Succesiune. Decizia nr. 563/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 563/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 1109/310/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA nr.563

Ședința publică din data de 8 septembrie 2015

Președinte –V. S.

Judecători - E. M.

– V. G.

Grefier - A. F.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții F. C. E., domiciliată în Timișoara, ..7, ..4, județ T. și T. G. C., cu domiciliul ales la cabinet avocatură B. F. – C., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 1912 din 23.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. M., domiciliată în Bușteni, ..30, județ Prahova și O. S., domiciliată în București, ., nr.20, sector 6.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți reprezentanți de avocat B. F. din Baroul D., lipsind intimații-reclamanți.

Procedura legal îndeplinită.

Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

Recurs timbrat cu 55,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. TMXWM_, anulată la fila 30.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare.

Curtea pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare.

Avocat B. F. având cuvântul arată că întâmpinarea a fost primită la dosar la data de 1.09.2015 însă prin serviciul BIRP al instanței și într-un singur exemplar și cum prezenta cauză se judecă sub imperiul vechii legi solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării în funcție de care să-și pregătească apărarea.

Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătoarea recurenților-pârâți întrucât întâmpinarea a fost depusă la dosar în termen procedural, dar pentru a-i da posibilitate acesteia să ia cunoștință de conținut lasă cauza la a doua strigare.

Avocat B. F. având cuvântul arată că se poate apăra, neimpunându-se lăsarea cauzei la a doua strigare și că nu mai are cereri noi de formulat.

Curtea ia act de declarația acesteia și acordă cuvântul pe excepție.

Avocat B. F. având cuvântul solicită respingerea excepției nulității recursului, precizând temeiul de drept prevederile art.304 pct.9 Cod pr. civilă, fiind incidente și permisive aceste dispoziții legale.

Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel și pe fond admiterea acțiunii în sensul revizuirii sentinței civile nr. 611/5.05.2010 și a încheierii de admitere în principiu din data de 29.03.2011, pronunțate de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, precum și admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea procesului de partaj succesoral. La solicitarea instanței în sensul de a preciza dacă hotărârea judecătorească de care se prevalează este un înscris nou, arată că este o situație de fapt anterioară ce trebuie să fie opozabilă tuturor moștenitorilor. Fără cheltuieli de judecată.

C u r t e a

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, revizuienții T. G. C. și F. C. E., în contradictoriu cu intimații S. M. și O. S. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr.611/5.05.2010 și a încheierii de admitere în principiu din data de 29.03.2011, pronunțate de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.151/29.03.2011 a Tribunalului Prahova, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1351/28.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, solicitând să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea procesului de partaj succesoral.

În motivarea cererii, revizuienții au arătat că prin încheierea de admitere în principiu din data de 3.06.2009 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ a fost admisă în principiu în parte acțiunea formulată de reclamantul T. G. C., și tot în parte și în principiu a fost admisă cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta S. M.; s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M. D., decedat la data de 19.11.1971; s-a constatat că moștenitoare ale acestuia sunt: T. C., fiică, cotă 1/3, S. M. (fostă M.), fiică, cotă 1/3, și O. S., fiică, cotă 1/3; s-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului M. D. se compune din: - teren în suprafață de 350 mp, situat în Bușteni, .. 30, împreună cu o casă de locuit situată pe aceasta; - teren în suprafață de 4800 mp, categoria fâneață, situat în B., . nr. 56, jud. Prahova; s-a constatat că terenul în suprafață de 500 mp, situat în Bușteni, . înstrăinat de cele trei moștenitoare ale defunctului M. D., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 31 din data de 31.01.1997, la BNP M. M. din Bușteni, cele trei moștenitoare împărțindu-și prețul provenit din vânzare.

Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei T. C., decedată la data de 30.05.2006, cu ultimul domiciliu în C., . 13, ., județ D.; pentru T. C., moștenitori au fost declarați: T. G.-C., fiu, cotă 1/2, și F. C.-E., fiică, cotă 1/2; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei T. C. se compune din: - cota indiviză de 5/8 din apartamentul situat în C., ., ..1, ., compus din 3 camere și dependințe aferente, dobândit de defunctă prin moștenire de la soțul predecedat T. G., cu certificatul de moștenitor nr. 77/2006 eliberat de BNP F. P., ca bun comun, cu contractul de vânzare cumpărare nr. 4870 din data de 30.07.1991, - cota de 1/3 din terenul în suprafață de 350 mp, situat în Bușteni, .. 30, împreună cu casa de locuit situată pe acesta, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 3 camere, bucătărie, hol și balcon, și o bucătărie de vară din lemn, acoperită cu tablă; - cota de 1/3 teren în suprafață de 4800 mp, categoria fâneață, situat în B., . nr. 56, jud. Prahova.

S-a mai constatat vânzarea cotei de 1/3 din imobilul de la Bușteni de la O. - S. către S. M., precum și un drept de creanță pentru îmbunătățiri realizate de S. M. la imobilul din Bușteni.

Revizuienții au mai arătat că prin sentința civilă nr. 611 din 5.05.2010 a Judecătoriei S. a fost omologat raportul de expertiză conform variantei I, prin care în lotul revizuienților a fost atribuită suprafața de 2.542 m.p. situată în B., categoria de folosință curți-construcții, ., în valoare de 366.262 lei, iar în lotul pârâtei O. S. terenul situat în B., categoria de folosință pădure, situat în ., cu suprafața de 645 m.p., în valoare de 21.242 lei, precum și terenul situat în B., categoria de folosință curți-construcții, . nr. 56, cu suprafața de 815 m.p. și în valoare de 117.429 lei.

Ulterior acestei împărțeli irevocabile, prin sentința civilă nr. 2645 din 6.11.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea promovată de M. B.-C. și s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.510 m.p. situat în B., . nr. 56.A, jud. Prahova, reținându-se în cuprinsul considerentelor că bunica reclamantului, A. M., a cumpărat cu chitanță de mână de la M. D. V. (D.) cei 2.500 m.p., și în temeiul acestei convenții a stăpânit terenul, astfel încât posesia a dus la dobândirea dreptului de proprietate asupra lui. Prin accesiune a fost constatat dreptul de proprietate al reclamantului și asupra construcțiilor ce le edificase pe terenul amintit.

Deși inițial au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive pentru O. S. și S. M., întemeiat pe faptul că acestora nu li se atribuise în lot în urma partajului succesoral terenul vizat de M., prin decizia civilă nr.427 din 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ a fost schimbată în parte sentința atacată și încheierea din data de 17.04.2013, în sensul că au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtele O. S. și S. M., iar acțiunea a fost admisă și împotriva lor.

Înlocuind o parte din considerentele judecătoriei, instanța de control judiciar a reținut că autorul acestora a înstrăinat bunicii reclamantului terenul în discuție, ceea ce înseamnă că la data decesului numitului M. D., mai exact 19.11.1971, nu mai exista în patrimoniul acestuia terenul în litigiu, de 2.542 m.p.

Revizuienții au susținut că recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea lui M. s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească opozabilă tuturor moștenitorilor defunctului amintit, indiferent de lotul în care a fost atribuit bunul, soluție corectă principial, față de faptul că prin succesiune se transmite patrimoniul, respectiv totalitatea drepturilor și obligațiilor defunctului, noțiune ce cuprindea inclusiv obligația de transfer a proprietății din partea autorului (ori a moștenitorilor lui) către A. M. (sau succesorii ei) în privința terenului în discuție.

Revizuienții au precizat că noțiunea este diferită de aceea a emolumentului, definit ca fiind totalitatea bunurilor aflate în patrimoniul unei persoane la decesul ei.

Pe cale de consecință, având în vedere succesiunea ca entitate abstractă, Tribunalul Prahova a reținut că este irelevantă modalitatea de finalizare a împărțelii, întrucât drepturile invocate de M. trebuie valorificate față de toate persoanele care au calitatea de moștenitoare ale defunctului M. D..

Cu alte cuvinte, în calitate de continuatori ai personalității juridice a defunctului (ficțiune juridică de sorginte romană), moștenitorii nu se pot abate de la drepturile sau obligațiile impuse autorului, întreaga lor libertate juridică fiind circumscrisă în raport de ele.

În condițiile date, în mod obiectiv a fost diminuată masa succesorală stabilită prin încheierea de admitere în principiu din data de 3.06.2009, ca efect al unei obligații asumate de defunctul autor comun.

Revizuienții au menționat că decizia civilă nr.427/24.06.2014 a Tribunalului Prahova a fost comunicată către părțile din proces în jurul datelor de 23 iulie 2014 și, din câte cunosc, nu a fost declarat recurs împotriva ei, astfel că, în condițiile date, cel mai probabil sentința civilă nr.2645/6.11.2013 a rămas irevocabilă la data de 8.08.2014, dată de la care începe să curgă și termenul de o lună impus de art.324 alin.1 pct.4 V.C.P.Civ., acesta fiind practic momentul de la care au dreptul să introducă cerere de revizuire, motivat de rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești amintite.

Revizuienții au considerat, dată fiind excluderea cu efect retroactiv de la masa partajabilă a terenului în suprafață de 2.510 m.p. situat în B., . nr. 56.A, jud. Prahova, având în vedere și obligația de garanție pentru evicțiune între comoștenitori care trebuie să opereze în privința bunurilor aflate în succesiunea autorului întrucât a fost diminuată masa bunurilor de împărțit avută în vedere cu ocazia efectuării partajului succesoral de pe urma lui M. D., că pentru aceste considerente de echitate trebuie refăcută împărțeala inițială, în raport de bunurile rămase în succesiunea autorului lor.

Pe cale de consecință, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu (care, spre deosebire de cea din 3.06.2009, să excludă terenul în suprafață de 2.510 m.p. situat în B., . nr. 56.A, jud. Prahova) și întocmirea unui nou raport de expertiză tehnică, care să procedeze la o nouă lotizare valorică și fizică, în cadrul acestei noi împărțeli urmând a fi avute în vedere eventuale drepturi subsecvente obținute între timp de succesorii cu titlu particulari (subdobânditori) asupra bunurilor atribuite inițial pârâtelor S. și O..

În același timp, revizuienții au menționat că sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, în șnur cu decizia civilă nr.427 din 24.06.2014 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ au semnificația de „înscris nou" statuată de textul de lege menționat.

Intimata S. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susținând că potrivit art.322 pct.5 C.pr.civ. anterior, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Intimata a menționat că revizuienții nu au arătat care sunt înscrisurile noi reținute de intimată sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

A mai arătat că situația de fapt este cea prezentată de revizuienți însă, în opinia sa, calea procedurală prevăzută de art.322 pct.5 C. anterior este greșită, întrucât Judecătoria Câmpina nu a desființat și nici modificat sentința civilă nr. 611/2010, nefiind aplicabile nici dispozițiile art.322 pct.7 C. anterior, întrucât hotărârile nr.611/2010 a Judecătoriei S. și nr.2645/6.11.2013 a Judecătoriei Câmpina (și nu 2003 cum din eroare s-a menționat de revizuienți) nu sunt date în aceeași pricină și nici între aceleași persoane având aceeași calitate.

Revizuienții au solicitat „admiterea în principiu" a cererii de revizuire și întocmirea unui nou raport de expertiză, dar art. 327 C. anterior prevede că „dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite".

Doctrina consideră că o particularitate importantă a revizuirii constă în faptul că retractarea unei hotărâri se poate obține numai pentru greșeli involuntare săvârșite de instanță în raport cu starea de fapt reținută în hotărâre, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării, fie în raport cu unele împrejurări ulterioare" (I. L. - Comentariile Codului de procedura civila - Ed. All B. 2001 - voi, II, p. 145).

„Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.proc.civ. se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată. Legea are în vedere și în acest caz două ipoteze distincte, fiecare constituindu-se practic într-un veritabil motiv de revizuire.

Prima ipoteza vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii. Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică "îndeplinirea unor condiții cumulative și care rezultă chiar din redactarea textului anterior menționat.

În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe cale revizuirii. Această condiție implică prin definiție unele exigențe enunțate în continuare. S-a observat în această privință că legea are în vedere doar un singur mijloc de probă, respectiv acela al înscrisurilor, iar nu și declarațiile de martor chiar luate în formă autentică, recunoașterile părților sau rapoartele de expertiză. Pe de altă parte, înscrisurile trebuie să fie descoperite după pronunțarea hotărârii judecătorești. Aceasta înseamnă ca înscrisul trebuie sa fi existat la data judecații. Prin urmare, orice alte înscrisuri apărute după pronunțarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire. O atare condiție rezultă nu numai din referirea legii la descoperirea de înscrisuri, ci și la imposibilitatea prezentării acestora. Doctrina vorbește adeseori de descoperirea unor înscrisuri noi tocmai în intenția de a sublinia faptul că acestea nu au fost cunoscute de instanța care a judecat litigiul. În realitate, înscrisurile au existat la data judecății, dar n-au putut fi prezentate de parte datorită împrejurărilor la care se refera în mod expres chiar art.322 pct.5 C.proc.civ.

Dacă înscrisurile au fost prezentate de părți și analizate cu prilejul judecății în fond, iar instanța le-a găsit neconcludente, ele nu pot servi pentru exercitarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct.5 C.proc.civ.

A doua condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului ca acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții. D. urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepția cazului când se face și dovada imposibilității de prezentare a acestora în condițiile arătate de art. 322 pct.5 C.proc.civ.

În al treilea rând, înscrisul invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac. Această cerință nu este prevăzută în mod expres de lege, dar ea rezultă implicit din faptul că partea trebuie să facă dovada imposibilității de a fi prezentat înscrisul în fata instanței a cărei hotărâre se atacă. De aceea și doctrina se pronunță în sensul că o atare condiție este indispensabilă.

O ultimă condiție a revizuirii este aceea ca înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată. O atare condiție se verifică de instanța competentă doar cu prilejul soluționării cererii de revizuire, ea neconstituind o cerință preliminară de promovare a căii de atac.

A doua ipoteza vizată de art. 322 pct.5 C.proc.civ. se referă la situația desființării sau modificării hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Și această ipoteză presupune cu necesitate observarea unor exigențe importante. Revizuirea se întemeiază și în acest caz pe pierderea credibilității de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătoreasca. Or, devreme ce hotărârea și-a pierdut suportul său probator, retractarea ei se impune ca un ultim remediu. Dispozițiile art. 322 pct.5 C.proc.civ. au fost modificate în mod substanțial prin OUG nr.138/2000, în sensul adaptării textului la imperativele reclamate de exigențele jurisprudențiale.

O primă exigență a acestui caz de revizuire se referă la existența unei hotărâri care a fost ea însăși desființată sau modificată. Actuala formulare a textului este mult mai cuprinzătoare, întrucât se referă la desființarea sau modificarea unei hotărâri. Dar și anterior modificării art.322 pct.5 C.proc.civ. s-a considerat că termenul de revizuire, folosit de acest text, are un sens generic, astfel că revizuirea unei hotărâri civile se putea obține indiferent de modul - procedural - de desființare a hotărârii civile sau administrative pe care ea s-a întemeiat.

În fine, ultima exigență ce se impune a fi subliniată este aceea a existenței unui raport de cauzalitate, de determinare, între hotărârea desființată sau modificată și hotărârea civilă atacată prin intermediul acestei cai extraordinare de atac. Cu alte cuvinte, hotărârea desființată sau modificată trebuie să fi avut un rol determinant în pronunțarea hotărârii a cărei retractare se urmărește, adică să fi constituit chiar suportul ei probator. Soluția rezulta, în mod neîndoielnic, așa cum s-a remarcat, din chiar referirea legiuitorului la desființarea sau modificarea hotărârii pe care „s-a întemeiat" hotărârea atacată. Această cerință este necesară nu numai în cazul desființării, ci și în acela al modificării hotărârii pe care s-a întemeiat soluția a cărei revizuire s-a cerut. Din acest punct de vedere actuala formulare a legii este mai cuprinzătoare, anume în sensul că oferă posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești și atunci când aceasta s-a întemeiat doar pe o hotărâre ce a fost ulterior modificată. Totuși, modificarea trebuie să fie importantă, adică de așa natură încât să conducă la dispariția suportului logico-juridic al hotărârii a cărei revizuire se cere.

O ultima constatare se referă la faptul că legea vizează în mod expres situația desființării sau modificării unei „hotărâri", iar nu a unui act administrativ individual ori a unui act normativ", (I. L. - Comentariile Codului de procedura civilă -Ed. All B. 2001 - voi. II, p.153-155).

Conform disp. art. 137 Cod pr.civ. anterior "inadmisibilitățile trebuie situate în categoria excepțiilor și anume între cele peremptorii de fond" (Excepțiile procesuale in procedura civila - Conf. Dr. M. T. - judecător la I.C.C.J., pag. 117, editura Universul Juridic - București 2006, ediția a II-a revăzuta si adăugită pag. 117).

Ca urmare, există "inadmisibilități de ordin subiectiv referitoare la calitatea procesuală și cea dedusă din adagiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” și inadmisibilități de ordin obiectiv (atunci când dreptul și pretențiile reclamantului nu pot fi ocrotite pe cale procesuală aleasă în mod greșit)", situația din urmă regăsindu-se în prezenta cauză.

Intimata a invocat în apărarea sa statuările jurisprudenței, prin care s-au stabilit următoarele:

In sensul art. 322 pct.5 C.proc.civ., prin înscrisuri noi se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecații, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză, poate justifica cererea de revizuire. Dimpotrivă, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterioară judecații a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță, datorită unor împrejurări mai presus de voința părții (C.S.J., s.civ., dec. nr. 974/1999, in P.L.J., 1997/2000, p.867).

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.5 din C.proc.civ., ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă numai părților din proces care, după pronunțarea hotărârii, au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (C.S.J., s.civ., dec. nr. 3332/1998, in B.J.C.D. 1998, p.84).

Potrivit art. 322 pct. 5 din C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În înțelesul prevederilor legii, înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat datorită unei împrejurări mai presus de voința părților. Nu poate constitui un astfel de înscris cel emis după pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, cu atât mai puțin cu cat, din conținutul actului invocat, nu se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri preexistente. Pe de altă parte, în sensul art. 322 pct.5 din C.proc.civ., pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare", este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea adoptată (C.S.J., s.civ., dec. nr. 817/1996, in B.J.C.D. 1996, p.99).

Potrivit art. 322 pct. 5 din C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat. Împrejurarea că, după pronunțarea hotărârii de partaj a cărei revizuire se cere, revizuientul s-a recăsătorit, iar din actuala căsătorie s-a născut un copil, nu justifică revizuirea hotărârii, actul nou neîndeplinind cerințele prevăzute expres de punctul 5 al art. 322 din C.proc.civ. (C.S.J., s.civ., dec. nr. 371/1995, in B.J.C.D. 1995, p.126).

Potrivit prevederilor art. 322 pct.5 din C.proc.civ., revizuirea se poate cere în situația în care, după darea hotărârii, s-a descoperit un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Potrivit textului, pentru a se putea revizui o hotărâre este necesar să fie vorba de un înscris care are o importanță deosebită în proces, care dacă ar fi fost cunoscut ar fi condus la altă soluție. Pe de altă parte, revizuirea unei hotărâri nu poate fi cerută decât pe baza unui înscris nou, care a apărut după pronunțarea acesteia, dar care exista în momentul judecății, însă partea interesată nu l-a putut produce din cauza reținerii de partea adversă, ori dintr-o împrejurare de forță majoră. În cazul în care atestarea din înscrisul invocat de revizuient a fost cunoscută de instanță cu ocazia soluționării litigiului și a făcut obiect de cercetare, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou (C.S.J., s.civ., dec. nr. 394/1995, in B.J.C.D. 1995, p.127).

Ca urmare, sintagma de „înscris nou" dat de revizuienți sentinței civile 2645/6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina presupune că acesta exista la momentul pronunțării sent. civ. 611/2010. Or, se poate observa în mod clar că acesta este emis la aproape 4 ani de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

Pe fond, intimata a arătat în ceea ce privește probele solicitate, respectiv expertize evaluare topo și construcții, lotizare, că acestea exced cadrului procesual al căii extraordinare de atac aleasă de revizuienți, imobilul fiind evaluat la data deschiderii succesiunii, respectiv 19.11.1971 și nu la valoarea actuală, tocmai datorită faptului că a edificat o construcție în curte și a adus îmbunătățiri substanțiale imobilului situat în Bușteni, .. 30, așa cum reiese din hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat și din expertiza efectuată în dosarul de fond.

Intimata a mai susținut că revizuienții nu au precizat care este temeiul legal în baza căruia solicită efectuarea unor noi expertize de evaluare și lotizare, din moment ce dispozițiile art. 322 pct. 5 se referă la „înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților", de unde reiese în mod clar că singura proba admisibilă este cea cu înscrisurile care îndeplinesc aceste condiții și nu orice fel de înscrisuri. Pe de altă parte, hotărârea judecătorească, în opinia sa, nu poate avea caracterul unui înscris nou, așa cum susțin revizuienții, întrucât textul de lege diferențiază înscrisurile de hotărârile judecătorești potrivnice, care sunt reglementate de art.322 pct.7 Cod pr. civ.

A menționat totodată că prin întâmpinarea formulată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina a precizat că nu a avut cunoștință de niciun înscris sub semnătură privată încheiat de tatăl său în anul 1968 (în urmă cu 44 ani) și nici nu i-a fost comunicat anexat cererii de chemare în judecată pe care a primit-o. După moartea tatălui său, sora sa, T. C. și copiii acesteia, s-au ocupat de plata impozitelor și s-au deplasat mai des la terenul în litigiu, intimata având vârsta de 80 de ani și fiind imobilizată la pat de doi ani, în urma unei fracturi de șold.

În consecință, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire; pe fond, respingerea cererii ca nefondată; obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr.1084/14.11.2014 prin care a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții T. G. C. și F. C. E., în contradictoriu cu intimații S. M., O. S..

Revizuienții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimata S. M. în sumă de 2.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că revizuienții T. G. C. și F. C. E. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr.611/5 mai 2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.151/29.03.2011 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia civilă nr.1351/28.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile și recursurile declarate împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin sentința civilă a căreia revizuire s-a solicitat a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. G. C. în contradictoriu cu pârâtele F. C. E., S. M. și T. C. și s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defuncților M. D. și T. C., potrivit variantei I a raportului de expertiză lotizare, prin care în lotul revizuienților a fost atribuită suprafața de 2.542 m.p. teren situat în or. B., ., în valoare de 366.262 lei, iar în lotul pârâtei O. S. terenul situat în B., categoria de folosință pădure, situat în ., cu suprafața de 645 m.p., în valoare de 21.242 lei, precum și terenul situat în B., . nr. 56, cu suprafața de 815 m.p. și în valoare de 117.429 lei. Componența maselor succesorale, moștenitorii defuncților și cotele acestora au fost stabilite în cauză prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 3.06.2009.

Ulterior, prin sentința civilă nr.2645 din 6.11.2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, s-a constatat că reclamantul M. B.-C. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.510 m.p. situat în B., . nr. 56.A, jud. Prahova, reținându-se în cuprinsul considerentelor că bunica reclamantului, A. M., a cumpărat cu chitanță de mână de la M. D. V. (D.) cei 2.500 m.p., și în temeiul acestei convenții a stăpânit terenul, astfel încât posesia a dus la dobândirea dreptului de proprietate asupra lui. Prin accesiune a fost constatat dreptul de proprietate al reclamantului și asupra construcțiilor ce le edificase pe terenul respectiv.

Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă de la 1865, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Au menționat că hotărârea judecătorească reprezentată de sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr.427 din 24.06.2014 dată de Tribunalul Prahova, are semnificația de „înscris nou" statuată de textul de lege menționat.

Instanța a apreciat că aceste înscrisuri pe care se întemeiază cererea de revizuire nu se încadrează în cerințele prevederilor art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, întrucât, în primul rând, sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 427 din 24.06.2014 dată de Tribunalul Prahova, sunt înscrisuri emise după judecarea litigiului în fond, iar textul legal are în vedere înscrisurile existente la data judecării cauzei și nu pe cele ulterioare, chiar dacă ele confirmă o stare de fapt existentă la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

Înscrisul trebuie să existe în materialitate lui la data judecării procesului.

Pe de altă parte, acest înscris trebuie să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu poată fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Or, sentința civilă nr. 2645 pronunțată de Judecătoria Câmpina la data de 6.11.2013 nu reprezintă un înscris care să fi fost reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat de parte mai presus de voința sa, revizuienții nespecificând care au fost împrejurările de forță majoră care să-i fi împiedicat să prezinte respectivul înscris, înscris care, de altfel, nici nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

Față de dispozițiile art.326 alin.3 Cod proc.civilă, potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, constatându-se că înscrisurile invocate de revizuienți în susținerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct.5 Cod proc.civilă de la 1865 nu se încadrează în cerințele textului legal, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata S. M. și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că nu este incident cazul de revizuire reglementat de art.322 pct.5 Cod proc.civilă din 1865, cu consecința obligării revizuienților, în temeiul art. 274 Cod proc.civilă la plata cheltuielilor de judecată către intimata S. M. în sumă de 2.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal revizuienții T. G. C. și F. C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, revizuienții au arătat că prin cererea adresată Judecătoriei S., au înțeles să solicite revizuirea sentinței civile nr.611 din 5.05.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în șnur cu încheierea de admitere în principiu din 29.03.2011 dată în același dosar; sentință rămasă definitivă prin respingerea apelurilor conform deciziei civile nr.151 din 29.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ și irevocabilă prin respingerea recursurilor conform deciziei civile nr.1351 din 28.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea procesului de partaj succesoral.

Aceștia au apreciat că instanța de fond a admis excepția invocată de intimată printr-o motivare sumară și frustră, în opinia acestora instanța adoptând această soluție cu aplicarea greșită a legii, fiind greșit interpretate și aplicate dispozițiile art.322 pct 5 Cod. Pr. Civ., care prevăd că: se poate cere revizuirea, dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cerere.

În acest sens practica CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, circumstanțele "nou descoperite". Circumstanțe care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului dar, nu au fost dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului.

În practica judiciară s-a considerat că este întru-totul admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, atunci când constată o situație de fapt, anterioară pronunțării hotărârii, și totodată este un înscris determinant pentru dezlegarea pricinii.

Pe de alta parte, revizuienții au apreciat că soluția admisibilității este cea principial corectă, având în vedere faptul că prin succesiune se transmite patrimoniul, deci totalitatea drepturilor și obligațiilor defunctului, noțiune ce cuprinde inclusiv obligația de transfer a proprietății din partea autorului (ori a moștenitorilor lui) către A. M. (sau succesorii ei) în privința terenului în discuție.

În acest fel a reținut și Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.427 din 24.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că "este irelevantă modalitatea de finalizare a împărțelii, drepturile invocate de M. trebuind valorificate față de toți moștenitorii defunctului M. D." - autorul acestora.

Iar, statuările din considerentele unei hotărâri judecătorești irevocabile anterioare se impun cu valoare de prezumție legală irefragabilă într-un nou proces, dată fiind autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Concret, revizuienții au arătat că masa succesorală stabilita inițial a fost diminuată ca efect a unei obligații asumate de defunct - autorul comun și în consecință este firesc, legal, omenește și perfect admisibil ca această diminuare să fie suportată deopotrivă de către toți moștenitorii, iar nu doar de o parte din ei.

La termenul de judecată din data de 23.04.2015, instanța a recalificat cererea formulată, din recurs în apel.

Intimata S. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea sentinței civile nr.1084/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică, obligarea recurenților-revizuienți la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. anterior, intimata a arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale.

Astfel, aceasta a subliniat că recurentii-revizuienti nu au arătat care sunt înscrisurile noi reținute sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În continuare, intimata a reluat motivele invocate și prin întâmpinarea formulată în fața Judecătoriei S., arătând în plus că, în dosarul nr._ al Judecătoriei S. s-a dezbătut succesiunea defunctului său tată M. D. conform sentinței civile nr.611/5.05.2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului formulate împotriva acesteia.

Ulterior, pe calea procedurii de executare silită inițiată de intimată, a fost pusă în posesia imobilului situat în Bușteni, .. 30, jud. Prahova, conform procesului-verbal din 6.06.2012 întocmit de B. P. B.- S..

Ca urmare, a solicitat Judecătoriei Câmpina să admită excepția lipsei calității sale procesual pasive în dosarul_, iar instanța s-a pronunțat asupra acestei excepții la începutul procesului, ulterior nemaiprimind nicio corespondență legată de acest dosar, nici măcar hotărârea 2645/6.11.2013, așa cum reiese din dovada anexată întâmpinării depuse la dosarul de fond.

În consecință, intimata a solicitat menținerea sentinței civile nr. 1084/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică, obligarea recurenților-revizuienți la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.1912 din 23 aprilie 2015, a respins apelul ca nefondat și a luat act că intimata S. M. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanții-revizuienții T. G. C. și F. C. E. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr.611/5 mai 2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr.151/29.03.2011 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1351/28.11.2011 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile și recursurile declarate împotriva hotărârii instanței de fond

În susținerea apelului, apelanții au invocat sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr.427 din 24.06.2014 a Tribunalului Prahova, hotărâre prin care a fost admis apelul declarat de apelanții pârâți T. G. C. și F. C. E. împotriva sentinței civile nr.2645/6.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. B. C. și intimatele Pârâte O. S. și S. M., fiind schimbată în parte sentința atacată și încheierea din data de 17.04.2013 în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor O. S., S. M. și admisă acțiunea formulată de reclamant și împotriva acestor pârâte, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.

Prin sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 s-a constatat că reclamantul M. B.-C. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.510 m.p. situat în B., . nr. 56.A, jud. Prahova.

Conform disp. art.322 pct.5 C.pr. civ, se poate cere revizuirea, dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cerere.

În speță, apelanții-revizuenți au invocat prevederile art.322 pct.5 C.pr. civ., teza I, fără însă să indice care sunt înscrisurile doveditoare îndeplinind condiția de a fi noi, în sensul textului de lege, înscrisuri care să facă posibilă retractarea hotărârii atacate.

Tribunalul a mai reținut că această împrejurare nu întrunește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr. civ. cu atât mai mult cu cât situația de fapt a fost examinată de către instanța care a judecat fondul în raport cu materialul probator existent.

Pentru ca înscrisurile să fie înscrisuri doveditoare este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea adoptată.

În ceea ce privește teza a II-a a disp. art. 322 pct. 5 C.pr. civ., respectiv dacă după darea hotărârii … s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită, pentru a fi în prezența motivului de revizuire arătat se impune ca hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost desființată sau modificată irevocabil în cadrul recursului, contestației în anulare, deci în cadrul exercitării unei căi de atac.

Însă, sentința civilă nr.2645 din 6.11.2013 a fost pronunțată după pronunțarea sentinței civile nr.611/5 mai 2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1351/28 .11.2011 a Curții de Apel Ploiești, acestea au obiecte distincte, întemeiate pe temeiuri de drept diferite,

Or, ultima hotărâre pronunțată relevă o împrejurare diferită de cea a sentinței a cărei revizuire s-a solicitat, neputând fi încadrată în cazul de revizuire invocat, cu atât mai mult cu cât motivele de revizuire sunt de strictă interpretare dat fiind caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, ele neputând fi nici extinse, nici interpretate în afara intenției legiuitorului.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.pr. civ., în temeiul disp. art. 296 C.pr. civ. tribunalul a respins apelul ca nefondat, luând act totodată că intimata S. M. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs pârâții F. C. E. și T. G. C., considerând-o nelegală și netemeinică.

Prin motivele de recurs pârâții au făcut o amplă expunere a situației de fapt și a soluțiilor pronunțare în cauza de față, arătând că prin încheierea de admitere în principiul pronunțată la 3 iunie 2009 de Judecătoria S. în dosarul_ a fost admisă în principiu în parte acțiunea reclamantului T., în principiu în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta S. M., constatându-se deschisă succesiunea defunctului M. D., moștenitorii acestora, cotele lor, precum și compunerea masei succesorale, s-a constatat deschisă și succesiunea defunctei T. C., decedată la 30 mai 2006, moștenitorii acesteia, cotele lor și compunerea masei succesorale, ulterior prin sentința civilă nr. 611/5 mai 2010 pronunțată de aceiași instanță omologându-se raportul de expertiză, varianta 1.

Au mai arătat recurenții că, ulterior acestei împărțeli, prin sentința civilă nr. 2645/6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă acțiunea promovată de M. B. C., constatându-se că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2510 mp. situat în B., . nr. 56A, jud.Prahova, identificat prin raportul de expertiză Troașcă A., reținându-se în considerentele hotărârii că bunica reclamantului, A. M., a cumpărat cu chitanță de mână de la M. D. V. (D.), cei 2500 mp., pe care reclamantul i-a stăpânit, dobândindu-l prin uzucapiune, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă și opozabilă tuturor moștenitorilor defunctului.

Au precizat revizuienții că în aceste împrejurări au formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.5 Cod pr.civilă vechi, înscrisul nou fiind reprezentat de sentința civilă nr. 2645/6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Câmpina, că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de pârâta S. M., respingând revizuirea ca inadmisibilă, apreciind că aceasta nu se încadrează în prev. art. 322 pct.5 Cod pr.civilă.

Consideră revizuienții că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât instanța a aplicat greșit legea, în speță prev. art. 322 pct.5 Cod pr.civilă, sens în care s-a pronunțat și CEDO, considerându-se admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, atunci când constată o situație de fapt anterioară pronunțării hotărârii și, totodată este un înscris determinant pentru rezolvarea pricinii.

Se apreciază de revizuienții că soluția de admitere a cererii de revizuire era cea corectă având în vedere că prin succesiune se transmite patrimoniul, deci totalitatea drepturilor și obligațiilor defunctului, noțiune ce cuprinde inclusiv obligația de transfer a proprietății din partea autorului ori a moștenitorilor lui, către A. M. sau succesorii ei în privința terenului în discuție. Or, în condițiile în care masa succesorală stabilită inițial a fost diminuată ca efect al unei obligații asumate de defunct, era firesc legal și omenește să se admită cererea de revizuire și această diminuare să fie suportată deopotrivă de toți moștenitorii și nu numai de o parte dinei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S. M. a invocat excepția nulității recursului față de prevederile art. 3021 alin.1 lit. c Cod pr.civilă, deoarece n u cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor și față de prev. art. 303 alin.1 și 2 Cod pr.civilă vechi recursul este tot nul întrucât nu a fost motivat în sensul indicării motivelor de nelegalitate prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, cu atât mai mult cu cât în cauză u sunt aplicabile prev. art. 3041 Cod pr.civilă vechi.

Pe fondul recursului intimata a solicitat respingerea acestuia întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 322 pct.5 Cod pr. civilă anterior.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de pârâta intimată, conform prev. art. 137 Cod pr.civilă anterior, Curtea urmează a reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conform prev. art. 3021 alin.1 lit. c Cod pr.civilă anterior, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În speță, revizuienții au motivat recursul prin însăși cererea de recurs arătând că hotărârea este nelegală întrucât s-au aplicat greșit dispozițiile legale, cu referire la prevederile art. 322 pct.5 Cod pr.civilă.

Faptul că nu au indicat care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă anterior ar fi incidente în speță, nu duc la concluzia că recursul nu este motivat și că, astfel s-ar impune admiterea excepției nulității față de prev. art. 306 alin.1 Cod pr.civilă anterior, cu atât mai mult cu cât din modalitatea în care s-a formulat recursul este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, așa cum prevăd disp. art. 306 alin.3 Cod pr.civilă.

În speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 3041 Cod pr.civilă anterior, așa cum corect susțin recurenții, însă, așa cum s-a menționat anterior, nu se poate reține că recursul nu este motivat și că s-ar impune constatarea nulității acestuia, motive pentru care urmează a se respinge excepția nulității recursul invocată de intimata S. M., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul, urmează a se reține în conformitate cu prevederile art. 322 pct.5 Cod pr.civilă anterior, că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 611/5 mai 2010 a Judecătoriei S., prin care s-a împărțit averea defunctului M. D. decedat la 19.11.1971 și a defunctei T. C. și prin care în lotul revizuienților s-a atribuit suprafața de 2541 mp. teren curți-construcții, situat în B., . nr. 56, jud.Prahova, s-a promovat de către Motoriu B. C. acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționată prin sentința civilă nr. 2645/6 noiembrie 2013 de Judecătoria Câmpina, prin care s-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2510 mp. situat în B., . nr. 56A.

Pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct.5 Cod pr.civilă, trebuie să se verifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de text.

Astfel, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, ceea ce presupune că înscrisul să fie existat la data judecății ca să poată constitui temei pentru exercitarea cererii de revizuire.

Cea de a doua condiție se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost reținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții, împrejurări care nu au fost invocate de revizuienți și nici nu s-a făcut dovada faptului că hotărârea pronunțată ulterior ar fi fost reținută de intimată ori că revizuienții s-au aflat în imposibilitatea prezentării înscrisului instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința lor.

O altă condiție ce trebuie dovedită este aceea ca înscrisul descoperit să aibă caracter determinant, adică să fie apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată, această din urmă condiție trebuind să fie verificată de instanță cu ocazia soluționării cererii de revizuire.

Concluzionând, în mod corect instanțele au reținut că înscrisul pe care s-a întemeiat cererea de revizuire nu se încadrează în prev. art. 322 pct.5 Cod pr.civilă întrucât sentința civilă nr. 2645/6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Câmpina irevocabilă prin decizia nr. 427/24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, este un înscris emis după judecata primului litigiu în fond, textul având în vedere înscrisul existent la data judecării cauzei, nu pe cele ulterioare, chiar dacă ele confirmă o stare de fapt existentă la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

Pe de altă parte, aceiași hotărâre sus-menționată nu a fost reținută de partea potrivnică, după cum nu se poate reține că nu a putut fi înfățișată de parte din motive mai presus de voința sa, revizuienții nemenționând împrejurările de forță majoră care să-i fi împiedicat să prezinte înscrisul care, de altfel, așa cum s-a arătat, nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În raport de aceste considerente, recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare față de prevederile art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, în cauză neregăsindu-se motivele de nelegalitate a hotărârii astfel cum sunt ele prevăzute de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții F. C. E., domiciliată în Timișoara, ..7, ..4, județ T. și T. G. C., cu domiciliul ales la cabinet avocatură B. F. – C., ., ., ., împotriva deciziei civile nr. 1912 din 23.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S. M., domiciliată în Bușteni, ..30, județ Prahova și O. S., domiciliată în București, ., nr.20, sector 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 8 septembrie 2015.

PreședinteJudecători

V. S. E. M. V. G.

Grefier

A. F.

Operator de date cu caracter personal

nr.notificare 3120/2006

2015-09-14/2 ex./EM/VM

d.f. Jud.S. nr._

j.f. D. G. N.

d.a. Trib. Prahova nr._

j.a. C.-A. M.

N. A.

← Pretenţii. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI  Cereri. Decizia nr. 565/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 563/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI