Revendicare imobiliară. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016
Președinte - C.-P. B.
Judecători - E. S. L.
- V. A. P.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții D. M. R. si D. S., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 2160/14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. G. si C. O., ambii cu domiciliul în Ploiești, .. 1A, județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți D. M. R. și D. S., asistați de avocat Gitania Volosevici, din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.07.2015 și intimații-pârâți C. G. prezent și asistat de avocat Tulea I., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/15.11.2015 și C. O., reprezentată de avocat Tulea I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen de judecată, recursul este timbrat cu chitanța nr._/7.10.2015 în valoare de 175,50 lei emisă de Municipiul Ploiești, reprezentând taxă judiciară de timbru și 2,5 lei timbrul judiciar, conform rezoluției, dovezile fiind anulate și atașate la dosar.
De asemenea, se învederează că, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar, cu nr. de înregistrare 453/12.01.2016, de către intimații-pârâți, concluzii scrise, prin care se solicită respingerea recursului. Tot prin Serviciul registratură s-a depus la dosar de către recurenții-reclamanți, concluzii scrise.
Avocat Gitania Volosevici, pentru recurenții-reclamanți, arată că actele depuse la dosar nu sunt altele decât cele depuse la termenul anterior și încuviințate de instanță.
La solicitarea Curții, părțile, pe rând, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Volosevici Gitana, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că acest litigiu durează de 4 ani. La fond, expertizele s-au efectuat parțial de primul complet de judecată, obiecțiunile și necesitatea refacerii lor s-au discutat de cel de al doilea complet de judecată, prin schimbarea judecătorului fondului. Din analiza expertizelor efectuate de al doilea complet de judecată rezultă clar necesitatea completării probatoriilor, efectuării de completări la ambele expertize, cu atât mai mult cu cât din 2009 și până la analiza expertizelor și, deci, a situației de fapt deduse judecății, au trecut aproximativ 4 ani, perioadă ce a adus modificări pe teren, dar corectate parțial de instanță. Astfel a solicitat la fond, în fața celui de al doilea judecător, completarea probatoriului, privitor la expertiza construcții, arătând modificarea situației, prezentând chiar probe, dar nu s-a admis decât o refacere parțială a raportului de expertiza topo, care a constatat modificarea de pe teren în acești 4 ani. Instanța de apel a respins solicitarea lor de completare a probatoriului, pronunțând respingerea apelului, fără a analiza corect situația dedusă judecății și cele dezvoltate în motivele de apel.
Din admiterea parțială a obiecțiunilor la expertiza construcții, conform notei depuse de reclamanți, a rezultat clar o situație modificată a amplasării gardurilor, a suprafeței încălcate de intimați și chiar a apariției unor noi construcții pe linia de hotar, care încalcă proprietatea recurenților, unele cotețe ridicate pe zidul despărțitor fără autorizație și un solar pe latura de vest, față de ceea ce a arătat inițial prima constatare pe teren. Aceste modificări, constatate evident, conduceau la o altă situație pe teren, fapt care, implicit, trebuia sa fie verificată, în primul rând, prin completarea probatoriului cu refacerea expertizelor, cât și prin administrarea de noi probe. S-a constatat o țeavă de scurgere a apelor pluviale în acel zid, continuată de un șanț de scurgere și o gură de canal ce duce la canalizarea stradală, țeava obturată de acele cotețe ridicate fără autorizație, care trebuie acum demolate, toate acestea constituind un argument important pentru refacerea expertizei construcții și administrarea de probe certe în vederea stabilirii servituții de scurgere a apelor pluviale pe terenul intimaților.
Consideră că expertiza topo trebuie să menționeze dacă se poate scurge apa pluvială pe terenul acestora, dar este imposibil să ajungă la . imobilului, iar pe de altă parte, zidul este construit pe proprietatea recurenților, motiv pentru care apreciază că se impune completarea probatoriilor si efectuarea unei noi expertize în specialitatea tehnică construcții civile care să constate degradări ale imobilului.
Cu privire la cererea de demolarea gardurilor și construcțiilor ridicate de pârâți cu încălcarea liniilor de hotar sau abilitarea recurenților să le demoleze ei, pe cheltuiala pârâților intimați, instanța admite această cerere, dar fără a stabili și operațiile necesare și prețul lucrărilor ce trebuie efectuate.
Este evident că trebuie să se stabilească cuantumul acestor lucrări, în cerere fiind
precizată "pe cheltuiala pârâților".
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, trimitere spre rejudecare pentru administrarea corectă a probelor și interpretarea corectă a situațiilor deduse judecății, Tribunalului Prahova. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor 46/23.11.2015 și 16/21.07.2015.
Avocat Tulea I., având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea recursului, raportul de expertiză a arătat că nu a existat niciodată această gură de canal. Această canalizare a fost în pământ pentru scurgerea apelor reziduale, nicidecum pentru cele pluviale. Până în anul 1981 a existat un singur imobil, așa cum susțin si recurenții, însă faptul că sunt cote diferite de înălțime a imobilului sunt nereale si nedovedite, deoarece înălțarea terenului s-a efectuat prin propria acțiune a reclamanților, în momentul în care au efectuat o construcție betonată, ce are panta de scurgere pe proprietatea intimaților. Nu este culpa intimaților că apele pluviale nu se pot scurge pe terenul vecinului. Se mai susține demolarea gardului sau abilitarea reclamanților la demolarea gardului, deși prin acțiunea introductivă s-a solicitat demolarea pe cheltuiala pârâților si, potrivit raportului de expertiză, s-a stabilit suma de 203 lei, însă reclamanții nu au fost de acord cu acel cost prezentat de expert, iar ulterior, se solicită ca demolarea gardului să se facă de către pârâți sau de către reclamanți, dar pe cheltuiala pârâților.
Precizează că un gard este ridicat de reclamanți si unul de către pârâți si, atâta timp cât apelanții au solicitat demolarea gardului, dar nu au fost de acord cu acel cuantum al cheltuielilor de demolare, nu se poate acum impune un cost, dar efectuate de un anume agent economic, motiv pentru care solicită respingerea cererii de completare a probatoriilor.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, conform chitanței nr. 624/18.01.2016.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții D. M. R. și D. S. au chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. O., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase liniștită posesia și folosința asupra terenului în suprafață de cca 21 m.p., ce-l ocupă în plus față de suprafața intabulată, conform sentinței civile 5213/2004 a Judecătoriei Ploiești ; să fie abilitați ei, reclamanții, să demoleze gardul construit de pârâți pe terenul lor, pe cheltuiala pârâților, atât cel de pe latura de Sud în lungime de 4,25 m, lățime de 0,30 m și înălțime de 2,20m, cât și cel de pe latura de Vest 14,42 parțial plasă, parțial scândură și a fundației lată de 10 cm; să fie obligați să lase scurgerea apelor pluviale pe latura de Sud, în curtea interioară de după garajul proprietatea pârâților; să fie obligați la despăgubiri ce vor fi evaluate prin expertiză, pentru daunele provocate temeliei casei și peretelui, până la limita dintre proprietăți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 5213/2004 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus partajul între părțile din prezenta cauză și s-a fixat o linie de hotar care nu poate fi pusă în executare, deoarece există cele două garduri menționate în petitoriu.
Au mai arătat reclamanții că, față de suprafața la care au dreptul și anume 700 m.p., în realitate au 683 m.p., cu 17 m. mai puțin, iar pârâții au în loc de 310 m.p., 307 m.p.. De asemenea, separat de terenul de 30 m.p., pârâții stăpânesc în fapt cu 21m.p., mai mult, prin construirea celor două garduri pe terenul lor, al reclamanților.
Au mai învederat reclamanții că pârâții au astupat scurgerea dintre proprietăți, astfel că apele pluviale nu au unde să se ducă și se adună la baza zidului lor, deteriorându-l.
În drept, au fost invocat art. 480, art. 1076 și art. 578 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea în parte a cererii.
În motivare, pârâții au arătat că, prin sentința civilă nr. 5213/23.06.2004 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la terenul în suprafață de 310 m.p., pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7434/31.08.1981 și pentru care au titlu de proprietate nr. 7162/12.11.1998. La intabularea imobilului din anul 2005, s-a ținut seama de înscrisurile menționate, s-au făcut măsurători cadastrale și s-a stabilit suprafața de teren de 307, 68 m.p și nu 310 m.p. care apare în acte, diferența încadrându-se în marja de eroare.
Au mai arătat pârâții că nu stăpânesc terenul de 21m.p., gardurile despărțitoare dintre proprietățile părților au fost realizate încă din anul 1981, în urma măsurătorilor„ cu pasul” și tocmai de aceea în anul 2004 a fost solicitată ieșirea din indiviziune.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea lor la suportarea cheltuielilor privind demolarea gardului, au solicitat respingerea acestuia, întrucât, conform convenției din 1981, gardul a fost construit de ei, pârâții.
De asemenea, au solicitat respingerea capătului de cerere privind canalizarea, ca fiind nefondat, pentru motivul că această „problemă ”a fost rezolvată în anul 1982, prin convenția menționată, gura de canalizare fiind pe terenul lor, iar între proprietăți există gard de beton, astfel încât niciodată apele pluviale nu au trecut de pe un teren pe altul.
În consecință, au solicitat admiterea acțiunii numai cu privire la revendicarea terenului .
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr._/04.12.2014, Judecătoria Ploiesti a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții: să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de teren de 15, 60.m.p., pe aliniamentul C-D-E-F-G-H-I, identificat și poziționat pe schița de plan aferentă raportului de expertiză topografie G. Eugeniu; să traseze linia de hotar pe aliniamentul HI și să ridice gardul despărțitor pe aliniamentul c-d; să traseze linia de hotar pe aliniamentul b-C și I-H și să ridice zidul pe aliniamentul a-e și cotețul de pe aliniamentul a-b-C-e identificat prin raportul de expertiză G. E.-completare 2. Totodată, au fost abilitați reclamanții să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâților, în cazul în care aceștia nu vor respecta hotărârea judecătorească. Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâților să lase scurgerea apelor pluviale pe latura de S, în curtea interioară și să plătească despăgubiri pentru daunele provocate temeliei casei și peretelui până la limita dintre proprietate. A fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată, fiind obligați pârâții să achite reclamanților suma de_, 5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 5212/ 23.06.2004 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză, asupra imobilului situat în Ploiești, .. 1 A, constând din teren și construcții, conform variantei unice din raportul de expertiză topo refacere Boieroiu T. și a schiței de plan anexă, aribuindu-se lotul 1 (ABCDEFGHIL=700 m.p.) lui D. R. și D. S., iar lotul 2 (IHGFEDCK=310 m.p.) lui C. Ghieorghe și C. O..
Conform art. 480 cod civil "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut însă în limitele determinate de lege".
Prima instanță a reținut că hotarul dintre proprietățile celor două părți, conform hotărârii de partaj, este pe aliniamentul C-D-E-F-G-H-I (identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză topografică G. E.,pârții C. G. și C. O. acaparând suprafața de 15, 60 m.p., astfel că, față de dispozițiile art 480 Cod civ, se impune să o lase în deplină proprietate și posesie reclamanților.
A constatat prima instanță că pârâții au construit două garduri despărțitoare, pe aliniamentul a-e, în loc de b-c, respectiv pe aliniamentul d-c, în loc de H-I, acaparând astfel suprafața de 15,60 m.p., din suprafața totală de 678,40 m.p., proprietatea reclamanților. Totodată, s-a reținut că o porțiune din cotețul aparținând pârâților (identificată între punctele a-b-C-e) a fost construită pe terenul reclamanților.
În temeiul art. 1076 Cod civil, instanța a autorizat reclamanții să execute lucrările de desființare pe cheltuiala pârâților, în situația refuzului acestora.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase scurgerea apelor pluviale pe latura de S, în curtea interioară de după garajul proprietatea pârâților, prima instanță a reținut că:
Conform art. 615 Cod civil, tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Din raportul de expertiză specialitatea construcții, se constată că reclamanții au realizat în zona de S. a locuinței o platformă betonată cu panta de scurgere a apelor pluviale spre gardul pârâților.
Având în vedre că reclamanții au creat situația ca apele pluviale să se scurgă pe terenul pârâților, prima instanța a concluzionat că cererea respectivă este neîntemeiată.
De asemenea, din raportul de expertiză construcții B. C., prima instanță a mai reținut că nu s-au constatat degradări la pereții imobilului reclamanților ca urmare a scurgerii apelor pluviale, astfel că si solicitarea privind obligarea părților la c/val despăgubirilor pentru daunele provocate temeliei casei și peretelui până la limita dintre proprietăți, este neîntemeiată.
În cea ce privește plata cheltuielilor de judecată, văzând dispozițiile art. 276 Cod proc. civilă, prima instanța a obligat pârâții să achite reclamanților suma de 2575,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,reprezentând taxă de timbru,onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D. M. R. si D. S., susținând, în esență, că este nelegală și netemeinică, soluționându-se parțial și confuz solicitările lor, ceea ce ar conduce la alte litigii între părți.
Astfel, deși s-a dispus obligarea pârâților să ridice gardul despărțitor de pe aliniamentul c-d, zidul de pe aliniamentul a-e și cotețul identificat pe schița de plan între punctele a-b-C-e, iar în caz de refuz, ei, reclamanții, să poată efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, prima instanță nu a stabilit și valoarea acestor lucrări și suma rezultată, ceea ce reprezintă o nepronunțare asupra tuturor capetelor de cerere.
Au mai arătat apelanții că, pe acest aspect al contravalorii lucrărilor de demolare, au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză constructor, dar instanța nu le-a admis, ceea ce necesită o suplimentare a probelor, cu efectuarea unei noi evaluări a acestor lucrări și o pronunțare a instanței și sub acest aspect.
Au mai învederat apelanții că, tot în mod greșit, li s-a respins și capătul de cerere privind servitutea de scurgere a apelor pluviale, cu o motivare telegrafică, ceea ce echivalează cu o nemotivare și care nu corespunde realității de pe teren și probelor administrate.
Instanța de fond nu a analizat înscrisurile, constatările expertizei extrajudiciare, astfel că este necesară o suplimentare a probatoriului și sub acest aspect. Dispozițiile art. 615 Cod civil nu se aplică automat, în orice condiții, ci trebuie să se țină cont și de amplasamentul și configurația terenurilor.
Au mai susținut apelanții că din fotografiile depuse, din expertiza extrajudiciară, rezultă clar că, datorită scurgerii apelor pluviale pe pereții imobilului, prin atitudinea abuzivă a pârâților, s-au produs unele degradări, care necesită reparații. În plus, încastrarea acelor cotețe în pereții casei lor, a reclamanților, au produs alte degradări, care necesita remedieri. Or, instanța, tot telegrafic, consideră că nu există astfel de degradări, fără a menționa care sunt probele și fără a ține cont de situația inițială a imobilului.
De altfel, ei, reclamanții, nu au efectuat nici o modificare prin care ar fi închis panta de scurgere a apelor, ci acele degradări s-au produs doar prin atitudinea pârâților, care nu au mai respectat servitutea de scurgere a apei pluviale.
Sub un ultim aspect, apelanții au învederat că cheltuielile de judecată nu au fost acordate de instanță conform chitanțelor depuse și nici nu există vreo motivare care să justifice suma reținută.
F. de cele arătate, au solicitat, în principal, admiterea cererii de suplimentare a probelor administrate cu înscrisuri, martori și expertize de specialitate, pentru a răspunde atât la obiecțiunile formulate la fond, cât și la problemele menționate în motivele de apel, în vederea unei corecte rezolvări a tuturor capetelor de cerere formulate.
Prin decizia civilă nr. 2160/14.05.2015, Tribunalul Prahova a respins atât cererea privind completarea probatoriilor, ca neîntemeiată, cât și apelul ca nefondat. A obligat, în solidar, pe apelanți la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
În luarea acestor decizii, tribunalul a reținut că:
Atât timp cât nu reiese necesitatea administrării altor probe sau refacerea celor administrate în primă instanță, respectiv înscrisuri si expertize tehnice topometrică și construcții, în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți, neexistând împrejurări care să justifice administrarea unor alte expertize față de actele existente la dosar și de obiectivele stabilite,cererea de completare a probatoriului este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 295 Cod pr.civilă.
Tribunalul a reținut că prin acțiunea cu care au investit instanța, acțiune ce nu a mai fost precizată sau completată, reclamanții au solicitat să fie „abilitați să demoleze gardul construit de pârâți pe terenul lor, pe cheltuiala pârâților, atât cel de pe latura de sud în lungime de 4,25 m și lățime de 0,30 m și înălțime de 2,20m și cel de pe latura de V. 14,42 parțial plasă, parțial scândură și a fundației lată de 10 cm”, în drept, fiind invocat art. 1076 Cod civil.
Astfel, instanța dispunând „ abilitează reclamanții să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâților, în cazul în care aceștia nu vor respecta prezenta hotărâre” a admis acest capăt de cerere din acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulat, conform art. 1076 Cod civil.
Împrejurarea că reclamanții au solicitat și prin expertiza constructor s-a evaluat și c.val. lucrărilor de demolare a gardurilor, nu este suficient pentru ca instanța să se pronunțe și asupra acestui aspect, atâta timp cât nu s-a formulat, în termenul legal o precizare, completare la acțiune, cu motivarea sa în fapt și in drept și nici nu s-a timbrat corespunzător.
În plus, tribunalul a constatat că oricum nu s-au evaluat toate lucrările de demolare, ci numai cele pentru garduri, dar și că această evaluare incompletă are un caracter incert privind lucrări ce ar urma să se efectueze în viitor.
Referitor la cea de-a doua critică a apelanților, vizând respingerea capetelor de cerere cu privire la obligarea pârâților să lase scurgerea apelor pluviale pe latura de S, în curtea interioară, respectiv să plătească despăgubiri pentru daunele provocate temeliei casei și peretelui până la limita dintre proprietate, tribunalul a reținut că, chiar dacă motivarea sentinței nu este laborioasă, nu poate fi caracterizată ca „telegrafică” și, fiind bazată pe dispozițiile legale invocate și probele administrate în cauză, la care face trimitere, este temeinică și legală.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul, verificând actele dosarului, a constatat că reclamanții au făcut dovada achitării următoarelor sume, ce pot fi reținute cu titlu de cheltuieli de judecată, la fond, anume: 322 lei – taxă de timbru și timbru judiciar (filele 3 și 4) 600 + 600 + 200 = 1400 lei onorarii experți (filele 32, 110, 117) în total, 1722 lei.
Totodată, tribunalul a constatat că apelanții nu aduc în concret nici o critică acestei soluții, rezumându-se a susține că nu au fost acordate de instanță conform chitanțelor depuse și nici nu există vreo motivare care să justifice suma reținută. În plus, apelanții nu au arătat nici la fond care este suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată și nici din ce anume se compune, așa cum nu au precizat nici în motivele de apel.
În această situație, tribunalul, având în vedere că instanța de fond a acordat reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de_,5 lei, în condițiile în care la dosar s-au depus dovezi pentru cheltuieli în sumă de 1722 lei și acțiunea a fost admisă în parte, precum și faptul că în propria cale de atac nu se poate înrăutăți situația, a respins ca neîntemeiată și această susținere a apelanților.
Văzând și disp. art. 74 C.p.c., tribunalul va obliga în solidar pe apelanți la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod pr.civilă, privind rolul instanței în administrarea și aprecierea probelor. Deși au arătat necesitatea completării probatoriului, au precizat aspectele confuze apărute în expertize, cu atât mai mult cu cât acestea au fost administrate de alt judecător decât cel care a pronunțat sentința, li s-au respins solicitările și s-a ajuns a se pronunța hotărâri greșite, cu încălcarea drepturilor lor.
Astfel, se impunea completarea raportului de expertiză construcții pentru stabilirea operațiunilor de demolare a gardurilor și construcțiilor ridicate de pârâți cu încălcarea liniilor de hotar și determinarea cuantumului acestora.
Legat de cererea privind servitutea de scurgere a apelor pluviale, apare evidentă eroarea instanței în interpretarea actului dedus judecății. Instanțele (de fond și de apel) dezvoltă dispozițiile art. 615 Cod procedură civilă privind conținutul servituții de scurgere a apelor pluviale, prin care proprietarul este obligat să găsească o cale de scurgere a apelor pluviale pe terenul său. Or, ei, recurenții nu au solicitat crearea unei astfel de servituți pe terenul intimaților și nici nu au
contestat dispozițiile art. 615 Cod procedură civilă. Situația dedusă judecății o constituie existența acestei servituți, pe terenul intimaților, de mai bine de 30 de ani, creată în favoarea lor, a recurenților, din motive obiective și care abuziv nu a mai fost respectată. Aceasta există practic de când a fost construit imobilul, sensul de scurgere natural al apelor pluviale, în raport cu înclinația naturală a terenului, fiind dinspre .. Vornicul B.. Deci, instanțele trebuiau să analizeze dacă a existat o astfel de servitute de scurgere a apelor pluviale către canalizarea din . pe terenul recurenților pe terenul intimaților, din ce motive s-a creat această servitute și din ce cauză nu se mai respectă de către pârâții-intimați.
Au concluzionat recurenții ( după descrierea detaliată în cererea de recurs a situației de fapt) că este evident vorba de o servitute existentă de mai bine de 30 de ani, ce a fost încălcată abuziv de intimați.
Au precizat recurenții că, în aceste condiții, apare eronată și soluția vizând degradările la imobilul proprietatea lor, degradări rezultate din „băltirea” apei de ploaie în curtea interioară, prin ridicarea abuzivă a zidului, a cotețelor încastrate în pereții casei lor, a recurenților și obturării canalului de scurgere al apelor meteorice. Instanțele (fond si apel) analizând greșit situația servituții de scurgere a apelor pluviale, au constatat greșit că acele degradări fie nu există, fie
ar fi rezultat din culpa lor, a recurenților, care nu și-au asigurat scurgerea apelor pluviale pe terenul lor. Dar, așa cum au arătat, apele de ploaie nu se puteau scurge decât pe terenul intimaților, ei fiind vinovați de închiderea canalului de scurgere, evidențiat de expert. Ieșirea din indiviziune solicitată de pârâți în anul 2004, nu a pus în discuție existența și păstrarea acestei servituți,
la fel cum nu a evidențiat existența gardurilor, a zidului de cărămidă și construcțiilor de beton-cotețe, realizate fără autorizație de către pârâți, în perioada când aceștia erau în indiviziune.
Legat de cheltuielile de judecată, recurenții au arătat că s-a efectuat un calcul total greșit al acestora. Instanța de apel nu a analizat cele menționate și actele depuse.
Față de motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea corectă a probelor și interpretarea corectă a situațiilor deduse judecății.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Curtea reamintește că procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, conform art. 129 alin. 6 Cod pr.civilă ( forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 Cod pr.civilă, forma actuală) instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Rolul activ al judecătorului nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia.
Este esențial de observat că, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg (Hotărârea din 28.03.2000 în Cauza Janquie .) pentru îndeplinirea misiunii lor „naturale” de a tranșa un litigiu, tribunalele au nevoie să obțină cooperarea părților, care sunt ținute să-și expună pretențiile în mod clar, neambiguu, rezonabil structurate și să le probeze.
Or, în cauza pendinte judecății, prin acțiune (filele 5-6 dosar fond) reclamanții D. Mirecea R. și D. S. au solicitat: „ să-i obligați să-mi lase liniștita posesie și folosința asupra terenului în suprafață de circa 21 mp ce-l ocupă în plus față de suprafața intabulată conform sentinței civile 5213/2004 a Judecătoriei Ploiești; să mă abilitați să demolez gardul construit de pârâți pe terenul nostru, pe cheltuiala pârâților, atât cel pe latura de sud în lungime de 4,25 m și lățime de 0.30 m și înălțime 2,20 și cel de pe latura de vest 14,42 parțial plasă, parțial scândură și a fundației lată de 10 cm; să fie obligat să lase scurgerea apelor pluviale pe latura de sud, în curtea interioară de după garajul proprietatea pârâtului; să fie obligați pârâții la despăgubiri ce vor fi evaluate de expertiză pentru daunele provocate temeliei casei și peretelui până la limita dintre proprietate.”
Așadar, nici prin petitul cererii de chemare în judecată ( ce nu a fost modificată sau precizată conform dispozițiilor legale, în fața primei instanțe) ca, de altfel, nici prin motivarea acesteia, reclamanții( ce au dat mandat pentru exercițiul dreptului de acțiune și de reprezentare în judecată unui avocat) nu au solicitat constatarea existenței unei servituți de scurgere a apelor pluviale, de pe terenul proprietatea lor, către canalizarea din . terenul pârâților.
În acest context, în mod corect, tribunalul a analizat sentința raportându-se numai la obiectul cererii de chemare în judecată cu care prima instanță a fost legal investită și asupra căreia s-a pronunțat ( conform art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii) nu și la constatarea existenței unei servituți de scurgere a apelor pluviale, ce reprezintă o cerere nouă formulată direct în apel, inadmisibilă conform art. 294 alin. 1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
Plecând de la obiectul acțiunii cu care prima instanță a fost legal investită, tribunalul a înlăturat completarea probatoriului cu noi expertize în specialitatea topografie și construcții.
Într-o asemenea împrejurare, tribunalul nu a încălcat nicio dispoziție legală, ci a făcut numai uz de dreptul conferit de lege, respectiv art. 295 alin. 2 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) ce instituie o facultate a instanței de apel de a se pronunța exclusiv pe probatoriul de la prima instanță sau de a dispune completarea acestuia, iar nu o obligație.
Ca atare, față de considerentele expuse în precedent, nu se poate discuta despre încălcarea principiului rolului activ al judecătorului și a dispozițiilor legale ce reglementează încuviințarea sau administrarea probatoriului.
Formându-și convingerea în baza probelor administrate de prima instanță, tribunalul, prin decizia pronunțată, a analizat susținerile apelanților-reclamanți cu trimitere expresă la probatoriul existent.
Sub acest aspect, este de menționat că instanța de recurs nu poate proceda în această fază procesuală la reanalizarea probelor administrate în cauză, întrucât ar implica un control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor impuse de art. 304 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii).
O atare soluție, se impune întrucât nemulțumirea privind greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate ( în opinia recurenților) a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată în calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în reglementarea art. 304 Cod pr.civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
Referitor la critica ce vizează stabilirea cuantumului cheltuielilor pe care le implică lucrările de demolare, Curtea apreciază că reprezintă o problemă de executare a sentinței, neputându-se determina cu exactitate cuantumul acestora până la momentul finalizării operațiunilor respective.
De asemenea, se impune a se preciza că în ceea ce privește pretinsa eroare de calcul a cheltuielilor de judecată acordate la fond, neconstituind un motiv de nelegalitate, nu poate fi analizată de instanța de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă, forma în vigoare la data introducerii acțiunii.
În considerarea tuturor argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) recurenții vor fi obligați să plătească intimaților suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 624/18.01.2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. M. R. si D. S., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 2160/14 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. G. si C. O., ambii cu domiciliul în Ploiești, .. 1A, județul Prahova.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 ianuarie 2016.
Președinte, Judecători,
C. P. B. E. S. L. V. A. P.
Grefier,
M. F.
Red. CPB
Tehnored.MF
4 ex./1.02. 2016
d.f._ Trib.Prahova
j.f. M. C., M. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 761/2015. Curtea... → |
|---|
