Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 336/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2309/283/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 336
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. - P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta P. F., domiciliată în comuna Moțăieni, ., împotriva deciziei civile nr. 466/11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții N. I. L., domiciliat în Fieni, ., județul Dâmbovița, D. C. (fostă N.), domiciliată în Târgoviște, .. 74, ., . și O. E. M., domiciliată în Fieni, ., nr. 1, ., ., toți cu domiciliul ales în Târgoviște, ..5, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns recurenta-reclamantă P. F., reprezentată de avocat A. Anișoara D., din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/27.03.2015 și intimații-pârâți N. I. L., D. C. și O. E. M., toți reprezentați de avocat D. G., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/4.03.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul nu este timbrat conform rezoluției.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimații-pârâți, înregistrată sub nr. 5211/13.03.2015, care a fost comunicată recurentei.
Avocat A. Anișoara D., pentru recurenta-reclamantă, depune chitanța nr. 692/23.03.2015, emisă de Primăria Moțăeni, în valoare de 1911,05 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 5 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluție și arată că nu a primit întâmpinarea, astfel că solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Avocat D. G., pentru intimații-pârâți, arată că nu se opune lăsării cauzei pentru a doua strigare.
Curtea ia act că recursul este legal timbrat, dovezile fiind anulate și atașate la dosar și pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante, prin apărător, să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenta-reclamantă P. F., reprezentată de avocat A. Anișoara D., din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/27.03.2015 și intimații-pârâți N. I. L., D. C. și O. E. M., toți reprezentați de avocat D. G., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/4.03.2015.
Avocat A. Anișoara D., pentru recurenta-reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinări și alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat D. G., pentru intimații-pârâți, arată că prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului, conform art. 306 Cod pr.civilă, deoarece modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.Or, recurenta, deși a indicat ca motive de recurs disp.art.304 pct. pct.8 și 9 Cod pr.civilă, criticile privesc doar netemeinicia deciziei. Solicită admiterea excepției și să se constate nulitatea recursului.
Avocat A. Anișoara D., pentru recurenta-reclamantă, solicită respingerea excepției având în vedere motivele de recurs formulate care privesc faptul că instanța de apel în mod trunchiat a reținut probele administrate, soluția fiind nelegală și netemeinică.
Curtea ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și pe fond, urmând să se pronunțe, cu prioritate, asupra excepției invocată de intimații-pârâți.
Avocat A. Anișoara D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că solicită admiterea recursului, casarea deciziei, instanța de apel interpretând eronat probele administrate, ceea ce a condus la o reținere eronată a situației de fapt. Relațiile de concubinaj au fost notorii și dovedite cu probele administrate, însă instanța a constatat greșit că recurenta nu a fost apropiată de defunct pentru că nu a participat la înmormântare, dat fiind că aceasta chiar s-a ocupat de repatrierea defunctului și a dat fiicei acestuia 2000 euro pentru cheltuieli, dar nu a putut participa pentru că nu a fost primită.
Din probele administrate în cauză a rezultat notorietatea relației de concubinaj, precum și faptul că între recurentă și defunct a existat o convenție tacită ca bunurile dobândite în această perioadă, în speță suma de bani depusă la bancă, să constituie proprietatea lor indiviză, fapt ce rezultă fără echivoc și din situația că aceasta a fost împuternicită de defunct cu drepturi nelimitate cu privire la conturile existente pe numele lui.
De asemenea, nu se poate reține că sumele de bani depuse la bancă au fost obținute numai de defunct, în condițiile în care și recurenta avea venituri proprii, iar defunctul, din banii obținuți, contribuia și la întreținerea intimaților-pârâți.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond.
Avocat D. G., având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, instanța de apel având în vedere apelul declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a realizat împărțirea bunurilor coachizite realizate în timpul concubinajului. Instanța de apel a analizat dreptul de proprietate privată care are doi sau mai mulți proprietari și a apreciat corect probele administrate, în sensul că recurenta nu a obținut sume de bani în comun cu defunctul, aceasta fiind împuternicită doar pe timpul vieții și nu și după deces la contul acestuia.
Defunctul a fost repatriat de firma la care a lucrat și nu de către recurentă, care imediat după deces a încercat să intre în posesia banilor, ce nu i-au fost eliberați de bancă tocmai pentru că împuternicirea opera pe timpul vieții.
Banii au fost strânși doar de defunct, cum a recunoscut și recurenta la interogatoriu, sens în care au fost și declarațiile martorilor. Nu are relevanță ce sume de bani s-au obținut de cei doi în G., ci ale cui venituri s-au depus la bancă.
Susținerile recurentei nu au fost dovedite, deci solicită respingerea recursului, păstrarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care este legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
În replică, avocat A. Anișoara D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită să se aibă în vedere actele dosarului și declarațiile cetățenilor greci, în sensul că s-au strâns banii împreună de către recurentă și defunct, care urmau să se căsătorească la întoarcerea în România.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamanta P. F., în contradictoriu cu pârâții N. I. L., D. C. (fostă N.) și O. E. M., a solicitat partajarea sumei de 56.000 euro și a dobânzii aferente, dobândite împreună cu defunctul N. L. în timpul concubinajului din perioada_12.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în timpul concubinajului, împreună cu defunctul, a strâns suma de 56.000 euro, la care propria-i contribuție este de 40.000 euro, sumă depusă de defunct într-un cont deschis la BCR - Sucursala Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște.
Reclamanta a mai susținut că în perioada 2006-2010 a lucrat cu contract de muncă realizând venituri bănești în fiecare an, pe care le-a indicat și în perioada martie 2011-februarie 2012 a fost în șomaj obținând în această perioadă un venit de 454,25 euro/lună, în această perioadă obținând și venituri suplimentare din activități lucrative fără contract de muncă.
A menționat reclamanta că în perioada concubinajului a locuit cu N. L. în G. și după decesul acestuia, descendenții săi au refuzat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.
Pârâții O. E. M., N. I. L. și D. C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat ca reclamanta să motiveze în drept cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 112 pct.4 Codul pr.civilă.De asemenea, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, nefiind făcută dovada calității de moștenitor legal al defunctului N. L. și a dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți.Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, suma de 56.000 euro fiind obținută în totalitate de N. L., ca urmare a muncii prestate ca sudor la SCI Skordilis SRL Acharnes.
La data de 13.02.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns cu privire la aspectele invocate prin întâmpinare de către pârâți, precizând că temeiul de drept al acțiunii îl constituie disp.art.631 - art.632 alin.1 lit.a, art.669, art.676 cod civil și că în raport de disp.art.1100 Cod civil se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, teoretic aceștia, în calitate de succesori în drepturi ai defunctului, putând contesta dreptul de proprietate comună pretins de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 20.03.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți pe motiv că aceștia sunt prezumtivii moștenitori ai defunctului N. L., aceștia având obligația de a face dovada că nu au acceptat succesiunea pentru a invoca lipsa calității de moștenitori și a calității procesuale pasive.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantei, prin sentința civilă nr.385/30.04.2014, Judecătoria P. a admis în parte acțiunea, a constatat că în calitate de concubini, în perioada iunie_12, reclamanta P. F. și N. L. au dobândit împreună suma de 62.109,69 euro, a constatat că reclamanta are o contribuție de 40% și defunctul N. L. o contribuție de 60% la dobândirea sumei de 62.109,69 euro și au fost obligați pârâții N. I. L., D. C. (fostă N.) și O. E. M. să achite reclamantei suma de 24.843,876 euro, reprezentând contribuția acesteia la dobândirea sumei de 62.109,69 euro.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții la plata a 5000 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada iunie 2005-octombrie 2012, reclamanta a avut o relație de concubinaj cu numitul N. L., aceștia locuind și trăind ca un cuplu în Peristeri, Republica Elenă, astfel cum rezultă din declarația extrajudiciară, formulată în fața unui notar public, de Andreas Kalogiropoulos, aflat într-o relație de prietenie cu aceștia, depusă la dosar de reclamantă, din declarația martorei S. C., propusă de pârâți, declarația martorului S. I., propus de pârâți.
S-a mai reținut că N. L. intenționa să cumpere două case în România, aspect ce rezultă din declarația martorului S. I., căruia i-a relatat că a depus bani la bănci în România, cu acest scop.
Defunctul N. L. trimitea, de altfel, lunar bani în țară pentru a achita anumite datorii, așa cum reiese și din declarația martorei S. C..
Concubinul reclamantei a decedat la data 24.10.2012, în spital, în urma unui stop cardiac, în A. - G., potrivit actului de deces nr. 16/2012 eliberat de Direcția Stării Civile a Municipiului A..
A reținut prima instanță că pârâții sunt moștenitorii numitului N. L., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.9/15.01.2013 emis de notar public S. A. C..
Prin convenția de cont curent pentru persoane fizice nr.2/13.08.2008 încheiată cu . L. a devenit titular al unui cont curent, împuternicind cu drepturi nelimitate pe reclamanta P. F., la aceeași dată și ulterior constituind și depozite la termen pe o durată de un an, cu prelungire automată la scadență, și pentru acestea din urmă dându-i calitatea de împuternicit cu drepturi nelimitate pe timpul vieții titularului, tot concubinei sale, reclamanta. În contul respectiv, astfel cum rezultă din ordinele de încasare depuse la dosar de reclamantă, au fost efectuate depuneri numai de către N. L..
Contul curent deschis la data de 13.08.2008 și conturile depozit deschise la data de 13.08.2008, 03.09.2009, respectiv 10.09.2010 au fost închise la 16.01.2013, respectiv 15.01.2013, potrivit adresei nr. 47088R/11.06.2013 emise de BCR SA, urmare a emiterii certificatului de moștenitor nr.9/15.01.2013, pârâților, în masa succesorală a defunctului reținându-se și sumele de bani existente în conturile deschise la BCR . Instanța nu a ținut cont însă de aspectul rezultat din respectivul act, găsind grăbit demersul pârâților de a obține un certificat de moștenitor pentru sumele ce constituie obiect al prezentei cauze, câtă vreme cauza era în derulare.
La data decesului, în conturile al căror titular a fost N. L., deschise la BCR se afla suma totală de 62.109,69 euro, potrivit extrasului de cont din 11.06.2013.
A arătat instanța de fond că cea mai mare parte a banilor a fost depusă însă în anii 2008, 2009, 2010, când ambii concubini lucrau, potrivit ordinelor de încasare numerar: 30.000 euro la data de 13.08.2008, 15.000 euro la 3.09.2009, 11.020 euro la 10.09.2010, în total 56.020 euro.
În perioada mai 2006-decembrie 2010 reclamanta a obținut venituri lunare, conform evidențelor Casei Unitare de asigurare a Salariaților - Sucursala 045 Peristeri, potrivit documentelor de lichidare a impozitului pe venitul persoanelor fizice depuse de pârâți la dosar, în total de 40.102,24 euro.
În perioada 01.03._12 reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru șomaj, în cuantum de 454,25 euro/lună, potrivit tabelului de plăți de subvenționare depus la dosar de reclamantă, în total 5451 euro.
S-a mai reținut că în perioada 2005-2012 N. L. a obținut următoarele venituri venituri anuale: 10.298,99 euro în anul 2005, 11.639,62 euro în anul 2006,_,99 euro în 2007, 13.647,14 euro în 2008, 11.573,84 euro în anul 2009, 13.125, 19 euro în anul 2010, 14.976,51 euro în 2011, 14.355,74 euro în anul 2012, potrivit documentelor de lichidare a impozitului pe venitul persoanelor fizice depuse de pârâți la dosar, în total 102.103,02 euro.
S-a precizat că în perioada 04.02._12 N. L. a lucrat în cadrul societății I. Skordilis SRL, ocupând postul de sudor și obținând veniturile lunare evidențiate anterior, conform adeverințelor depuse de pârâți la dosar.
Instanța a remarcat faptul că în perioada 2005-2010, când a fost depusă suma de 56.000 euro, N. L. a realizat venituri în sumă de 72.770,77 euro.
Apărătorul ales al pârâților a precizat că aceștia au reședința în Spania, astfel încât nu se vor prezenta la interogatoriu și fiind citați în vederea administrării probei, aceștia au lipsit, instanța apreciind această situație în favoarea reclamantei, care deși locuiește în altă țară (ca și pârâții), s-a prezentat la termenul la care a fost administrată proba cu interogatoriu.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat că veniturile realizate de reclamantă erau mai mici decât cele realizate de concubinul său.
Instanța nu a identificat probe din care să rezulte că alimentarea conturilor a fost făcută din sume de bani aparținând ambilor concubini, însă din împrejurarea că reclamanta a format un cuplu cu N. L., cu care a conviețuit, din faptul că acesta, succesiv, a împuternicit-o pe reclamantă nelimitat cu privire la conturile deschise la BCR pe numele său (curent și depozite), decesul acestuia fiind urmare a unui stop cardiac (neprevăzut) și văzând că suma de 16.750,77 euro (diferența dintre 72.770,77 euro, obținută de defunct în perioada 2005-2010 și 56.020 euro, depusă de acesta la bancă) ar fi fost insuficientă traiului de zi cu zi (alimente, îmbrăcăminte, cazare) în G. pentru o perioadă de 6 ani, ținând cont și de faptul că defunctul trimitea și alte sume de bani în țară, având și trei copii, instanța a conchis că depozitele făcute la bancă au reprezentat contribuția comună a concubinilor.
Au fost apreciate ca irelevante aspectele legate de cine, în ce modalitate, ce cheltuieli au fost efectuate pentru aducerea corpului defunctului N. L. în România și înmormântarea acestuia, concubinul reclamantei, dar și autorul pârâților, câtă vreme în prezenta cauză nu s-au formulat pretenții referitoare la suportarea cheltuielilor aferente acestor activități.
Instanța nu a ținut cont de declarațiile extrajudiciare formulate de numitele B. S. și B. G., depuse de reclamantă la dosar, acestea nefiind date în prezența unei persoane care să ateste identitatea și conținutul înscrisurilor prezentate, nici de declarația martorului P. E., care a precizat că toate aspectele relatate le cunoaște de la reclamantă și nici de declarațiile formulate de reclamantă pe proprie răspundere, câtă vreme aspectele relatate nu sunt confirmate de probe (în esență faptul că a lucrat ca menajeră).
Potrivit dispozițiilor art. 669 Codul civil, art. 676 alin.1 Codul civil, încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, împărțirea bunurilor comune urmând a se face în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui coproprietar.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a apreciat întemeiată, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, motiv pentru care a constatat că, în calitate de concubini, în perioada iunie_12, reclamanta P. F. și N. L. au dobândit împreună suma de 62.109,69 euro, că reclamanta are o contribuție de 40% și defunctul N. L. o contribuție de 60% la dobândirea sumei de 62.109,69 euro și întrucât suma de bani indicată a fost ridicată din contul al cărui titular era N. L. de către descendenții acestuia, la care aceasta nu a mai avut acces după data decesului concubinului său, a obligat pârâții N. I. L., D. C. (fostă N.) și O. E. M. să achite reclamantei suma de 24.843,876 euro, reprezentând contribuția acesteia la dobândirea sumei de 62.109,69 euro.
În temeiul art. 276 Cod pr.civilă, pârâții fiind cei căzuți în pretenții și purtând culpa procesuală pentru desfășurarea acestui proces, însă acțiunea fiind admisă în parte, instanța i-a obligat în parte și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei (din totalul de 7343 lei alcătuit din taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial), constatând că aceste cheltuieli au caracter real, necesar și rezonabil.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții susținând că în primul rând, contrar disp. art.669 și art.676 alin.1 Cod civil, instanța de fond a considerat că reclamanta a avut o contribuție de 40% la dobândirea sumei de 62.109, 69 euro, în condițiile în care, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că aceasta a obținut împreună cu tatăl lor vreo sumă de bani, care să facă obiectul unor convenții de depozit la termen.
Au mai arătat recurenții că motivarea primei instanțe potrivit căreia, deși nu au fost administrate probe din cuprinsul cărora să rezulte că alimentarea conturilor a fost făcută cu bani aparținând ambilor concubini, însă având în vedere faptul că aceștia au format un cuplu, că tatăl lor a împuternicit-o pe reclamantă să depună, respectiv să lichideze conturile deschise la BCR pe numele său, că suma de 16.750,77 euro, reprezentând diferența dintre suma de 72.770,77 euro, obținută de defunct în perioada 2005- 2010 și suma de 56.020 euro depusă la bancă ar fi fost insuficientă pentru asigurarea traiului de zi cu zi, mai ales că acesta trimitea și alte sume de bani în țară, instanța de judecată a concluzionat că depozitele s-au constituit prin contribuția comună a celor două părți, reclamanta având o contribuție de 40% la dobândirea sumei de 62.109,69 euro, este greșită, pentru argumentele deja expuse, la care se adaugă și împrejurarea că în cauză nu prezintă relevanță ce sume de bani au dobândit cei doi concubini în perioada de referință, ci ai cui bani au fost depuși la bancă.
S-a învederat de către recurenți că în situația în care acțiunea ar fi fot respinsă, nu puteau fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei.
La data de 28.10.2014 intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În ședința publică din data de 04.11.2014 a fost recalificată calea de atac din recurs în apel.
Prin decizia civilă nr. 466/11.11.2014, Tribunalul Dâmbovița a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea și a obligat intimata la plata către apelanta - pârâtă O. E. M. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariu avocat și 2.416 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat partajarea sumei de 56.000 euro, plus dobânda aferentă, sumă depusă la BCR - Sucursala Dâmbovița, și obținută împreună cu concubinul său, N. L., decedat la data de 26.10.2012.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv convențiile de depozit la termen, a reținut instanța de apel, reiese că defunctul N. L. a încheiat astfel de convenții la 13.08.2008 pentru suma de 30.000 euro, la 3.09.2009 pentru suma de 15.000 euro și la 10.09.2010 pentru suma de 11.000 euro.
Instanța de fond a ajuns la concluzia că aceste sume de bani au fost obținute în comun de reclamantă și defunctul N. L. doar pe baza unor împrejurări indirecte și anume, că cei doi locuiau împreună, că reclamanta a fost împuternicită să administreze contul bancar, iar banii obținuți de defunct în perioada 2005-2010, de 16.750,77 euro (diferența dintre 72.770,77 și 56.020), ar fi fost insuficienți pentru traiul zilnic, ținând cont și de faptul că defunctul trimitea bani în țară celor trei copii.
A arătat tribunalul că aceste împrejurări reținute de instanța de fond sunt însă contrazise de probele administrate.
Astfel, în legătură cu faptul că cei doi locuiau împreună, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că și gospodăreau împreună, respectiv dacă și cum achitau cheltuielile gospodăriei, pentru a se putea determina dacă ambii concubini contribuiau la aceste cheltuieli din veniturile proprii, respectiv dacă își gestionau banii în comun.
În cauză, ambii martori audiați la solicitarea pârâților au declarat că defunctul depunea bani din sumele câștigate pentru edificarea unei case, excluzând-o în mod categoric pe reclamantă.
Totodată, s-a constatat că relația dintre reclamantă și defunct nu era una foarte apropiată, cât timp reclamanta nu a participat la înmormântarea acestuia.
Referitor la venituri, s-a reținut că deși instanța de fond se preocupă de veniturile defunctului, nu se preocupă și de cele ale reclamantei care, în perioada 2006- septembrie 2010, a obținut venituri de 25.966,05 euro și nu de 40.102,24 euro, cum a reținut instanța de fond, care nu a scăzut din venituri contribuțiile către statul elen, așa cum au fost evidențiate în înscrisurile depuse de reclamantă, deci cu mult mai puțin decât cei 72.770,77 euro obținuți de defunctul N. L..
Mai reține instanța de fond că defunctul trimitea bani în țară celor trei copii, dar acest fapt, a arătat tribunalul, nu a fost dovedit, cu atât mai mult cu cât copiii defunctului trăiesc și muncesc într-o altă țară, respectiv în Spania, aspect ce reiese din adresele indicate prin întâmpinare.
În ceea ce privește declarația martorului audiat la solicitarea reclamantei, s-a apreciat că aceasta nu poate fi reținută deoarece martorul a precizat că toată declarația se bazează pe spusele reclamantei.
Instanța de fond mai reține și faptul că defunctul a împuternicit-o pe reclamantă în convențiile de depozit, însă clauza era doar pentru timpul vieții, defunctul solicitând și emiterea unui card de debit aferent, card care nu a fost înmânat reclamantei, fapt ce se coroborează cu declarația martorei S. C., care a fost de față la încheierea contractului.
În consecință, tribunalul a constatat că în cauză nu există dovezi privind comunitatea de bunuri referitoare la banii ce au fost depozitați de defunctul N. L. în anii 2008, 2009 și 2010 la B.C.R. Dâmbovița, astfel încât, în baza art.296 Codul pr. civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins acțiunea.
În baza art.274 Codul pr.civilă, reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată către pârâți, ocazionate de judecata în fond și în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta P. F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.8 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Se susține că din probele administrate în cauză, în special din înscrisurile ce fac dovada veniturilor realizate de cei doi concubini pe perioada concubinajului și în mod deosebit a perioadei în care a fost depusă suma de bani solicitată a fi partajată, nu se poate reține că această sumă de bani ar fi fost dobândită cu contribuția exclusivă a defunctului, doar pentru faptul că a fost mai mare contribuția acestuia raportat la nivelul veniturilor obținute de cei doi concubini, așa cum în mod întemeiat a reținut instanța de fond, care a avut în vedere că între defunct și reclamantă au existat relații de concubinaj cu caracter de continuitate și care a durat o perioada îndelungată, respectiv 7 ani, până la lucrul neprevăzut, în urma unui infarct și chiar prematur, având în vedere vârsta defunctului și că între aceștia a existat o convenție tacită ca bunurile dobândite de ei, în speță suma de bani, să fie ori să constituie proprietatea lor indiviză, convenție care rezultă și din împrejurarea că reclamanta a fost împuternicită cu drepturi nelimitate cu privire la conturile depuse la BCR pe numele său (curent si depozite) și dovada că își gestionau banii în comun.
Arată recurenta că faptul că defunctul a împuternicit-o să administreze aceste conturi numai pe timpul vieții, fără a o împuternici să dispună de acestea și după decesul său și în condițiile în care nu a împuternicit în acest sens o altă persoana, nu poate fi interpretat ca o dovadă care să conducă la presupunerea că aceste conturi au fost dobândite cu contribuția exclusiva a defunctului. Așa cum nu este o dovadă nici faptul - reținut de instanța de apel - că odată cu constituirea acestor depozite, i s-a emis defunctului un card de debit aferent, în condițiile în care, reclamanta, în calitate de împuternicit, putea să dispună nelimitat de aceste depozite, chiar și să le lichideze.
În ce privește veniturile dobândite de cei doi concubini, se susține că instanța de apel cade tocmai în greșeala pe care o imputa instanței de fond, preocupându-se numai de veniturile reclamantei, reducându-le artificial, prin scăderea unor contribuții către statul elen, contribuții care nu rezultă, așa cum se argumentează din înscrisurile depuse. Mai mult, tribunalul nu are în vedere aceleași contribuții ale defunctului, faptul că, așa cum a reținut instanța de fond, scăzând din suma realizată de defunct în perioada 2005-2010, suma depusă la bancă, suma rămasă, de 16.750,77 euro, nu era suficientă pentru a-i asigura traiul de zi cu zi pentru o perioadă de 6 ani, circa 2700 euro/an, bani din care, așa cum au declarat martorii propuși chiar de pârât, trimitea în mod constant în țară pentru cei trei copii ai săi.
Faptul că în prezent, copiii defunctului trăiesc și muncesc în Spania, nu face dovada contrară celor declarate de chiar martorii pârâților, că în perioada în care s-au făcut depunerile și anterior acestei perioade, defunctul nu ar fi contribuit la întreținerea celor trei copii ai săi, pârâții din prezenta cauză.
Instanța de apel, privitor la probele administrate în cauză, atunci când a verificat legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, din oficiu și prin prisma motivelor de apel invocate, le-a interpretat și reținut în mod trunchiat și nu a realizat, spre deosebire de instanța de fond, un echilibru în analiza probelor administrate, ceea ce a condus la o soluție, în opinia recurentei, nelegală și netemeinică, prin admiterea apelului, la casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii, prin reținerea în mod eronat a situației de fapt dedusă judecații și aplicând în mod greșit dispozițiile legale care permit partajul bunurilor comune în ipoteza particulară a dobândirii lor de către concubini.
În sensul că defunctul și reclamanta au întreținut o relație de concubinaj în perioada 2005 și până la decesul defunctului în 24.10.2012, că au locuit constant și permanent împreună, în toată această perioadă relațiile dintre părți au fost reale și manifeste, notorietatea lor fiind dovedită prin toate probele administrate.
Totodată, așa cum a prezumat din probele administrate instanța de fond, între părți a existat o convenție tacită ca bunurile dobândite, în speță suma de bani depusă la bancă, să constituie proprietatea lor indiviză, fapt ce rezultă fără echivoc, așa cum recurenta a arătat anterior, și din împrejurarea că a fost împuternicită de defunct cu drepturi nelimitate cu privire la conturile depuse la bancă pe numele său.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, în temeiul disp.art.306 alin.1 Cod pr.civilă, arătând că potrivit art.304 din același Cod, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Or, recurenta, deși a indicat ca motive de recurs disp.art.304 pct. pct.8 și 9 Cod pr.civilă, motivele de recurs privesc doar netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea, astfel că recursul este nul.
Pe fond, intimații-pârâți au răspuns criticilor aduse în recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.3021 alin.1 lit.c din Codul de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse separat, iar conform art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în cauză fiind aplicabil termenul general de recurs, de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de apel, prev.de art.301 Cod pr.civilă, termen indicat și în dispozitivul deciziei recurate.
În cuprinsul cererii de recurs au fost indicate de către recurentă motivele de nelegalitate prevăzute de disp.art.304 pct.8 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, însă se constată că în continuare, recurenta nu a dezvoltat în motivarea dată recursului aceste motive de nelegalitate, invocând, practic, numai aspecte ce vizează netemeinicia deciziei instanței de apel.
Raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită prima instanță, respectiv Judecătoria P., hotărârea judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului, iar decizia tribunalului, căii de atac a recursului, context în care motivele invocate în recurs de către recurentă pot fi numai motive de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1- 9 Cod pr.civilă, iar nu și motive de netemeinicie, care să vizeze aspecte legate de greșita apreciere a probelor administrate.
Punctul 11 al art.304 Cod pr.civilă, singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000.
Art.3041 Cod pr.civilă statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, situație ce nu se regăsește însă în speță.
Ca atare, aspectele de netemeinicie exced atribuțiilor de control ale instanței de recurs, circumscrise numai cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Altfel spus, în recurs nu se poate invoca greșita apreciere a probelor administrate în cauză de către instanța de apel, cerându-se o reapreciere a acestora, astfel cum se solicită, practic, de către recurentă, prin motivele de recurs invocate în recursul de față.
În conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă coroborate cu disp.art.312 alin. 3 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă.
Recurenta a mai invocat drept motiv de modificare disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă coroborat cu art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată.Altfel spus, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția în speță.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta presupune că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.Spre exemplu, instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când:aplică o normă generală nesocotind existența uneia speciale sau aplică o normă care nu este incidentă în speță, ori interpretează greșit textul de lege corespunzător situației de fapt.
Or, după cum s-a arătat mai sus, raportat la conținutul cererii de recurs, recurenta nu a dezvoltat în motivarea dată recursului niciuna din nelegalitățile prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, referindu-se exclusiv la aspecte ce privesc netemeinicia deciziei recurate.
În consecință, recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a motiva recursul potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, nedezvoltând niciunul din motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.8 și art.304 pct.9 Cod p.civilă, pe care doar le-a indicat, nearătându-se în concret pentru ce anume argumente soluția tribunalului apare ca fiind nelegală raportat la motivele de nelegalitate invocate, sancțiunea nemotivării în termenul legal a recursului fiind aceea a nulității, potrivit art. 306 alin. 1 Cod pr.civilă, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care privește motivele de ordine publică.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, și constatând că în cauză nu sunt incidente nulități de ordine publică pe care instanța să le pună din oficiu în dezbaterea părților, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, Curtea va admite excepția nulității recursului, excepție invocată de către intimații-pârâți și va constata nulitatea recursului.
În temeiul disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată să plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat suportat de aceștia în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.2364/04.03.2015 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului, excepție invocată de către intimații-pârâți.
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta P. F., domiciliată în comuna Moțăieni, ., împotriva deciziei civile nr. 466/11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții N. I. L., domiciliat în Fieni, ., județul Dâmbovița, D. C. (fostă N.), domiciliată în Târgoviște, .. 74, ., ., județul Dâmbovița și O. E. M., domiciliată în Fieni, ., nr. 1, ., ., toți cu domiciliul ales în Târgoviște, ..5, ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenta să plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2015.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
N. M.
Red.VAP
Tehnored.NM
2ex./28.04.2015
d.f._ Judecătoria P.
j.f. M. D.
d.a._ Tribunalul Dâmbovița
j.a. B. Brînzică, C. M. G.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 11/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
