Cereri. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 415/5 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ 13, formulată de contestatorul C. I. S., domiciliat în P., ., ., în contradictoriu cu intimații N. M., domiciliat în P., ., județul Dâmbovița, P. I.-C. domiciliată în București, .. 71, ., sector 1 și P. V. V.-D., domiciliat în S., ., nr. 25, județul Prahova și în București, Cartier Floreasca, . P., nr. 10, ., sector 1.
Contestație în anulare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței nr. 4906/22.06.2015 emisă de Primăria P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul C. I. S., personal și intimatul N. M., reprezentat de avocat P. D., din Baroul București, lipsind intimații P. I.-C. și P. V. V. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că urmare demersurilor efectuate de către contestatorul C. I. S., Consiliul Județean Dâmbovița – Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor și Consiliul Județean Prahova – Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Prahova au comunicat prin adresele nr._/29 decembrie 2015, respectiv 93/5 ianuarie 2016, depuse la dosar, prin intermediul Compartimentului Registratură, faptul că intimatul P. V. V.-D., figurează cu domiciliul în S., Drum C. 1400, nr. 25, județul Prahova.
De asemenea, se învederează că a fost depusă la dosar o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură înregistrată sub nr. 349/11 ianuarie 2016, de către curatorul special, avocat B. M., din Baroul Prahova, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, deoarece are de susținut o cauză penală pe rolul Tribunalului D., respectiv dosarul nr._ .
În cuprinsul aceleiași cereri, față de împrejurarea că intimatul P. V. V.-D. nu a achitat remunerația în cuantum de 200 lei pentru curatorul special, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior, solicită să se dispună suspendarea judecății cauzei.
Avocat P. D., având cuvântul, pentru intimatul N. M., arată că nu se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de către curatorul special desemnat pentru intimatul P. V. V.-D..
Cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei, solicită respingerea acesteia, având în vedere faptul că, în opina sa, intimatul P. V. V.-D. este de acord să achite remunerația curatorului special în cuantum de 200 lei.
Contestatorul C. I. S., având cuvântul, arată că domiciliul intimatului P. V. V.-D. este în S., Drum C. 1400, nr. 25, județul Prahova, astfel cum au comunicat și cele două instituții, respectiv: Consiliul Județean Dâmbovița – Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor și Consiliul Județean Prahova – Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Prahova.
Față de această situație, apreciază că nu se impune desemnarea unui curator special pentru intimatului P. V. V.-D., deoarece acesta a fost citat în mod corect.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată că la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2015, procedura de citare cu intimatul P. V. V.-D. nu a fost legal îndeplinită, întrucât s-au restituit la dosar citațiile de la ambele adrese la care a fost citat, cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
În acest context, în temeiul dispozițiilor art. 58 coroborat u art. 80 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a procedat la desemnarea unui curator special pentru intimatul P. V. V.-D..
Curtea revine asupra măsurii de desemnare a curatorului special, avocat B. M., pentru intimatului P. V. V.-D., apreciind că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere faptul că domiciliul actual al acestuia este în S., Drum C. 1400, nr. 25, județul Prahova, astfel cum rezultă și din cele două adrese emise de Consiliul Județean Dâmbovița – Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor și Consiliul Județean Prahova – Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Prahova.
În acest context, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către curatorul special, avocat B. M., o va respinge, apreciind că nu se mai impune desemnarea unui curator special pentru intimatul P. V. V.-D..
Contestatorul C. I. S., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat P. D., având cuvântul, pentru intimatul N. M., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Contestatorul C. I. S., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, rejudecarea pe fond a cauzei pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din noul Cod de procedură civilă, solicitate prin cererea de recurs privitoare la nejudecarea pe fond a acțiunii de constatare atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. D., având cuvântul, pentru intimatul N. M., arată că la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2015, contestatorul a precizat faptul că obiectul acestui dosar îl reprezintă calea extraordinară de atac a contestației în anulare, iar recursul pe care l-a promovat împotriva soluției dată asupra excepției de neconstituționalitate formează obiectul unui alt dosar, având o cale de atac separată.
Pe acest aspect, solicită respingerea contestației în anulare, să se aibă în vedere faptul că s-a precizat de contestator acțiunea, cu cheltuieli de judecată, potrivit facturii . nr. 11/18 martie 2015 și a chitanțelor . nr. 14/22 aprilie 2015 și . nr. 11/31 martie 2015, depuse la dosar la acest termen de judecată.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 415/5 mai 2015, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurentul C. I. S., a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul N. M. și a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C. I. S., domiciliat în P., ., ., împotriva deciziei civile nr. 574 din 15 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții N. M., domiciliat în P., ., jud.Dâmbovița, P. V. V., domiciliat în S., . nr.25, jud.Prahova și cu reședința în P., ..16, jud. Dâmbovița și în București, . Beller nr.19, ., P. I.-C. domiciliată în București, ..71, ., sector 1.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că prin decizia nr. 574/15 decembrie 2014,Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. S. împotriva sentinței civile nr. 277 din 0104.2014, pronunțată de Judecătoria P.. Această deczie a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unui drum de trecere.
Legalitatea căilor de atac, a motivat instanța de control judiciar, presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afara căilor de atac prevăzute expres de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În raport de aceste considerente, s-a stabilit că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu este supusă recursului, astfel că în temeiul dispozițiilor legale menționate, Curtea a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul N. M. și a respins recursul ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, la data de 24 iunie 2015 a formulat contestație în anulare C. I. S., susținând, în esență, că se impune anularea deciziei și rejudecarea dosarului pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 NCPC pe care le-a invocat în cererea de recurs privitoare la nejudecarea pe fond a acțiunii de constatare atât de instanța de fond cât și de instanța de apel.
Recursul pe care l-a declarat, a învederat contestatorul a fost respins ca inadmisibil din motive care nu privesc vina sa, ci din motivele impuse de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești.
Pentru aceasta, are în vedere că obiectul contestației în anulare este același, ea vizând hotărâri care nu se mai pot ataca cu recurs, fie pentru că acesta a fost deja exercitat, fie pentru că legea îl exclude expres. Are în vedere precizările art. 503 - obiectul și motivele contestației în anulare, alin. (2) punctul 3 din NCPC: „ alin. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:... pct.3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”
In sprijinul contestației în anulare pot fi invocate numai nereguli de natura procedurală, a arătat contestatorul, cum sunt: nelegala citare și absența părții, necompetența, nelegala alcătuire a instanței, omisiunea de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate, ori de a cerceta vreunul dintre motivele de casare, însă în cazul acțiunii sale „nu mai este recunoscută calea de atac extraordinară și nu mai are posibilitatea de a se apăra prin administrarea de probe care ar fi putut fi luate în considerație odată cu judecarea pe fond a acțiunii.
Se invocă de contestator art. 503 alin.2 și 3 și art. 504 alin. 2 NCPC, precizându-se în continuare ce anume reglementează aceste texte de lege.
A învederat contestatorul că, referitor la decizia nr. 415/2015 a Curții de Apel Ploiești a formulat recurs cu privire la neconstituționalitatea art. 483 alin. 2 NCPC și art. 18 din Legea nr. 2/2013, solicitând ca în cazul respingerii contestației în anulare să se dea curs cererii sale de recurs cu privire la neconstituționalitatea articolelor enumerate mai sus.
A apreciat contestatorul că poate fi admisă și cea de-a doua cale de atac extraordinară și în acest fel, cererea de recurs ce vizează neconstituționalitatea articolelor menționate nu mai are obiect.
In cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele :
La termenul de judecată din data de 28.10.2015, contestatorul a precizat că obiectul prezentului dosar îl reprezintă calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 415/2015 a Curții de Apel Ploiești, iar recursul pe care l-a promovat împotriva soluției dată asupra excepției de neconstituționalitate formează obiectul unui alt dosar, având o cale de atac separată.
De observat este că se invocă de contestator disp. art. 503 alin. 2 NCPC, respectiv „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când :... pct.3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”, însă contestatorul nu a arătat care este motivul de recurs ce nu a fost analizat de instanța de recurs, având în vedere că recursul său a fost respins ca inadmisibil, conform art. 483 alin. 2 NCPC cu aplic. art. 94 pct.1 lit. a-i, în sensul că, calea de atac a recursului exercitată de acesta nu este prevăzută de lege, considerente pentru care urmează a se respinge această primă critică.
Chiar contestatorul recunoaște că recursul, ca și cale de atac, în cazul acțiunii sale nu mai este recunoscută de lege.
Deși contestatorul enumeră cazurile în care poate fi admisă contestația în anulare, acesta nu arată care din textele de lege ar fi aplicabile și nici motivarea în fapt a acestora.
Se invocă și art. 504 alin. 2 NCPC, însă nu arată în ce constă aplicabilitatea acestuia, Curtea reține că în cauză nu sunt incidente aceste texte de lege enunțate de contestator, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 453 alin. 1 NCPC, Curtea îl va obliga pe contestator să plătească intimatului N. M. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii aflată la fila 57 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei civile nr. 415/5 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ 13, formulată de contestatorul C. I. S., domiciliat în P., ., ., ., în contradictoriu cu intimații N. M., domiciliat în P., ., județul Dâmbovița, P. I.-C. domiciliată în București, .. 71, ., sector 1 și P. V. V.-D., domiciliat în S., ., nr. 25, județul Prahova și în București, Cartier Floreasca, . P., nr. 10, ., ., sector 1.
Obligă pe contestatorul C. I. S. să plătească intimatului N. M. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. ES
Tehnored. CC
7 ex./ 14.01.2016
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 1/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Superficie. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
