Partaj judiciar. Decizia nr. 1699/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1699/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 1699/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1699
Ședința publică din data de 30 aprilie 2012
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- C.-P. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții M. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 15, județul Prahova și C. E., domiciliată în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 564/10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. F., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10,00 lei conform chitanței . nr. 7515/28 februarie 2012 și a timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți M. C. și C. E., ambii personal, lipsind intimatul-reclamant M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și că intimatul-reclamant M. F. a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/26 aprilie 2012, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea comunică recurenților-pârâți M. C. și C. E., singurul exemplar disponibil existent la dosar al întâmpinării formulată de intimatul-reclamant M. F..
Recurenții-pârâți M. C. și C. E. având pe rând cuvântul arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată sau a se dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimatul-reclamant M. F.. Arată că nu mai au cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă C. E. având cuvântul consideră că intimatul-reclamant avea obligația de a achita onorariul pentru efectuarea raportului de expertiză. Mai mult decât atât acesta are posibilități materiale substanțiale.
Susține că instanța de apel trebuia să suspende judecarea apelului, întrucât nu a fost achitat onorariul pentru expert.
În situația în care se dispune să achite onorariul de expert solicită ca acesta să fie achitat de toate părțile în cauză, conform cotelor stabilite pentru fiecare.
La solicitarea instanței, recurenta-pârâtă C. E. arată că în situația în care intimatul-reclamant M. F. nu va fi de acord să achite partea sa, este de acord să achite onorariul pentru expert în totalitate, astfel cum a dispus instanța de casare.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vedere refacerii rapoartelor de expertiză și efectuarea unor noi variante de lotizare.
Recurentul-pârât M. C. având cuvântul arată că achiesează la susținerile recurentei-pârâte C. E..
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ reclamantul M. F. a chemat în judecata pe pârâții M. C. și C. E., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale de pe urma defuncților M. F. și M. T..
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut ca succesiunea defuncților a fost acceptată expres de reclamant și nu s-a putut elibera certificat de moștenitor deoarece părțile nu s-au înțeles, masa succesorala se compune din teren situat în Vălenii de M., .. 15, casa și anexele aflate pe acesta, teren situat în Vălenii de M., . mai multe bunuri mobile.
La data de 15.02.2007 reclamantul și-a modificat acțiunea precizând că solicită și obligarea pârâților la plata lipsei de folosința începând cu data de 09.01.2004 la zi, întrucât pârâtul M. C. folosește imobilul teren și casă, culege fructele și-l împiedica pe reclamant să folosească bunurile succesorale.
Prin încheierea pronunțată la 14.07.2007 Judecătoria Vălenii de M. a admis în principiu în parte acțiunea, a constatat masa bunurilor succesorale, cotele cuvenite parților și a dispus efectuarea unei expertize judiciare.
Judecătoria Vălenii de M., prin sentința civila nr. 484/23.02.2009, a admis în parte acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune, reținând la pronunțarea soluției, ca în acest mod se evita perpetuarea stării de indiviziune atribuind pârâtului și terenul de 345 mp., restul terenului aflat la adresa din Vălenii de M., .. 15 fiind atribuit reclamantului și pe considerentul că partajarea grădinii din 2 loturi de 569 mp. ar fi ineficienta fără crearea unei servituți de trecere în favoarea pârâtei C. E., ceea ce ar echivala cu o fărâmițare exagerata a restului de curte de 406 mp.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamantul M. F., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că, în mod greșit instanța de fond a considerat că încheierea interlocutorie este supusa caii de atac a recursului, nu a reținut și nu a încuviințat efectuarea unor expertize de specialitate privind evaluarea lipsei de folosința solicitată de reclamant, deși din probele administrate rezulta că toate bunurile succesorale au fost și sunt în posesia pârâților M. C. și C. E., care l-au împiedicat pe reclamant să folosească bunurile succesorale.
Apelantul a mai susținut că în mod nelegal instanța de fond nu a admis obiecțiunile formulate la varianta a III a din raportul de expertiza lotizare - refacere Simaciu V., obiecțiuni ce erau întemeiate și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, nu a solicitat expertului Simaciu V. sa întocmească o varianta prin atribuirea bunurilor în natura și a dispus partajarea conform unei variante efectuata de instanță, în care se atribuie reclamantului M. F. bunuri imobile și mobile, care încalcă prevederile încheierii interlocutorii.
S-a mai susținut de către apelant ca prin aceasta varianta este prejudiciat reclamantul căruia i se atribuie bunuri mobile și imobile peste cota de 1/3 acestea au fost și sunt folosite de C. E. și M. C., prin varianta omologata reclamantul este prejudiciat.
Tribunalul Prahova – Secția civilă prin Decizia nr. 511 pronunțată la 29 iunie 2009, a admis apelul, a desființat sentința atacata și a trimis cauza la instanța de fond, spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata lipsei de folosința pentru imobilul compus din teren și casă, iar instanța de fond nu a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate privind evaluarea lipsei de folosință.
Ca urmare, reținând ca este întemeiata critica formulată de apelant, în baza art. 297 Cod pr. civilă, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării expertizei pentru stabilirea lipsei de folosință.
Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâții M. C. și C. E..
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință a imobilului teren și casă de locuit, situat în Vălenii de M., .. 15, ținând cont că prin încheierea interlocutorie din 14 iunie_ a Judecătoriei Vălenii de M. nu s-a reținut existența vreunei creanțe a apelantului reclamant M. F. asupra lor.
Pe de altă parte, susțin recurenții că din probele administrate în cauză nu rezultă că l-ar fi împiedicat pe intimatul reclamant să folosească bunurile succesorale, simpla susținere a acestuia neconstituind o dovadă a temeiniciei pretențiilor sale.
O altă critică a fost aceea că decizia recurată este nelegală și în raport cu prevederile art. 297 Cod pr. civilă, deoarece desființarea cu trimitere a sentinței apelate se putea face numai dacă prima instanță nu ar fi soluționat fondul cauzei sau judecata s-ar fi făcut în lipsa apelantului reclamant care nu a fost legal citat.
S-au invocat și dispozițiile art. 297 alin. 2 Cod pr. civilă care precizează situația când instanța de apel anulează în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată și reține procesul spre rejudecare.
Apreciază recurenții că instanța de apel a încălcat prevederile menționate și a dispus desființarea cu trimitere a sentinței apelate, cu motivarea că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință pretinsă de apelantul reclamant.
A treia critică este că instanța care a pronunțat decizia recurată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, nulitate prevăzută de art. 304 pct. 1 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs rezultă că judecarea apelului s-a făcut de un complet de judecată format din trei judecători, deși potrivit legii apelul se judecă într-un complet compus din doi judecători.
S-a arătat că dispozitivul deciziei este semnat de doi judecători dar nu are cunoștință care a fost completul legal investit cu judecarea cauzei, astfel încât există suspiciunea că la judecarea apelului a participat un judecător care nu avea abilitarea legală în acest sens.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare la același tribunal pentru soluționarea apelului.
La data de 5.10.2009 s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimatul M. F. prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâții M. C. și M. E., ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că decizia tribunalului Prahova este legală și temeinică, dispunând efectuarea unei expertize care să calculeze lipsa de folosință pentru imobilul din Vălenii de M., în condițiile în care a fost împiedicat de recurenți să folosească bunurile succesorale.
A mai arătat intimatul că recurenții pârâți cu rea credință au dorit să înlăture de la moștenire, deoarece chiar din anexa I completată la decesul tatălui său, rezultă că l-au declarat fără domiciliu, dorind astfel obținerea certificatului de moștenitor fără a-i indica domiciliul și nici nu i-au adus la cunoștință că se dezbate succesiunea.
Prin Decizia nr. 681/2009 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis recursul formulat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 511 pronunțată la 29 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a reținut ca primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă este fondat, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru evaluarea lipsei de folosință a imobilului teren și casă de locuit situate în orașul Vălenii de M., .. 15, întrucât prin încheierea interlocutorie nu s-a reținut obligativitatea recurenților de a plăti lipsa de folosință pentru imobilul sus menționat.
Instanța de apel nu a motivat în nici un fel de ce ar trebui obligați recurenții la plata lipsei de folosință pentru imobilul menționat și ca o consecință necesitatea efectuării expertizei de specialitate.
Și motivul bazat pe art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă raportat la art. 297 Cod pr. civilă este fondat, întrucât instanța de apel în mod greșit a dispus admiterea apelului desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, deoarece desființarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare are loc când se constată că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În cauza de față nu sunt incidente disp. art. 297 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă, întrucât prima instanță a soluționat în fond cauza și cu citarea tuturor părților, fiind competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește cea de a treia critică în sensul că instanța care a pronunțat decizia nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, curtea a reținut că aceasta este nefondată, întrucât potrivit art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor judecătorești, în situația recalificării căilor de atac se va proceda astfel: dacă recursul este recalificat apel, completul de judecată va fi format din primii doi judecători ai completului de recurs.
Tribunalul Prahova în complet de trei judecători a recalificat recursul în apel, situație în care completul inițial trebuia format din trei judecători și ca urmare a recalificării, potrivit dispozițiilor sus menționate, apelul a fost soluționat de primii doi judecători ai completului de recurs, care au și semnat decizia .
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția civilă la data de 26.10.2009.
Tribunalul Prahova – Secția civilă prin Decizia civilă nr. 753 din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de apelantul – reclamant, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I (unu) din raportul de expertiza refacere Simaciu V. și a menținut în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește critica apelantului ce viza greșita omologare a variantei III din raportul de expertiza lotizare refacere Simaciu V., apreciindu-se ca nu s-au respectat criteriile prevăzute de art. 741 cod civil si art. 673 Cod pr. civilă, aceasta este întemeiată, apreciind că varianta a - I –a corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă raportat la art. 741 Cod civil și art. 6735 alin 2 Cod pr. civilă, întrucât respectă întinderea cotelor părți asupra bunurilor indivize, natura bunurilor, opțiunea părților, în sensul ca numai reclamantul a solicitat atribuirea în natura a casei de locuit și a terenului aferent, iar conform concluziilor expertizei refacere, casa nu poate fi împărțită, fiind o singura unitate locativă, evitându-se astfel perpetuarea stării de indiviziune și chiar starea conflictuala existenta intre părți, faptul ca reclamantul nu a solicitat bunuri mobile, care sunt in posesia pârâților, acesta beneficiind - în aceasta variantă - de bunurile mobile proprii, valoarea sultelor și disponibilitatea părților de a putea achita sulta stabilită, posibilitatea părților de a folosi bunurile, conform destinației lor, în aceasta varianta se evita, pe cat posibil, îmbucătățirea bunurilor indivize, iar fiecare parte folosește în mod singular bunurile ce-i revin, cât si faptul ca fiecare parte primește bunuri, în natura.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M. C. și C. E., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că, în mod nelegal,instanța de fond a admis apelul reclamantului M. F. și a omologat varianta I de lotizare din raportul de expertiza tehnica refacere întocmit de expertul Simaciu V., deoarece aceasta nu corespunde cerințelor art.6739 Cod pr. civilă și ale art. 741 Cod civil.
Astfel, în primul rând instanța de apel nu a ținut seama de faptul că recurentul M. C. are domiciliul la adresa unde este situata casa de locuit cuprinsă în masa de partaj si nu are altă posibilitate de asigurare a locuinței.
Aceasta împrejurare de fapt a fost avuta în vedere, în mod corect, de instanța de fond care i-a atribuit în lot casa de locuit și terenul aferent acesteia în suprafață de 345 mp.
In schimb reclamantul M. F. domiciliază în municipiul Ploiești, având asigurată locuința într-un apartament proprietate personală.
Așadar, instanța de apel nu a ținut seama de domiciliul părților și de natura bunurilor, așa cum prevede art. 6739 Cod pr. civilă, atunci când a atribuit casa de locuit reclamantului M. F..
Au mai precizat recurenții că motivarea instanței de apel în sensul că varianta I de lotizare corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil este inexactă, neavând corespondent în actele dosarului.
Astfel, în varianta I de lotizare nu se atribuie părților, pe cât posibil, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau creanțe, de aceeași natură și valoare, așa cum prevede art.741 C. civ. În aceasta variantă de lotizare nu sunt atribuite reclamantului bunuri mobile, motiv pentru care sulta datorată de acesta este foarte mare și nu are posibilități să o plătească, după cum el însuși recunoaște prin notele scrise depuse in primul ciclu procesual de judecare a apelului.
Mai mult, chiar apelantul reclamant, M. F. a arătat prin motivele de apel formulate inițial ca instanța de fond trebuia să solicite expertului Simaciu V. si întocmească o varianta prin care părților să li se atribuie bunuri în natura corespunzător cotei lor părți de câte 1/3 fiecare.
Împrejurarea că apelantul reclamant M. F. nu a solicitat atribuirea de bunuri mobile nu justifică măsura de a i se atribui numai imobile, respectiv casa de locuit și teren aferent de 345 mp, deoarece se încalcă prevederile art. 741 C. civil, cu consecința stabilirii unor sulte de valori foarte mari.
Au învederat recurenții că în varianta I de lotizare din raportul de expertize tehnica refacere Simaciu V., nu este asigurată sistarea stării de indiviziune asupra terenului de la pct. Acasă deoarece recurenților le este atribuită în continuare în indiviziune o suprafața de 406 mp.
Pe de alta parte, în varianta I de lotizare, nu se tine seama de dorința părinților recurenților, exprimată prin testamentul din 12 iunie 1993, cu privire la modul de partajare a bunurilor imobile care au format gospodăria lor.
Varianta a III-a de lotizare din expertiza Simaciu V. corespunde pe deplin cerințelor art. 741 Cod civil și ale art. 6739 Cod pr. civil, deoarece se atribuie parților, pe cat posibil bunuri în natura, astfel încât sulta datorata este de numai 973,19 lei, față de varianta I în care sulta ce trebuie plătită este de 21.293,15 lei.
În temeiul art. 308 alin. 2 Cod pr. civilă, reclamantul M. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că în speță nu sunt incidente nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, decizia pronunțată de Tribunalul Prahova fiind legală și temeinică.
A învederat recurentul că, instanța de apel a apreciat în mod corect că varianta I de lotizare din raportul de expertiză Simaciu V. corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă raportat la art. 741 Cod civil și art. 6735 alin. 2 Cod pr. civilă, întrucât prin această variantă s-a ținut seama de întinderea celor părți asupra bunurilor, natura bunurilor, opțiunea părților în sensul că numai intimatul a solicitat atribuirea în natură a casei de locuit și a terenului aferent construcției, iar conform expertizei refacere casa nu poate fi împărțită, fiind singura unitate locativă, se evită perpetuarea stării de indiviziune și chiar starea conflictuală existentă între părți.
Susține în continuare intimatul că nu se poate omologa varianta a III-a din raportul de expertiză Simaciu V., deoarece această variantă încalcă dispozițiile legale, întrucât părțile rămân în indiviziune, construcția care s-ar atribui reclamantului-intimat nu ar avea decât o cameră și hol, iar terenul de sub construcție ar fi atribuit - fără utilități în proprietatea recurentului-pârât M. C., mai mult s-ar perpetua starea conflictuală dintre părți.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Prin cererea cu care a fost investită inițial Judecătoria Vălenii de M. reclamantul M. T. F., intimat în prezenta fază procesuală a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. și C. E., recurenți în litigiul de față partajarea averii succesorale rămase pe de urma defuncților M. F. și M. T..
Prin încheierea interlocutorie din data de 14.06.2007 instanța a constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma celor doi defuncți fac parte mai multe bunuri mobile și imobile.
Prin aceiași încheiere s-a dispus efectuarea în cauză a mai multor lucrări de specialitate și anume: construcții, topografie și evaluări bunuri.
După depunerea acestor lucrări, precum și a completărilor și refacerilor prima instanță prin Sentința civilă nr. 484/23.02.2009 a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea de bunuri în loturile părților.
În ceea ce privește modul efectiv de atribuire instanța a refăcut propunerile expertului reținând expres în considerentele hotărârii că nici una din variantele de lotizare efectuate în lucrările de specialitate nu îndeplinește condițiile art. 6739 Cod pr. civilă.
Instanța de apel prin decizia ce face obiectul recursului de față a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform variantei I din raportul de expertiză refacere Simaciu V..
Deși în dispozitivul hotărârii tribunalului nu este menționată și compunerea loturilor, ceea ce face pe de o parte neexecutabilă hotărârea, iar pe de altă parte pune instanța de control judiciar în situația de a nu cunoaște exact în ce sens s-a pronunțat instanța de apel se poate deduce, prin trimiterea la o anumită lucrare de expertiză efectuată în fază de primă instanță că ar fi vorba de acea lotizare prin care în lotul reclamantului este inclusă o suprafață de teren, întreaga clădire de locuit, căminul de apă, gardul de lemn și gardul de metal cu soclu de piatră.
În ceea ce îi privește pe pârâți în lotul fiecăruia dintre aceștia a fost inclusă câte o suprafață de teren de 569 mp, cota de ½ dintr-un teren de 406 mp, unele anexe gospodărești și mai multe bunuri mobile.
Potrivit art. 6735 al. 2 Cod pr. civilă, instanța va face împărțeala în natură. În cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se întregesc prin plata unor sume de bani.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 6739 Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Totodată, în lumina art. 741 Cod civil instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură și valoare.
Dintr-o interpretare coroborată a acestor dispoziții legale rezultă fără putere de tăgadă că în materie de împărțeală regula este aceea a partajării în natură, cu includerea în fiecare lot a unor bunuri într-o manieră care să asigure o cât mai echitabilă atribuire.
Curtea reține de asemenea că, pentru a putea vorbi de o împărțeală propriu-zisă loturile trebuie formate în așa fel încât fiecare copărtaș să primească bunuri în proprietate exclusivă, iar nu să fie lăsați în indiviziune cu privire la unul sau mai multe imobile.
Ori, în speța dedusă judecății prin varianta omologată de către instanța de apel recurenții din prezenta fază procesuală au fost lăsați în indiviziune – în fapt în coproprietate cu privire la suprafața de 406 mp.
Pe de altă parte, din lucrarea de expertiză lotizare refacere la care se face trimitere în dispozitivul hotărârii instanței de apel în lotul reclamantului a fost inclusă întreaga clădire de locuit.
Ori, potrivit raportului de expertiză specialitate construcții respectivul imobil este format din mai multe încăperi.
În ceea ce privește împrejurarea dacă acesta este sau nu comod partajabil în natură chiar expertul constructor a format în una din lucrările sale două unități locative și nu a susținut nici un moment că nu există posibilitatea tehnică în acest mod.
Este adevărat că din respectiva lucrare de specialitate s-ar putea deduce că nu este cea mai bună variantă, dar se putea dispune refacerea lucrării pentru a se asigura o împărțeală cât mai echitabilă.
Pentru toate motivele arătate Curtea a considerat drept fondate criticile recurenților în sensul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 6739 și art. 741 Cod civil cu privire la criteriile de împărțeală.
Totodată, Curtea a reținut că, față de lucrările de expertiză efectuate în cauză modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, devenind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 teza II Cod pr. civilă.
De altfel, în mod corect a reținut prima instanță că nici una din lucrări nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6739 Cod pr. civilă, dar nu a dispus refacerea expertizei cu privire la variantele de lotizare.
Având în vedere cele menționate în precedentul prezentelor considerente, precum și textele de lege arătate Curtea urmează să admită cererea de recurs, să caseze decizia tribunalului și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării tribunalul a dispus refacerea lucrării de expertiză specialitate construcții sub aspectul identificării unor soluții tehnice cu privire la formarea unor unități locative distincte în ceea ce privește clădirea de locuit, întrucât numai în lipsa acestora respectivul bun imobil poate fi inclus în lotul unui singur copărtaș.
De asemenea instanța de apel a dispus și refacerea raportului de expertiză specialitate topografie în ceea ce privește variantele de lotizare, pornind de la concluziile raportului de expertiză construcții ce va fi efectuat și prin formarea de loturi cu atribuire de teren în proprietate exclusivă coindivizarilor, iar nu prin lăsarea acestora sau unora din aceștia în coproprietate cu privire la anumite suprafețe.
Recurenții M. C. și C. E. au declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Prahova pentru următoarele motive:
O primă critică este că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă. În dezvoltarea motivului de recurs se arată că în mod greșit s-a admis apelul reclamantului M. F. și s-a dispus partajarea bunurilor succesorale potrivit variantei I din raportul de expertiză tehnică refacere Simaciu V., deoarece această variantă de lotizare este nelegală, așa cum s-a constat prin decizia civilă nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești.
Precizează recurenții că prin decizia sus-menționată s-a stabilit în mod irevocabil că partajarea dispusă de tribunal potrivit variantei I de lotizare încalcă prevederile art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă, instanța de recurs stabilind necesitatea ca instanța de trimitere să dispună refacerea expertizei tehnice construcții sub aspectul identificării unor soluții tehnice de formare a unor unități locative distincte din casa de locuit, iar în funcție de concluziile expertizei construcții să se refacă expertiza topografică prin formarea unor loturi de teren care să fie atribuită în proprietate exclusivă coindivizarilor.
A doua critică vizează faptul că în mod greșit instanța a decăzut părțile din proba cu refacerea expertizelor tehnice topografică și constructor, deoarece necesitatea administrării acestei probe a fost constatată în mod irevocabil de Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare cu trimitere.
Mai mult, arată recurenții, prin motivele de apel, reclamantul M. F. a solicitat în mod expres completarea expertizei topografice cu o nouă variantă, situație în care instanța de apel trebuia să oblige pe apelantul-reclamant să achite costul lucrărilor de refacere a celor două expertize tehnice și constatând refuzul acestuia de a achita costul lucrărilor de refacere a celor două expertize trebuia să se dispună suspendarea judecării apelului conform art. 1551 Cod pr. civilă și nu să se procedeze la judecarea apelului.
Se critică decizia și pentru faptul că instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantului M. F. și a omologat varianta I de lotizare din raportul de expertiză tehnică refacere Simaciu V. deoarece aceasta nu corespunde prevederilor art. 741 din vechiul Cod civil și ale art. 6739 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se precizează că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că M. C. are domiciliul la adresa unde se află situată casa de locuit supusă partajului și nu are altă posibilitatea de asigurare a altei locuințe, pe când apelantul M. F. deține în Ploiești un apartament și o vilă.
Au mai criticat recurenții decizia instanței de apel și pentru motivarea dată în sensul că varianta I de lotizare ar corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă.
Recurenții arată că în varianta I omologată de instanța de apel nu sunt atribuite reclamantului bunuri mobile, motiv pentru sulta datorată de acesta este foarte mare și chiar apelantul-reclamant a arătat prin motivele de apel că instanța de fond trebuia să solicite expertului Simaciu V. să întocmească o variantă de lotizare prin care părților să li se atribuie bunuri în natură corespunzător cotei lor părți de câte 1/3 fiecare.
De asemenea, recurenții precizează că în varianta I de lotizare din raportul de expertiză refacere Simaciu V. nu este asigurată sistarea stării de indiviziune asupra terenului de la punctul acasă și nici nu se ține seama de dorințele părinților lor exprimată prin testamentul din 12 iunie 1993.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul omologării variantei III din expertiza tehnică refacere Simaciu V. sau casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal pentru a soluționa apelul cu respectarea îndrumărilor date de instanța de recurs prin decizia nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești.
La data de 27 aprilie 2012 intimatul M. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenți ca fiind nefondat pentru că nu sunt incidente nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu sunt reale susținerile recurenților că decizia pronunțată de Tribunalul Prahova a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Se susține că intimații-pârâți C. E. și M. C. conform încheierii Tribunalului Prahova din 27.10.2011 nu au fost de acord să achite onorariile de expert constructor și expert topo în cuantum de 400 lei pentru fiecare, așa cum dispusese Curtea de Apel Ploiești prin Decizia 768 din 07.10.2010 când i-a admis recursul formulat de aceștia, iar Tribunalul Prahova luând act de poziția intimaților - pârâți C. E. și M. C. care nu au fost de acord să achite onorariile de expert topo și expert constructor a decăzut părțile din această probă și legal a constatat cauza în stare de judecată.
Consideră intimatul că decizia nr. 564 din 10.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică prin care s-a admis apelul declarat de către M. F. împotriva încheierii interlocutorii din data de 14.06.2007 și a Sentinței Civile 484 din 23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul_ venită la rejudecare conform Deciziei 768 din 7.10.2010 pronunțată de Curtea de Apei Ploiești și schimbă în parte sentința apelată în sensul că dispune ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii de Admitere în Principiu din 14.06.2007 a Judecătoriei Vălenii de M. și a variantei I din raportul de expertiză topometrică refacere întocmit de inginer Simaciu V. (fila 96 dosar fond).
Se arată că modalitatea de lotizare dispusă de instanța de fond, Judecătoria Vălenii de M. prin Sentința Civilă prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune conform unei variante proprii, fără a avea în vedere cele trei variante de lotizare întocmite prin expertiza tehnică topometrică, lotizare refacere întocmit de expert Simaciu V., și prin care reclamantul M. F. trebuia să plătească o sultă de_,92 lei către pârâta C. E. este nelegală și subiectivă.
Tribunalul Prahova a avut în vedere că varianta întocmită de instanța de fond Judecătoria Vălenii de M. este o: variantă mult prea împovărătoare pentru reclamantul M. F. în sarcina căruia s-a instituit o sultă: extraordinar de mare de_,92 lei, ceea ce este inechitabil având în vedere că unul din criteriile prevăzute de dispozițiile legale în materia ieșirii din indiviziune este aceea a atribuirii pe cât posibil tuturor părților de bunuri în natură cu compensarea prin plata unor sulte cât mai mici, tocmai pentru a exista posibilitatea reală ca ieșirea din indiviziune să se realizeze sub toate aspectele inclusiv a plății sultelor.
De asemenea, se arată că, instanța de fond nu a ținut seama că reclamantul și nici pârâtul M. C. nu au posibilități financiare de a achita sulta de_,92 iei și respectiv_,15 lei către C. E..
Tribunalul Prahova a avut în vedere că varianta I este varianta optimă de lotizare având în vedere că nu este comod partajabil în natură și numai reclamantul M. F. a solicitat atribuirea în natură a casei de locuit având în vedere că în această variantă I din raportul de expertiză refacere Simaciu V. se atribuie construcția unui singur copărtaș, se evită viitoare litigii între părți, se are în vedere opțiunea pârâtului M. C. de a primi anexa constând în bucătărie, atelier, magazie și în care de altfel și a locuit, se ține seama de valoarea sultelor, de posibilitățile părților de a achita sultele stabilite.
Se mai susține că în mod legal a reținut instanța de apel că pârâtul M. C. nu a solicitat să-i fie atribuită întreaga construcție, acesta a pretins că are dreptul la o cameră, ceea ce sa și realizat prin varianta i de lotizare fiind atribuite bucătăria, magazia, șopronul adică anexele pe care acesta le-a folosit și că legal a reținut instanța de apel că în mod greșit Judecătoria Vălenii de M. a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei proprii de lotizare, fără a se ține seama de nici una din propunerile formulate de expertul Simaciu V. care avea în vedere opțiunea părților.
De asemenea, intimatul apreciază că în mod corect și legal a reținut instanța că în varianta I se răspunde criteriilor de partajare prevăzute de dispozițiile legale în materie, se are în vedere atribuirea în natură a bunurilor, opțiunea părților, stabilirea unei sulte cu luarea în considerare a disponibilităților părților de a le putea achita, respectarea cotelor părți cuvenite părților evitarea unor litigii viitoare între acestea.
Instanța de apel a avut în vedere că eronat instanța de fond a dispus partajarea conform unei variante efectuată de instanță în care se atribuie reclamantului bunuri imobile și mobile care încalcă prevederile încheierii interlocutorii peste cota de 1/3 cuvenită .Această variantă este întemeiată deoarece pe de o parte o asemenea modalitate de partajare nu a fost pusă în discuția părților încălcându-se principiul disponibilității și pe de altă parte în această modalitate instanța de fond a atribuit apelantului bunuri mobile a căror valoare depășește cu mult dreptul său valoric, stabilește o sultă disproporționat de mare în sarcina reclamantului în raport în special de bunurile primite, mai ales că nu există nici o dovadă că M. C. nu are și un alt domiciliu, altă proprietate personală pe care a recunoscut la interogatoriu că o deține, pârâtul nu a solicitat o asemenea partajare care nici nu se poate realiza efectiv, deoarece nu există nici o dovadă că reclamantul are disponibilități bănești să achite o asemenea sultă instituită în sarcina sa deoarece nici nu am disponibilități financiare să achit o asemenea sultă împovărătoare.
Legal a reținut instanța de apel că prin modalitatea de partajare dispusă de instanță se încalcă criteriile prevăzute de art. 728 și art. 741 Cod Civil, art. 6739 Cod pr. civilă prin stabilirea unei sulte exagerat de mari, modalitate pe care nu a pus-o în discuția părților, încălcându-se principiul disponibilității și că singurul care a solicitat atribuirea locuinței în natură a fost reclamantul si a omologat varianta I din raportul de expertiză topometrică refacere întocmit de expert Simaciu V. (fila 196 dosar fond).
Precizează intimatul că nu este real că instanța de apel a favorizat apelantul, sunt susțineri nefondate, greșite în condițiile în care instanța a respectat prevederile legale aplicabile și anume art. 728. art. 741 Cod civil, art. 6739 Cod pr. civilă și opțiunea scrisă a părților ia instanța de fond.
Reclamantul M. F. a achitat la fond onorariile de experți topo constructor, merceolog si obligația era a pârâților al căror recurs fusese admis dar nu au fost de acord să le achite.
Nu era obligația apelantului reclamant să achite onorariile de refacere a expertizei topo și construcții, deoarece exista la dosar varianta I solicitată de acesta.
Instanța de apel nu putea dispune suspendarea cauzei conform art. 1551 Cod pr. civilă deoarece reclamantul a achitat la fond cele 3 rapoarte de expertiză, iar conform Deciziei Curții de Apei Ploiești 768 din data de 7.10.2010 nu impunea reclamantului să achite onorariile, ci această obligație revenea pârâților a căror recurs fusese admis și anume C. E. și M. C. și aceștia nu au înțeles să achite onorariile stabilite de instanță. .
A mai arătat intimatul că recurentul M. C. are locuință proprietate personală și este căsătorit, el locuiește în Câmpulung Muscel cu familia sa, singurul său scop este să vândă locuința, însă nu este real că are apartament ,vilă și alte bunuri, eu nu am în proprietate nici un bun imobil și mobil, am o pensie mică și nu am posibilități să achit o sultă de_ lei cum au dorit recurenții când au solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond.
Recurenții au solicitat conform opțiunii de ia instanța de fond să
rămână în indiviziune aceasta fiind dorința lor deoarece vor să vândă
împreună.
A precizat intimatul că varianta a III de lotizare din expertiza tehnică refacere Simaciu V. încalcă prevederile art. 728 și art. 741 Cod Civil în condițiile în care construcțiile atribuite reclamantului se află în loturile II și III ale pârâților. în această variantă nu are loc o partajare reală și părțile rămân în indiviziune pe construcție, terenul de sub construcția reclamantului se atribuie în lotul II și III al naraților, fiind o variantă care încalcă prevederile art. 728 și art. 741 Cod civil, să respingeți pe acest aspect recursul ca nefondat.
Consideră intimatul că nu se impune trimiterea cauzei la rejudecare în condițiile în care recurenții nu au fost de acord să achite onorariile de experți refacere, deși li se admise recursul ,dar interesul acestora nu este decât tergiversarea judecării cauzei și bunurile succesorale inclusiv casa care se dărâmă deoarece nu este întreținută și de peste 6 ani nefolosită.
Pentru toate aceste considerentele a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei nr. 564/2011 a Tribunalului Prahova ca legală și temeinică.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat astfel cum se va arăta în continuare:
Critică că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nulitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă este fondată întrucât instanța de apel nu a respectat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a dispus casarea deciziei Tribunalului Prahova și refacerea lucrărilor de specialitate construcții și topografică având în vedere și faptul că instanța de fond a arătat că niciuna din cele două expertize nu îndeplinește condițiile prev. de art. 673 Cod pr. civilă.
Este fondată critica ce vizează faptul că în mod greșit instanța a decăzut părțile din proba cu refacerea expertizelor tehnice topografică și constructor, deoarece necesitatea administrării acestei probe a fost constatată în mod irevocabil de Curtea de Apel Ploiești prin decizia de casare cu trimitere. Chiar dacă intimații-pârâți din apel au refuzat achitarea onorariilor de expertize și nici apelantul M. F. nu a dorit să achite aceste onorarii, instanța de apel era obligată să insiste în efectuarea acestor lucrări de specialitate, astfel cum a dispus Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 768/2010, având în vedere faptul că art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă prevede că hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În recurs recurenții au arătat că în situația în care se dispune să achite onorariile de experți ,solicită ca acestea să fie achitate de toate părțile în cauză, conform cotelor stabilite pentru fiecare, iar la solicitarea instanței, recurenta-pârâtă C. E. a arătat că în situația în care intimatul-reclamant M. F. nu va fi de acord să achite partea sa, este de acord să achite onorariul pentru expert în totalitate, astfel cum a dispus instanța de casare.
Având în vedere faptul că recurenții sunt de acord să achite onorariile de expertize astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești, Curtea în baza art. 312 alin. 3 teza referitoare la necesitatea administrării de probe noi va admite recursul va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru efectuarea acestor lucrări de specialitate.
Cu privire la critica că instanța de apel, în mod greșit a admis apelul reclamantului M. F. și a omologat varianta I de lotizare din raportul de expertiză tehnică refacere Simaciu V., deoarece aceasta nu corespunde prevederilor art. 741 din vechiul Cod civil și ale art. 6739 Cod pr. civilă, Curtea nu va mai analiza această critică din moment ce se vor efectua noi lucrări de specialitate.
La efectuarea variantelor de lotizare se va avea în vedere ca împărțirea să se efectueze pe cât posibil în natură conform disp. art. 741 din vechiul Cod civil dar având în vedere și disp. art. 6739 Cod pr. civilă, respectiv se va avea în vedere acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, dacă s-au făcut îmbunătățiri la imobile cu acordul coproprietarilor. De asemenea, se vor avea în vedere și alte criterii de ordin familial, social și moral.
Referitor la critica ce vizează motivarea dată în sensul că varianta I de lotizare ar corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 741 din vechiul Cod civil și art. 6739 Cod pr. civilă, Curtea, de asemenea, va reține că aceasta este fondată întrucât nu au fost respectate dispozițiile deciziei nr. 768/2010 a Curții de Apel Ploiești, având în vedere faptul că prin această decizie s-a statuat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a disp. art. 67 9 Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil cu privire la criteriile de împărțeală.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă cu aplicare art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă, va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții M. C., domiciliat în Vălenii de M., .. 15, județul Prahova și C. E., domiciliată în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 564/10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. F., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 aprilie 2011.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. C.-P. B.
Grefier,
D. V.
Red. ES/DV
2ex./09.05.2011
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. B. D.
d.a. nr._ Tribunalul Prahova – Secția Civilă
j.a. C. R. și A.-G. H.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare nr. 3120/2006
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 632/2014. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1374/2013. Curtea de... → |
|---|
