Legea 10/2001. Decizia nr. 426/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 426/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.426
Ședința publică din data de 6 mai 2014
Președinte - V. S.
Judecător – E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarea N. V., domiciliată în B., Cartier Episcopiei, ., . și intimații C. Județean Prahova și Președintele C. Județean Prahova, ambele cu sediul în Ploiești, .-4, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.588 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-intervenient în nume propriu și M. de I. și Arheologie Prahova, cu sediul în Ploiești, ..10, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 6 mai 2014, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea Mitrofanovici S. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. Județean Prahova anularea dispoziției nr. 324/30.10.2006 emisă de acesta din urmă, prin care a fost respinsă notificarea nr. 531/7.08.2001.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a depus în termenul prevăzut de lege actele doveditoare ale dreptului de proprietate al autorilor săi privind imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 550 mp.
A mai precizat contestatoarea că dispoziția atacată este nelegală și netemeinică dat fiind faptul că intimatul a tergiversat soluționarea notificării, dar și pentru că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 25 din L.10/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și a depus la dosarul cauzei, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 324/2006.
La termenul de judecată din 9.02.2007 M. Județean de I. și Arheologie Prahova a formulat cerere de intervenție în interes propriu pentru apărarea dreptului său de administrator la imobilului cunoscut sub numele „Casa D.” ce adăpostește M. I.L. C..
.//.
În motivarea cererii sale, intervenientul a arătat că imobilul în litigiu se află în posesia sa încă din anul 1962 conform fișei mijlocului fix, fiindu-i transmis în administrare de fostul Sfat Popular al Regiunii Ploiești – Comitetul Executiv prin decizia nr. 22/5.01.1962, iar ulterior prin reînființarea Muzeului Județean de I. și Arheologie Prahova prin divizare, prin decizia nr. 139/29.03.1990 și HG nr. 1359/2001.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. Județean de I. și Arheologie Ploiești a fost încuviințată în principiu în baza art. 52 C.pr.civ. la termenul de judecată din 23.02.2007.
Raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. a fost depus la data de 12.03.2007, dispunându-se refacerea acestuia motivat de faptul că intervenientul M. Județean de I. și Arheologie Prahova nu fusese convocat cu ocazia efectuării lucrării, noua expertiză fiind depusă la data de 6.04.2007, concluzionând că terenul este situat în Ploiești, ., are suprafața de 452 mp. și că pe acesta sunt amplasate clădirea cu destinație „M. I.L. C.”, o statuie a scriitorului I.L.C. și o conductă aeriană de termoficare.
Prin sentința civilă nr.588 pronunțată la data de 13 aprilie 2007, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația și a anulat dispoziția nr. 324/30.10.2006 emisă de intimatul C. Județean Prahova prin președinte; a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru 4 apartamente din imobilul imposibil de restituit în natură situat în Ploiești, ., jud. Prahova (fostă I.V. Stalin nr. 34, jud. Prahova) și a stabilit în favoarea contestatoarei plata unor despăgubiri pentru acel imobil ce urmează să fie calculate de către Comisia Centrală de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, de stabilire a despăgubirilor; a respins ca neîntemeiat capătul contestației privind restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 550 mp. situat în Ploiești, ., jud. Prahova; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. Județean de I. și Arheologie Prahova și a luat act de declarația contestatoarei în sensul că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri depuse la dosar s-a reținut că prin Decizia nr. 22/5.01.1962 a fostului Sfat Popular al Regiunii Ploiești – Comitetul Executiv, s-a transmis din administrarea I.L.L. Ploiești în administrarea Sfatului Popular al Regiunii Ploiești, pentru M. Regional de I. Ploiești, clădirea cunoscută sub numele de „Casa D.”, monument istoric, fost situat în Ploiești, Piața I.V. Stalin, nr.34, având număr de inventar 1193/1, precum și terenul aferent utilizat ca grădină, delimitat prin gard și alee de plopi.
În ceea ce privește actul normativ în baza căruia imobilul sus menționat a trecut în proprietatea statului, a fost avut în vedere certificatul nr. 340/3.05.2001 eliberat de Ministerul de Interne – Arhivele Naționale ale României – Direcția Județeană Prahova din care rezultă că în Anexa Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile din județul Prahova, la fila 8, poziția nr. 130 figurează înscris numitul D. Gh. G. din Ploiești, cu 4 apartamente, situate în Ploiești, ., nr. 34, situație confirmată și prin adresa nr._ din 31.05.2001 emisă de Primăria Municipiului Ploiești.
Este cunoscut faptul că dintre toate decretele de naționalizare, cel mai mare impact l-a avut, fără nicio îndoială Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, aflându-ne astfel în prezența unui evident caz de preluare abuzivă, în condițiile în care decretul, ca act normativ este lovit în întregime de neconstituționalitate, ceea ce înseamnă că nu poate sta decât la originea unor preluări fără titlu valabil.
Referitor la calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită în accepțiunea art. 4 alin.2 din L.10/2001 modificată prin L.247/2001, instanța a reținut că aceasta este fiica lui Dobrecu S. și D. M., născută la data de 1 aprilie 1926 conform actelor de stare civilă depuse la dosar, tatăl său – D. Ș. fiind frate cu D. G. - proprietarul imobilului în litigiu, ambii având ca părinți pe D. G. și D. T..
Susținerea intimatului în sensul că notificarea formulată de contestatoare înregistrată sub nr. 531/7.08.2001 a fost respinsă întrucât nu au fost depuse actele doveditoare ale proprietății în sensul că art. 3 alin.1, lit.a și art. 4 alin.2 din L.10/2001, precum și art. 22.1 din H.G.R. nr. 498/2003 nu poate fi reținută câtă vreme este evident că imobilul în litigiu a aparținut unchiului contestatoarei, fiind menționat în calitate de proprietar al acestuia în Anexa Decretului nr. 92/1950 la poziția nr. 130, dovada dreptului de proprietate putând fi făcută chiar și cu însuși actul normativ prin care s-a realizat preluarea abuzivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații C. Județean Prahova, Președintele C. Județean Prahova și contestatoarea Mitrofanovici S. M., decedată pe parcursul procesului, în drepturile căreia s-a subrogat moștenitoarea acesteia, N. V., în calitate de legatar universal.
În apelul său, C. Județean Prahova a susținut că instanța de fond a realizat o apreciere eronată a actelor dosarului, fapt care a condus la pronunțarea unei soluții nelegale.
Astfel, deși la dosar a fost depusă plângerea împotriva Dispoziției nr. 324/30.10.2006 emisă de Președintele C. Județean Prahova prin care a fost respinsă Notificarea nr. 531/07.08.2001 în care contestatoarea a cerut restituirea în natură a imobilului în litigiu, instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut, respectiv măsuri reparatorii și anume plata unor despăgubiri pentru respectivul imobil.
Notificarea a fost respinsă pentru că solicitanta nu a depus actele doveditoare ale proprietății potrivit art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 22.1 din H.G.R. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a legii susmenționate, acestea fiindu-i solicitate în mod repetat prin adresele de la dosar.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, acestea au fost respectate, fapt dovedit de adresa nr. 8912/13.09.2005 aflată la dosarul cauzei, prin care contestatoarea a fost înștiințată că notificarea îi va fi soluționată la data de 20.10.2005.
Conform Certificatului de moștenitor nr. 197/02.09.1997 rezultat de pe urma defunctului D. Ș., în care apare ca moștenitoare Mitrofanovici S. M. (născută D.), se arată că, la masa succesorală la categoria bunuri imobile apar numai imobile situate în jud. Prahova, B. și mun. București aflate în litigiu cu Statul Român fără a se preciza care sunt acestea.
Susținerea instanței în sensul că dovada dreptului de proprietate poate fi făcută chiar cu actul normativ prin care s-a realizat preluarea abuzivă, nu este conformă legii, potrivit considerentelor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Conform Normelor metodologice aplicabile Legii nr.10/2001 aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor naționale și primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul revendicat dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe propria răspundere, că nu mai deține alte înscrisuri, condiție neîndeplinită de către contestatoare, pentru ca instanța să poată prezuma dovada dreptului de proprietate.
În apelul său, contestatoarea N. V. a susținut că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt, care în realitate se prezintă astfel:
Clădirea în care în prezent funcționează M. ,,I.L. C.” la adresa din . și terenul aferent acesteia, reprezintă doar o parte din imobilul care a fost preluat abuziv de stat în baza D. 92/1950 și care a f fost situat în Ploiești, pe ., la nr. 34.
Conform schiței de plan din 1934, recenzată în 1954, existentă la D.U.A.T.C. – serviciul cadastru imobiliar, imobilul situat în ., nr. 34 se compunea din teren în suprafață de cca. 2000 mp. și patru construcții mari. Acest mare imobil aparținea fraților D. Gh. Ș. (tatăl contestatoarei) și D. Gh. G. (unchiul contestatoarei), ambii moștenitori ai defunctului D. C. G. (bunicul contestatoarei), a fost avocat și Primar de Ploiești.
Aceste patru construcții denumite ,,apartamente” în decretul de expropriere erau: - o prăvălie cu subsol și două nivele fost situată chiar la .; - un depozit în spatele prăvăliei; - casă bătrânească în care actualmente se află M. ,,I.L.C.”; - casa în care locuiau familiile celor doi frați și care în prezent se află pe . și în care funcționează cabinetul medical al S.R.I. – Secția Județeană de Informații Prahova.
A precizat că pe vremea regimului comunist prăvălia și depozitul au fost demolate și în locul lor au fost construite un cinematograf și blocuri de locuit, iar Mitrofanovici S. M. a formulat notificări distincte pentru toate aceste imobile.
Decretul 92/1950 a fost un act abuziv nu numai prin exproprierile nejustificate, dar și prin modalitatea prin care a evidențiat aceste exproprieri, neprecizând cu exactitate imobilele preluate abuziv. Este și cazul de față, când în decretul de expropriere au fost trecute doar clădirile sub denumirea de ,,apartamente”, omițându-se terenul aferent lor.
A mai susținut că aceste clădiri nu puteau fi situate decât pe un teren și existența cât și proprietarul lui sunt dovedite de planul de la D.U.A.T.C. Ploiești, precum și cu decizia nr. 22 din 05.01.1962 emisă de Sfatul Popular Ploiești prin care se transmite clădirea cunoscută sub numele de ,,Casa D.” și terenul aferent acestei construcții delimitat prin gard și alee de plopi. Deci, după expropriere, I.L.L. Ploiești a primit spre administrare atât clădirea numită ,,casa D.” cât și terenul aferent acesteia.
Așadar, autorul contestatoarei D. Gh. G. a fost expropriat atât de casa bătrânească în care funcționează M., cât și de terenul aferent acesteia.
A considerat că instanța trebuia să-și exercite rolul activ, în baza art. 129 alin.5 Cod pr.civilă și să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, impunându-se prelungirea probatoriilor cu înscrisuri, probă testimonială și expertiză tehnică.
Prin decizia civilă nr. 28 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și pe fond a respins ca nefondat apelul formulat de contestatoarea Mitrofanovici S. M., decedată pe parcursul procesului în drepturile căreia s-a subrogat moștenitoarea acesteia, N. V.; a admis apelul formulat de intimatul C. Județean Prahova, precum și cererea de intervenție accesorie a intimatului M. de I. și Arheologie Prahova, schimbând în parte sentința în sensul că a respins în tot contestația ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut în ceea ce privește excepția lipsei de interes că este neîntemeiată, deoarece acesta a formulat notificarea nr.531/7.08.2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 550 mp. situat în mun.Ploiești, ., județ Prahova.
Notificarea i-a fost însă respinsă prin dispoziția nr.324/30.10.2006, astfel că sub aspectul interesului nu se poate reține că apelanta nu avea interes în promovarea prezentei acțiuni.
Referitor la susținerile formulate de intimat privind identitatea de obiect și cauză între prezenta speță și cea soluționată irevocabil prin decizia nr. 107 din 11.04.2011 a Curții de apel Ploiești prin care s-a soluționat solicitarea apelantei din prezentul dosar privind dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii privind același imobil, Curtea a reținut însă că acestea sunt întemeiate.
Astfel, obiectul dosarului dosarul nr.7306,_ al Curții de Apel Ploiești l-a constituit notificarea nr.535/07.08.2001 și constatarea dreptului acesteia de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în imobilul situat în Ploiești, Piața V. nr.4, fostă V.I.Stalin nr.34 în suprafață de 500 mp. și imobilul construcție compus din 4 apartamente.
În prezenta cauză s-a solicitat de către apelanta-contestatoare restituirea în natură a imobilelor pentru care s-a constatat inițial dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv pentru 4 apartamente din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova (fostă I.V. Stalin nr. 34, jud. Prahova).
Într-adevăr instanța, prin sentința pronunțată, a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru 4 apartamente din imobilul imposibil de restituit în natură situat în Ploiești, ., jud. Prahova (fostă I.V. Stalin nr. 34, jud. Prahova) și a stabilit în favoarea contestatoarei plata unor despăgubiri pentru acel imobil ce urmează să fie calculate de către Comisia Centrală de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, de stabilire a despăgubirilor.
Or, deși nu se poate vorbi de triplă identitate de obiect, cauză și părți, între cele două solicitări, s-a observat însă că apelanta a solicitat odată restituirea prin echivalent a despăgubirilor privind un imobil, pentru ca ulterior să solicite prin o nouă notificare restituirea în natură a aceluiași imobil situat în . nr.34., oferind de fapt și alte coordonate pe lângă adresa menționată anterior.
Faptul că .-a schimbat denumirea, precum și faptul că într-o cerere se dau anumite coordonate ale imobilului, iar în cealaltă se schimbă coordonatele și descrierea, nu s-a reținut că ar constitui în fapt o premisă din care să reiasă că sunt imobile distincte, atât timp cât din documentele existente la dosar rezultă că cererile apelantei se axează asupra imobilului evidențiat în Anexa Decretului nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile din județul Prahova, poziția nr. 130 unde figurează înscris numitul D. Gh. G. din Ploiești, cu 4 apartamente, situate în Ploiești, ., nr. 34.
Scopul adoptării Legii nr. 10/2001 a fost să repare prejudiciile cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, însă nu în sensul reparării aceluiași prejudiciu de două ori, Î.C.C.J. - Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6411 din 30 iunie 2006 astfel, Curtea a respins în tot contestația ca neîntemeiată.
Față de considerentele mai sus expuse Curtea în temeiul disp.art. 297 Cod pr.civilă, a apreciat ca fondat apelul formulat de intimatul C. Județean Prahova, precum și cererea de intervenție accesorie a intimatului M. de I. și Arheologie Prahova și în consecință a admis apelul formulat de intimatul C. Județean Prahova și cererea de intervenție accesorie a intimatului M. de I. și Arheologie Prahova și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins în tot contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii reclamanta N. V. a declarat recurs, invocând disp.art.304 pct.8 Cod pr.civilă, susținând că hotărârea este nelegală deoarece instanța de apel a interpretat greșit notificările nr.531/2001 și 535/2001 care nu vizează același imobil cu cel la care se referă decizia nr.107/2011 a Curții de Apel Ploiești, prin notificările formulate autoarea recurentei solicitând măsuri reparatorii pentru 4 clădiri denumite 4 apartamente în decretul de expropriere și pentru terenul aferent acestora în suprafață totală de 1547 mp.
Cu referire la disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă, recurenta a susținut că instanța de apel nu a motivat în drept hotărârea pronunțată, încălcând disp.art.261 Cod pr.civilă, motivarea hotărârii fiind insuficientă și nereferindu-se la probele administrate în cauză, existând neconcordanță cu acestea. Mai susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii 10/2001.
Prin decizia civilă nr.5650 din 5.12.2013, ICCJ a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe de apel.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat desființarea dispoziției nr.324/2006 emisă de C. Județean Prahova privitor la notificarea având ca obiect restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 550 mp. situat în Ploiești, ., județ Prahova.
A mai reținut ICCJ că în raportul de expertiză topo se arată că terenul în suprafață de 1547 m. - fostă proprietatea fraților D., amplasat pe .. Stalin, nr.24, Ploiești – în prezent fiind împărțit la adresele din Piața V., nr.4, . și ., nr.3.
Decizia civilă nr.107/2011 a Curții de Apel Ploiești, reținută ca autoritate de lucru judecat de instanța de apel, s-a referit la dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul din Ploiești, Piața V., nr.4, fostă I.V.Stalin, nr.34.
Așa fiind, s-a concluzionat că obiectul celor două procese nu este identic, instanța de apel făcând o aplicare greșită a prevederilor art.1201 cod civil și întrucât prin soluționarea cauzei pe excepția autorității de lucru judecat instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în baza disp.art.312 alin.3 Cod pr.civilă a fost admis recursul, cauza fiind trimisă spre rejudecarea fondurilor apelurilor.
Curtea, examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Cererea de completare probatorii formulată de intimatul-intervenient urmează a fi respinsă având în vedere că imobilul în litigiu a fost identificat de expertul P. D. care a identificat întreaga suprafață expropriată ce a fost situată la adresa I.V. Stalin nr.34, precum și imobilul ce a făcut obiectul prezentului litigiu solicitat în baza Legii 10/2001 prin notificarea nr. 531/2001 și care este situat în Ploiești, ., compus din construcție și teren în suprafață de 452 mp.
De altfel, și ICCJ prin decizia de casare nr. 5650/2013 a reținut că imobilul fostă proprietate a fraților D. a fost compus din suprafața de 1547 mp. teren și se află împărțit în prezent la următoarele adrese: Piața V. nr.4, . și . nr.3.
Pentru acest imobil au fost formulate de către moștenitoarea fraților D., numita Mitrofanovici S.-M. 3 notificări, respectiv: 531/2001 ce a vizat imobilul din prezentul litigiu situat în .; 534/2001 ce a vizat imobilul situat în . nr.3; 535/2001 cu referire la imobilul situat în Piața V. nr.4 – pentru acesta din urmă fiind acordate despăgubiri prin decizia nr. 107/2011 a Curții de Apel Ploiești.
Motivul de apel formulat de C. Județean Prahova în sensul că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din litigiu este nefondat având în vedere actele de proprietate depuse la filele 33-50 dosar apel din care rezultă că imobilul în litigiu situat în Ploiești, . este o parte din imobilul expropriat prin Decretul 92/1950, poziția 130, imobil ce a fost situat în Ploiești . nr.34, fiind proprietatea fraților D. care figurau cu un număr de 4 clădiri, așa cum rezultă din borderoul general al recenzorului din 1941 (fila 36), dar și din decizia nr. 22/05.01.1962 (fila 20 dosar apel) în care se arată că imobilul care găzduiește azi M. I.L. C. este denumită „Casa D.” și împreună cu terenul aferent a fost situată în . nr.34.
Acest imobil a fost identificat atât prin expertiza judiciară în baza căreia s-a pronunțat decizia civilă nr. 107/2001 a Curții de Apel Ploiești – rămasă irevocabilă (filele 206-209 dosar apel), cât și prin expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză (filele 73-75 dosar fond), în care se precizează că imobilul se află în Ploiești, . și este compus din teren în suprafață de 452 mp. și o clădire cu destinația M. I.L. C..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de M. Județean de I. și Arheologie Prahova, Curtea reține că prin încheierea din 13.02.2013 (fila 220 dosar apel), intimata a declarat că nu mai susține această excepție, poziție pe care a exprimat-o și la termenul din 29.04.2014.
Excepția lipsei de interes invocată de intimatul-intervenient în sensul că notificările nr. 531 și 535 au vizat același imobil, iar autoarea contestatoarei a solicitat despăgubiri de două ori pentru același imobil urmează a fi respinsă față de considerentele mai sus expuse, din care rezultă, așa cum a reținut și ICCJ prin decizia de casare, că imobilul expropriat ce a fost situat în . nr.34 se află în prezent împărțit la trei adrese, așa cum au fost prezentate mai sus.
Cum în speță s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor contestatoarei Mitrofanovici S.-M., al cărei legatar universal este apelanta-contestatoare N. V., conform certificatului de legatar existent la fila 51 dosar apel, având în vedere faptul că preluarea abuzivă a imobilului nu a fost contestată și în raport de dispozițiile art. 16 alin.1 anexa 2 lit.a pct.4 din Legea 10/2001 care prevăd posibilitatea restituirii în natură a imobilelor ocupate de instituții publice de cultură (teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultură), Curtea constată ca fiind fondat apelul declarat de apelanta-contestatoare, astfel încât în baza disp. art.296 Cod pr.civilă urmează să-l admită în sensul că va dispune restituirea în natură către contestatoare a imobilului situat în Ploiești, ., compus din construcție și teren în suprafață de 452 mp. identificat conf. raportului de expertiză P. D. (f.73-75 dosar fond) și a schiței de plan anexă, stabilind în sarcina contestatoarei obligația de a menține afectațiunea de interes public a imobilului pe o perioadă de 10 ani.
Pe cale de consecință, va respinge apelul formulat de C. Județean Prahova și cererea de intervenție accesorie formulată de M. de I. și Arheologie Prahova ca nefondate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, va obliga intimații la 100 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de completare probatorii invocată de intimatul-intervenient.
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge apelul formulat de C. Județean Prahova și cererea de intervenție accesorie formulată de M. de I. și Arheologie Prahova ca nefondate.
Admite apelul formulat de contestatoarea N. V., domiciliată în B., Cartier Episcopiei, ., ., împotriva sentinței civile nr.588 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu apelanții-intimații C. Județean Prahova și Președintele C. Județean Prahova, ambele cu sediul în Ploiești, .-4, județ Prahova și intimatul-intervenient în nume propriu și M. de I. și Arheologie Prahova, cu sediul în Ploiești, ..10, județ Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că:
Dispune restituirea în natură către contestatoare a imobilului situat în Ploiești, ., compus din construcție și teren în suprafață de 452 mp. identificat conf. raportului de expertiză P. D. (f.73-75 dosar fond) și a schiței de plan anexă.
Stabilește în sarcina contestatoarei obligația de a menține afectațiunea de interes public a imobilului pe o perioadă de 10 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații la 100 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6 mai 2014.
PreședinteJudecător
V. S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2014-06-06
7 ex.
VS/FA
d.f._ Trib.Prahova
j.f. A. G. H.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1156/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
