovedite atat cu proba testimoniala, dar și cu poze din care se poate lesne observa gospodăria prospera, astfel că nu se poate înțelege de ce instanța de apel a reținut prin decizia atacată, doar dreptul lor de creanță referitor la contravaloarea lucrărilor realizate dupa despărțirea în fapt a soților, în cuantum de 29.772 lei.

Apreciază recurenții că judecătorii apelului au dat dovada de părtinire totala fata de reclamant, căruia i-a atribuit "meritele" executării tuturor lucrărilor din timpul căsătoriei, alături de tatăl sau, excluzând eforturile lor materiale și în munca la realizarea acestora; aceasta, în totala contradicție cu înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați. Astfel, consideră că a fost pronunțată o hotărâre nelegala, dand intaietate probei testimoniale și celei cu planșe fotografice fata de proba cu înscrisuri, cu atat mai mult cu cat înscrisurile depuse de ei sunt documente oficiale, emise de autoritățile statului, precum și facturi și chitanțe fiscale, în condițiile în care reclamantul nu a depus nici un document justificativ în dovedirea materialelor de construcții utilizate.

Față de aceste motive, au solicitat admiterea recursului și să se constate în favoarea recurenților intervenienți o contribuție de 1/2 din lucrările executate la imobilul folosit de parti, în timpul căsătoriei acestora, valoare care sa fie exclusa din masa partajabila.

În următorul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, recurenții au arătat că în ceea ce privește includerea în masa partajabila a dreptului de proprietate asupra construcției casa de locuit C1- solicită sa se constate ca, în considerentele deciziei pronunțate în apel, judecătorii au nenumărate motivări contradictorii, ca instanța de apel a reținut în realitate în favoarea foștilor soti un drept de creanța având ca obiect valoarea lucrărilor de imbunatatiri aduse construcției proprietatea intervenientilor și mai mult, prin respingerea apelului lor, a menținut sentința nelegală de la fond, respectiv au menținut în masa partajabila valoarea totala a construcției, respectiv 205.429 lei, în loc sa dispună refacerea expertizei în construcții, care sa stabilească plusvaloarea adusa imobilului vechi.

Au solicitat a se constata că nu se poate retine în masa partajabila valoarea totala a imobilului C 1, care include atat fundatia, cat și pereții de cărămida ai camerelor de la parter și acoperișul de tabla (asa cum a fost construita casa în anul 1975, potrivit autorizației de construcție existenta la dosar), ci numai plusvaloarea adusa construcției prin lucrările de imbunatire realizate în timpul căsătoriei foștilor soti.

În ceea ce proivește bunurile mobile proprietatea intervenienților, au arătat că au dovedit ca acestea sunt următoarele: toaleta cu oglinda, cuier haine, combina frigorifica Artic, aragaz cu 4 ochiuri BEKO, hota Beko, materiale mobilier bucătărie, cada baie colt, televizor, covor persan, șifonier cu 2 usi (3 buc), recamier cu fata verde, vitrina, masa cu 2 fotolii, canapea bej cu biblioteca deasupra patului, televizor sport Arctic, masa sticla, a căror valoare solicită sa fie scoasa din masa partajabila, asa cum au fost identificate prin expertiza merceologica efectuata în cauza.

Referitor la acestea, au arătat că și de aceasta data, instanța de apel se contrazice în motivarea respingerii cererii lor, afirmând, pe de o parte ca "nu exista nici o dovada la dosar ca aceste bunuri ar fi fost incluse la masa partajabila, ci dimpotrivă s-a constatat ca o . bunuri menționate mai sus constituie proprietatea intervenienților, iar pe de alta parte afirma ca nu exista nici o dovada la dosar ca o parte din bunurile sus menționate ar fi proprietatea celor doi intervenienti" (fila 26 par. 3).

Consideră că daca judecătorii apelului ar fi observat cu atenție expertiza merceologica efectuata în cauza, ar fi constatat ca experta a identificat toate aceste bunuri ca fiind proprietatea lor, dar în mod greșit nu au fost excluse din masa partajabila la pronunțarea sentinței de fond, greșeala menținută prin decizia atacata.

Au solicitat deci, admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesara administrarea de probe noi în cauza.

Pârâta T. V. I. M., în recursul declarat, a solicitat în principal, casarea deciziei civile atacate și rejudecarea cauzei de către instanța care a pronunțat hotărârea, fiind necesara administrarea de probe noi, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei desființarea sentinței civile nr. 1511/2013 pronunțata de Judecătoria Campina cu consecința admiterii în parte a acțiunii introductive, a cererii reconventionale formulata de aceasta și admiterea cererii de intervenție a intervenientilor în nume propriu V. I. și V. V., admiterii în parte a cererii de intervenție în nume propriu a intervententului P. N. și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecata.

A făcut un scurt istoric al cauzei, după care, a arătat, în considerarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., că instanța de apel a pronunțat o hotărârea cu aplicarea greșita a legii, cand a menținut în favoarea intimatului reclamant cota majoritara de 70 % la dobândirea bunurilor comune, stabilita de instanța de fond, solicitând ca instanța de recurs sa constate contribuția egala a sa la dobândirea bunurilor comune.

A învederat că potrivit reglementarilor civile în materie de partaj intre soti, art. 357 Noul Cod civil, determinarea cotei parti ce revine fiecărui sot se realizează pe baza "contribuției sale atat fa dobândirea bunurilor comune, cat și Ia îndeplinirea obligațiilor comune; pana la proba contrara, se prezuma ca soții au avut o contribuție egala”, astfel că, apreciază că la determinarea cotei parti esențiala este contribuția fiecărui sot la dobândirea bunurilor comune, cat și la îndeplinirea obligațiilor comune, și nu înprincipal veniturile obținute de aceștia.

A expous istoricul activităților desfășurate de atât de ea cât și de fostul sot, reclamantul din prezenta cauză, pe perioada căsătoriei, locurile de muncă la care și-au desfășurat activitatea, precizând că în toată această perioadă, reclamantul a locuit și a gospodărit împreuna cu ea și familia sa, a beneficiat de hrana din gospodăria părinților săi, intervenientii V., care întotdeauna au crescut porci, pasări (asa cum recunoaște intimatul prin răspunsul la întrebarea 5 din Interogatoriu), fapt dovedit și prin declarațiile martorilor propuși și audiați la fond, precum și pozele cu gospodăria din anii respectivi (file 300-340, 343-347).

A enumerate adeverințele ce au fost avute în vedere de instanță la stabilirea cotei de 70% în favoarea intimatului reclamant la dobândirea bunurilor comune, solicitând înlăturarea acestor adeverințe în cuantificarea contribuției intimatului reclamant la dobândirea bunurilor comune, fiind irelevante, atâta timp cat nu s-a dovedit folosirea sumelor înscrise în acestea la lucrările bun comun.

Referitor la adeverința data de familia C. - prin care arata ca ferestrele și ușile termopan au fost făcute de P. Vicentiu și P. N. - menționez ca au fost nașii noștri și ca ne-au ajutat cu muncitorii de la firma lor pentru a face aceasta tamplarîe și nu le-am achitat nici un ban.

În ce privește stabilirea cotei de 1/2 a sa la dobândirea bunurilor comune, solicită sa se tina cont de faptul ca, la imobilul imbunatatit nu a avut contracte separate pentru curent, apa, cablu, telefon fix, iar instalația de gaze este pe numele său din anul 2006. Din anul 1999 și pana în anul 2006 a folosit instalația de gaze a familiei V.. Toate acesteutilități au fost plătite deintervenientii V., asa cum a dovedit cu chitanțele depuse la dosar. Facturile de utilități au fost plătite de familia V. pana în februarie 2008. pana la despărțirea în fapt de intimat, care a părăsit domiciliul conjugal.

A mai menționat recurenta că la lucrările efectuate intre anii 2003-2008 a folosit curent, apa, gaze din instalațiile intervenientilor, toate cheltuielile aferente fiind plătite de aceștia. Toate aceste cheltuieli, dovedite cu înscrisuri, nu au fost reținute de către judecătorii apelului ca și contribuție a sa și a părinților săi la dobândirea bunurilor comune.

Apelanții intimați V. I. și V. V. nu au solicitat obligarea intimatului la plata cotei parti din aceste cheltuieli, dar aceasta contribuție a lor trebuia sa fie apreciata de instanța la stabilirea cotei de contribuție a sa (in calitate de fiica) la dobândirea bunurilor comune.

A mai arătat că în mod greșit instanța de apel a imputat intervenienților că nu au formulat o cerere de intervenție în interes pârâtei, solicitând a se observa și reține contradicțiile din decizia atacată urmând a fi sancționate cu modificarea deciziei pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, a arătat că instanța a luat în considerare "ajutorul" dat de părinții intimatului, prin "imprumuturile" luate de la CAR Spital B., și prin "participarea efectiva la lucrări" a intervenientului P. N. dar și a fratelui intimatului, fără ca acestora sa le pretindă formularea unei asemenea cereri de intervenție.

În ceea ce privește materialele de construcție necesare lucrărilor de reparații și imbunatatiri, a arătat recurenta pârâtă că instanța de apel a refuzat sa analizeze și sa retina toate documentele, facturi și chitanțe, depuse la dosar de către intervenientii V. pentru dovedirea achiziționării de materiale intre anii 2003-2007 (file 331-339, fila 350), din care rezulta bunurile achiziționate de părinții săi pentru renovarea casei: buștean din care am făcut scândura, căpriori, astereala, dulapi, tabla cumpărata de ei prin vânzarea unui porc, inca 2 metri de scândura folositata aparent, precum și plata de lucrări executate de terțe parti. Tatăl său fiind salariat îi ajuta cu bani, iar mama fiind casnica îi ajuta la toate lucrările ca salahor, rămânând cu muncitorii în timpul cat eram la serviciu dar și cand eram acasă. A ajutat atat la construcție cat și la bucătărie, asa cum au declarat martorii audiați în cauza, fiind omul de baza al casei. Hrana era furnizata din gospodăria părinților săi, întrucât aceștia au fost oameni gospodari care creșteau și cresc porci, pasări, cultivând pământul și obținând o recolta bogata de legume și fructe.

A învederat că reclamantul nu a depus la dosar nici un document (facturi, chitanțe, bonuri fiscale) cu care sa dovedească achiziționarea din fonduri proprii a materialelor de construcții necesare lucrărilor de imbunatatiri, reparații, modernizări, intre anii 1999-2003.

Concluziie instanței de apel sunt total eronate și nu se sprijină pe niciun temei probator, la dosarul cauzei neexistand, asa cum am arătat, nici o factura sau chitanța de materiale care sa ateste care sunt sumele alocate de intimatul reclamant la lucrările de construcții.

A solicitat a se constata că instanța de apel si-a întemeiat decizia exclusiv pe proba cu interogatoriu și pe declarațiile martorilor propuși de reclamant (care nu au fost concludente în acest sens: din declarațiile martorilor rezulta ca aceștia nu cunoșteau cine a suportat materialele de construcție), încălcând astfel dispozițiile legale privitoare la forța probatorie a înscrisurilor.

Față de acest motiv de recurs a solicitat modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, sa constate o contribuție egala a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

Un alt motiv de recurs vizează împrejurarea că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale privind împărțirea bunurilor mobile și formarea loturilor.

Astfel, a arătat recurenta pârâtă, la judecarea cauzei în fond și în apel, a solicitat sa îi fie atribuite intimatului reclamant bunurile mobile asa cum au fost propuse de aceasta prin Varianta II de lotizare, Anexa 4 la Raportul de expertiza contabila judiciara, depus la dosar (a 29.04.2013 -filele 788 - 790 dosar fond.

Contrar jurisprudentei în materie, în mod greșit instanțele i-au atribuit în totalitate bunurile mobile, bunuri comune și au obligat-o la plata unei sulte pentru acestea, pe motiv ca ar fi avut posesia asupra acestora în mod exclusiv, de la data despărțirii în fapt. Intimatul nu a dovedit ca ar fi solicitat, dupa despărțirea în fapt, o parte din bunuri și ea ar fi refuzat restituirea acestora.

Bunurile care i-ar reveni intimatului reclamant sunt în stare foarte buna, nu le-a folosit de la despărțirea în fapt, acestea putând fi incluse în lotul intimatului reclamant. De altfel, cu respectarea principiului echității, aceste bunuri nu pot fi atribuite in mod exclusiv numai unuia dintre foștii soti, atâta vreme cat ele au fost dobândite prin voința lor . utilizării în comun, în cadrul unei conviețuiri armonioase. Or, dupa momentul despărțirii cuplului, nu se justifica utilizarea exclusiva a tuturor acestor bunuri mobile numai de către una din parti, cu atat mai puțin poate fi obligata o parte sa se folosească de ele și sa achite sulta celeilalte parti.

Este de principiu ca, la formarea și compunerea loturilor, instanța trebuie sa dea fiecarei parti, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura și valoare, cu plata unei sulte cat mai reduse.

In concluzie, a solicitat sa se constate ca instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 741 Cod civil vechi, ceea ce conduce la modificarea deciziei atacate.

Într-un alt motiv a criticat decizia instanței de apel în ceea ce privește calculul greșit al sumelor stabilite cu titlu de sulta în sarcina sa.

În acest context a solicitat a se constata că prin decizia atacata s-au reținut în mod greșit, în dispozitiv, sumele datorate de ea către intimatul reclamantul, cu titlu de sulta.

A redat concluziile raportului de expertiză depus de expertul Visinescu I. Severus, la dosarul cauzei, la data de 29.04.2013.

A arătat în continuare că un ultim aspect reținut în mod greșit atat de către instanța de fond cat și de instanța de apel, este cel privitor la obligarea sa de a-i returna intimatului reclamant legitimațiile tip MI și IPA.

Referitor la acest aspect, a învederat că aceste documente nu se află nici în posesia sa, nici în cea a părinților săi, că în mod greșit a reținut instanța de apel, în considerentele deciziei atacate ca "parata a recunoscut la interogatoriu ca deține legitimatiie aparținând reclamantului". La data părăsirii domiciliului conjugal, reclamantul a luat cu el toate documentele sale, asa cum rezulta din declarația olografa scrisa la acel moment, și pe care a depus-o la dosar la fila 242. De altfel, este de neconceput ca, din anul 2008 - anul despărțirii în fapt - și pana în prezent, intimatul reclamant sa isi desfășoare în continuare activitatea specifica de funcționar în Politie, fara a avea legitimație valabila tip MI și IPA.

A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesara administrarea de probe noi în cauza, iar în subsidiar modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii tuturor motivelor dezvoltate prin prezentul recurs.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, hotărârile atacate și motivele de recurs cuprinse în declarațiile de recurs înregistrate la 28.08.2014, va reține următoarele:

Curtea va analiza global motivele de recurs invocate in cauză, având în vedere că, în cea mai mare parte aceste motive sunt comune.

Curtea va constata că toate criticile privind Încheierea de admitere în principiu, formulate în cauză apar ca nefondate, masa partajabilă fiind corect reținută.

Astfel, în mod corect instanțele de fond au reținut la masa partajabilă construcția numai în privința materialelor și manoperei, locuință realizată de soți până la data despărțirii în fapt, 14.02.2008, pe terenul care la momentul partajului se află în proprietatea intervenienților V. I. și V. V., teren situat în B. ..14 jud. Prahova.

Situația construcției în litigiu nu este cea tipică, în care soții efectuează lucrări de adăugire la imobilul proprietatea părinților unuia dintre ei, astfel încât să fie aplicabile dispozițiile codului familiei, ci, în momentul lucrărilor soții aveau calitatea de proprietari ai construcției și terenului. Rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, cu clauză de întreținere, intervenită ulterior, nu este de natură a schimba situația juridică de la momentul construirii locuinței supusă partajului.

În ce privește cotele în care foștii soți au dobândit bunurile comune supuse partajului, raportat la motivele de recurs formulate, aceasta reprezintă o chestiune de apreciere a probelor, iar nu de legalitate a hotărârilor atacate, situație ce nu poate face obiectul unei cenzuri din partea instanței de recurs.

Curtea va reține că masa bunurilor mobile a fost corect reținută în încheierea de admitere în principiu, ținând seama de recunoașterile la interogatoriu ale părților, de înscrisurile sub semnătură privată, facturile depuse la dosar.

Totodată, corect au fost reținute în încheierea de admitere în principiu contravaloarea lucrărilor - materiale și manoperă - realizate de intervenienții recurenți V. I. și V. la locuința folosită de părți în timpul căsătoriei și efectuate după încheierea contractului de vânzare cumpărare rezoluționat, așa cum acestea au rezultat din probele administrate. Motivele de recurs referitoare la aceste lucrări privesc temeinicia hotărârilor atacate, iar nu probleme de nelegalitate, numai acestea din urmă putând face obiectul analizei în recurs.

Nefondată va constata curtea și critica referitoare la restituirea unor documente oficiale aparținând intimatului pârât, instanțele de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale, raportat la probatoriul administrat.

Curtea va constatat că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate în ceea ce privește masa bunurilor ce a fost efectiv partajată.

Astfel, deși în încheierea de admitere în principiu s-au reținut ca făcând parte din masa de partaj numai manopera și materialele pentru locuința de pe terenul care la momentul partajului este proprietatea intervenienților V. I. și V. V., teren situat în B. ..14, în hotărârea de partaj, menținută prin decizia tribunalului se reține și se partajează, în mod eronat, valoarea de circulație a construcției (deși, așa cum am arătat mai sus, nu este vorba de lucrări efectuate la imobilul proprietatea părinților unuia dintre soți).

Ceea ce trebuia inclus la masa de partaj, la momentul formării variantelor de lotizare, era reprezentat doar de materialele și manopera folosite la edificarea construcției în litigiu.

Pe cale de consecință, apare necesar a se reface expertizele din prezenta cauză, situație ce atrage casarea deciziei și sentinței pronunțate în prezenta cauză.

La rejudecare se va avea în vedere masa partajabilă, așa cum aceasta a fost reținută în încheierea de admitere în principiu, urmând a se avea în vedere și criticile formulate în recurs referitoare la calculul sultelor și al pasivului.

Pentru aceste motive, curtea, văzând disp. art.304 pct.7 și 9 și 312 C.pr.civ, va admite recursurile declarate, va casa decizia și sentința și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Câmpina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile pârâtei T.-V. I.-M., domiciliată în B., .. 14, jud. Prahova și intervenienții V. I. și V. M. V., domiciliați în B., .. 14, jud. Prahova împotriva deciziei civile nr. 444 din 3 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. V. V., domiciliat în B., .. 14, județul Prahova și cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în B., ., județul Prahova și intimatul - intervenient P. N., domiciliat în B., ., județul Prahova, declarații înregistrate la Tribunalul Prahova la data de 28.08.2014.

Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Câmpina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 29 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A.-M. R. C.-M. M. M. P.

GREFIER,

C. G.-A.

Red. CMM/CGA

2 EX./27.02.2015

d.f._ Judec. Câmpina

j.f. N. V.

d.apel._ Tribunalul Prahova

j. apel. M. N.

M. C.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr.3120

← Nulitate act. Decizia nr. 888/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2015. Curtea de Apel... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI