Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 285/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1933/310/2010/a1

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 285

Ședința publică din data de 12 martie 2015

Președinte - C. P.

Judecători - V. D.

- M. G.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei civile nr. 2315/30.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de pârâtul G. I. C., domiciliat în S., ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul R. V., domiciliat în București, Șoseaua Nordului nr. 82-92 ., sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul G. I. C., reprezentat de avocat R. D. din Baroul Prahova și intimatul R. V. reprezentat de avocat Boniu R. din Baroul București.

Procedura legal îndeplinită.

Cererea timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr._/13.11.2014, ce a fost anulată la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare.

Se înmânează apărătorului contestatorului copie de pe întâmpinare.

Avocat R. D., pentru contestatorul G. I. C., solicită a se acorda termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.

Avocat Boniu R., având cuvântul pentru intimat, arată că întâmpinarea a fost depusă în termen legal și urmează a se aprecia asupra cererii de amânare.

Curtea, respinge cererea de amânare pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, întrucât aceasta a fost depusă în termen procedural.

Avocat R. D., pentru contestatorul G. I. C., solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, respectiv bilet de trimitere și un act din care rezultă că partea se afla în străinătate.

Avocat Boniu R., având cuvântul pentru intimat, arată că se opune încuviințării probei cu înscrisuri și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea.

Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea cererii.

Avocat R. D., pentru contestatorul G. I. C., având cuvântul susține că potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă, partea nu a fost citată corect la momentul judecării cauzei.

Învederează că a încetat contractul cu apărătorul care îl reprezenta și era necesar ca instanța, în baza art. 118 alin. 3 Cod pr. civilă, să îl citeze la domiciliul indicat în cerere.

Arată că, pentru termenul din 30 octombrie 2014, s-a depus la dosar cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa de apărare, întemeiată pe motive medicale, solicitând ca, pentru termenul solicitat, să fie citat la adresa actuală din S., ., județul Prahova. Amânarea solicitată se impunea și fata de faptul că având încetat, anterior, contractul de asistenta juridica încheiat cu domnul avocat Țuica G., se afla în imposibilitate de a-și apară interesele, în condițiile legii.

Or, instanța de recurs a respins cererea de amânare, motivat de faptul că schimbarea de domiciliu a intervenit în cursul anului 2013, iar primirea citației doar cu câteva zile înaintea termenului de judecată din 30 octombrie 2014, nu poate constitui un motiv de amânare întemeiat, în sensul art. 156 alin.l din Codul de procedura civilă.

De asemenea, în privința stării de sănătate, dovedită cu acte medicale, anexate cererii de amânare, Curtea a constatat că, în măsura în care nu se putea înfățișa, avea posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Mai arată că, la 30 octombrie 2014, se afla la tratament în străinătate, după cum rezultă din documentul de călătorie, fiind în imposibilitate de a-și pregăti apărarea, fie și în condițiile amânării pentru depunerea de concluzii scrise, așa cum a dispus instanța.

Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.2315 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, urmând a se fixa termen pentru judecarea recursului.

Cu cheltuieli de judecată.

Avocat Boniu R., având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă.

Învederează că nu este vorba de o nelegală citare, ci doar se încearcă o victimizare a părții, întrucât avea calitatea de recurent și trebuia să se judece nu să tergiverseze cauza.

Susține că, la primul termen de judecată, recurentul a fost legal citat la domiciliul apărătorului ales și s-a solicitat termen pentru lipsă apărare pe motiv că apărătorul se află în concediu de odihnă. La al doilea termen de judecată, având termen în cunoștință, apărătorul vine cu o cerere prin care arată că a denunțat unilateral contractul de asistență juridică și s-a acordat alt termen. Recurentul trimite o a treia cerere de amânare pentru lipsă de apărare, încă din data de 4.09.2014, deci avea termen în cunoștință, a cunoscut de fiecare termen de judecată, iar instanța nu avea obligația citării la fiecare termen.

Solicită respingerea contestației în anulare. Cu cheltuieli de judecată, urmând să transmită prin fax până la sfârșitul ședinței, dovada cheltuielilor de judecată.

CURTEA:

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub număr de dosar 1933/ 310/01.10.2010, reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâtul G. I. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului R. V. să-i plătească suma de 70.000 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație necesare imobilului situat în S., ., județul Prahova și daune-interese.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2652/12.11. 2008, a achiziționat de la pârât imobilul compus din teren și o construcție situat în S., ., ocazie cu care, în cuprinsul contractului, s-a menționat că locuința veche amplasată pe teren a suferit lucrări de consolidare, reabilitare, modificare parțială șarpanta și transformare pod existent în spațiu locuibil, în baza autorizației de construire nr. 80/2008 și că vânzătorul pârât și-a asumat în mod expres obligația de garanție cu privire la lucrările sus-menționate, lucrări efectuate defectuos.

La data de 19.11.2010, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, potrivit contractului de vânzare- cumpărare nr. 2652/2008, construcția înstrăinată era veche, fiind edificată în anul 1930, motiv pentru care anterior vânzării, a executat diferite lucrări de reabilitare, modificare parțială șarpantă și transformare pod existent în spațiu locuibil, conform autorizației de construcții nr. 80/16.04. 2008, procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/22.08.2008 încheiat cu Primăria S., însă reclamantul a cunoscut starea imobilului anterior cumpărării, a efectuat verificări, împreună cu persoane de specialitate la imobil pe care l-a cumpărat numai după ce a constatat că acesta corespunde din punct de vedere tehnic, mai ales că reclamantul din proprie inițiativă a executat o . lucrări de decopertare, săpături la subsol, scoaterea rigipsului de pe pereți, determinând degradarea imobilului.

La data de 20 mai 2011, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că daunele interese solicitate constă în lipsa de folosință a imobilului, micșorând câtimea obiectului cererii numai pentru suma ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparații, urmând să formuleze pe cale separată o acțiune privind lipsa de folosință.

În cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză tehnică construcții.

Prin sentința civilă nr. 897/10.09.2012, Judecătoria S. a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 171.894,64 lei, reprezentând despăgubiri conform expertizei tehnice ing. F. I., varianta I – valoare cu TVA – modificată în urma scăderii sumei reprezentând costul lucrării de înălțare a demisolului, plus 25.885,48 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2652/12.11.2008, reclamantul a cumpărat de la pârât, imobilul compus din teren și construcție, situat în S., ., județul Prahova, construcție care a suferit lucrări de consolidare, reabilitare, modificare parțială șarpanta și transformare pod existent în spațiu locuibil, conform autorizației de construire nr. 80/2008, ocazie cu care pârâtul, în calitate de vânzător, și-a asumat în mod expres obligația de garanție, acordând cumpărătorului garanție privind lucrările de construcție ale imobilului potrivit prevederilor legale, contractelor încheiate cu furnizorii, antreprenorii, a garantat cumpărătorului lucrările efectuate pentru structura de rezistență a imobilului, acordând și o garanție de 24 luni de la semnarea prezentului contract de vânzare-cumpărare pentru toate celelalte lucrări de construcție realizate asupra imobilului (inclusiv lucrări de zidărie, tencuială interioară și exterioară, instalații, lucrări de izolație și hidroizolație, acoperiș și învelitori etc.), asumându-și obligația de a efectua pe cheltuiala sa, orice reparații cauzate de vicii ascunse în construcția imobilului.

A reținut judecătorul fondului că lucrările pentru care vânzătorul și-a asumat obligația de garanție, au avut la baza expertiza tehnică nr. 909/03.2008 întocmită de expertul tehnic atestat MLPAT S. Z., existând însă anumite deficiente în ceea ce privește lucrările efectuate de către pârât, deficiențe recunoscute de către acesta din urmă, avansându-se suma de 48.000 euro pentru înlăturarea lor, astfel încât predarea bunului vândut către cumpărător nu determină încetarea obligației vânzătorului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, ci, dimpotrivă, vânzătorul are obligația să asigure cumpărătorului o stăpânire a lucrului netulburată, utilă, caz în care în urma analizării rapoartelor de expertiză construcții efectuate în cauză ing. P. O., F. I. s-a constatat că valoarea lucrărilor necesare să fie executate la imobilul în litigiu este de 171.894,64 lei, determinata prin scăderea din suma totală de 186.653,64 lei (valoare cu TVA) din varianta I, a sumei de 14.759 lei, reprezentând costul lucrării de înălțare a demisolului, valoare calculată în raport de expertiza MLPAT din anul 2008, fiind cea care a stat la baza reabilitării imobilului și deci a obligației de garanție, impunându-se omologarea unei variante cu TVA, fiind imposibil să se impună reclamantului să efectueze lucrările în regie proprie.

A arătat judecătoria că se impune înlăturarea din cuprinsul raportului de expertiză tehnică ing. F. I. a contravalorii lucrărilor de coborâre a cotei pardoselii de la demisol de la cota de 2,21 la cota de 2,66 – in suma de_ lei (7716,5 1,3 1,13 1,05 1,24), deoarece aceste lucrări nu fac parte din categoria viciilor ascunse în condițiile în care înălțimea demisolului a fost cunoscută reclamantului la cumpărare, acesta înțelegând să cumpere în acest mod, fiind imposibilă suportarea costului acestei lucrări de către pârât, mai ales că înălțimea de 2,21 m nu creează niciun disconfort părții, fiind rezonabilă, utilă pentru folosința locuinței.

Prin urmare, în baza disp. art. 1336 din vechiul Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea precizată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 171.894,64 lei – determinată prin scăderea din suma de 186.653,64 lei (valoare cu TVA) din varianta I, a sumei de 14.759 lei – reprezentând costul lucrării de înălțare a demisolului.

In baza disp. art. 274 și ale art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească cheltuieli de judecata reclamantului, reprezentând onorariu avocat de_,1 lei, onorarii expert – 1500 lei, 4152,42 lei și 2000 lei și taxa timbru proporțional cu pretențiile încuviințate, respectiv suma de 5048,88 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G. I. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând completarea probatoriilor constând în efectuarea unei alte expertize construcții, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că toate lucrările de construcție la imobilul în litigiu au fost executate pe baza unor proiecte întocmite de specialiști, efectuându-se verificări din punct de vedere tehnic a lucrărilor, verificare efectuată și de către reclamant alături de o persoană de specialitate (arhitect), acceptând să cumpere imobilul în forma existentă în anul 2008, cunoscând starea acestuia, fiind de bună credință cu privire la starea tehnică a construcției și că reclamantul a efectuat ulterior încheierii contractului lucrări de construcție în scopul extinderii imobilului care au avut ca efect deteriorarea acestuia, ocazie cu care s-a specificat în memoriul tehnic general de evaluare arh. N. D. M., necesitatea realizării unor interveniții minimale, simple, în cea mai mare parte interioare, în scopul recompartimentării, repoziționării unor goluri, inclusiv a unor modificări de șarpantă pentru integrarea scării interioare propusă între parter și mansardă.

A precizat pârâtul că reclamantul urmărește obținerea unor despăgubiri foarte mari care să-i permită efectuarea lucrărilor de extindere, având loc o îmbogățire fără justă cauză, considerentele sentinței fiind contradictorii, străine de natura cauzei, aplicându-se greșit legea, fără să se țină seama că eronat au fost aplicate disp. art. 1336 și urm. Cod civil, atât timp cât imobilul constituie un bun care poate fi întrebuințat, exploatat de către reclamant conform destinației acestuia, fiind imposibilă instituirea unei răspunderi în sarcina sa în condițiile în care reclamantul din proprie inițiativă a intervenit la demisolul clădirii, decopertând dușumeaua, parte din pereți, executând săpături care au dus la nefolosirea unui anumit spațiu și că eronat a fost omologată varianta I de la expertiza F. I., considerându-se valoarea stabilită în baza acestei expertiză ca fiind valoarea apropriată de valoarea acreditată de reclamant, fără să se țină seama de disp. art.129 alin.5 cod pr. civilă, art.6 din protocolul nr.1 CEDO privind obligația instanțelor de a stabili faptele, aplica corect dispozițiile legale, fiindu-i respinse eronat obiecțiunile la expertiză.

De asemenea, pârâtul a precizat că, eronat, la stabilirea sumei datorate, s-a ținut cont de expertiza MLPAT din anul 2008 fără să se țină seama de inexistența lucrărilor de canalizare, racord, cămin colector privind apele menajere, amenajări exterioare, lucrări pe care le-a efectuat din proprie inițiativă, valoarea totală a acestora de 21.849,76 lei neputând să-i fie imputată, fiind imposibilă obligarea sa la plata sumei de 1182,52 lei reprezentând c/valoarea lucrării de înrămare cu beton armat goluri de uși nou create la demisol, atât timp cât acest lucrări urmau să fie efectuate doar în cazul în care s-ar fi efectuat lucrarea de coborâre a cotei pardoselii de la demisol și că nu se justifică obligația de a plăti repararea coșurilor de fum în condițiile în care o asemenea lucrare nu face parte din categoria viciilor ascunse, construcția având asigurată încălzirea cu centrală termică, cu tiraj forțat, mai ales că valoarea totală a lucrării constând în pardoseli din parchet din care 70% reprezintă parchet recuperat este de 1213,11 lei, înmulțindu-se eronat de către expert suprafața de 89,86 mp. cu 0,70 în loc de 0,30, ținându-se seama că doar 30% din parchet nu a fost recuperat, fiind obligat eronat să achite în plus 1617,48 lei.

Totodată, pârâtul a menționat că varianta I din raportul de expertiză ing. F. I. cuprinde erori, încălcări ale dispozițiilor legale obligatorii privind corecția pentru recapitulație de deviz de 1,30, fără să se țină seama de dispozițiile legale în materie care stabilesc că acest coeficient de corecție include și cheltuielile indirecte, beneficiile, expertul calculând de două ori aceste valori, mărind suma și că la valoarea totală potrivit dispozițiilor legale în materie se calculează doar coeficientul de corecție de 1,30, aplicându-se eronat procentele de 13% cheltuieli indirecte, 5% beneficiu fără să fie explicate aceste valori, valoarea reală datorată reclamantului fiind de 61.971,15 lei, mai ales că nu au fost respectate criteriile legale de stabilire a prețurilor la categoria de lucrări - săpături de pământ în spațiu sub 1 m lățime - în cazul cărora s-a aplicat nejustificat, exagerat prețul de 75,74 lei/ mc. săpătură, în loc de 31,30 lei/ mc. conform dispozițiilor legale în materie, precum și la categoria de lucrări - săpătură de pământ la subzidiri un preț de 173,60 lei/mc, în loc de 81,15 lei/mc.

La data de 04.03.2013, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea în parte, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 171.894,64 lei, reprezentând despăgubiri.

Prin încheierea din data de 23.05.2013 a Tribunalului Prahova a dispus completarea probatoriilor cu o nouă expertiză tehnică specialitatea construcții întocmită de 3 experți în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți.

Prin decizia civilă nr. 74/28 ianuarie 2014 Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de pârât G. I. C. și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 8.268,81 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2652/12.11.2008, certificatului de urbanism nr. 141/12.07.2010, memoriului tehnic anexat acestuia, rapoartelor de expertiză tehnică construcții ing. Ș. Z., nr. 1093/2010, 909/2008, autorizației de construire nr. 80/16.04.2008, pârâtul a fost autorizat să execute, începând cu luna aprilie 2008, o . lucrări de construcții privind reabilitarea imobilului situat în S., ., respectiv a locuinței având demisol, parter, respectiv de mansardare, modificare parțială a șarpantei, transformare pod în spațiu locuibil, însă la data de 12.11.2008, pârâtul a înstrăinat reclamantului în baza contractului sus menționat imobilul situat în S., . compus dintr-un teren de 382 m.p. și o locuință cu demisol, parter, mansardă în schimbul sumei de 220.000 euro, reclamantul întocmindu-și un proiect în luna iulie 2010 în vederea extinderii și consolidării locuinței, obținând un certificat de urbanism în acest scop.

În cuprinsul contractului de vânzare cumpărare sus menționat, a arătat tribunalul, s-a specificat, printre altele, că pârâtul, în calitate de vânzător, a înțeles să acorde reclamantului, în calitate de cumpărător, garanție privind lucrările de construcție ale imobilului în litigiu potrivit prevederilor legale, contractelor încheiate cu furnizorii, anteprenorii, înțelegând să garanteze cumpărătorului lucrările efectuate privind structura de rezistență a imobilului, acordând și o garanție de 24 luni de la data semnării contractului pentru toate celelalte lucrări de construcție realizate asupra imobilului (inclusiv lucrări de zidărie, tencuială interioară și exterioară, instalații, lucrări de izolație și hidroizolație, acoperiș și învelitori etc.), pârâtul asumându-și obligația ca pe perioada de garanție acordată reclamantului să efectueze pe cheltuiala sa orice reparații cauzate de vicii ascunse la construcția imobilului.

În conformitate cu procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/22.08.2008, la data de 22.08.2008 s-a constatat executarea și finalizarea lucrărilor de construcție de către pârât, ținându-se seama de autorizația nr. 80/16.04.2008.

Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții, inclusiv corecție, răspuns la obiecțiuni – ing. P. O., imobilul în litigiu are, din punct de vedere al rezistenței, o stare necorespunzătoare, existând deficiențe constructive datorită neexecutării lucrărilor în baza unui proiect de execuție, necesitând efectuarea unor lucrări pentru remedierea acestora în valoare totală de 140.696 lei în prima variantă și 148.980 lei în varianta a II-a .

Totodată, în conformitate cu raportul de expertiză tehnică construcții, inclusiv completare, refacere - ing. F. I., (filele 45-53- vol. 2), s-a stabilit că la imobilul în litigiu este necesară efectuarea unor lucrări de anvergură constând în consolidarea fundațiilor, executarea unor lucrări exterioare, în interior, de instalații, valoarea totală a lucrărilor fiind în varianta I cu TVA de 186.653,64 lei, ținându-se seama de expertiza tehnică MLPAT din 2008, iar în varianta a II a de -233.130,36 lei cu TVA, ținându-se seama de expertiza MLPAT din 2010.

Pe de altă parte, a reținut instanța de apel, în baza raportului de expertiză tehnică construcții ing. B. C., G. N., Teodorou C., efectuat în apel, valoarea totală a lucrărilor necesare pentru aducerea clădirii în stare de utilizare este de 145.646 lei, în cazul lucrărilor efectuate în regie proprie și de 227.562 lei, în cazul lucrărilor cu firme specializate, reținându-se că pârâtul nu a respectat autorizația de construcție nr. 80/2008, documentația ce a stat la baza emiterii acesteia, neefectuând o . lucrări la structura de rezistență a clădirii, fiind necesară executarea de către reclamant a lucrărilor în interior și exterior, nominalizate în cuprinsul raportului de expertiză în scopul utilizării corespunzătoare a construcției.

Martorii D. M. A., Ș. G., au declarat că, în anul 2008, pârâtul a procedat la reabilitarea construcției în litigiu, efectuând o . lucrări, fiind constrâns să înstrăineze imobilul în urma unor dificultăți economico - financiare.

A arătat tribunalul că, potrivit dispozițiilor art. 1336 și urm. din vechiul Cod civil, vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesiune a lucrului și pentru viciile lucrului, adică cele ascunse, care nu puteau fi identificate la predare cu mijloacele obișnuite de verificare, inclusiv în cazul unor lucrări care devin ascunse în urma înglobării lor într-o construcție, existente în momentul vânzării, ale căror efecte s-au produs mai târziu, iar în cazul viciilor grave, dacă acestea ar fi fost cunoscute de vânzător la momentul cumpărării, cumpărătorul nu ar mai fi cumpărat în aceleași condiții.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a reținut instanța de apel, rezultă că în cursul anului 2008, pârâtul a executat lucrări de construcție constând în reabilitarea locuinței, modificarea parțială a șarpantei, transformarea podului în spațiu locuibil la imobilul situat în S., ., județul Prahova, având un teren de 382 m.p. și o locuință cu demisol, parter, mansardă, lucrări efectuate în baza rapoartelor de expertiză ing. Ș. Z., autorizației de construire nr.80/16.04.2008, lucrări recepționate la 22.08.2008.

În baza contractului de vânzare - cumpărare nr.2652/12.11.2008, pârâtul a înstrăinat imobilul sus-menționat, reclamantului, în schimbul sumei de 220.000 euro, ocazie cu care în cuprinsul contractului s-a specificat că pârâtul înțelege să acorde garanție privind lucrările de construcție ale imobilului, inclusiv pentru structura de rezistență, precum și o garanție de 24 de luni pentru toate celelalte lucrări de construcție (de zidărie, tencuială interioară, exterioară, instalații, lucrări de izolație, hidroizolație, acoperiș și învelitori, etc.), exprimându-și acordul de a efectua pe cheltuiala sa, în perioada garanției, orice reparații cauzate de vicii ascunse la construcția imobilului.

Pe de altă parte, potrivit planșelor fotografice existente la dosar, certificatului de urbanism nr.141/12.07.2010, raportului de expertiză construcții-Ș. Z., reclamantul a efectuat demersuri în vederea executării unor lucrări de extindere și consolidare la imobilul în litigiu, astfel încât în urma administrării probei cu expertiză tehnică construcții, inclusiv completare ing. F. I. s-a stabilit că imobilul necesită lucrări de construcții la interior și exterior în scopul asigurării destinației acestuia respectiv locuință, ținându-se seama că lucrările executate inițial de către pârât la imobil au fost necorespunzătoare, caz în care valoarea totală a lucrărilor necesare a fi efectuate de către reclamant în vederea remedierii deficiențelor apărute la construcție, incluzând și TVA, ținându-se seama de expertiza MLPAT întocmită în anul 2008 de către Ș. Z., este de 186.653,64 lei, din care se scade costul lucrării de înălțare a demisolului, rezultând suma totală de 171.894,64 lei, aspecte confirmate și de raportul de expertiză tehnică construcții efectuat în apel de către trei experți constructori în temeiul căruia s-a stabilit o valoare totală a lucrărilor necesare pentru aducerea clădirii în stare de utilizare de 227.562 lei în cazul executării cu firmă specializată și de 145.646 lei în cazul executării în regie proprie.

Ca atare, atât timp cât, în perioada aprilie - august 2008, pârâtul a executat lucrări de construcție la imobilul în litigiu, imobil pe care l-a înstrăinat reclamantului prin contractul de vânzare cumpărare nr.2652/ 12.11.2008, iar în cuprinsul acestui contract s-a menționat în mod expres asumarea de către pârât a obligației de a acorda garanție privind lucrările de construcție efectuate la imobil constând în lucrări de rezistență, de zidărie, tencuit interior, exterior, instalații, de izolație, hidroizolație, acoperiș învelitori, etc., de a efectua orice reparații determinate de viciile ascunse privind construcția imobilului, înseamnă că, în realitate, pârâtul și-a manifestat voința în mod conștient, liber, neîngrădit, de a-și asuma răspunderea în vederea despăgubirii reclamantului în cazul existenței unor vicii ascunse în ceea ce privește executarea lucrărilor de construcție la imobil, a modului defectuos privind executarea tuturor lucrărilor sus menționate, lucrări nominalizate în mod expres în cuprinsul contractului.

De altfel, în condițiile în care, în cuprinsul contractului, s-a prevăzut în mod expres obligația pârâtului de a-i oferi reclamantului garanție pentru o . lucrări de construcție, nominalizate expres, de a efectua pe cheltuiala sa orice reparație cauzată de viciile ascunse privind construcția imobilului, iar în cuprinsul tuturor rapoartelor de expertiză construcții efectuate în primă instanță și în apel s-a menționat necesitatea executării unor lucrări de construcție la interior, exterior în valoare totală de 171.894,64 lei sau 227.560 lei în cazul executării cu firme specializate, datorită nerespectării de către pârât a autorizației de construcție nr.80/2008, a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia, în scopul aducerii locuinței la starea normală de utilizare, înseamnă că pârâtul are obligația să îl despăgubească pe reclamant pentru prejudiciul cauzat reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare a fi efectuate din culpa pârâtului pentru ca imobilul să poată fi utilizat potrivit destinației acestuia, lucrări evaluate de către expertul constructor F. I. la suma totală de 171.894,64 lei.

Faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză construcții efectuat în apel, s-a specificat că valoarea totală a lucrărilor necesare pentru aducerea locuinței în stare de utilizare este de 145.646 lei, lucrări determinate de culpa pârâtului care nu a respectat autorizația de construcție nr.80/2008, documentația ce a stat la baza acesteia, nu înseamnă în mod automat că pârâtul are obligația să îl despăgubească pe reclamant cu suma de 145.646 lei și că această sumă ar constitui valoarea reală a lucrărilor întrucât această sumă de bani constituie valoarea lucrărilor necesare efectuate la imobil în regie proprie și nicidecum cu firme specializate, caz în care reclamantul nu poate fi obligat să execute lucrările respective în regie proprie în condițiile în care aceste lucrări au un caracter complex, necesitând executarea lor de persoane specializate tocmai în scopul înlăturării tuturor consecințelor negative, generate de modul defectuos al lucrărilor executate inițial de pârât, de nivelul materialelor achiziționate, mai ales că executarea acestor lucrări are drept scop remedierea în totalitate a tuturor deficiențelor apărute în urma executării lucrărilor necorespunzătoare de către pârât, anterior înstrăinării imobilului.

Mai mult chiar, a reținut tribunalul, analizând rapoartele de expertiză întocmite și urmare obiecțiunilor formulate de către pârât, rezultă cu certitudine că valorile lucrărilor de construcții necesare a fi executate la imobilul în litigiu, ținându-se seama de data executării acestora, variază între 148.980 lei și 227.562 lei, valori în limitele cărora se înscrie și suma de 171.894,64 lei, ceea ce înseamnă că această sumă de bani este cea care reflectă valoarea reală a lucrărilor, a materialelor de construcție necesare executării acestora, a manoperei, etc.

Astfel, a apreciat tribunalul, în mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt și admis în parte acțiunea, dispunând în baza disp. art. 1336 și urm. din vechiul Cod civil, obligarea pârâtului să-i plătească reclamantului suma totală de 171.894,64 lei cu titlu de despăgubiri calculate potrivit raportului de expertiză tehnică construcții ing. F. I. Varianta I, deoarece pârâtul și-a asumat obligația să răspundă pentru viciile ascunse în ceea ce privește executarea lucrărilor de construcție, consecințele negative cauzate de modul defectuos de executare a acestora, reclamantul fiind nevoit să efectueze lucrările respective tocmai în scopul înlăturării deficiențelor lucrărilor executate de către pârât, existând posibilitatea în cazul în care ar fi cunoscut deficiențele respective să nu achiziționeze imobilul la prețul și condițiile stipulate în contract.

Susținerile pârâtului în sensul că toate lucrările de construcție la imobil au fost executate pe baza unor proiecte întocmite de specialiști, efectuându-se verificări din punct de vedere tehnic a lucrărilor, inclusiv de către reclamant cu o persoană de specialitate, acceptând să cumpere imobilul în forma existentă în anul 2008, cunoscând starea acestuia, fiind de bună credință cu privire la starea tehnică a construcției, acceptând înscrierea în contract a unei clauze de răspundere, garanție pentru lucrările executate, nu pot fi avute în vedere deoarece din cuprinsul tuturor rapoartelor de expertiză, inclusiv a expertizei construcții efectuată în apel, rezultă cu certitudine că pârâtul a fost cel care a executat lucrări de construcție în mod defectuos, fără să respecte documentele tehnice, autorizația de construcție, fiind imposibil să-și invoce propria culpă pentru a fi exonerat de răspundere pentru vicii ascunse, obligație asumată expres față de reclamant la momentul înstrăinării imobilului, iar reclamantul chiar dacă a beneficiat de o anumită consultanță de specialitate, in construcții, s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a depista toate viciile ascunse ale lucrărilor, vicii care s-au manifestat în timp, în momentul în care a dorit, la rândul său extinderea construcției.

Împrejurările invocate de către pârât în sensul că reclamantul a efectuat ulterior încheierii contractului lucrări de construcție în scopul extinderii imobilului, determinând deteriorarea acestuia, impunându-se necesitatea realizării unor interveniții minimale, simple, în special în interior, în scopul recompartimentării, repoziționării unor goluri, modificarea șarpantei pentru integrarea scării interioare între parter și mansardă și că reclamantul urmărește obținerea unor despăgubiri mari care să-i permită efectuarea lucrărilor de extindere, considerentele sentinței fiind contradictorii, străine de natura cauzei, aplicându-se eronat legea, sunt nejustificate întrucât nu există nicio dovadă la dosar că reclamantul ar fi în culpă în ceea ce privește necesitatea executării unor lucrări de construcție în vederea aducerii construcției la starea inițială, corespunzătoare acesteia, toate expertizele demonstrând modul defectuos de executare al lucrărilor de către pârât anterior înstrăinării imobilului, consecințele negative apărute ulterior în urma executării acestor lucrări, reclamantul fiind constrâns să încerce remedierea acestora, să suporte cheltuieli suplimentare, iar prin promovarea acțiunii se urmărește repararea prejudiciului cauzat de către pârât care i-a ascuns reclamantului modalitatea în care au fost efectuate lucrările, nerespectarea autorizației de construcție.

Afirmațiile pârâtului în sensul că, eronat, au fost aplicate disp. art.1336 și urm. cod civil atât timp cât imobilul poate fi întrebuințat, exploatat de către reclamant conform destinației acestuia, fiind imposibilă instituirea unei răspunderi în sarcina sa în condițiile în care reclamantul din proprie inițiativă a intervenit la demisolul clădirii, decopertând dușumeaua, parte din pereți, executând săpături care au dus la nefolosirea unui anumit spațiu, nu au relevanță în cauză deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept, deduse judecății se ține seama de modalitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.2652/2008, de executare a lucrărilor de construcție de către pârât anterior încheierii contractului, de asumarea expresă de către pârât a obligației de a răspunde pentru viciile ascunse în cazul edificării imobilului, executării tuturor lucrărilor de construcție la acesta.

Apărările pârâtului potrivit cărora, eronat, a fost omologată varianta I de la expertiza F. I., considerându-se ca fiind apropriată de valoarea acreditată de reclamant, fără să se țină seama de disp. art.129 alin.5 cod pr. civilă, art.6 din protocolul nr.1 CEDO, fiindu-i respinse eronat obiecțiunile la expertiză, nu au niciun temei legal întrucât suma de 171.894,64 lei constituie prin însăși natura sa valoarea reală a lucrărilor de construcție, necesare remedierii deficiențelor cauzate de fapta pârâtului, stabilindu-se corect raporturile juridice dintre părți conform dispozițiilor sus menționate, valoare care în raport de valoarea calculată în baza expertizei construcții din apel de 227.562 lei are un caracter rezonabil, demonstrând pagubele suportate de către reclamant în urma executării necorespunzătoare de către pârât a lucrărilor anterior înstrăinării imobilului.

Motivele invocate de către pârât în sensul că eronat la stabilirea sumei datorate s-a ținut cont de expertiza MLPAT din anul 2008, fără să se țină seama de inexistența lucrărilor de canalizare, racord, cămin colector, de efectuarea amenajărilor exterioare din proprie inițiativă, valoarea totală a acestora fiind de 21.849,76 lei, fiind imposibilă obligarea sa la plata sumei de 1182,52 lei reprezentând lucrarea de înrămare cu beton armat goluri de uși nou create la demisol, lucrări care se efectuau numai în cazul executării lucrării de coborâre a cotei pardoselii de la demisol, sunt nefondate deoarece în mod corect s-a stabilit valoarea lucrărilor, pornindu-se de la lucrările descrise în expertiza sus menționată în condițiile în care răspunderea pârâtului pentru vicii ascunse se raportează la lucrările executate anterior încheierii contractului și nicidecum în raport de lucrările descrise în raportul MLPAT din anul 2010, raport întocmit în urma cererii reclamantului privind executarea unor lucrări de extindere la imobil.

Criticile pârâtului în sensul că nu se justifică obligația de a plăti repararea coșurilor de fum în condițiile în care o asemenea lucrare nu face parte din categoria viciilor ascunse, construcția având asigurată încălzirea cu centrală termică, cu tiraj forțat și că eronat la stabilirea valorii totale a lucrării privind parchetul nu s-a ținut seama de procentul de 70% parchet recuperat, înmulțindu-se suprafața de 89,86 mp. cu 0,70 în loc de 0,30, reprezentând parchet nerecuperat, fiind obligat să achite în plus 1617,48 lei, sunt neîntemeiate întrucât lucrările sus menționate fac parte din categoria lucrărilor executate de către pârât, menționate expres în cuprinsul contractului, lucrări în temeiul cărora și-a asumat obligația de garanție pentru vicii ascunse, iar pe de altă parte analizându-se toate rapoartele de expertiză reiese că au fost aplicați coeficienții, anumite procente sus menționate, ținându-se seama de dispozițiile legale în materie, de modalitatea în care a fost posibilă recuperarea sau nu a anumitor materiale, procentul de recuperare și suprafața afectată în mod real.

Aspectele invocate de către pârât în sensul că varianta unu de la expertiza ing. F. I. cuprinde erori, încălcări ale dispozițiilor legale obligatorii privind corecția pentru recapitulație de deviz de 1,30, fără să se țină seama de dispozițiile legale în materie care stabilesc includerea în acest coeficient a cheltuielilor indirecte, beneficiilor, calculându-se de două ori aceste valori și că la valoarea totală se calculează doar coeficientul de corecție de 1,30, aplicându-se eronat procentele de 13% cheltuieli indirecte, 5% beneficiu fără să explice aceste valori, valoarea reală datorată reclamantului fiind de 61.971,15 lei, constituie prin însăși natura loc aprecieri pur subiective ale pârâtului, neconfirmate de toate rapoartele de expertiză, de dispozițiile legale în materie, în condițiile în care cei trei experți desemnați în apel au aplicat procentele sus menționate separat, ceea ce demonstrează legalitatea și temeinicia expertizei construcții ing. F. I., inexistența unor erori, valoarea reală a tuturor lucrărilor care trebuie efectuate de către reclamat din culpa pârâtului.

Susținerile pârâtului în sensul că nu ar fi fost respectate criteriile legale de stabilire a prețurilor la anumite categorii de lucrări în raport de anumite dispoziții legale sunt irelevante în condițiile în care, analizându-se expertizele tehnice construcții ing. F. I., de către cei trei experți efectuată în apel s-a stabilit că prețurile practicate în cazul lucrărilor privind efectuarea săpăturilor de pământ variază în funcție de prețurile practicate pe piața liberă, de modul în care se execută (în regie proprie sau cu firmă specializată), ceea ce înseamnă că nu există un preț fix în raport de care să se stabilească, în mod cert valoarea unor asemenea lucrări, mai ales că valoarea prețurilor aplicate nu depinde de reclamant sau pârât, ci de persoanele angajate care execută lucrările respective.

În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 296 cod pr. civilă, a respins apelul ca nefondat.

În baza disp. art.274 cod pr. civilă, a obligat apelantul la plata sumei de 8268,81 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul G. I. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Susține recurentul că, urmare a probatoriului administrat în cauză, s-a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2652/12.11.2008, reclamantul a achiziționat un teren pe care se află construcția în litigiu, înscrise în CF S. sub nr. 9347, identificat cu nr. Top (cadastral)_.

Precizează recurentul, că potrivit mențiunilor din acest contract s-a stabilit că locuința a fost edificată în anul 1930 și anterior vânzării, către reclamant au fost executate lucrări de reabilitare, modificare parțială șarpantă și transformare pod existent în spațiu locuibil.

Arată recurentul că aceste lucrări s-au executat după obținerea autorizației de construcție nr. 80/16.04.2008, iar la sfârșit lucrările au fost recepționate, întocmindu-se procesul-verbal nr._/22.08.2008 încheiat cu Primăria orașului S..

La baza emiterii autorizației de construcție nr. 80/2008 a stat documentația tehnică realizată de expertul tehnic atestat MLPAT S. Z..

Precizează recurentul că, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, reclamantul a verificat starea imobilului, alături de o persoană de specialitate și a acceptat să cumpere imobilul în forma existentă în anul 2008.

Arată că lucrările de construcție au fost efectuate corespunzător documentațiilor tehnice și ca o dovadă a bunei sale credințe a acceptat înscrierea în contractul de înstrăinare a imobilului a unei clauze de răspundere și garanție pentru lucrările executate, inclusiv pentru vicii ascunse.

Menționează recurenta că, după circa doi ani de la cumpărarea imobilului, reclamantul a efectuat o . intervenții la construcție (decopertări, săpături la demisol etc.) și apoi a promovat acțiunea de față.

Recurentul critică hotărârile pronunțate în cauză, deoarece au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale privind viciile ascunse ale lucrului - art. 1352 și urm. din vechiul Cod civil, precum și a normativelor, a buletinelor tehnice de prețuri etc. pe care expertul trebuia să le aibă în vedere și pe care instanța le-a acceptat ca valabile.

Astfel, precizează că a fost obligat să plătească reclamantului, în mod nejustificat, suma de 61.971,15 lei, bazându-se pe calculele efectuate de expertul F. I. a cărui expertiză a fost omologată de prima instanță.

Arată că, în cauză, instanțele au apreciat că sunt incidente prevederile art. 1336 din vechiul Cod civil, în sensul că răspunderea pârâtului în calitate de vânzător către cumpărător este consecința viciilor lucrului.

Potrivit art. 1352 din vechiul Cod civil „vânzătorul este supus la răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza acelora, lucrul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa, sau întrebuințarea e atât de micșorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile”.

Precizează că probele efectuate în cauză nu conduc la concluzia enunțată în acest text de lege, construcția a fost și este un bun care este folosit de cumpărător și exploatat conform destinației sale.

Apreciază că soluția recurată a înfrânt art. 6 din Protocolul nr.l CEDO, în sensul că instanța a abdicat de la obligația de a stărui să prevină orice greșeală în aflarea adevărului, prin stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. Totodată, hotărârea recurată nu a oferit o soluție echitabilă în raport cu situația concretă a litigiului și nu a avut un caracter constant de apreciere a dispozițiilor legale.

Arată că, consecința acestor încălcări ale dispozițiilor legale, s-a repercutat asupra obligării pârâtului de a plăti reclamantului valoarea unor lucrări pentru care nu există răspundere pentru vicii ascunse, precum și plata unor lucrări a căror valoare a fost greșit stabilită în expertiza F. I..

Arată recurentul că instanța de fond a înlăturat din expertiza F. I., contravaloarea cotei pardoselii de la demisol de la cota de 2,21 la cota de 2,66, în sumă de 14.759 lei, neincluzând acest element în categoria viciilor ascunse.

Menționează recurentul că lucrările de construcție și instalații exterioare nu erau prevăzute în expertiza MLPAT din 2008, nu pot fi încadrate în categoria viciilor ascunse ale lucrului vândut. Reclamantul a avut posibilitatea de a constata această situație, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, înțelegând să cumpere în aceste condiții.

Arată recurentul că valoarea lucrărilor menționate la pag. 6 din refacerea expertizei F. I., pct. B este de 21.849,76 lei, pentru care nu există obligație de plată împotriva pârâtului.

Deși instanța de fond a apreciat că, contravaloarea măririi cotei de înălțime de la demisol nu intră în categoria viciilor ascunse, excluzând această valoare a lucrărilor, nu este constantă în apreciere și nu elimină, din același raționament, valoarea lucrărilor de „înrămare cu beton armat goluri de uși nou create la demisol” (pg.6 expertiza F. I. refacere, pct. 4.1.7.), în valoare de 1.182,52 lei. Apreciază că aceste lucrări s-ar fi efectuat doar dacă s-ar fi realizat lucrarea de coborâre a cotei de la demisol și s-ar fi mărit cota de înălțime, numai că această categorie de lucrări a fost eliminată de instanță.

Apreciază recurentul că o greșeală evidentă de calcul a expertului, adusă la cunoștința instanței prin nota de obiecțiuni se referă la categoria de lucrări menționată la pag. 5 din expertiză, punctele 4.1.16. și anume: „pardoseli din parchet, din care 70% parchet recuperat. La suprafața de 89,86 m.p. expertul a înmulțit suprafața cu 0,70, în loc de 0,30, pentru că 70 % din parchet este recuperat și doar 30% este nerecuperat, astfel că a fost obligat să plătească în plus suma de 1.617,48 lei.

De asemenea, a fost obligat și plata sumei de 171,55 lei (pag. 6 expertiză, pct. 4.1.10. reparare coșuri de fum), în condițiile în care întreaga construcție este racordată la încălzire centrală proprie.

Astfel, în afara acestor categorii de lucrări care nu pot atrage răspunderea sa, au mai fost adăugate și alte lucrări ce au fost evaluate eronat de expert cu încălcarea normativelor legale menționate în Buletinele tehnice de prețuri arătate în nota de obiecțiuni la expertiză.

Mai arată recurentul că, potrivit raportului de expertiză F. I., varianta I cu TVA, valoarea lucrărilor conf. exp. MLPAT 2008 este de 100.728,59 lei. Din această sumă a fost scăzută de instanța de fond suma de 7.716,52 lei, rezultând suma de 93.012,07 lei (100.728,59 - 7.716,52 lei). Din valoarea de 93.012,07 lei s-a scăzut suma de 24.821,31 lei (lucrările la care nu poate fi obligat), rezultă suma de 68.190,76 lei. Din aceasta s-a scăzut suma de 4.580,53 lei (4.113,11 lei + 467,42 lei, reprezentând lucrările din exp.F. I. pg.6 pct.4.1.3. și 4.1.8.) și rămâne suma de 63.610,23 lei. La această sumă se aplică coeficientul de 1,30 și același coeficient la suma de 4.580,53 lei rezultând suma de 82.693,29 lei,respectiv 5,954,68 lei,care adunate dau valoarea de 88.647,97 lei. In fine, la această sumă se aplică TVA de 1,24 și rezultă suma de lei 109.923,49.

Apreciază că diferența dintre suma stabilită de prima instanță de 171.894,64 lei și suma de 109.923,49 lei, este de 61.971,15 lei, pe care nu o datorează reclamantului.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificare deciziei în sensul exonerării sale de la plata către intimatul-reclamant a sumei de 61.971,15 lei.

La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, intimatul-reclamant R. V., prin apărătorul său ales, a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate de către recurentul-pârât reprezintă în realitate critici de netemeinicie, iar nu aspecte de nelegalitate a deciziei atacate.

La data de 1 septembrie 2014, intimatul-reclamant R. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală, nefiind dată cu încălcarea normelor legale, a buletinelor tehnice de prețuri pe care expertul trebuia să le aibă în vedere și pe care instanța le-ar fi acceptat ca valabile.

Prin decizia civilă nr. 2315 pronunțată la data de 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant R. V..

A respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul G. I. C., împotriva deciziei civile nr. 74/28 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul R. V. și a luat act că intimatul-reclamant va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, întrucât motivele invocate de către pârât reprezintă în realitate critici de netemeinicie, iar nu aspecte de nelegalitate a deciziei atacate, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, deoarece în motivele de recurs recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Se impune respingerea excepției și datorită faptului că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Deși recurentul arată că lucrările de construcție au fost efectuate corespunzător documentațiilor tehnice și, ca o dovadă a bunei sale credințe, a acceptat înscrierea în contractul de înstrăinare a imobilului a unei clauze de răspundere și garanție pentru lucrările executate, inclusiv pentru vicii ascunse, Curtea constată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B. C. în faza de apel, recurentul nu a respectat autorizația de construcție nr. 80/2008 și documentația ce a stat la baza emiterii acesteia, nerealizând următoarele lucrări la partea de rezistență prevăzute în documentația pentru obținerea autorizației: nu s-a realizat coborârea pardoselii demisolului cu 40 cm., lemnul folosit pentru realizarea șarpantei nu a fost ignifugat și protejat cu RF 30 minute, clădirea nu a fost prevăzută cu senzori de fum în special la nivelul mansardei pe casa scării și în holurile de etaj, nu s-a realizat izolarea termică a pereților.

În aceeași expertiză s-a menționat că, în urma inspecției și a sondajului efectuate, s-a constatat că adâncimea fundațiilor este sub adâncimea minimă, sunt din beton din calitate inferioară și sunt necesare lucrări de consolidare ale acestora, pereții demisolului prezintă crăpături care necesită lucrări de consolidare conform expertizei tehnice Ș. Z., planșeul pentru demisol nu a fost executat potrivit celor prevăzute în expertiza tehnică, planșeul peste parter are grinzile vechi, necorespunzătoare, care au fost dublate cu altele și care prezintă început de putrezire, podina suport a pardoselii s-a executat din scândură de rășinoasă cu grosimea de 20 mm. și nu din dulap de rășinoasă cu grosimea de 48 mm., conform expertizelor tehnice.

Cu privire la critica ce vizează încălcarea dispozițiilor legale privind viciile ascunse ale lucrului - art. 1352 și urm. din vechiul Cod civil, precum și a normativelor, a buletinelor tehnice de prețuri etc. pe care expertul trebuia să le aibă în vedere și pe care instanța le-a acceptat ca valabile, Curtea a respins-o ca nefondată, întrucât așa cum s-a menționat în precedent expertul B. C. ce a efectuat expertiza în apel ,dar și expertul F. ce a efectuat expertiza la instanța de fond au arătat că imobilul vândut de recurent prezintă anumite vicii ascunse, situație în care devin incidente dispozițiilor art. 1336 din vechiul Cod civil potrivit căruia vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie a lucrului și de viciile aceluia.

Mai mult, art. 1352 din același Cod civil precizează că „vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza acestuia, lucrului nu este bun de întrebuințat, după destinarea sa, sau întrebuințarea sa e atât de micșorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile”.

În ceea ce privește critica că soluția recurată a înfrânt art. 6 din Protocolul nr. 1 CEDO, în sensul că instanța a abdicat de la obligația de a stărui să prevină orice greșeală în aflarea adevărului, prin stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, Curtea a reținut că dreptul la un proces echitabil astfel cum este statuat în art. 6 din CEDO nu a fost încălcat, întrucât instanțele anterioare au oferit fiecărei părți posibilitatea de a-și susține cauza de a propune probele, de a lua cunoștință de actele dosarului, de a face observații cu privire la toate probele administrate.

Deși recurentul arată că lucrările de construcție și instalații exterioare nu erau prevăzute în expertiza MLPAT din 2008 și nu pot fi încadrate în categoria viciilor ascunse ale lucrului vândut, Curtea a reținut că, în expertiza nr.1093 întocmită de expert S. Z., s-a arătat că pereții din zidărie de piatră care se păstrează la nivelul demisolului se vor remedia prin lucrări de rețesare, rostuire, pe o adâncime de circa 10 – 15 cm adâncime, pereții existenți din lemn de la parter se vor revizui cu înlocuirea elementelor cu început de putrezire, se va consolida planșeul peste demisol cu înlocuirea sau dublarea grinzilor existente din lemn, consolidarea planșeului din lemn peste parter, cu eliminarea umpluturilor din pământ și moloz împreună cu podina intermediară existentă, înlocuirea sau dublarea grinzilor din lemn subdimensionate.

Așa cum s-a mai arătat, expertul B. C. în expertiza efectuată în apel a arătat că o are parte din lucrările prevăzute în raportul de expertiză din anul 2008, nu au fost realizate corespunzător sau nu au fost realizate deloc (fila 2 din raportul de expertiză).

În consecință, nu doar lucrări de construcție și instalații interioare au fost executate necorespunzător, ci și lucrări de construcție exterioare, cu atât mai mult cu cât în expertiza nr.1093 s-a precizat că, coșurile de fum nu respectă condiția ca pe înălțimea mansardei și a podului să fie suficient de rezistente pentru un mod de lucru independent la sarcini orizontale din solicitări seismice, astfel că se impune zidirea acestora, iar toate elementele din lemn se vor trata împotriva putrezirii, la toți pereții exteriori se vor folosi finisaje exterioare cu termoizolație înglobată.

În mod corect, instanța de fond a apreciat că, se impune a se înlătura din expertiza tehnică F. I. contravaloarea lucrărilor de coborâre a cotei pardoselii de la demisol de la cota de 2,121 la cota de 2,66, neincluzându-se această lucrare în categoria viciilor ascunse, însă nu poate fi înlăturară valoarea lucrărilor de „înrămare cu beton armat goluri de uși nou create la demisol” (pag. 6 expertiza F. I. refacere, pct. 4.1.7.), în valoare de 1.182,52 lei pentru că aceasta nu poate fi verificată de cumpărător oricât de diligent ar fi la momentul achiziționării imobilului.

Cu privire la critica că este o greșeală evidentă de calcul a expertului, adusă la cunoștința instanței prin nota de obiecțiuni ce se referă la categoria de lucrări menționată la pag. 5 din expertiză, punctele 4.1.16 ,Curtea a reținut că această critică se întemeiază pe art. 304 pct. 11 din vechiul Cod de procedură civilă, ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005, ce se referă la faptul că hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând prin aprecierea eronată a probelor administrate.

Cu aceeași motivare, s-au respins și criticile care se referă la faptul că a fost obligat și la plata sumei de 171,55 lei (pag. 6 expertiză, pct. 4.1.10) reparare coșuri de fum, precum și critica ce se referă la calculul greșit efectuat de instanța de fond ce vizează cuantumul despăgubirilor ce trebuie să le plătească reclamantului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul G. I. C., susținând că potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă, partea nu a fost citată corect la momentul judecării cauzei.

Învederează că, a încetat contractul cu apărătorul care îl reprezenta și era necesar ca instanța în baza art. 118 alin. 3 Cod pr.civilă să îl citeze la domiciliul indicat în cerere.

Arată că, pentru termenul din 30 octombrie 2014 s-a depus la dosar, cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa de apărare, întemeiată pe motive medicale, solicitând ca pentru termenul solicitat, să fie citat la adresa actuală din S., ., județul Prahova. Amânarea solicitată se impunea și fata de faptul că având încetat, anterior, contractul de asistenta juridica încheiat cu domnul avocat Țuica G., se afla în imposibilitate de a-și apară interesele, în condițiile legii.

Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.2315 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, urmând a se fixa termen pentru judecarea recursului.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, constată că motivele invocate în contestația în anulare nu sunt fondate, pentru următoarele considerente.

Potrivit disp. art. 317 Cod pr. civilă, contestația în anulare se poate exercita pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv: dacă partea nu a fost legal citată sau hotărârea a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la necomepetență.

Cum, în cauză, contestatorul nu a invocat nici una din aceste cauze, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză disp. art. 317 Cod pr. civilă.

De asemenea, contestația în anulare se poate declanșa și în cazul în care hotărârea dată este rezultatul unei erori materiale, însă neacordarea unui termen de către instanță pentru considerente de lipsă de apărare și motive de sănătate nu poate fi considerată ca o eroare materială în sensul articolului menționat.

Așa fiind, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză disp. art. 318 Cod pr. civilă.

Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 320 Cod pr. civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondată contestația în anulare a deciziei civile nr. 2315/30.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de pârâtul G. I. C., domiciliat în S., ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul R. V., domiciliat în București, Șoseaua Nordului nr. 82-92 ., sector 1.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.

Președinte, Judecători,

C. P. V. D. M. G.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. CP

Tehnored.CO

2 ex./24.03.2015

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 286/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2015. Curtea de Apel... →

Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI